BusinessMagazin

Tag: comoara

  • Doar în România. Comoara uitată de lume din cauza drumurilor proaste

    Este vorba despre Sfinxul de la Buştea, un „uriaş” împietrit, cu chip de om, de vreo şase metri înălţime. Coincidenţă sau nu, dacă cea mai rapidă cale de a ajunge la Sfinxul din Bucegi este prin staţiunea Buşteni, la sfinxul buzoian se ajunge cel mai uşor din Buştea. Capul de om este însă greu de vizitat, din cauza infrastructurii deloc prietenoase.
     
    Pentru a ajunge la capul de om de pe Masivul Breazău ajungi mai întâi la Mânzăleşti, comună care se află la 50 de kilomtri de oraşul Buzău, pe Valea Slănicului. De aici e bine să îţi cauţi un ghid din sat, aşa cum l-am găsit noi pe Viorel Bănică, un sătean pasionat de drumeţii.
     
    Parcurgem cu maşina patru kilometri de la drumul cu asfalt spre Breazău, pe un drum de căruţe. Traseul se pierde prin pădure dar suntem sfătuiţi să mergem paralel cu stâlpii de electricitate. Ne oprim din traseu pentru a admira sfinxul de la distanţă şi zărim capul de om ascuns între copaci, pe un versant aflat la peste un kilometru distanţă.
     
    Capul de om devine vizibil în depărtare imediat ce se părăseşte zona de case şi se ajunge pe platou. Mai avem 30 de minute de urcat pe jos, printre copaci şi arbuşti ţepoşi de cătină, până să ajungem la baza megalitului. Drumul este extrem de obositor. Din fericire, eşti însoţit de o privelişte superbă care te ajută să să-ţi păstrezi forţele.
     
    Aproape două ore ne-au trebuit de la intersecţia cu drumul asfaltat să ajungem lângă Capul de om de la Buştea. Sfinxul este un monument al naturii reprezentat de o stâncă ce măsoară în jur de 5 – 6 metri înălţime, modelată de ploi şi vânt sub forma unui cap uman, asemănător cu renumitul Sfinx din Munţii Bucegi.
     
    Zona este un important punct de atracţie pentru turiştii care vor să viziteze peştera de sare şi lacul Meledic. Nu toţi se încumetă însă să se aventureze şi până la sfinxul de la Buştea, din cauza infrastructurii jalnice. Sătenii din Buştea şi-ar dori şi ei drumuri mai bune şi indicatoare, pentru că aşa le-ar călca prin sat mai mulţi turişti.
     

  • Comuna din România în care nimeni nu poate construi o casă fără avizul Ministerului Culturii. Comoara pe care se află localitatea

    În satul Reşca, din comuna Dobrosloveni, au fost descoperite foarte multe obiecte antice, aici fiind amplasată fosta capitală a provinciei Dacia Manvensis, Romula Malva.

    Consilierul superior din cadrul Direcţiei de Cultură Olt, Laurenţiu Comănescu, a declarat, pentru MEDIAFAX, că situl arheologic din satul Reşca se întinde pe toată localitate şi pe extravilanul acesteia. El a explicat că cei care vor să construiască trebuie să obţină aviz de la Ministerul Culturii, altfel riscă chiar dosare penale.

    Citiţi mai multe pe www.gandul.info

  • Tânăra de 31 de ani care a creat o AFACERE UNICĂ în România cu care face sute de mii de euro

    Licitaţia pe gunoaie nu este o glumă, ci o veritabilă afacere. Antreprenoarea Adela Lazăr a construit o platformă unde cei care doresc să cumpere deşeuri îi pot oferta pe cei care vând. 

    Companiile care pun pe piaţă produse în tot soiul de ambalaje trebuie să dovedească an de an că reciclează o pondere tot mai importantă din deşeurile pe care le generează. Altfel, plătesc amenzi.

