BusinessMagazin

Tag: capitalistul saptamanii

  • Cine este inventatorul/antreprenor supranumit „Edison al Franţei”. A creat un business cu venituri de peste 20 de miliarde de euro în 2023

    Supranumit Edison al Franţei, Georges Claude a fost nu doar un inventator strălucit, căruia i se datorează crearea lămpilor cu neon şi tehnologia de separare a compuşilor din aer, ci şi un om de afaceri vizionar, care a pus bazele Air Liquide, al doilea cel mai mare distribuitor de gaz industrial din lume, cu venituri de peste 27 de miliarde de euro în 2023.

     

    Născut pe 24 septembrie 1870, în Franţa, Georges Claude a urmat cursurile Şcolii Superioare de Fizică şi Chimie Industrială (ESPCI) din Paris, iar după absolvire s-a angajat ca inspector electric într-o fabrică de cabluri, lucrând apoi ca manager de laborator într-o unitate similară. Pasionat de electricitate, a fondat şi a fost, de asemenea, editor al unei publicaţii de profil, Scânteia electrică. 

    El şi-a dedicat viaţa cercetării şi inovaţiei, una dintre cele mai importante realizări ale sale fiind inventarea lămpii cu neon, o inovaţie care a transformat peisajul urban şi a revoluţionat lumea publicităţii la nivel mondial. În 1910, Claude a demonstrat pentru prima dată că neonul putea fi folosit într-o lampă, deschizând astfel calea către o nouă eră în iluminatul public şi comercial. Doi ani mai târziu punea bazele Claude Neon, companie care a devenit rapid un jucător major în industria iluminatului, producând şi instalând lămpi de neon în întreaga lume.

    În paralel cu această direcţie, Claude a cercetat şi alte domenii, precum chimia şi ingineria, contribuind, de asemenea, la dezvoltarea tehnologiei de separare a aerului, care a avut un impact semnificativ în industria medicală şi aeronautică. Pe baza acestei descoperiri, în toamna anului 1902 a adunat o echipă de 24 de ingineri şi alţi specialişti, punând bazele Air Liquide, o companie pornită cu 100.000 de franci, şi care avea să devină unul dintre cei mai mari distribuitori de gaz industrial din lume, cu activitate în 80 de ţări şi venituri anuale de peste
    27 de miliarde de euro în prezent.

    El a fost totodată prieten cu Jacques-Arsène d’Arsonval, inventatorul conceptului Conversiei Energiei Termice Oceanice, care i-a fost totodată şi mentor. De altfel, Claude însuşi a proiectat primul prototip al tehnologiei din spate, construind totodată şi o fabrică dedicată în Cuba, în 1930, urmată de o alta, pe coasta Braziliei, ambele distruse de fenomenele meteorologice.

    În ciuda contribuţiilor sale semnificative la progresul tehnologic, unele aspecte ale afacerilor sale au fost criticate pentru impactul lor asupra mediului şi sănătăţii publice. De exemplu, utilizarea mercurului în lămpile de neon a ridicat îngrijorări cu privire la poluarea mediului şi la riscurile pentru sănătate.  ■

     

    Carte de vizită

    Georges Claude, inventator şi fondator al Air Liquide

    1. S-a născut pe 24 septembrie 1870, în Franţa, şi a urmat cursurile Şcolii Superioare de Fizică şi Chimie Industrială (ESPCI) din Paris;

    2. A lucrat o vreme în diverse companii din industria de electricitate, iar mai apoi a început să lanseze diferite invenţii;

    3. A fost unul dintre cei mai cunoscuţi pionieri ai secolului XX, lansând inovaţii ca lampa cu neon şi tehnologia de separare a compuşilor din aer;

    4. A pus bazele Air Liquide, al doilea cel mai mare distribuitor de gaz industrial din lume;

    5. A murit pe 23 mai 1960.

  • Povestea parcă desprinsă din filme a unui tânăr care a stat mai mulţi ani în spitale şi a cântat pe străzi pentru a avea bani să trăiască. El a ajuns să construiască o afacere de sute de milioane de dolari

    Înainte de a deveni antreprenor, Jim Marshal a cântat, în vreme de război, pentru sume modeste, cărându-şi echipamentul cu ajutorul unei biciclete cu remorcă. Mai târziu, după ce şi-a deschis un magazin de produse muzicale, văzând cererea tot mai mare de amplificatoare, a decis să le fabrice chiar el, pentru a oferi artiştilor alternative mai ieftine faţă de produsele de import, folosindu-se de câteva cunoştinţe de inginerie electrică. Aşa a apărut brandul omonim, folosit de-a lungul timpului de cântăreţi şi compozitori arhicunoscuţi, ca Eric Clapton şi Jimi Hendrix.

