BusinessMagazin

Tag: continut

  • AQUA Carpatica Kids

    Elementul de noutate:
    Sticla AQUA Carpatica Kids are un design special creat pentru copii, cu un dop care curge doar atunci când bei şi le permite celor mici să se hidrateze singuri. 

    Descrierea inovaţiei:
    AQUA Carpatica Kids este o apă oligominerală, cu un conţinut redus de minerale. Produsul a fost lansat de companie anul trecut, în completarea gamei AQUA Carpatica, prezentă pe piaţă încă de la finalul anului 2010 cu apa minerală plată (0,5 l, 1 l, 1,5 l, 2 l, 5 l), apa minerală naturală, natural carbogazoasă (0,5 l, 1,5 l), carbogazoasă Forte (0,5 l, 1,5 l). Potrivit reprezentanţilor companiei, noul sortiment este recomandat de Societatea Română de Pediatrie pentru consumul destinat copiilor, având un conţinut redus de sodiu şi cel mai mic nivel de nitraţi dintre toate apele plate din România.

    Efectele inovaţiei:
    Noul produs vine astfel în completarea portofoliului brandului de apă AQUA Carpatica, potrivit unui interviu anterior acordat ZF de Jean Valvis, proprietarul mărcii. „AQUA Carpatica este un brand destinat să ajungă printre brandurile cele mai vândute şi apreciate din lume. Este doar o chestiune de timp. Însă nu vrem să facem acest lucru prin preţ, ci prin calitate. Nu va fi un produs ieftin, ci vândut în masă. Cum este Evian astăzi.“

  • ANUNŢ de ultimă oră făcut de MEGA IMAGE. Cine a cumpărat aceste produse este rugat să le RETURNEZE imediat. Iată ce conţin!

    „Dorim să vă aducem la cunoştinţă că Mega Image a retras de la vânzare din toată reţeaua produsele: DLL ANŞOA BORCAN 100 G (n.red. – cod mega 43453 ( Filets d’anchois roulés aux câpres à l’huile d’olive), nr. lot 8095, termen de valabilitate 15/07/2019 şi DLL FILE ANCHOIS CU CAPERE 50G (n.red. – cod mega 70193, Filets d’anchois roulés aux câpres à l’huile d’olive), nr lot 8059, termen de valabilitate 15/06/2019”, a anunţat Mega Image pe site-ul propriu, marţi.
     
    Informarea de retragere de la vânzare a celor două produse provine de la Delhaize Belgia.
     
    „În cadrul programului de autocontrol, producătorul acestor produse, Charlier Brabo Group, a depistat prezenţa substanţei Ftalat (esteri ai acidului ftalic) doar asupra loturilor sus menţionate. Toate produsele retrase urmează a fi distruse. Considerând că sănătatea consumatorilor este cea mai importantă, Mega Image solicită clienţilor să NU consume produsele cu loturile sus menţionate şi roagă cu amabilitate să le returneze la punctul de vânzare cel mai apropiat. Nu este necesară prezentarea bonului fiscal”, se precizează în anunţul Mega Image.
     

  • WSJ: Ce conţine acordul Guvernului Theresa May pe tema Brexit

    “În sfârşit, Theresa May a ajuns la un acord cu Bruxellesul privind retragerea Marii Britanii din Uniunea Europeană, un fapt care ne aminteşte ce a spus Winston Churchill despre democraţie – cea mai proastă formă de guvernare, în afară de toate celelalte”, comentează publicaţia The Wall Street Journal într-un editorial intitulat “Cel mai bun acord Brexit prost / Tratatul de retragere din UE negociat de Theresa May este slab, dar este singura propunere”.

    În cazul în care planul aprobat de Guvernul Theresa May va trece de Parlamentul britanic, acordul va intra în procesul de ratificare, iar negocierile se vor axa pe relaţiile bilaterale post-Brexit.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Compania media care a schimbat „jocul” şi a devenit o ameninţare pentru giganţi precum: Disney, Sony sau Warner Bros

    Fanii producţiilor americane susţin că ar fi momentul ca Peter Roth, şeful Warner Bros Entertainment, să scoată carnetul de cecuri înainte să îşi piardă cei mai buni producători de show-uri. Noua lovitură dată de Netflix constă în atragerea unora dintre cele mai sclipitoare minţi creative din istoria Hollywoodului prin oferte de nerefuzat.