    Adela Lazăr are 31 de ani şi este creatoarea platformei online deşeuriambalaje.ro. Ea a sesizat anul trecut o oportunitate de afaceri apărută în urma modificării legii 249/2015 anul trecut. Conform legii, acum companiile îşi pot îndeplini individual ţintele de reciclare prin achiziţia şi reciclarea altor deşeuri decât cele proprii. ”Înainte, companiile îşi putea îndeplini ţinta de reciclare doar cu propriile produse. Acum, poate să-şi îndeplinească această ţintă cumpărând deşeuri de la firme de salubrizare, colectori, reciclatori, staţii de sortare“, spune Adela Lazăr.

    Prin reciclare, atât consumatorii cât şi companiile pot avea un impact pozitiv asupra mediul în care trăim şi asupra societăţii. Autorităţile au impus companiilor să recicleze minimum 55% din greutatea ambalajelor puse pe piaţă într-un an. Până nu demult, companiile pasau această obligaţii unor organizaţiilor care se ocupau de asta. Din iunie 2016, producătorii au posibilitatea să cumpere deşeuri şi să le recicleze pentru a-şi atinge ţintele, astfel încât să nu fie amendate.

    Platforma conectează direct producătorii şi importatorii care pun bunuri ambalate pe piaţă, cu firmele care se ocupă de reciclate şi colectare, cei care deţin deşeuri de ambalaje pentru care pot oferi trasabilitate. Tânăra se află la prima experienţă antreprenorială, având o carieră de aproape 10 ani în waste management; a lucrat de-a lungul timpului în mai multe companii de salubritate din România, iar din 2014 este expert independent al Comisiei Europene la Bruxelles ”pe zona de reciclare şi pentru infrastructură de mediu“, după cum explică ea însăşi.

    Companiile producătoare sau importatorii au obligaţia legală să prevină producerea deşeurilor de ambalaje şi să le refolosească, în urma reciclării. Astfel, Lazăr a sesizat oportunitatea şi a realizat o platformă electronică prin intermediul căreia producătorii pot cumpăra deşeuri pentru reciclare, iar colectorii le pot vinde. Totul se face pe sistemul de licitaţii. ”Am creat un spaţiu virtual în care să punem toţi actorii la masă, adică producătorii şi importatorii care au ţinte de îndeplinit şi cei care deţin deşeurile. Ei pot interacţiona virtual într-un spaţiu transparent, pornind de la un preţ stabilit“, spune Lazăr.

    O licitaţie este deschisă, în mod normal, cinci zile, dar se poate întinde şi pe zece zile. Apoi vânzătorul şi cumpărătorul sunt puşi în contact şi se realizează dosarul de trasabilitate. ”Noi nu doar îi punem faţă în faţă, ci le oferim şiservicii de suport. Fiecare tranzacţie se încheie cu un dosar de trasabilitate, iar fiecare dosar este verificat de una din echipele noastre. Dacă o companie doreşte, poate să mandateze o echipă de-a noastră pentru tranzacţionare, fie că este vorba de vânzare sau cumpărare“, spune antreprenoarea.

    La momentul scrierii articolului erau 62 de licitaţii active, cu o cantitate totală de 1.470 de tone; de la lansarea platformei până în prezent s-au încheiat 974 de licitaţii, reciclându-se astfel aproape 17.000 de tone de deşeuri. Valoarea  medie a tranzacţiilor realizate până acum pe platformă se situează între 13,6 milioane de lei (2,9 mil. euro) şi 17 milioane de lei (3,7 mil. euro), cu un preţ mediu pe tonă de 800-1.000 de lei, conform Adelei Lazăr.