    James Charles Marshall s-a născut în Londra, în 1923, într-o familie de artişti. În copilărie, din cauza unei afecţiuni a sistemului osos, a petrecut mult timp în spital, ceea ce i-a afectat şi educaţia timpurie, dar l-a scutit şi de înrolare, pe durata celui de-al Doilea Război Mondial.

    Mai târziu a început să cânte în diverse locaţii, acompaniindu-se singur la tobe. „Câştigam 10 şilingi (circa 0,5 lire sterline) pe seară pentru că erau vremuri de război, şi nu aveam benzină pentru maşini, aşa că mergeam pe o bicicletă cu remorcă, pe care îmi căram echipamentul construit de mine”, a povestit antreprenorul.

    Cu experienţa inginerească a reuşit să construiască un sistem de amplificare, iar mai târziu, după ce a luat el însuşi lecţii, a început să predea şi altora.

    Din 1960 a operat un magazin de musică în West London, cu un portofoliu alcătuit iniţial din tobe şi chitare. Tot mai mulţi clienţi căutau însă amplificatoare, aşa că antreprenorul, întrezărind oportunitatea, a fondat, la doi ani distanţă, Marshall Amplification, revoluţionând industria muzicală cu de-vice-urile lansate. Pentru a putea produce alternative mai ieftine ale amplificatoarelor americane, de import, Marshall l-a cooptat în echipă Ken Bran, un tehnician al Pan American Airways, folosind ca sursă de inspiraţiile produsele Fender. Proiectul a necesitat mai multe prototipuri, însă în cele din urmă a avut succes, artişti cunoscuţi ca Jimi Hendrix şi Eric Clapton ajungând să folosească produsele marca Marshall.

    De-a lungul timpului, fondatorul a primit numeroase recunoaşteri pentru activitatea din domeniu, inclusiv Ordinul Imperiului Britanic pentru serviciile aduse industriei muzicale şi pentru caritate, premiul pentru export din partea reginei Elisabeta a II-a, fiind inclus, de asemenea, pe Rock and Roll Walk of Fame în Hollywood.

    Jim Marshall a murit pe 5 aprilie 2012, la vârsta de 88 de ani, la înmormântare venind cântăreţi ca Paul McCartney şi Slash.

    Prezent astăzi în toată lumea, cu sedii în Marea Britanie şi Suedia, brandul Marshall a înregistrat anul trecut venituri de peste 350 de milioane de euro. 

     

    Carte de vizită

    James Charles Marshall, fondator, Marshall

    1. S-a născut în Londra şi în copilărie a suferit de o afecţiune a sistemului osos, fapt pentru care nu a reuşit să urmeze o educaţie propice;

    2. Pe durata celui de-al Doilea Război Mondial a început să cânte în diverse locaţii la voce şi la tobe;

    3. Şi-a deschis apoi un magazin de produse muzicale, şi, văzând cererea mare de amplificatoare, în 1962 a lansat brandul Marshall, producând device-uri la preţuri accesibile, inspirate de produsele Fender;

    4. A primit numeroase premii pentru activitatea din industrie şi printre primii artişti care i-au folosit produsele s-au numărat Eric Clapton şi Jimi Hendrix.

  • Antreprenorul care şi-a început businessul pe stradă, cântând pe unde putea. Acum este cunoscut în toată lumea

    Înainte de a deveni antreprenor, Jim Marshal a cântat, în vreme de război, pentru sume modeste, cărându-şi echipamentul cu ajutorul unei biciclete cu remorcă. Mai târziu, după ce şi-a deschis un magazin de produse muzicale, văzând cererea tot mai mare de amplificatoare, a decis să le fabrice chiar el, pentru a oferi artiştilor alternative mai ieftine faţă de produsele de import, folosindu-se de câteva cunoştinţe de inginerie electrică. Aşa a apărut brandul omonim, folosit de-a lungul timpului de cântăreţi şi compozitori arhicunoscuţi, ca Eric Clapton şi Jimi Hendrix.

     

    James Charles Marshall s-a născut în Londra, în 1923, într-o familie de artişti. În copilărie, din cauza unei afecţiuni a sistemului osos, a petrecut mult timp în spital, ceea ce i-a afectat şi educaţia timpurie, dar l-a scutit şi de înrolare, pe durata celui de-al Doilea Război Mondial.

    Mai târziu a început să cânte în diverse locaţii, acompaniindu-se singur la tobe. „Câştigam 10 şilingi (circa 0,5 lire sterline) pe seară pentru că erau vremuri de război, şi nu aveam benzină pentru maşini, aşa că mergeam pe o bicicletă cu remorcă, pe care îmi căram echipamentul construit de mine”, a povestit antreprenorul.

    Cu experienţa inginerească a reuşit să construiască un sistem de amplificare, iar mai târziu, după ce a luat el însuşi lecţii, a început să predea şi altora.