    Spre exemplu, Ryan Murphy, creatorul serialului American Horror Story, a părăsit 21st Century Fox pentru o ofertă de circa 240 de milioane de dolari, potrivit Bloomberg. În acelaşi timp, Shonda Rhimes, mintea din spatele Grey’s Anatomy, a părăsit Walt Disney pentru o ofertă de circa 150 de milioane de dolari.

    Lupta dintre Netflix şi Hollywood se duce acum pentru producătorul Greg Berlanti, unul dintre cei mai buni producători din cadrul Warner Bros, care are 15 show-uri în derulare în prezent, fiind în spatele unor titluri precum Supergirl şi Arrow. Acum, cu doi ani înainte de expirarea contractului, Roth i-a pus pe masă lui Berlanti un contract de circa 400 de milioane de dolari pentru a rămâne în imperiul hollywoodian. Oferta gigant lansată pentru producător vine după ce industria a pierdut mai multe nume mari în faţa companiilor de streaming. Însă cum a ajuns Netflix să perturbe industria sălbatică a filmului?

    În urmă cu peste 20 de ani pasionaţii de cinematografie îşi dedicau zilele de vineri închirierii de filme. Devenise un obicei pentru ei să umble printre raioanele magazinului de închiriere de casete video şi să aleagă produsul pe care îl doresc.
    Toate acestea se întâmplau în SUA înainte de 14 aprilie 1998, când un mic start-up din Scotts Valley, California, a lansat un website denumit Netflix.com. Această platformă permitea clienţilor să verifice filmele disponibile prin intermediul mediului virtual. Acestea puteau fi comandate, iar în două zile lucrătoare un plic roşu cu un DVD ajungea în căsuţa poştală. După şapte zile, clientul trebuia să returneze prin poştă DVD-ul în acelaşi plic roşu, potrivit Quartz.

    Chiar dacă acest lucru pare depăşit în prezent, majoritatea oamenilor nici măcar nu aveau DVD player în urmă cu 20 de ani. Formatul a fost adoptat de producătorii mari, precum Philips şi Sony, abia în 1990.

    Cei 30 de angajaţi care au fost acolo în ziua de debut a companiei nu se aşteptau ca serverul să se blocheze în prima zi din cauza excesului de trafic. Prin îmbinarea tehnologiei de tip Silicon Valley cu majoritatea aspectelor pe care le prezintă Hollywoodul, Netflix a devenit unul dintre cele mai mare servicii de streaming din lume. În prezent, acesta are peste 120 milioane de utilizatori la nivel mondial şi peste 5.500 de angajaţi. Compania a generat un profit de peste 11 miliarde de dolari în 2017 şi valorează aproximativ 160 de miliarde de dolari, cu mult peste majoritatea rivalilor din media.

    În istoria cinematografiei, un film era rulat în sălile de cinema, iar apoi dispărea din atenţia publică. Cele mai populare filme, precum E.T. the Extra-Terrestrial, au rulat în cinema timp de un an sau mai mult, iar apoi au fost relansate după mai mulţi ani, sau difuzate prin intermediul televiziunii.

    Abia atunci când au apărut magazinele cu casete video, la începutul anilor 1980, audienţa a putut viziona aceleaşi filme şi acasă. Astfel, s-a creat o piaţă pentru relansarea filmelor mai vechi.
    Netflix s-a folosit de acest context în 1998 şi s-a lansat cu ajutorul celor 2 milioane de dolari în cash cu care au contribuit fondatorii. Reed Hastings, actualul CEO al Netflix, şi-a vândut prima companie, Pure Software, iar cu banii împrumutaţi de la părinţi de către Marc Randolph şi Steve Kahn, fondatorul Integrity QA, Netflix a reuşit să lanseze aproximativ 1.000 de titluri pe piaţă.

    Cele mai populare titluri pe care le-a lansat atunci au fost L.A. Confidential şi Boogie Nights, care erau în cinematografe doar de un an. Mitch Lowe, pe atunci vicepreşedinte în cadrul Netflix, a convins un prieten de la Warner Bros să îi vândă câte 230 de exemplare din fiecare dintre aceste două filme.

