BusinessMagazin

Tag: canalizare

  • Comisia Europeană a aprobat fazarea unor proiecte majore de infrastructură pentru România

    Şapte proiecte majore de infrastructură, care trebuiau finalizate pe vechiul cadru financiar al UE (2007-2013), au primit undă verde de la Bruxelles să îşi continue finanţarea pe noul buget astfel încât să nu se piardă banii. Este vorba despre trei proiecte de drumuri şi patru de apă şi canalizare.

    Comisarul european pentru politică regională Corina Creţu a aprobat fazarea a şapte proiecte majore pentru România. Cele şapte proiecte sunt cofinanţate prin Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDR) sau prin Fondul de coeziune, se anunţă într-un comunicat transmis luni de Reprezentanţa Comisiei Europene în România.

    „Prin aceste decizii de eşalonare a unor proiecte majore, România beneficiază de o şansă în plus în utilizarea fondurilor europene ce i-au fost alocate – 147 de milioane de euro pentru infrastructura de transport şi aproximativ 355 de milioane de euro pentru proiecte de infrastructură de apă şi apă uzată. Sper ca aceste proiecte să fie implementate cu succes în termenele prevăzute, iar la finalizarea lor să constatăm că investiţiile cofinanţate cu bani europeni au dus la îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă a românilor”, a declarat comisarul pentru politică regională Corina Creţu.

    Proiectele de infrastructură de transport sunt:
    – drumul naţional Piteşti-Câmpulung-Braşov: modernizarea DN 73;
    – autostrada Sebeş-Turda: noua autostradă de 70 km va face legătura între autostrăzile A1 (Orăştie–Sibiu) şi A3 (Gilău-Câmpia Turzii);
    – drumul naţional DN 76: reabilitarea drumului naţional între Deva şi Oradea.

    Alte patru proiecte aprobate vizează extinderea şi reabilitarea sistemelor de alimentare cu apă şi canalizare în judeţele Braşov, Hunedoara, Olt şi Tulcea.

    O bună parte din fondurile europene alocate în cadrul vechiului buget al UE (2007-2013) pentru infrastructură riscă să fie pierdute fiindcă lucrările nu vor fi terminate până la sfârşitul acestui an.

    Fazarea acestor proiecte, cu aprobarea primită de la Comisia Europeană, este o metodă prin care autorităţile susţin că încearcă să nu piardă fondurile europene, care mai pot fi cheltuite până la 31 decembrie.

  • Oraşul unde se trăieşte cel mai bine in România

    Înainte de aderarea la Uniunea Europeană, oficialii de la Bruxelles au constatat că peste jumătate din populaţia României trăieşte în mediul rural, iar acest lucru nu era acceptabil. Astfel, problema s-a rezolvat româneşte. Peste 50 de comune au primit statutul de oraş, dar fără beneficiile unei urbe, însă cu taxele aferente. Localnicii au rămas prinşi între taxe „de oraş“ şi agricultura de subzistenţă.

    Odată cu această transformare, li s-a promis modernizarea localităţii: asfalt în loc de praf şi canalizare în loc de toaleta din spatele curţii. Asta s-a întâmplat în urmă cu aproape zece ani. „În anul 2014, populaţia deservită de sistemul public de alimentare cu apă a fost de 12.454.909 persoane, reprezentând 62,4% din populaţia României“, se arată într-un comunicat al Institutului Naţional de Statistică. România a promis în Consiliul Uniunii Europene că până în 2018 toţi românii vor fi conectaţi la reţeaua de apă şi canalizare. Însă de atunci şi până acum, numărul celor conectaţi a crescut doar cu circa 1 milion şi jumătate.

    Potrivit ultimului recensământ realizat în 2012, în România numărul total al oraşelor şi al municipiilor a ajuns la 319, dacă nu luăm în calcul şi Capitala. Astfel, din 2002 şi până în prezent 55 de comune au devenit oraşe.

    Conform Legii nr. 351 din 6 iulie 2001 privind aprobarea „Planului de amenajare a teritoriului naţional“, „de regulă“ o localitate poate primi rangul III şi poate fi numită astfel oraş dacă aceasta are o populaţie stabilă cuprinsă între circa 5.000 de locuitori şi 30.000 de locuitori şi dacă are o rază de servire de 10 până la 20 de kilometri.