    Din 1960 a operat un magazin de musică în West London, cu un portofoliu alcătuit iniţial din tobe şi chitare. Tot mai mulţi clienţi căutau însă amplificatoare, aşa că antreprenorul, întrezărind oportunitatea, a fondat, la doi ani distanţă, Marshall Amplification, revoluţionând industria muzicală cu de-vice-urile lansate. Pentru a putea produce alternative mai ieftine ale amplificatoarelor americane, de import, Marshall l-a cooptat în echipă Ken Bran, un tehnician al Pan American Airways, folosind ca sursă de inspiraţiile produsele Fender. Proiectul a necesitat mai multe prototipuri, însă în cele din urmă a avut succes, artişti cunoscuţi ca Jimi Hendrix şi Eric Clapton ajungând să folosească produsele marca Marshall.

    De-a lungul timpului, fondatorul a primit numeroase recunoaşteri pentru activitatea din domeniu, inclusiv Ordinul Imperiului Britanic pentru serviciile aduse industriei muzicale şi pentru caritate, premiul pentru export din partea reginei Elisabeta a II-a, fiind inclus, de asemenea, pe Rock and Roll Walk of Fame în Hollywood.

    Jim Marshall a murit pe 5 aprilie 2012, la vârsta de 88 de ani, la înmormântare venind cântăreţi ca Paul McCartney şi Slash.

    Prezent astăzi în toată lumea, cu sedii în Marea Britanie şi Suedia, brandul Marshall a înregistrat anul trecut venituri de peste 350 de milioane de euro. 

     

    Carte de vizită

    James Charles Marshall, fondator, Marshall

    1. S-a născut în Londra şi în copilărie a suferit de o afecţiune a sistemului osos, fapt pentru care nu a reuşit să urmeze o educaţie propice;

    2. Pe durata celui de-al Doilea Război Mondial a început să cânte în diverse locaţii la voce şi la tobe;

    3. Şi-a deschis apoi un magazin de produse muzicale, şi, văzând cererea mare de amplificatoare, în 1962 a lansat brandul Marshall, producând device-uri la preţuri accesibile, inspirate de produsele Fender;

    4. A primit numeroase premii pentru activitatea din industrie şi printre primii artişti care i-au folosit produsele s-au numărat Eric Clapton şi Jimi Hendrix.

  • Povestea omului care a inventat lucrul fără de care majoritatea oamenilor nu mai pot trăi şi îl folosesc pe aproape tot parcursul zilei

    Cu toţii cunosc fraza „un pas mic pentru om, un salt uriaş pentru omenire”, dar puţini ştiu ce companie a fabricat dispozitivul prin care Neil Armstrong a transmis acest mesaj de pe Lună – aceeaşi companie care a lansat şi primul celular, de la care a pornit frenezia smartphone-urilor de astăzi. Vorbim de Motorola, fondată de Paul Vincent Galvin şi de fratele său, Joseph. Cum a luat naştere un gigant care iniţial vindea radiouri la 30 de dolari?

    Paul Vincent Galvin s-a născut în vara anului 1895, în Nebraska, într-o familie modestă. În anii adolescenţei şi-a manifestat pasiunea pentru inovaţie şi tehnologie, iar apoi s-a angajat ca funcţionar pentru a strânge bani cu care să se susţină pe durata studiilor. A absolvit colegiul St. Joseph din Kansas şi, ulterior, s-a înscris la Universitatea din Illinois, unde şi-a continuat educaţia în domeniul ingineriei electrice. Cu toate acestea, a renunţat la studii pentru a se alătura forţelor armate în timpul Primului Război Mondial.

    În 1919, întors de pe front, a decis să investească, împreună cu un prieten din copilărie, într-o fabrică de baterii din Wisconsin. Această primă iniţiativă antreprenorială a dat însă greş, dar nu i-a tăiat elanul.

    În 1928, împreună cu fratele său, Joseph, a pus bazele Galvin Manufacturing Corporation şi au început să producă componente pentru radiouri. La doi ani distanţă au introdus brandul Motorola, şi în acelaşi an au comercializat şi primul radio, pe care îl vindeau la preţul de 30 de dolari. În scurt timp, marca Motorola a devenit atât de cunoscută încât cei doi au decis să schimbe denumirea iniţială a companiei şi să funcţioneze sub acest nume, lansând o serie impresionantă de inovaţii. Printre altele, au scos pe piaţă primul radio de maşină, care şi-a câştigat un client important în rândul departamentelor de poliţie, iar pe durata celui de-Al Doilea Război Mondial compania a jucat un rol crucial în dezvoltarea echipamentelor audio necesare în armata SUA, consolidându-şi reputaţia în industria tehnologică. Inclusiv faimoasa frază rostită de Neil Armstrong, „un pas mic pentru om, un pas uriaş pentru omenire” avea să fie transmisă prin intermediul unui transmiţător Motorola.