    Netflix a avut nevoie de mult mai mult capital şi efort ca să ajungă la o masă mare de oameni, însă acesta a fost începutul.
    În următorii ani, compania şi-a încărcat „rafturile” cu toate titlurile posibile, cumpărând atât filme clasice, cât şi documentare. Lansările noi au fost principala provocare a companiei, încât studiourile nu voiau să colaboreze cu start-up-ul, pentru a nu-şi afecta profitul încasat din cinematografe. Modelul de sustenabilitate al Hollywoodului se bazează pe ideea că oamenii care vor să vadă un film nou apărut trebuie să plătească pentru el în cinema, iar ceilalţi trebuie să aştepte.

    Chiar dacă nu avea acces la noile lansări, compania a început să „fure” din timpul petrecut de telespectatori în faţa ecranului, după ce a lansat serviciul de streaming în 2007.Pe lângă achiziţia masivă de conţinut, Netflix a creat un sistem prin care punea etichete în dreptul clienţilor şi în dreptul filmelor, pentru ca angajaţii să le sugereze utilizatorilor tipuri de conţinut care li s-ar potrivi. Această mutare a creat zeci de mii de microgenuri care au alimentat algoritmii Netflix.

    Recomandările au devenit din ce în ce mai exacte şi detaliate cu fiecare persoană care utiliza serviciul, pentru că erau personalizate pe baza obiceiurilor de vizionare şi a asemănărilor identificate între preferinţele utilizatorilor. Netflix susţine că 80% din show-urile pe care le vizionează utilizatorii astăzi sunt accesate prin intermediul recomandărilor, nu prin căutare directă. Baza de clienţi a Netflix a depăşit 20 de milioane de persoane în 2010, iar studiourile de la Hollywood care erau de acord să-şi închirieze conţinutul prin intermediul platformei de streaming au devenit îngrijorate cu privire la competiţia de care dă dovadă compania.

    Blockbuster, cel mai mare lanţ american de magazine de închiriere de casete video, a depus cererea de intrare în faliment în acelaşi an. Noile servicii de streaming pe bază de abonament, precum Hulu şi Amazon Prime, au început să adune clienţi inspirate de modelul de business al Netflix.

    Reţeaua premium Starz, un competitor al HBO, a pus capăt acordului de furnizare de conţinut pentru Netflix în 2011, pentru că se transformase în concurenţă neloială. Simţind schimbarea din piaţă, Netflix a licenţiat primul show original produs de companie, House of Cards.

    Shun Matsuzaka, fondator al McCann Millenialls, povestea în 2017 în cadrul evenimentului IAA Global Conference de la Bucureşti că serialul House of Cards a fost produs cu ajutorul algoritmilor, care au analizat toate datele legate de preferinţele clienţilor pe care le deţinea platforma. Rezultatul corelaţiilor realizate de algoritm între microgenurile colectate a fost: un serial politic, regizat de David Fincher, iar în rolul principal Kevin Spacey.

    După ce acest serial s-a dovedit a fi un succes, Netflix a început să producă din ce în ce mai mult conţinut original. De asemenea, a continuat să se extindă în lume în locuri precum Canada, Brazilia, părţi din America Latină şi Europa.

  • Valentin Popoviciu, vicepreşedinte RCS&RDS: Traficul din conţinut video este de 50-60% din traficul total consumat pe mobil, iar 5G va duce acest standard mai departe

    „Traficul din video este de 50-60% din traficul total consumat pe mobil. În România, încă suntem la un nivel scăzut de penetrare pe smartphone. Avem mai multe segmente pe care poate creşte consumul de date. Şi pentru clienţi, şi pentru noii clienţi. De aceea este important 5G, pentru că putem ţine pasul cu preferinţele şi nvoile clienţilor. Vedeam când a intrat tehnologia 4G că HD era standardul maxim pentru un conţinut video, iar acum în câţiva ani va deveni calitatea 4K”, spune Valentin Popoviciu.