    În prezent, conform calculelor noastre, în România există 34 de oraşe în care trăiesc mai puţin de 5.000 de locuitori, cu 16 mai multe decât în 2002, şi 57 de oraşe cu sub 6.000 de locuitori, faţă de 41 în 2002. Cel mai mic oraş în funcţie de numărul de locuitori este Băile Tuşnad, cu peste 1.600 de locuitori.

    La 1 ianuarie 2015, în cele 2.861 de comune locuiau 9,707 milioane de persoane. Mărimea medie a unei comune din punctul de vedere al numărului de persoane cu domiciliul în localitatea respectivă a fost de 3.393 persoane. Faţă de această medie, valorile individuale variază între 24.941 locuitori în comuna Floreşti (judeţul Cluj) şi 131 locuitori în comuna Bătrâna (judeţul Hunedoara).

    După 1989 oraşele proaspăt capitaliste s-au dezvoltat în toate direcţiile, în mod haotic, fără a fi implementat un plan de dezvoltare bine stabilit. Astfel, unele orase, precum Braşov, Oradea sau Cluj, aproape că şi-au triplat suprafaţa intravilană, dar infrastructura nu a ţinut pasul. Nici străzile, nici reţeaua de alimentare cu apă nu au crescut în general în aceeaşi măsură, potrivit datelor INS (1993-2013).

    În Bucureşti suprafaţa intravilană (1993-2013) a crescut 56%, iar suprafaţa verde a scăzut cu 6,8%. Timişoara a înregistrat creşteri la suprafaţa intravilană, lungimea străzilor, suprafaţa spaţiilor verzi, dar şi lungimea reţelei de alimentare cu apă. În Iaşi situaţia este puţin atipică, în sensul în care suprafaţa intravilană a crescut cu 94%, dar şi spaţiile verzi s-au mărit cu 50%. În schimb, lungimea străzilor a rămas aproape neschimbată (creştere de 0,8%), iar lungimea reţelei de alimentare cu apă a scăzut cu 5,2%. În general, în majoritatea oraşelor din România suprafaţa intravilană a crescut, însă nu în aceeaşi măsură s-au dezvoltat reţelele de drumuri sau canalizare.

    Conform site-ului numbeo.com, care măsoară în toată lumea indicatori precum rata infracţionalităţii, poluare, calitatea serviciilor sanitare, preţuri imobiliare sau puterea de cumpărare, Cluj-Napoca pare a fi oraşul cu cea mai bună calitate a vieţii din România. Este situat pe locul 53 în lume, înaintea unor metropole precum Ankara (61), Budapesta (67), Milano (69) sau Bucureşti (74).

    Cinci regiuni din România rămân printre cele mai sărace din UE, excepţie făcând Ilfov-Bucureşti, Vest şi Centru, însă Sud-Est este foarte aproape de a ieşi din categoria în care PIB pe cap de locuitor, calculat la paritatea puterii de cumpărare, este sub 50% din media UE, potrivit Eurostat.

    Cea mai săracă regiune este Nord-Est, la numai 34% din media europeană, urmată de Sud-Vest Oltenia, cu 41%, Sud-Muntenia, cu 43%, şi Nord-Vest, cu 48%.

  • România, ţara unde internetul este mai accesibil decât apa curentă. 38% din gospodăriile din ţară au WC în curte, în timp ce media europeană este de 2.7%

    Oltenia este regiunea din toate statele din Uniunea Europeană care are cel mai mic număr de locuinţe cu WC în interior. Conform raportului Eurostat, dat publicităţii în ianuarie 2016, 38,1% din locuinţele din România au WC în curte (media europeană fiind 2,7%). Zona Sud-Vest Oltenia este regiunea „cu cea mai mare pondere a locuinţelor cu toaletă în curte (55,4%)“, conform datelor de la nivelul anului 2011. Românii trăiesc în cele mai mici locuinţe din UE (media e de 40 mp în România, faţă de 90 mp, cât are, în medie, o locuinţă din UE).