    Paul Galvin, care a fost căsătorit cu Lillian McInerney, alături de care a avut doi copii, a murit pe 5 noiembrie 1959, neavând şansa să vadă adevărata revoluţie pe care Motorola urma să o aducă la nivel global: lansarea primului celular, Motorola DynaTAC 8000X.

    Acest pas, pe lângă succesul şi publicitatea adusă companiei, nu a făcut decât să încurajeze şi concurenţa, aşa că în 1998, jucătorul şi-a pierdut poziţia de lider de piaţă pe nişa dispozitivelor mobile în faţa altui gigant – Nokia.

    În ciuda inovării continue şi a unor achiziţii curajoase, pe fondul unei pieţe tot mai efervescente şi al unor competitori tot mai puternici, Motorola a început să înregistreze pierderi de miliarde după 2005, iar în 2011 a fost divizată în două entităţi, Motorola Solutions şi Motorola Mobility, cea din urmă fiind achiziţionată de Google într-o tranzacţie de peste 12 miliarde de dolari şi vândută ulterior către Lenovo pentru o sumă mult mai mica, de nici 3 miliarde. Motorola Solutions, Inc., socotită a fi urmaşa directă a companiei iniţiale, şi-a păstrat cartierul general în Chicago şi a înregistrat, anul trecut, venituri de aproape 10 miliarde de dolari.  

     

    Carte de vizită

    Paul Vincent Galvin, cofondator, Motorola

    1. S-a născut pe 27 iunie 1895, în Nebraska;

    2. A vrut să studieze ingineria electrică la Universitatea din Illinois, dar după doi ani s-a retras de la cursuri pentru a se alătura forţelor armate în timpul Primului Război Mondial;

    3. Întors acasă a testat antreprenoriatul investind într-o fabrică de baterii din Wisconsin, care a dat însă faliment;

    4. În 1928 a pus însă bazele unui nou business, alături de fratele său, Joseph – Galvin Manufacturing Corporation, care a devenit apoi gigantul Mototola Inc.;

    5. Antreprenorul a murit pe 5 noiembrie 1959.

  • Povestea omului care a făcut posibilă transmiterea frazei „un pas mic pentru om, un salt uriaş pentru omenire” de pe Lună, când Neil Armstrong a aselenizat

    Cu toţii cunosc fraza „un pas mic pentru om, un salt uriaş pentru omenire”, dar puţini ştiu ce companie a fabricat dispozitivul prin care Neil Armstrong a transmis acest mesaj de pe Lună – aceeaşi companie care a lansat şi primul celular, de la care a pornit frenezia smartphone-urilor de astăzi. Vorbim de Motorola, fondată de Paul Vincent Galvin şi de fratele său, Joseph. Cum a luat naştere un gigant care iniţial vindea radiouri la 30 de dolari?

    Paul Vincent Galvin s-a născut în vara anului 1895, în Nebraska, într-o familie modestă. În anii adolescenţei şi-a manifestat pasiunea pentru inovaţie şi tehnologie, iar apoi s-a angajat ca funcţionar pentru a strânge bani cu care să se susţină pe durata studiilor. A absolvit colegiul St. Joseph din Kansas şi, ulterior, s-a înscris la Universitatea din Illinois, unde şi-a continuat educaţia în domeniul ingineriei electrice. Cu toate acestea, a renunţat la studii pentru a se alătura forţelor armate în timpul Primului Război Mondial.

    În 1919, întors de pe front, a decis să investească, împreună cu un prieten din copilărie, într-o fabrică de baterii din Wisconsin. Această primă iniţiativă antreprenorială a dat însă greş, dar nu i-a tăiat elanul.

    În 1928, împreună cu fratele său, Joseph, a pus bazele Galvin Manufacturing Corporation şi au început să producă componente pentru radiouri. La doi ani distanţă au introdus brandul Motorola, şi în acelaşi an au comercializat şi primul radio, pe care îl vindeau la preţul de 30 de dolari. În scurt timp, marca Motorola a devenit atât de cunoscută încât cei doi au decis să schimbe denumirea iniţială a companiei şi să funcţioneze sub acest nume, lansând o serie impresionantă de inovaţii. Printre altele, au scos pe piaţă primul radio de maşină, care şi-a câştigat un client important în rândul departamentelor de poliţie, iar pe durata celui de-Al Doilea Război Mondial compania a jucat un rol crucial în dezvoltarea echipamentelor audio necesare în armata SUA, consolidându-şi reputaţia în industria tehnologică. Inclusiv faimoasa frază rostită de Neil Armstrong, „un pas mic pentru om, un pas uriaş pentru omenire” avea să fie transmisă prin intermediul unui transmiţător Motorola.