    Cititi mai multe pe www.zf.ro

  • O dronă „Made in Romania” a impresionat străinii. Ce are special dispozitivul | VIDEO

    Spre deosebire de restul dronelor foarte scumpe, acest dispozitiv este de mărimea unui smartphone. Este uşor de folosit şi mult mai ieftin: 99 de dolari.

    DroneX Pro este un nou model de dronă, construită în aşa fel încât toată lumea să o poată mânui. Design-ul este făcut de doi ingineri care au descoperit că restul dronelor sunt foarte grele, greu de utilizat şi de transportat.

    Noul dispozitiv este uşor de folosit, poate face Livestream şi să înregistreze clipuri video direct pe telefon.

    Specialiştii spun că este cea mai uşor de tranportat dronă a lumii, alte beneficii fiind faptul că este uşor de folosit, are cameră HD şi un preţ foarte bun.

  • „Google it“: 20 de ani de la lansarea motorului de căutare

    O întâmplare recentă m-a făcut să îmi dau seama de un lucru aparent banal: am ajuns să folosesc Google de câteva sute de ori pe zi, de cele mai multe ori fără să-mi dau seama. Actualizând unul dintre browserele pe care le folosesc, am primit următorul mesaj: „Choose the default search engine to use in the address bar and search bar“ („Alege motorul preferat de căutare“ – n.red.). Am selectat Google, desigur, încercând în acelaşi timp să-mi amintesc cum arăta internetul înainte de sistemul dezvoltat de Page şi Brin.

    Primul birou al companiei era format din cele două camere de cămin în care locuiau cei doi la Stanford. Numele de „BackRub”, folosit ca primă variantă de lucru pentru motorul de căutare, nu a fost utilizat prea mult timp, aşa că s-au gândit că „googol” sau numărul unu urmat de 100 de zero-uri după el ar reflecta mai bine baza de date pe care încercau să o pună la dispoziţie. Numele „Google” este un joc de cuvinte de la googol, neologism englezesc pus în circulaţie de către americanul Milton Sirotta în anul 1938, prin care acesta desemna numărul uriaş format dintr-un 1 urmat de 100 de zerouri.

    Primul server Google creat vreodată a fost construit într-un loc personalizat făcut din piese de Lego şi găzduit în campusul Universităţii Stanford. La început, era doar google.standford.edu, dar domeniul Google.com a fost înregistrat pe 15 septembrie 1997. Cam în aceeaşi perioadă în care s-au mutat într-un garaj, Brin şi Page au primit o finanţare de 100.000 de dolari de la fondatorul companiei americane Sun Microsystems, Andy Bechtolsheim. Cu banii în mână, cei doi au transformat garajul în care îşi desfăşurau activitatea în sediu central, în septembrie 1998.

    La sfârşitul anului 2007, motorul Google a fost cotat drept cea mai puternică marcă globală, după criteriul valorii în miliarde de dolari dar şi după modul de percepţie al utilizatorilor, următoarele locuri fiind ocupate de companiile General Electric, Microsoft, Coca-Cola, China Mobile, IBM, Apple, McDonald’s, Nokia şi Marlboro. De asemenea, conform unui sondaj realizat de compania Harris Interactive, Google a fost declarată, la sfârşitul lui 2007, ca fiind compania americană cu cea mai bună reputaţie, mai ales datorită modului în care îşi tratează angajaţii.

    În luna octombrie 2015, Google Inc a format un nou conglomerat, Alphabet Inc, care a încorporat unităţile tot mai diversificate de afaceri şi de investiţii, ce aduceau totuşi mai puţin profit imediat decât motorul de căutare pe internet. La momentul respectiv, Larry Page, cofondatorul şi directorul general al Google, a anunţat că Alphabet este o „colecţie de companii“, în care Google este cea mai mare dintre ele.