    Pentru a fi acceptat pe platformă, un producător sau importator trebuie să plătească o taxă de membru de 300 de euro pe şase luni ”care-i oferă posibilitatea să liciteze oricând în acest interval asttfel încât să-şi îndeplinească ţintele“, dar şi un comision de 5,7% pe tranzacţie finalizată cu succes. Potrivit calculelor Business Magazin, asta înseamnă că până acum au fost percepute comisioane de câteva sute de mii de euro, între 170.000 şi 210.000 euro de la momentul în care platforma a devenit activă. În momentul de faţă sunt 250 de conturi validate pe platformă, dintre care majoritatea (220) sunt producători sau importatori, iar 30 sunt vânzători. ”Aşteptăm să treacă un an calendaristic, să tragem linie şi să vedem rezultatele. Afacerea e sustenabilă. În ce priveşte nivelul taxelor şi comisioanele, serviciile noastre ne plasează cu 20% sub alte organizaţii cu aceeaşi activitate.“

    În cazul vânzătorilor, spune tânăra antreprenoare, ”avem proceduri prin care se verifică documentele care sunt solicitate, se fac verificări în teren, se evaluează amplasamentul, dotările tehnice. Nu acceptăm firmele care nu trec prin acest audit“, spune Adela Lazăr; ea mărturiseşte că s-a creat o listă de aşteptare pentru accesul pe platformă. Procesul de acceptare durează câteva zile.

    Acum, piaţa de tranzacţionare a deşeurilor este dominată de zece companii, care au dreptul să îndeplinească ţinte de reciclare; producătorii le pot transfera lor această responsabilitate. Eco-Rom Ambalaje, una dintre cele mai mari companii de preluare responsabilitate, a avut o cifră de afaceri de 46,2 milioane de lei (peste 10 milioane de euro) în 2016. Platforma deseuriambalaje.ro are o cotă de piaţă de 5% în momentul de faţă, iar ţinta este ca anul viitor să ajungă la 10%.

  • Tânăra de 31 de ani care a creat o AFACERE UNICĂ în România cu care face sute de mii de euro

    Licitaţia pe gunoaie nu este o glumă, ci o veritabilă afacere. Antreprenoarea Adela Lazăr a construit o platformă unde cei care doresc să cumpere deşeuri îi pot oferta pe cei care vând. 

    Companiile care pun pe piaţă produse în tot soiul de ambalaje trebuie să dovedească an de an că reciclează o pondere tot mai importantă din deşeurile pe care le generează. Altfel, plătesc amenzi.

    Adela Lazăr are 31 de ani şi este creatoarea platformei online deşeuriambalaje.ro. Ea a sesizat anul trecut o oportunitate de afaceri apărută în urma modificării legii 249/2015 anul trecut. Conform legii, acum companiile îşi pot îndeplini individual ţintele de reciclare prin achiziţia şi reciclarea altor deşeuri decât cele proprii. ”Înainte, companiile îşi putea îndeplini ţinta de reciclare doar cu propriile produse. Acum, poate să-şi îndeplinească această ţintă cumpărând deşeuri de la firme de salubrizare, colectori, reciclatori, staţii de sortare“, spune Adela Lazăr.

    Prin reciclare, atât consumatorii cât şi companiile pot avea un impact pozitiv asupra mediul în care trăim şi asupra societăţii. Autorităţile au impus companiilor să recicleze minimum 55% din greutatea ambalajelor puse pe piaţă într-un an. Până nu demult, companiile pasau această obligaţii unor organizaţiilor care se ocupau de asta. Din iunie 2016, producătorii au posibilitatea să cumpere deşeuri şi să le recicleze pentru a-şi atinge ţintele, astfel încât să nu fie amendate.

    Platforma conectează direct producătorii şi importatorii care pun bunuri ambalate pe piaţă, cu firmele care se ocupă de reciclate şi colectare, cei care deţin deşeuri de ambalaje pentru care pot oferi trasabilitate. Tânăra se află la prima experienţă antreprenorială, având o carieră de aproape 10 ani în waste management; a lucrat de-a lungul timpului în mai multe companii de salubritate din România, iar din 2014 este expert independent al Comisiei Europene la Bruxelles ”pe zona de reciclare şi pentru infrastructură de mediu“, după cum explică ea însăşi.