    Paul Galvin, care a fost căsătorit cu Lillian McInerney, alături de care a avut doi copii, a murit pe 5 noiembrie 1959, neavând şansa să vadă adevărata revoluţie pe care Motorola urma să o aducă la nivel global: lansarea primului celular, Motorola DynaTAC 8000X.

    Acest pas, pe lângă succesul şi publicitatea adusă companiei, nu a făcut decât să încurajeze şi concurenţa, aşa că în 1998, jucătorul şi-a pierdut poziţia de lider de piaţă pe nişa dispozitivelor mobile în faţa altui gigant – Nokia.

    În ciuda inovării continue şi a unor achiziţii curajoase, pe fondul unei pieţe tot mai efervescente şi al unor competitori tot mai puternici, Motorola a început să înregistreze pierderi de miliarde după 2005, iar în 2011 a fost divizată în două entităţi, Motorola Solutions şi Motorola Mobility, cea din urmă fiind achiziţionată de Google într-o tranzacţie de peste 12 miliarde de dolari şi vândută ulterior către Lenovo pentru o sumă mult mai mica, de nici 3 miliarde. Motorola Solutions, Inc., socotită a fi urmaşa directă a companiei iniţiale, şi-a păstrat cartierul general în Chicago şi a înregistrat, anul trecut, venituri de aproape 10 miliarde de dolari.  

     

    Carte de vizită

    Paul Vincent Galvin, cofondator, Motorola

    1. S-a născut pe 27 iunie 1895, în Nebraska;

    2. A vrut să studieze ingineria electrică la Universitatea din Illinois, dar după doi ani s-a retras de la cursuri pentru a se alătura forţelor armate în timpul Primului Război Mondial;

    3. Întors acasă a testat antreprenoriatul investind într-o fabrică de baterii din Wisconsin, care a dat însă faliment;

    4. În 1928 a pus însă bazele unui nou business, alături de fratele său, Joseph – Galvin Manufacturing Corporation, care a devenit apoi gigantul Mototola Inc.;

    5. Antreprenorul a murit pe 5 noiembrie 1959.

  • Cum a reuşit o tânără de doar 21 de ani să construiască o super afacere care acum este prezentă în peste 170 de pieţe

    Unii tineri îşi găsesc mai greu menirea, însă Ruth Chapman a avut dintotdeauna o traiectorie clară pe care şi-a dorit să o urmeze: moda. Iar la doar 21 de ani, şi-a transformat pasiunea în business, lansând un brand distribuit astăzi în peste 170 de pieţe.

    Născută în 1961 în Wirral, Chapman a urmat şcoala de fete West Kirby. Antreprenoarea şi-a descoperit pasiunea pentru modă încă din copilărie, când obişnuia să colinde magazinele de tip second hand pentru a improviza ţinute originale. După finalizarea studiilor a avut diverse joburi, lucrând, printre altele, pentru brandul de fashion Jaeger şi pentru Harrods.

    La vârsta de 21 de ani l-a întâlnit pe Tom Chapman, cel care avea să îi devină partener de viaţă şi de business. De loc din Wimbledon, Chapman studiase managementul ospitalităţii dar, împreună cu Ruth, şi-a îndreptat la rândul său atenţia spre industria modei, cei doi punând bazele unui butic de haine.

    În 1987 cei doi au deschis, la Londra, magazinul matchesfashion.com. De la o primă unitate, businessul a crescut la un portofoliu de 14 magazine, extinzându-se apoi cu magazine în franciză în colaborare cu MaxMara şi Diane von Furstenberg.

    Ruth a devenit cunoscută în domeniu pentru faptul că a i-a plăcut să descopere tinere talente şi să dea o şansă celor la început de carieră, ea susţinând adesea că noii designeri au fost cheia succesului timpuriu al businessului lor.

    În 2007 a lansat şi versiunea online a brandului, pas pe care antreprenoarea l-a numit un „moment seismic” în parcursul companiei. De la lansarea magazinului digital, businessul a avut creşteri anuale de 100%, în prezent având un portofoliu de peste 450 de branduri distribuite în 176 de ţări, cu 95% din venituri venind din vânzările online.

    Cinci ani mai târziu, soţii Champan au atras o investiţie de 20 de milioane de lire sterline de la SEP şi Highland Capital Partners, iar o altă mişcare strategică a fost lansarea brandului propriu, Raey. În 2015 cei doi au renunţat la rolurile de co-CEO, păstrând funcţia de preşedinţi ai companiei. Matchesfashion.com a fost cumpărată în 2017 de către Apax Partners, într-o tranzacţie de peste 1 miliard de dolari, iar fondatorii au păstrat un pachet minoritar.