    Redefinirea ideii de video
    Timp de 11 ani, Google a rămas în topul celor mai puternice branduri; achiziţiile pe care le-a făcut de-a lungul anilor, precum Applied Semantics, Android, DoubleClick, Motorola sau Nest au transformat Google într-un lider mondial al inovaţiei şi dezvoltării tehnologice. Una dintre cele mai importante achiziţii rămâne însă cea din 2006, atunci când compania condusă de Page şi Brin a plătit 1,6 miliarde de dolari pentru YouTube.
    Domeniul youtube.com a fost activat de Valentine’s Day, în 2005, dar primul video nu a fost descărcat până pe data de 23 aprilie a aceluiaşi an. Filmul l-a avut ca subiect pe unul dintre cofondatorii site-ului, Jawed Karim, la grădina zoologică din San Diego, fiind intitulat Me at the zoo. Lumea divertismentului este plină de staruri care au ajuns celebre după ce au fost remarcate pe YouTube, iar cântăreţul Justin Bieber este probabil cel mai bun exemplu, acesta începând să posteze clipuri cu el însuşi pe acest site la vârsta de 12 ani. Un agent de talente i-a văzut clipurile şi l-a ajutat să obţină un contract de înregistrare.
    Astăzi, peste 600 de ore de conţinut video sunt urcate pe YouTube în fiecare minut, iar 8 miliarde de ore sunt urmărite lunar. Există peste 1 miliard de utilizatori unici pe site în fiecare lună, care provin din peste 140 de ţări.
    Începutul antreprenoriatului pe YouTube datează din mai 2007, atunci când Google, după ce a achiziţionat platforma pentru 1,65 miliarde dolari, a introdus serviciul Partner Program. Acesta a schimbat complet faţa YouTube, oferind utilizatorilor posibilitatea de a fi plătiţi pentru clipurile care devin virale; tot în 2007, compania a ataşat pentru prima oară publicitate clipurilor. Cinci ani mai târziu, înţelegând potenţialul platformei, cei de la Google au pus la dispoziţie creatorilor de conţinut original burse în valoare de 100 de milioane de dolari prin programul YouTube Original Channel Initiative.
    În 2016, Google a anunţat şi lansarea YouTube Go, o aplicaţie menită să facă mai accesibil conţinutul celebrului serviciu de video sharing, permiţând vizionarea clipurilor YouTube chiar şi în lipsa unei conexiuni active la internet.
    Dincolo de contribuţia companiei la dezvoltarea tehnologică, gigantul creat de Larry Page şi Sergey Brin a avut parte însă şi de numeroase momente controversate de-a lungul celor 20 de ani de existenţă. Unul dintre acestea s-a numit „experimentul Google Glass”.
    Încă de la lansarea din 2012, Google Glass a avut o mare problemă: cei care purtau dispozitivul arătau cel puţin ciudat. În scurt timp, cei mai mari contestatari ai Glass au devenit chiar posesorii produsului. Mulţi dintre cei care au plătit 1.500 de dolari s-au arătat dezamăgiţi, aşteptările lor fiind peste ceea ce puteau ochelarii hi-tech să facă. „Am descoperit că nu erau foarte utili“, spune James Katz, director de studii al Massachussettes Institute of Technology. „Mai mult, aveam impresia că cei din jur erau deranjaţi atunci când purtam ochelarii.“ Unul dintre cei care nu au dat mari şanse produsului a fost Phil Schiller, şeful departamentului de marketing de la Apple. Într-un email din 2012, acesta scria: „Nu pot să cred că cineva normal va purta vreodată aşa ceva“.
    O altă explicaţie pentru eşecul Google Glass pare să fie faptul că multe companii nu au văzut beneficii în dezvoltarea de software pentru ochelarii inteligenţi. Twitter, spre exemplu, a renunţat la aplicaţia proprie în luna octombrie. Conform celor de la Reuters, 9 din 16 companii de software contactate au spus că au oprit dezvoltarea pentru că nimeni nu cumpăra produsul celor de la Google. Mai mulţi designeri au încercat să promoveze Glass ca un produs fashion, la fel ca Apple Watch, însă acest lucru era greu de făcut când costul iniţial se ridica la 1.500 de dolari.
    Un alt moment dificil pentru companie a venit chiar anul acesta: Alphabet, compania mamă a Google, a primit în luna iulie o amendă record de 5 miliarde de dolari din partea Uniunii Europene, din cauza unui posibil abuz de poziţie dominantă pe sectorul sistemul de operare Android. Autoritatea de Concurenţă a Uniunii Europene a verificat posibilitatea unui abuz de poziţie dominantă din partea Google prin sistemul său de operare – Android, care este folosit de peste 80% din smartphone-urile din întreaga lume. Concurenţa acuză Google că şi-ar fi promovat propriile aplicaţii şi servicii mobile, în mod special motorul său de căutare. Telefoanele Android vin la pachet cu aplicaţii Google preinstalate, incluzând aplicaţia Search. Concurenţa s-a plâns de faptul că Google se foloseşte de acest avantaj pentru a domina piaţa şi că foloseşte datele utilizatorilor pentru crearea de noi strategii de advertising.
    Un lucru pe care puţini dintre noi îl realizează este asocierea dintre Google şi sistemul politic (fără să mă refer aici la alegeri sau alte tipuri de campanii electorale). Un material publicat însă de Wall Street Journal în 2015 a stârnit numeroase controverse pe acest subiect.