    Potrivit unui alt studiu realizat de BRAT, accesul la utilităţi este următorul: accesul la electricitate — 99%, accesul la conexiune la internet — 62%, în timp ce 45% dintre persoanele din mediul rural beneficiază de conectarea la reţeaua de apă curent sau canalizare, 36% au baie sau duş în interiorul locuinţei şi 28% au grup sanitar în interiorul locuinţei.

    Problema este că în unele cazuri lipsa unui grup sanitar în interiorul locuinţei nu apare doar în mediul rural. Zeci de familii de pe o stradă din Oradea nu au nici reţea de apă, nici canalizare, iar apa din fântânile săpate în curţi nu poate fi folosită în gospodării. După mai multe sesizări ale locuitorilor, primăria a promis că situaţia va fi rezolvată în următorii ani.

    Un alt exemplu este cartierul Stupini din Braşov, unde cei 6.000 de locuitori nu au acces la apă curentă. Doi constructori au fost schimbaţi în patru ani, dar reţeaua de canalizare nu are nicio şansă să fie gata mai devreme de cinci ani. Înainte de a deveni cartier al Braşovului, Stupini era doar un sat. Schimbarea de statut a atras după sine şi o majorare a impozitelor. Sătenii plătesc acum taxe de oraş, deşi condiţiile au rămas la fel.

    Alţi primari au priorităţi diferite. În 2014 primarul comunei Izvoarele, din judeţul Olt, a semnat un contract, în valoare de 65.000 de euro, de finanţare pentru amenajarea unui parc, deşi comuna nu este racordată la apă sau canalizare şi nu are drumuri asfaltate. Rămânem în Olt pentru un alt exemplu de incompetenţă. În comuna Cungrea locuitorii nu au apă curentă, nici canalizare şi nici uliţe asfaltate. Au, în schimb, şase parcuri, care au costat primăria 800.000 de lei, un teren sintetic de fotbal şi palmieri din plastic, pentru înfrumuseţarea parcurilor.

    Există şi cazuri fericite de comune care au reuşit să atragă finanţări europene pentru modernizarea localităţii. Un exemplu este comuna Ciugud, judeţul Alba, care are drumuri asfaltate, apă curentă sau iluminat stradal. Localitatea cu aproximativ 2.500 de locuitori a atras 16 milioane de euro de la Uniunea Europeană şi a fost vizitată şi de premierul Dacian Cioloş. 

  • România, ţara unde internetul este mai accesibil decât apa curentă. 38% din gospodăriile din ţară au WC în curte, în timp ce media europeană este de 2.7%

    Oltenia este regiunea din toate statele din Uniunea Europeană care are cel mai mic număr de locuinţe cu WC în interior. Conform raportului Eurostat, dat publicităţii în ianuarie 2016, 38,1% din locuinţele din România au WC în curte (media europeană fiind 2,7%). Zona Sud-Vest Oltenia este regiunea „cu cea mai mare pondere a locuinţelor cu toaletă în curte (55,4%)“, conform datelor de la nivelul anului 2011. Românii trăiesc în cele mai mici locuinţe din UE (media e de 40 mp în România, faţă de 90 mp, cât are, în medie, o locuinţă din UE).

    Potrivit unui alt studiu realizat de BRAT, accesul la utilităţi este următorul: accesul la electricitate — 99%, accesul la conexiune la internet — 62%, în timp ce 45% dintre persoanele din mediul rural beneficiază de conectarea la reţeaua de apă curent sau canalizare, 36% au baie sau duş în interiorul locuinţei şi 28% au grup sanitar în interiorul locuinţei.

    Problema este că în unele cazuri lipsa unui grup sanitar în interiorul locuinţei nu apare doar în mediul rural. Zeci de familii de pe o stradă din Oradea nu au nici reţea de apă, nici canalizare, iar apa din fântânile săpate în curţi nu poate fi folosită în gospodării. După mai multe sesizări ale locuitorilor, primăria a promis că situaţia va fi rezolvată în următorii ani.

    Un alt exemplu este cartierul Stupini din Braşov, unde cei 6.000 de locuitori nu au acces la apă curentă. Doi constructori au fost schimbaţi în patru ani, dar reţeaua de canalizare nu are nicio şansă să fie gata mai devreme de cinci ani. Înainte de a deveni cartier al Braşovului, Stupini era doar un sat. Schimbarea de statut a atras după sine şi o majorare a impozitelor. Sătenii plătesc acum taxe de oraş, deşi condiţiile au rămas la fel.