    Companiile producătoare sau importatorii au obligaţia legală să prevină producerea deşeurilor de ambalaje şi să le refolosească, în urma reciclării. Astfel, Lazăr a sesizat oportunitatea şi a realizat o platformă electronică prin intermediul căreia producătorii pot cumpăra deşeuri pentru reciclare, iar colectorii le pot vinde. Totul se face pe sistemul de licitaţii. ”Am creat un spaţiu virtual în care să punem toţi actorii la masă, adică producătorii şi importatorii care au ţinte de îndeplinit şi cei care deţin deşeurile. Ei pot interacţiona virtual într-un spaţiu transparent, pornind de la un preţ stabilit“, spune Lazăr.

    O licitaţie este deschisă, în mod normal, cinci zile, dar se poate întinde şi pe zece zile. Apoi vânzătorul şi cumpărătorul sunt puşi în contact şi se realizează dosarul de trasabilitate. ”Noi nu doar îi punem faţă în faţă, ci le oferim şiservicii de suport. Fiecare tranzacţie se încheie cu un dosar de trasabilitate, iar fiecare dosar este verificat de una din echipele noastre. Dacă o companie doreşte, poate să mandateze o echipă de-a noastră pentru tranzacţionare, fie că este vorba de vânzare sau cumpărare“, spune antreprenoarea.

    La momentul scrierii articolului erau 62 de licitaţii active, cu o cantitate totală de 1.470 de tone; de la lansarea platformei până în prezent s-au încheiat 974 de licitaţii, reciclându-se astfel aproape 17.000 de tone de deşeuri. Valoarea  medie a tranzacţiilor realizate până acum pe platformă se situează între 13,6 milioane de lei (2,9 mil. euro) şi 17 milioane de lei (3,7 mil. euro), cu un preţ mediu pe tonă de 800-1.000 de lei, conform Adelei Lazăr.

    Pentru a fi acceptat pe platformă, un producător sau importator trebuie să plătească o taxă de membru de 300 de euro pe şase luni ”care-i oferă posibilitatea să liciteze oricând în acest interval asttfel încât să-şi îndeplinească ţintele“, dar şi un comision de 5,7% pe tranzacţie finalizată cu succes. Potrivit calculelor Business Magazin, asta înseamnă că până acum au fost percepute comisioane de câteva sute de mii de euro, între 170.000 şi 210.000 euro de la momentul în care platforma a devenit activă. În momentul de faţă sunt 250 de conturi validate pe platformă, dintre care majoritatea (220) sunt producători sau importatori, iar 30 sunt vânzători. ”Aşteptăm să treacă un an calendaristic, să tragem linie şi să vedem rezultatele. Afacerea e sustenabilă. În ce priveşte nivelul taxelor şi comisioanele, serviciile noastre ne plasează cu 20% sub alte organizaţii cu aceeaşi activitate.“

    În cazul vânzătorilor, spune tânăra antreprenoare, ”avem proceduri prin care se verifică documentele care sunt solicitate, se fac verificări în teren, se evaluează amplasamentul, dotările tehnice. Nu acceptăm firmele care nu trec prin acest audit“, spune Adela Lazăr; ea mărturiseşte că s-a creat o listă de aşteptare pentru accesul pe platformă. Procesul de acceptare durează câteva zile.

    Acum, piaţa de tranzacţionare a deşeurilor este dominată de zece companii, care au dreptul să îndeplinească ţinte de reciclare; producătorii le pot transfera lor această responsabilitate. Eco-Rom Ambalaje, una dintre cele mai mari companii de preluare responsabilitate, a avut o cifră de afaceri de 46,2 milioane de lei (peste 10 milioane de euro) în 2016. Platforma deseuriambalaje.ro are o cotă de piaţă de 5% în momentul de faţă, iar ţinta este ca anul viitor să ajungă la 10%.

  • “Soţia urâtă este o comoară în casă”. Care sunt standardele de frumuseţe şi valorile familiale din China

    “Soţia urâtă este o comoară în casă”, este titlul cărţi autoarei Melissa Schneider, dar şi o zicală chinezească.
     