    Google şi agenţii de lobby
    În mai 2012, şcoala de avocatură de la Universitatea George Mason a găzduit un forum despre competiţia dintre motoarele de căutare de pe Internet. Majoritatea actorilor principali de pe piaţă au fost prezenţi, inclusiv membri ai agenţiilor de reglementare şi personalităţi din interiorul Congresului. Ceea ce oaspeţii nu au ştiut, însă, a fost că întâlnirea fusese pregătită de către Google, companie care la acel moment se afla în atenţia autorităţilor datorită unor acuzaţii de monopol aduse celebrului motor de căutare.
    În săptămânile premergătoare evenimentului, oficiali ai Google veniseră cu mai multe sugestii referitoare la vorbitori în timpul conferinţei, trimiţând liste cu membri ai Congresului, seniori de la Departamentul de Justiţie şi de la procuratură. „Dacă nu aţi trimis încă invitaţiile, vă rugăm să consultaţi listele ataşate, care conţin informaţii la zi“, îi scria Yang Zhang, asistent legal în cadrul Google lui Henry Butler, director executiv al şcolii de drept. „Dacă aţi trimis deja invitaţiile, este totuşi posibil să mai adăugăm câteva?“ Butler a răspuns prompt: „Ne ocupăm noi de asta!“ Informaţiile din schimbul de mailuri au fost obţinute de către Washington Post printr-o cerere publică de eliberare a transcriptelor.
    În timpul conferinţei, lideri în domeniul tehnologiei şi experţi în legea monopolului au respins ideea că guvernul ar trebui să ia măsuri împotriva Google, argumentându-şi părerea în faţa acelor oameni care ar fi urmat să dicteze sancţiunile. Compania a mai organizat încă două conferinţe similare în perioada de 18 luni în care a fost sub investigaţie, modelând astfel percepţia publică pentru ca, la final, să se considere că nu este nevoie de acţiuni legale împotriva sa.
    Toată această poveste, relatată de cei de la Washington Post, ilustrează perfect modul în care Google, fără a fi investit iniţial sume considerabile în lobby, a ajuns de-a lungul timpului să cunoască perfect modul de operare în Washington-ul zilelor noastre. Acest mod de operare înseamnă că tradiţia lobby-ului este astăzi concurată de un alt sistem, mai puţin vizibil, de influenţare a factorilor de decizie.
    Noile forme de influenţare a opiniei publice sau a factorilor de decizie includ finanţarea cercetărilor de la universităţi, a think tank-urilor, susţinerea financiară a unor grupuri de advocacy de-a lungul spectrului politic şi chiar a unor coaliţii de afaceri în folosul interesului public. Ascensiunea Google la rangul de jucător important în Washington arată shimbările evidente în filosofia companiei.
    În urmă cu nouă ani, Google ignora complet sistemul „pay-to-play“ de la Washington, investind sume modeste într-o singură persoană desemnată să apere interesele companiei. De atunci însă, compania a ajuns între cei mai agresivi participanţi la jocurile de culise, plasându-se doar în spatele General Electric în 2012 (din punctul de vedere al sumelor investite).
    Google finanţează aproape 140 de organizaţii comerciale şi de advocacy, fără a dezvălui însă valoarea donaţiilor. Datele, publicate pe site-ul Statista.com, arată că numărul este aproape dublu faţă de cel de acum patru ani. Intensificarea activităţii de lobby este corelată cu ambiţiile de dezvoltare ale companiei, în condiţiile în care gigantul IT trebuie să respingă tot mai multe atacuri ale rivalilor.
    Compania a dezvoltat de asemenea noi metode de a influenţa factorii de decizie, reprezentanţii acesteia fiind deschişi dialogului cu creatorii de legi din ambele partide şi oferind sesiuni de training pentru cei care lucrează în Capitol Hill despre cum se folosesc produsele Google şi cum pot acestea aduce mai multe voturi. Tineri profesionişti plătiţi de companie populează think tank-uri şi organizaţii de lucru, promovând interesele acesteia.