    Alţi primari au priorităţi diferite. În 2014 primarul comunei Izvoarele, din judeţul Olt, a semnat un contract, în valoare de 65.000 de euro, de finanţare pentru amenajarea unui parc, deşi comuna nu este racordată la apă sau canalizare şi nu are drumuri asfaltate. Rămânem în Olt pentru un alt exemplu de incompetenţă. În comuna Cungrea locuitorii nu au apă curentă, nici canalizare şi nici uliţe asfaltate. Au, în schimb, şase parcuri, care au costat primăria 800.000 de lei, un teren sintetic de fotbal şi palmieri din plastic, pentru înfrumuseţarea parcurilor.

    Există şi cazuri fericite de comune care au reuşit să atragă finanţări europene pentru modernizarea localităţii. Un exemplu este comuna Ciugud, judeţul Alba, care are drumuri asfaltate, apă curentă sau iluminat stradal. Localitatea cu aproximativ 2.500 de locuitori a atras 16 milioane de euro de la Uniunea Europeană şi a fost vizitată şi de premierul Dacian Cioloş. 

  • Toaleta publică de 370.000 de euro din România, devenită obiectiv turistic. “Am vrut să punem în valoare zidul medieval”

    În Bucureşti, în acest moment există o toaletă publică la fiecare 3.000 de locuitori, iar, în ultimii patru ani, o treime dintre WC-uri au fost incendiate, vandalizate, sau pur şi simplu furate cu totul.

    În anul 2012, Primăria Generală a Bucureştiului a semnat un contract de instalare şi întreţinere toalete ecologice cu un furnizor de astfel de echipamente şi servicii, pe o durată de patru ani. Valoarea contractului se ridică, în medie, la 12 milioane de lei anual, din care nouă milioane de lei reprezintă doar serviciile de întreţinere (vidanjare, igienizare, reparare, înlocuire), precizează administraţia locală într-un răspuns remis MEDIAFAX.

    În total, în Capitală sunt 613 toalete publice. Din acestea 76 sunt toalete automate – racordate la reţeaua publică de apă şi canalizare, 491 sunt toalete ecologice mobile – de plastic, iar 46 sunt toalete ecologice mobile pentru persoane cu dizabilităţi.

    Utilizând un calcul simplu, la o populaţie aproximată a Capitalei de două milioane de locuitori şi puţin peste 600 de toalete publice existente, rezultă o toaletă publică la nu mai puţin de 3.000 de oameni. Puţin, spun bucureştenii.

    Aceste WC-uri sunt amplasate în general în parcuri, grădini publice, cimitire, iar unele în apropierea staţiilor RATB sau de metrou. La cerere, astfel de toalete publice mai pot fi instalate la diverse evenimente culturale şi sportive organizate în Bucureşti.

    În centrul Bucureştiului, de exemplu, sunt amplasate trei toalete de plastic în Parcul Unirii, una în Piaţa Romană, una în Piaţa Victoriei, iar în pasajul pietonal de la Piaţa Universităţii, la ieşirea spre Muzeul de Istorie, este amenajată o toaletă publică de mari dimensiuni, care se închide de două ori pe zi, între orele 13:00-13:30 şi 20:00-20:30 pentru igienizare. Prin urmare, centrul istoric la Capitalei, vizitat frecvent de sute de turişti, are până-n 10 toalete publice.

    ,,În parcuri şi la cimitir găsim toalete din astea de plastic, sau de metal. Sunt curate în general, dar ne ferim să le folosim. În centru, însă, nu am întâlnit WC-uri publice, poate or fi, dar eu nu le-am văzut”, a precizat, pentru MEDIAFAX, Elena Iorgulescu, locuitor al Sectorului 3 din Bucureşti.

    Un alt locuitor al Capitalei, Constantin Stroe, lucrează ca taximetrist, şi spune că de cele mai multe ori este nevoit să meargă la toaletele restaurantelor fast-food, deoarece sunt doar câteva zone în Bucureşti unde poate parca maşina şi folosi un WC public.