    Melissa Schneider a povestit pentru Business Insider diferenţele între cultura chinezească şi cea occidentală.
     
    “Tinerii mai înstăriţi caută femei frumoase pentru că vor să se mândrească cu ele, vor să-şi impresioneze prietenii cu iubitele lor frumoase, dar atunci când vine vorba de un om obişnuit, acesta caută o femeie care va avea grijă de el, de viitorul copil, care ştie să gătească. Nu este foarte important ca aceasta să fie foarte atractivă din punct de vedere fizic.”, spune Schineider. 
     
    “Conceptul de soţie nu este unul sexualizat, nici chiar sentimental, ci mai degrabă unul funcţional. Oamenii se căsătoresc pentru a duce numele familiei mai departe, pentru a creşte următoarea generaţie. O femeie frumoasă este riscantă pentru o căsătorie. Poate cheltuieşte mai mulţi bani pe haine, pe tratamente de înfrumuseţare, ar putea fugi cu altcineva de care este atrasă. Este considerată ca fiind o opţiune mai puţin stabilă pentru o viaţă de familie.”, continuă ea.
     
    “Dacă o femeie nu s-a căsătorit până la vârsta de 27 de ani aceasta este numită Shengnu (left over woman – ofilită). Chinezii folosesc cuvântul Shengnu şi când vine vorba de resturile de mâncare. Această situaţie creează o presiune asupra fetelor să găsească pe cineva repede. Doar 20% dintre femeile de peste 25 de ani sunt singur în China, iar 97% dintre bărbaţi consideră că o femeie de peste 27 de ani care a rămas singură este “ofilită”, potrivit unui sondaj.”, încheie Melissa Schneider.

  • Un pensionar, pasionat de metale, a descoperit o ”comoară” unică în lume. ,,Nimic similar nu a mai fost descoperit”

    O comoară unică din Evul Mediu a fost descoperită de către un pensionar, cu ajutorul unui detector de metale.
     
    Antichitatea a fost clasată ca tezaur de către cercetători. ,,Nimic similar nu a mai fost descoperit, aşadar este unic,” afirmă aceştia. 
     
    Bărbatul a descoperit comoara la 23 de centimetri adâncime, în pământ. Acesta susţine că utilizează detectorul de metale ca pură pasiune.
     

  • Un oraş cât Bucureştiul, ascuns sub Sarmisegetusa. Ce comoară ascunde

    Un studiu arheologic complex, realizat cu aparate speciale de detectare a zidurilor şi a obiectelor îngropate a scos la iveală faptul că sub Sarmizegetusa şi sub celelalte cetăţi dacice pe care le cunoaştem există un uriaş ansamblu arhitectonic militaro-civil, compact, cu mai multe nuclee, întins pe o suprafaţă de peste 200 de kilometri pătraţi, bogat în aur aparţinând civilizaţiei dacice şi predacice.

    Bogat în aur, acest oraş îngropat este o adevărată comoară asupra căreia arheologii sunt reţinuţi în declaraţii.

    Cititi mai multe pe www.one.ro

  • Un oraş cât Bucureştiul, ascuns sub Sarmisegetusa. Ce comoară ascunde

    Un studiu arheologic complex, realizat cu aparate speciale de detectare a zidurilor şi a obiectelor îngropate a scos la iveală faptul că sub Sarmizegetusa şi sub celelalte cetăţi dacice pe care le cunoaştem există un uriaş ansamblu arhitectonic militaro-civil, compact, cu mai multe nuclee, întins pe o suprafaţă de peste 200 de kilometri pătraţi, bogat în aur aparţinând civilizaţiei dacice şi predacice.

    Bogat în aur, acest oraş îngropat este o adevărată comoară asupra căreia arheologii sunt reţinuţi în declaraţii.