    Google: verb
    Aşa arată pagina Oxford dedicată cuvântului care a trecut de pe ecranul calculatorului în vocabularul de zi cu zi al multora dintre noi. În ultimii ani, Google a investit tot mai mult în sectoare străine de activitatea de bază, de IT, publicitate online şi servicii pe internet. Fondul de capital de risc al grupului, Google Ventures, a investit deja în mai multe companii din domeniul sănătăţii. Printr-o divizie de cercetare, compania este implicată şi în dezvoltarea de ochelari computerizaţi şi sisteme de navigaţie autonomă pentru automobile.
    Cu alte cuvinte, Google este şi va rămâne parte integrantă a internetului, dovedind de-a lungul anilor că se poate adapta la cerinţele tot mai mari ale utilizatorilor.
     

  • Rădulescu o acuză pe Firea de izbucnirea scandalului din PSD: Vinovata principală este această Peron a României

    ”Da, e o vinovată principală, care a crezut că făcând show-uri la tv devine vedeta partidului şi a naţiunii, această Peron a României. Am fost, prieten cu unii dintre voi, am crezut că luptăm toţi împotriva abuzurilor la care am fost supuşi ani de zile, am crezut că mergem împreună până la capăt, am crezut că vreţi să facem ceea ce am promis românilor, că vreţi linişte, că ne lăsaţi să facem toate proiectele pentru români . Dar m-am înşelat. (…) Puciştii de frăţie! Iată cum stau lucrurile: nişte colegi şi colege, ajunşi în funcţii numai şi numai datorită lui Liviu Dragnea , pentru că nu îi recomandă nici faţa, nici caracterul , nici studiile ( ba greşesc pe unii îi recomandă studiile la SRI ), nici calitatea umană, şi pe care în primul rând i-a unit interesul personal, împotriva interesului de partid şi a interesului naţional, au hotărât ei, care de mulţi ani pleacă prin vacanţe împreună şi îşi împart afacerile, să facă un puci împotriva unui preşedinte ales de toţi membrii de partid şi care a dus la ultimele două alegeri, partidul la scorul electoral pe care niciodată partidul nostru nu l-a avut. Ok”, a scris Cătălin Rădulescu pe Facebook.

    El a mai spus că ”puciştii” vor să ducă PSD în Opoziţie.

    ”Toate bune şi frumoase, numai că membrii Psd din toată ţara trebuie să ştie mai multe lucruri: 1. Că puciştii ăştia, fraţi de servicii şi de interese, vor să bage partidul nostru în opoziţie; 2. Că tot circul făcut de unele şi unii, e pentru că: sunt terenuri pe sub Elcen şi pe la centură cu valoare pentru ei, ca le-a scăpat afacerile din aeroport, că mai aveau de făcut una – alta dar au fost scoşi repede din guvern pe uşa din dos, ca un fost ministru al transporturilor a refuzat să-i dea unuia mai colorat să facă şi el una de-un leu, că unul din ei care vindea cârnaţi pe vremuri, e nemulţumit că nici bunica-sa nu credea că o să ajungă deputat darămite viceprim-ministru iar alţii care pe vremuri conduceau tractorul iar acum se mira doamne unde a ajuns şi care mai nou face vizite lângă Bucureşti că nu ii mai place lângă Argeş. Ei Gaşca asta, au înşelat încrederea electoratului Psd, au înşelat încrederea primarilor Psd , au înşelat încrederea parlamentarilor Psd şi a românilor în general”, a adăugat Rădulescu.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • SCRISOAREA contestatarilor din PSD, semnată de Firea, Ţuţuianu şi Stănescu. Se cere demisia lui Liviu Dragnea din toate funcţiile politice | DOCUMENT