    ,,Găsesc una în Drumul Taberei, la Favorit. În Sectorul 5 nu găsesc niciuna, mai găsesc una la Spitalul Municipal, una la Cişmigiu, una la Casa de Pensii a Bucureştiului şi pe lângă gurile de metrou mai sunt. Oricum, cel mult şapte-opt sunt aşa, la stradă, în tot Bucureştiul. Iar dacă nu găsesc şi restaurantele sunt închise, caut un loc mai retras, mă dau după un pom şi asta e…”, spune bărbatul.

    Potrivit datelor primite de la Primăria Generală a Bucureştiului, în ultimii patru ani, mai mult de o treime dintre toaletele publice din Bucureşti au fost vandalizate. Astfel, în perioada 2012-2016 au fost incendiate total sau parţial 22 de toalete ecologice mobile de plastic, au fost vandalizate 123 de vase de toaletă cu capac, au fost rupte sute de mânere, arcuri de uşă, grile de aerisire şi alte componente ale cabinelor. În cazul toaletelor automate, racordate la sistemele de apă şi canalizare, au fost sparte 22 de vase WC ceramice, au fost sparte sau furate leduri de iluminat şi elemente de design şi au fost forţate mai multe uşi automate. Tot în ultimii patru ani, au disparut nu mai puţin de 68 de toalete ecologice de plastic, care au fost, cel mai probabil, furate.

    Toate serviciile de igienizare a toaletelor, precum şi repararea sau înlocuirea cabinelor de WC, cad în sarcina furnizorului de servicii contractat de Primăria Generală a Bucureştiului, care acoperă pe propria cheltuială costurile generale de furturi, distrugeri şi vandalizări.

    Şi tot în ceea ce priveşte toaletele publice, probabil cea mai scumpă din ţară se găseşte în municipiul Alba Iulia. Deschisă din 2015, a avut costuri de amenajare de nu mai puţin de 370.000 de euro şi este considerată obiectiv turistic, având în interior, într-un spaţiu delimitat cu sticlă, vestigii medievale, respectiv un traseu de zid în formă de ”L” al unui fost depozit de făină din secolul al XVII-lea.

    Vedeţi imagini cu toaleta de 370.000 de euro

    Purtătorul de cuvânt al Primăriei Alba Iulia, Mihai Coşer, declara, în 2015, că principalul motiv pentru construirea toaletei publice a fost punerea în valoare a zidului medieval, al unui fost depozit de făină din secolul XVII, care a fost probabil o anexă a Palatului Princiar.

    Întreg obiectivul a fost finanţat din fonduri europene, iar preţul s-a ridicat la 1.668.319 de lei, dintre care 300.000 de lei au fost alocaţi pentru dotarea grupului sanitar. Restul banilor au fost folosiţi pentru descărcări arheologice şi lucrări specifice de punere în valoare a vestigiilor.

    Grupul sanitar are şi un hol imens, cu bănci, amplasate faţă în faţă cu vestigiile, iar în spatele acestora se află trei planuri, din secolul XVIII, ale Cetăţii Alba Carolina. De altfel, potrivit istoricului Gabriel Rustoiu, director al Muzeului Naţional al Unirii din Alba Iulia, depozitul de făină apare pe harta primului arhitect al Cetăţii Alba Carolina, Giovanni Morando Visconti, în anul 1711, însă nu mai apare pe o hartă a Cetăţii Alba Carolina din anul 1936, ceea ce înseamnă că zona a fost reamenajată în această perioadă.

    Întrebat dacă spaţiul este utilizat doar pentru nevoi specifice sau a devenit o atracţie turistică, Gabriel Rustoiu a precizat că atunci când face tururi ghidate el aduce turiştii şi aici pentru că ”este o atmosferă liniştită, cu muzică frumoasă”, iar cele trei planuri arată ”evoluţia oraşului”.

    Preţul de intrare este de un leu.

  • Oraşul unde se trăieşte cel mai bine in România

    Înainte de aderarea la Uniunea Europeană, oficialii de la Bruxelles au constatat că peste jumătate din populaţia României trăieşte în mediul rural, iar acest lucru nu era acceptabil. Astfel, problema s-a rezolvat româneşte. Peste 50 de comune au primit statutul de oraş, dar fără beneficiile unei urbe, însă cu taxele aferente. Localnicii au rămas prinşi între taxe „de oraş“ şi agricultura de subzistenţă.