    Cititi mai multe pe www.one.ro

  • Cum îi scapă României anual printre degete o comoară de milioane de euro

    Cea mai mare parte pleaca in tari precum Germania, Italia sau Austria. Aceste produse au desfacere slaba pe piata romaneasca, dar strainii le recunosc beneficiile si au inteles ca sunt profitabile. Nu-i de mirare ca multe dintre cremele, siropurile sau dulceturile din import sunt facute din plante sau fructe culese din padurile Romaniei, dar preturile sunt de occident, scrie Mditv.ro
     
    La Directia Silvica Dambovita recolta a fost una destul de bogata anul acesta. Fructele sunt culese in general de oamenii din localitatile sarace si sunt vandute pe cativa lei la centrele de colectare ale directiei. Munca nu este nici pe departe rasplatita, insa este o sursa de venit. Dupa sortare si precongelare acestea sunt vandute prin intermediul unei licitatii publice. Firmele care le achizitioneaza le trimit la export in tari ca Italia sau Germania.
     
    La centrul de colectare fructe de padure din Ulmi, judetul Dambovita, miercuri se muncea de zor pentru pregatirea unei noi livrari. Fructele vor lua bineinteles calea strainatatii.
     
    Fructele de padure,in general, sunt folosite in doua domenii: industria alimentara si industria farmaceutica. Fructele macesului sunt extrem de bogate in vitamina C, dar si in alte tipuri de vitamine, cum sunt vitamina A, vitamina B1, vitamina B2. Pe langa continutul bogat in vitamine, fructele de maces sunt bogate in zaharuri, acid citric si asigura buna functionare a vaselor capilare si sunt folosite in tratarea afectiunilor ficatului. Atat catina alba, cat si cea rosie sunt tonice, combat forme diferite de anemie si contribuie, prin continutul crescut de vitamina C, la detoxifierea organismului.
     
    Campania de recoltare a fructelor de padure nu este inca finalizata. Specialistii sustin ca fructele de padure sunt foarte cautate pe pietele externe intrucat sunt naturale si ecologice. Directia Silvica Dambovita a mai colectat si plante medicinale care vor ajunge atat in tara cat si peste hotare.
     

  • Mii de oameni trec zilnic prin această staţie de metrou din Bucureşti fără să ştie că acolo se află o adevărată comoară

    În lumea paleontologică, aceasta este echivalentul unei mine de aur, cu o bogăţie şi o biodiversitate remarcabilă. Imortalizează viaţa marină din Cretacicul târziu unde zona judeţului Cluj de astăzi era acoperită de o mare puţin adâncă. 
     
    Scoici, alge, melci, corali şi rudişti se pot vedea încapsulate în materialul calcaros care formează pavajul staţiei de metrou. Cele mai numeroase organisme sunt rudiştii, care sunt nişte vietăţi cu un exoschelet conic care era înfipt în solul de pe fundul mării, similar cu un morcov. Acestea au trăit din Jurasicul târziu (acum 150 de milioane de ani) până în Cretacicul târziu. Speciile acestea de rudişti au dispărut odată cu extincţia în masă de la sfârşitul Cretacicului şi acestea, conform spuselor lui Mihai Popa, paleontolog la Facultatea de Geologie şi Geofizică Bucureşti, „au văzut o dâră de foc pe cer” lăsată de asteroidul care a dus şi la extincţia dinozaurilor. 
     
    Rudiştii erau organisme esenţiale în formarea recifurilor din acea perioadă, alungând specii de corali din ecosisteme. Mecanismul de hrănire era rudimentar, hrănindu-se cu nutrienţi aflaţi în suspensie cu ajutorul valvei operculare (cavitatea bucală a acestor organisme). Un asemenea organism putea avea o lungime şi de un metru şi jumătate. Dispunerea lor erau unele peste celelalte, astfel reciful putea avea astfel şi sute de metri.
    Din punct de vedere ştiinţific, valoarea acestor formaţiuni este incomensurabilă. În România, imortalizarea faunei din acea perioadă se poate vedea doar în câteva zone, de aceea cariera de marmură Săvădisla şi staţia de metrou Politehnica surprind o imagine unică a vieţii marine de acum 70 de milioane de ani.
     

    Cititi mai multe pe www.descopera.ro