    Între 2013 şi 2017, Ruth a făcut parte din juriul de selecţie NEWGEN al British Fashion Council pentru a găsi noi talente în modă din Marea Britanie. Ea s-a implicat totodată în campanii destinate micşorării diferenţei financiare dintre femeile şi bărbaţii antreprenori.

    Fondatoarea are, alături de Tom, trei copii şi deţine o serie de proprietăţi în Londra şi Los Angeles.  

  • De la un singur sortiment de biscuiţi produs într-un mic atelier dotat cu echipamente second-hand, un tânăr imigrant a reuşit, alături de fratele său, să pună bazele unui gigant de miliarde

    De la un singur sortiment de biscuiţi produs într-un mic atelier dotat cu echipamente second-hand, un tânăr imigrant a reuşit, alături de fratele său, să pună bazele unui gigant căruia i-au dat propriul nume: Ülker. Care e povestea lor şi a companiei pornite în Turcia, în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial?

    Născut în 1920, în Crimeea, la vârsta de nouă ani Sabri Ülker a imigrat cu familia la Istanbul, unde s-a înscris, după absolvirea liceului, la Şcoala de Economie şi Ştiinţe Comerciale Sultanahmet, fiind însă nevoit să îşi întrerupă studiile odată cu izbucnirea celui de-Al Doilea Război Mondial.

    Tânărul a pornit pe calea antreprenoriatului la
    24 de ani, împreună cu fratele său, Asim, alături de care a pus, în iarna anului 1944, bazele companiei omonime, Ülker, folosindu-se de cunoştinţele acumulate în adolescenţă, când lucraseră pentru Besler Factory, dar şi de experienţa deprinsă în cadrul afacerii părinţilor, care au deţinut, o perioadă, un magazin de dulciuri. Iniţial, cei doi au deschis un mic atelier de biscuiţi în oraşul de pe Bosfor, desfăşurându-şi activitatea în cei 100 de metri pătraţi, cu trei angajaţi. Pentru că nu aveau maşinării performante, ca ale concurenţei, au cumpărat câteva sisteme second-hand, cu bani împrumutaţi, pe care Sabri le-a reparat singur pentru a le face funcţionale. Pentru a câştiga zone încă neacoperite de competitori, s-au orientat spre Anatolia, unde au luat la rând magazinele pentru a câştiga parteneri care să le permită să îşi listeze produsele la raft.

    În anii ’70 au pornit şi producţia de ciocolată şi bomboane, pentru a le folosi ca materii prime în sortimentele de biscuiţi din portofoliu. Un pas major a fost făcut în 1975, când compania a deschis şi un departament de cercetare şi dezboltare, pentru ca în următorii ani să se extindă spre noi sectoare de piaţă, prin companii adiacente, unite 1989 sub o singură umbrelă, Yildiz Holdings. La şapte ani distanţă au intrat şi pe piaţa laptelui, lansând primul sortiment fără lactoză din Turcia.

    Fondatorul s-a retras din business în anul 2000, cedând frâiele afacerii fiului său, Murat, care deţine în prezent circa 60% din business şi are o avere de peste 5 miliarde de dolari. Sub conducerea sa au fost deschise noi fabrici în Karaman (Turcia) şi Jeddah (Arabia Saudită), şi au fost făcute noi tranzacţii, precum achiziţionarea brandului Godiva, în 2007, contra sumei de 850 de milioane de dolari. A urmat apoi cumpărarea gigantului britanic United Biscuits, pentru care compania a plătit peste 3 miliarde de dolari, cele două fuzionând sub umbrela Pladis Foods.

    Antreprenorul a avut trei copii alături de soţia sa, Güzide Iman, fiica unui om de afaceri turc. El a murit pe 12 iunie 2012. În paralel cu zona antreprenorială, s-a implicat şi în activităţi caritabile, lansând, în 2009, şi o fundaţie, iar un centru educaţional de la Harvard T.H. Chan School of Public Health din Cambridge, Massachusetts, îi poartă numele pentru a-i onora activitatea.

    În prezent, compania e prezentă în peste 100 de ţări, cu o echipă de circa 9.000 de angajaţi. În România, compania a înregistrat anul trecut, potrivit datelor publice disponibile, o cifră de afaceri de aproape 7,5 milioane de lei.  

    Carte de vizită

    Sabri Ülker, cofondator, Ülker

    1. S-a născut în 1920, în Crimeea, iar în copilărie a imigrat împreună cu familia s-a la Istanbul;

    2. La 24 de ani a pus bazele companiei care îi poartă numele împreună cu fratele său, Asim, pornind la drum cu un mic atelier de biscuiţi;

    3. S-a retras din business în 2000, fiind înlocuit în funcţie de unul dintre cei trei copii, Murat;

    4. A murit în vara anului 2012.

  • Tânăra care la doar 21 de anI şi-a transformat pasiunea în business, lansând un brand distribuit astăzi în peste 170 de pieţe

    Unii tineri îşi găsesc mai greu menirea, însă Ruth Chapman a avut dintotdeauna o traiectorie clară pe care şi-a dorit să o urmeze: moda. Iar la doar 21 de ani, şi-a transformat pasiunea în business, lansând un brand distribuit astăzi în peste 170 de pieţe.