    Odată cu această transformare, li s-a promis modernizarea localităţii: asfalt în loc de praf şi canalizare în loc de toaleta din spatele curţii. Asta s-a întâmplat în urmă cu aproape zece ani. „În anul 2014, populaţia deservită de sistemul public de alimentare cu apă a fost de 12.454.909 persoane, reprezentând 62,4% din populaţia României“, se arată într-un comunicat al Institutului Naţional de Statistică. România a promis în Consiliul Uniunii Europene că până în 2018 toţi românii vor fi conectaţi la reţeaua de apă şi canalizare. Însă de atunci şi până acum, numărul celor conectaţi a crescut doar cu circa 1 milion şi jumătate.

    Potrivit ultimului recensământ realizat în 2012, în România numărul total al oraşelor şi al municipiilor a ajuns la 319, dacă nu luăm în calcul şi Capitala. Astfel, din 2002 şi până în prezent 55 de comune au devenit oraşe.

    Conform Legii nr. 351 din 6 iulie 2001 privind aprobarea „Planului de amenajare a teritoriului naţional“, „de regulă“ o localitate poate primi rangul III şi poate fi numită astfel oraş dacă aceasta are o populaţie stabilă cuprinsă între circa 5.000 de locuitori şi 30.000 de locuitori şi dacă are o rază de servire de 10 până la 20 de kilometri.

    În prezent, conform calculelor noastre, în România există 34 de oraşe în care trăiesc mai puţin de 5.000 de locuitori, cu 16 mai multe decât în 2002, şi 57 de oraşe cu sub 6.000 de locuitori, faţă de 41 în 2002. Cel mai mic oraş în funcţie de numărul de locuitori este Băile Tuşnad, cu peste 1.600 de locuitori.

    La 1 ianuarie 2015, în cele 2.861 de comune locuiau 9,707 milioane de persoane. Mărimea medie a unei comune din punctul de vedere al numărului de persoane cu domiciliul în localitatea respectivă a fost de 3.393 persoane. Faţă de această medie, valorile individuale variază între 24.941 locuitori în comuna Floreşti (judeţul Cluj) şi 131 locuitori în comuna Bătrâna (judeţul Hunedoara).

    După 1989 oraşele proaspăt capitaliste s-au dezvoltat în toate direcţiile, în mod haotic, fără a fi implementat un plan de dezvoltare bine stabilit. Astfel, unele orase, precum Braşov, Oradea sau Cluj, aproape că şi-au triplat suprafaţa intravilană, dar infrastructura nu a ţinut pasul. Nici străzile, nici reţeaua de alimentare cu apă nu au crescut în general în aceeaşi măsură, potrivit datelor INS (1993-2013).

    În Bucureşti suprafaţa intravilană (1993-2013) a crescut 56%, iar suprafaţa verde a scăzut cu 6,8%. Timişoara a înregistrat creşteri la suprafaţa intravilană, lungimea străzilor, suprafaţa spaţiilor verzi, dar şi lungimea reţelei de alimentare cu apă. În Iaşi situaţia este puţin atipică, în sensul în care suprafaţa intravilană a crescut cu 94%, dar şi spaţiile verzi s-au mărit cu 50%. În schimb, lungimea străzilor a rămas aproape neschimbată (creştere de 0,8%), iar lungimea reţelei de alimentare cu apă a scăzut cu 5,2%. În general, în majoritatea oraşelor din România suprafaţa intravilană a crescut, însă nu în aceeaşi măsură s-au dezvoltat reţelele de drumuri sau canalizare.

    Conform site-ului numbeo.com, care măsoară în toată lumea indicatori precum rata infracţionalităţii, poluare, calitatea serviciilor sanitare, preţuri imobiliare sau puterea de cumpărare, Cluj-Napoca pare a fi oraşul cu cea mai bună calitate a vieţii din România. Este situat pe locul 53 în lume, înaintea unor metropole precum Ankara (61), Budapesta (67), Milano (69) sau Bucureşti (74).

    Cinci regiuni din România rămân printre cele mai sărace din UE, excepţie făcând Ilfov-Bucureşti, Vest şi Centru, însă Sud-Est este foarte aproape de a ieşi din categoria în care PIB pe cap de locuitor, calculat la paritatea puterii de cumpărare, este sub 50% din media UE, potrivit Eurostat.