    “Să facem o analiză a situaţiei actuale a PSD şi am propus un număr de 18 măsuri pe care trebuie să le luăm în perioada următoare. Cred că dincolo de persoane este foarte important să avem în vedere interesele României. Am medtiat mult. Textul prezentat e convenit cu toţi semnatarii acestei scrisori. Textul aşa cum îl vedeţi este unul acceptat de toţi. Veţi vedea la CEX numărul semnatarilor Nu vreau să vin eu cu un număr”, a declarat Adrian Ţuţuianu, al cărui nume apare la finalul scrisorii ca făcând parte din comitetului de iniţiativă.

    Potrivit scrisorii, interimatul în partid trebuie asigurat de către Viorica Dăncilă, preşedinte executiv.

    “Noi suntem membri ai PSD. Nu plecăm nici din partid, nu vom face nici altceva, vom continua să ne exprimăm în forurile statutare ale partidului. Am făcut un apel public la toţi parlamentarii PSD, la consilierii judeţeni şi locali să ni se alăture în acest demers. Nu cred că aţi văzut că am scris ceva de funcţii în această scrisoare şi nu cred că e cazul să discutăm de funcţii. Soluţia propusă la punctul 2 este ca interimatul să fie asigurat de preşedintele executiv. Şi-o asumă toat lumea. Dăcă a fost convocat vineri CEX-ul ne vom pronunţa acolo şi o să aveţi toate detaliile. Nu am calculat procente (semnatarii scrisorii – n.r.), dar vă pot spune că cei mai mulţi dintre cei care au fost vehiculaţi din presă”, a mai spus Ţuţuianu.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Gigantul Coca-Cola ia în considerare intrarea pe o piaţa de băuturi la care nimeni nu se aştepta

    Reprezentanţii Coca-Cola au declarat recent, potrivit presei internaţionale, că ”urmăresc atent” evoluţia substanţei denumită canabidiol (CBD), care se regăseşte în marijuana şi nu are efecte psihoactive.

    ”Este o piaţă care se dezvoltă rapid. Deocamdată nu am luat decizii concrete”, au spus reprezentanţii Coca-Cola, potrivit CNN.
    Substanţa CBD este folosită în scopuri medicale, cum ar fi tratarea inflamaţiilor, durerii şi a greţurilor.
    Potrivit Bloomberg, reprezentanţi ai Coca-Cola au discutat şi cu Aurora Cannabis, o compania producătoare de canabis canadiană care şi-a manifestat interesul pentru producţia băuturilor din canabis. Niciuna dintre companii nu a făcut declaraţii care să confirme aceste zvonuri.

    ”Se întâmplă atât de multe în această industrie încât noi considerăm că există un potenţial imens”, a spus purtătorul de cuvânt al Aurora. ”Ştiri precum aceasta reprezintă o validare a potenţialului imens pe care îl are la nivel global industria canabisului”.


    Constellation Brands, producătorul berii Corona, a anunţat luna trecută o investiţie de 4 miliarde de dolari în compania canadiană producătoare de canabis Canopy Growth.

    Totuşi, atât canabisul, cât şi CBD sunt considerate ilegale în Statele Unite, chiar dacă există câteva state care au legalizat marijuana. Analiştii citaţi de CNN spun că orientarea Coca-Cola spre acest tip de ingrediente face parte din strategia pe termen lung a companiei – în situaţia în care acestea vor deveni la un moment dat legale. Bonnie Herzog, analist al Wells Fargo, estimează că băuturile infuzate cu canabis ar putea genera o piaţă anuală de 50 de miliarde de dolari în Statele Unite – valoare care reprezintă aproximativ jumătate din vânzările de bere, care au ajuns la 117 miliarde de dolari.

    Atât Coca-Cola cât şi PepsiCo încearcă să îşi extinde businessul în afara băuturilor tradiţionale, în contextul în care oamenii beau mai puţin suc, fiind preocupaţi de sănătate. Coca-Cola, de pildă, a anunţat recent achiziţia Costa Coffe, pentru 5 miliarde de dolari.