     

    Născută în 1961 în Wirral, Chapman a urmat şcoala de fete West Kirby. Antreprenoarea şi-a descoperit pasiunea pentru modă încă din copilărie, când obişnuia să colinde magazinele de tip second hand pentru a improviza ţinute originale. După finalizarea studiilor a avut diverse joburi, lucrând, printre altele, pentru brandul de fashion Jaeger şi pentru Harrods.

    La vârsta de 21 de ani l-a întâlnit pe Tom Chapman, cel care avea să îi devină partener de viaţă şi de business. De loc din Wimbledon, Chapman studiase managementul ospitalităţii dar, împreună cu Ruth, şi-a îndreptat la rândul său atenţia spre industria modei, cei doi punând bazele unui butic de haine.

    În 1987 cei doi au deschis, la Londra, magazinul matchesfashion.com. De la o primă unitate, businessul a crescut la un portofoliu de 14 magazine, extinzându-se apoi cu magazine în franciză în colaborare cu MaxMara şi Diane von Furstenberg.

    Ruth a devenit cunoscută în domeniu pentru faptul că a i-a plăcut să descopere tinere talente şi să dea o şansă celor la început de carieră, ea susţinând adesea că noii designeri au fost cheia succesului timpuriu al businessului lor.

    În 2007 a lansat şi versiunea online a brandului, pas pe care antreprenoarea l-a numit un „moment seismic” în parcursul companiei. De la lansarea magazinului digital, businessul a avut creşteri anuale de 100%, în prezent având un portofoliu de peste 450 de branduri distribuite în 176 de ţări, cu 95% din venituri venind din vânzările online.

    Cinci ani mai târziu, soţii Champan au atras o investiţie de 20 de milioane de lire sterline de la SEP şi Highland Capital Partners, iar o altă mişcare strategică a fost lansarea brandului propriu, Raey. În 2015 cei doi au renunţat la rolurile de co-CEO, păstrând funcţia de preşedinţi ai companiei. Matchesfashion.com a fost cumpărată în 2017 de către Apax Partners, într-o tranzacţie de peste 1 miliard de dolari, iar fondatorii au păstrat un pachet minoritar.

    Între 2013 şi 2017, Ruth a făcut parte din juriul de selecţie NEWGEN al British Fashion Council pentru a găsi noi talente în modă din Marea Britanie. Ea s-a implicat totodată în campanii destinate micşorării diferenţei financiare dintre femeile şi bărbaţii antreprenori.

    Fondatoarea are, alături de Tom, trei copii şi deţine o serie de proprietăţi în Londra şi Los Angeles.  

  • Povestea omului care a descoperit reţeta succesului. Acesta a construit o companie gigant, cu afaceri de miliarde de dolari şi 44.500 de angajaţi

    Născut într-o familie de antreprenori, Richard Farmer a avut ocazia, încă din copilărie, când îşi ajuta părinţii în business, să descopere dedesubturile gestionării unei afaceri. A împletit apoi experienţa practică cu noţiunile teoretice, învăţate la facultatea de business pe care a urmat-o, şi a pornit propria companie. Rezultatul? Uun gigant cu venituri anuale de miliarde de dolari.

    După liceu, Richard T. Farmer s-a înscris la Universitatea Miami din Oxford, Ohio, pe care a absolvit-o cu o diplomă de licenţă în Business, servind ulterior în Marina Statelor Unite. În 1957 s-a întors acasă pentru a se implica full time în compania familiei, Acme Wiper and Industrial Laundry, iar la doi ani distanţă a preluat frâiele afacerii, care la vremea aceea avea doar 12 angajaţi. După schimbarea de conducere, Farmer a decis să reorienteze activitatea businessului înspre închirierea de uniforme.

    Reţeta s-a dovedit una de succes, aşa că în 1968 a pornit un nou business cu acelaşi obiect de activitate, Satellite Corp., care a fuzionat mai apoi cu firma tatălui său, dând naştere unui nou brand: Cintas, companie listată pe bursa NASDAQ începând cu 1983. De la venituri modeste de numai câteva zeci de mii de dolari, antreprenorul a reuşit să îşi propulseze businessul în top Fortune 500, odată cu primul miliard. În 1995, anul în care fondatorul s-a retras din rolul de CEO, cedându-i funcţia lui Bob Kohlhepp, Cintas şi-a extins operaţiunile pe piaţa din Canada, odată cu achiziţia Cadet Uniform Service Ltd. Pe parcurs, jucătorul şi-a diversificat activitatea, înglobând în portofoliu produse de curăţenie, kituri de prim ajutor, de protecţie împotriva incendiilor şi servicii de management al informaţiilor documentelor, printre altele.