    Cea mai săracă regiune este Nord-Est, la numai 34% din media europeană, urmată de Sud-Vest Oltenia, cu 41%, Sud-Muntenia, cu 43%, şi Nord-Vest, cu 48%.

  • Oraşul unde se trăieşte cel mai bine in România

    Înainte de aderarea la Uniunea Europeană, oficialii de la Bruxelles au constatat că peste jumătate din populaţia României trăieşte în mediul rural, iar acest lucru nu era acceptabil. Astfel, problema s-a rezolvat româneşte. Peste 50 de comune au primit statutul de oraş, dar fără beneficiile unei urbe, însă cu taxele aferente. Localnicii au rămas prinşi între taxe „de oraş“ şi agricultura de subzistenţă.

    Odată cu această transformare, li s-a promis modernizarea localităţii: asfalt în loc de praf şi canalizare în loc de toaleta din spatele curţii. Asta s-a întâmplat în urmă cu aproape zece ani. „În anul 2014, populaţia deservită de sistemul public de alimentare cu apă a fost de 12.454.909 persoane, reprezentând 62,4% din populaţia României“, se arată într-un comunicat al Institutului Naţional de Statistică. România a promis în Consiliul Uniunii Europene că până în 2018 toţi românii vor fi conectaţi la reţeaua de apă şi canalizare. Însă de atunci şi până acum, numărul celor conectaţi a crescut doar cu circa 1 milion şi jumătate.

    Potrivit ultimului recensământ realizat în 2012, în România numărul total al oraşelor şi al municipiilor a ajuns la 319, dacă nu luăm în calcul şi Capitala. Astfel, din 2002 şi până în prezent 55 de comune au devenit oraşe.

    Conform Legii nr. 351 din 6 iulie 2001 privind aprobarea „Planului de amenajare a teritoriului naţional“, „de regulă“ o localitate poate primi rangul III şi poate fi numită astfel oraş dacă aceasta are o populaţie stabilă cuprinsă între circa 5.000 de locuitori şi 30.000 de locuitori şi dacă are o rază de servire de 10 până la 20 de kilometri.

    În prezent, conform calculelor noastre, în România există 34 de oraşe în care trăiesc mai puţin de 5.000 de locuitori, cu 16 mai multe decât în 2002, şi 57 de oraşe cu sub 6.000 de locuitori, faţă de 41 în 2002. Cel mai mic oraş în funcţie de numărul de locuitori este Băile Tuşnad, cu peste 1.600 de locuitori.

    La 1 ianuarie 2015, în cele 2.861 de comune locuiau 9,707 milioane de persoane. Mărimea medie a unei comune din punctul de vedere al numărului de persoane cu domiciliul în localitatea respectivă a fost de 3.393 persoane. Faţă de această medie, valorile individuale variază între 24.941 locuitori în comuna Floreşti (judeţul Cluj) şi 131 locuitori în comuna Bătrâna (judeţul Hunedoara).

    După 1989 oraşele proaspăt capitaliste s-au dezvoltat în toate direcţiile, în mod haotic, fără a fi implementat un plan de dezvoltare bine stabilit. Astfel, unele orase, precum Braşov, Oradea sau Cluj, aproape că şi-au triplat suprafaţa intravilană, dar infrastructura nu a ţinut pasul. Nici străzile, nici reţeaua de alimentare cu apă nu au crescut în general în aceeaşi măsură, potrivit datelor INS (1993-2013).

    În Bucureşti suprafaţa intravilană (1993-2013) a crescut 56%, iar suprafaţa verde a scăzut cu 6,8%. Timişoara a înregistrat creşteri la suprafaţa intravilană, lungimea străzilor, suprafaţa spaţiilor verzi, dar şi lungimea reţelei de alimentare cu apă. În Iaşi situaţia este puţin atipică, în sensul în care suprafaţa intravilană a crescut cu 94%, dar şi spaţiile verzi s-au mărit cu 50%. În schimb, lungimea străzilor a rămas aproape neschimbată (creştere de 0,8%), iar lungimea reţelei de alimentare cu apă a scăzut cu 5,2%. În general, în majoritatea oraşelor din România suprafaţa intravilană a crescut, însă nu în aceeaşi măsură s-au dezvoltat reţelele de drumuri sau canalizare.