    În prezent, compania înregistrează o cifră de afaceri de peste 7 miliarde de dolari şi un număr de circa 44.500 de angajaţi.

    După ce s-a retras din conducerea businessului, Farmer a rămas preşedinte până în 2009. Ulterior a păstrat titulatura de preşedinte emerit şi a rămas, totodată, în boardul director. El a fost căsătorit cu Joyce Barnes, alături de care s-a implicat în numeroase acţiuni caritabile prin intermediul fundaţiei familiei, în special în zona educaţiei. Antreprenorul a murit în vara anului 2021.  

    Carte de vizită
    Richard T. Farmer, fondator, Cintas

    1. S-a născut în 1935 şi a lucrat, încă din copilărie, în afacerea familiei, Acme Wiper and Industrial Laundry;

    2. A urmat Universitatea Miami din Oxford, Ohio, pe care a absolvit-o cu o diplomă de licenţă în business;

    3. După finalizarea studiilor s-a înrolat în Marina Statelor Unite;

    4. Întors acasă, a preluat businessul părinţilor săi, în 1968 a pornit propria companie, Satellite Corp., iar în urma fuziunii celor două s-a născut gigantul Cintas;

    5. S-a retras din conducerea companiei în 1995, dar a rămas activ în business, implicându-se totodată în activităţi filantropice alături de soţia sa, prin fundaţia familiei;

    6. Antreprenorul a murit în august 2021.

  • Povestea omului care a transformat o idee revoluţionară într-un imperiu de peste 17 miliarde de dolari

    O idee revoluţionară pusă în practică la momentul oportun l-a ajutat pe Jay Walker să pună bazele unuia dintre cele mai mari grupuri din industria turismului, pornind de la o simplă platformă de rezervări. Astăzi, sub umbrela Booking Holdings funcţionează cele mai cunoscute branduri de profil, care cumulat generează anual venituri de peste 17 miliarde de dolari.

    Născut în anul 1955, Jay S. Walker a crescut într-o familie modestă din Connecticut, iar după absolvirea liceului şi-a continuat studiile la Universitatea Cornell, unde a ales ca domenii ingineria şi tehnologia. Această perioadă i-a oferit fundaţia necesară pentru a-şi dezvolta cunoştinţele şi abilităţile pe zona de tehnologie a informaţiei, un domeniu care avea să devină central în cariera sa ulterioară.

    În 1992 antreprenorul a lansat primul business, New Sub Services, alături de Michael Loeb. Compania, cunoscută astăzi sub numele de Synapse Group, folosea reţelele de carduri de credit pentru a procesa abonamentele la diverse reviste şi ajunsese, în doar şase ani, să vândă 30 de milioane de abonamente, cu vânzări de circa 300 de milioane de dolari. În 2001 Time Warner a cumpărat un pachet majoritar de acţiuni, în valoare de 500 de milioane de dolari, finalizând achiziţia în totalitate a companiei cinci ani mai târziu.

    După succesul avut cu lansarea primei companii, Walker s-a avântat într-o nouă aventură antreprenorială şi în 1998 a fondat Priceline.com, o platformă revoluţionară de rezervări de călătorii online, care s-a listat la bursă în doar un an. Fondatorul a părăsit compania în anii 2000, iar la vremea aceea se estima că cele două pantente pe care se baza businessul valorau circa 18,5 miliarde de dolari.

    Viziunea sa de a împleti tehnologia cu industria turismului a avut un impact semnificativ şi a transformat modul în care oamenii călătoresc şi rezervă cazările pe durata vacanţelor.

    Pe lângă succesul său în domeniul turismului, Walker a fondat şi alte businessuri notabile, inclusiv Walker Digital, un laborator de cercetare şi dezvoltare, precum şi diverse alte afaceri din sfera tech şi media. Viziunea sa strategică şi abilitatea de a anticipa nevoile pieţei l-au propulsat în rândul celor mai influenţi antreprenori ai timpului său.

    În timpul liber, Walker îşi dedică timpul călătoriilor şi colecţionării lucrărilor de artă.

    Din 2018, grupul Priceline a adoptat denumirea de Booking Holdings, din care fac parte nume ca Momondo, Agoda, Kayak şi altele. În 2022, businessul a înregistrat venituri de peste 17 miliarde de dolari, plasându-se pe poziţia 340 în clasamentul Fortune 500 al celor mai mari corporaţii din Statele Unite în funcţie de venituri.