    Conform site-ului numbeo.com, care măsoară în toată lumea indicatori precum rata infracţionalităţii, poluare, calitatea serviciilor sanitare, preţuri imobiliare sau puterea de cumpărare, Cluj-Napoca pare a fi oraşul cu cea mai bună calitate a vieţii din România. Este situat pe locul 53 în lume, înaintea unor metropole precum Ankara (61), Budapesta (67), Milano (69) sau Bucureşti (74).

    Cinci regiuni din România rămân printre cele mai sărace din UE, excepţie făcând Ilfov-Bucureşti, Vest şi Centru, însă Sud-Est este foarte aproape de a ieşi din categoria în care PIB pe cap de locuitor, calculat la paritatea puterii de cumpărare, este sub 50% din media UE, potrivit Eurostat.

    Cea mai săracă regiune este Nord-Est, la numai 34% din media europeană, urmată de Sud-Vest Oltenia, cu 41%, Sud-Muntenia, cu 43%, şi Nord-Vest, cu 48%.

  • România, ţara unde internetul este mai accesibil decât apa curentă. 38% din gospodăriile din ţară au WC în curte, în timp ce media europeană este de 2.7%

    Oltenia este regiunea din toate statele din Uniunea Europeană care are cel mai mic număr de locuinţe cu WC în interior. Conform raportului Eurostat, dat publicităţii în ianuarie 2016, 38,1% din locuinţele din România au WC în curte (media europeană fiind 2,7%). Zona Sud-Vest Oltenia este regiunea „cu cea mai mare pondere a locuinţelor cu toaletă în curte (55,4%)“, conform datelor de la nivelul anului 2011. Românii trăiesc în cele mai mici locuinţe din UE (media e de 40 mp în România, faţă de 90 mp, cât are, în medie, o locuinţă din UE).

    Potrivit unui alt studiu realizat de BRAT, accesul la utilităţi este următorul: accesul la electricitate — 99%, accesul la conexiune la internet — 62%, în timp ce 45% dintre persoanele din mediul rural beneficiază de conectarea la reţeaua de apă curent sau canalizare, 36% au baie sau duş în interiorul locuinţei şi 28% au grup sanitar în interiorul locuinţei.

    Problema este că în unele cazuri lipsa unui grup sanitar în interiorul locuinţei nu apare doar în mediul rural. Zeci de familii de pe o stradă din Oradea nu au nici reţea de apă, nici canalizare, iar apa din fântânile săpate în curţi nu poate fi folosită în gospodării. După mai multe sesizări ale locuitorilor, primăria a promis că situaţia va fi rezolvată în următorii ani.

    Un alt exemplu este cartierul Stupini din Braşov, unde cei 6.000 de locuitori nu au acces la apă curentă. Doi constructori au fost schimbaţi în patru ani, dar reţeaua de canalizare nu are nicio şansă să fie gata mai devreme de cinci ani. Înainte de a deveni cartier al Braşovului, Stupini era doar un sat. Schimbarea de statut a atras după sine şi o majorare a impozitelor. Sătenii plătesc acum taxe de oraş, deşi condiţiile au rămas la fel.

    Alţi primari au priorităţi diferite. În 2014 primarul comunei Izvoarele, din judeţul Olt, a semnat un contract, în valoare de 65.000 de euro, de finanţare pentru amenajarea unui parc, deşi comuna nu este racordată la apă sau canalizare şi nu are drumuri asfaltate. Rămânem în Olt pentru un alt exemplu de incompetenţă. În comuna Cungrea locuitorii nu au apă curentă, nici canalizare şi nici uliţe asfaltate. Au, în schimb, şase parcuri, care au costat primăria 800.000 de lei, un teren sintetic de fotbal şi palmieri din plastic, pentru înfrumuseţarea parcurilor.

    Există şi cazuri fericite de comune care au reuşit să atragă finanţări europene pentru modernizarea localităţii. Un exemplu este comuna Ciugud, judeţul Alba, care are drumuri asfaltate, apă curentă sau iluminat stradal. Localitatea cu aproximativ 2.500 de locuitori a atras 16 milioane de euro de la Uniunea Europeană şi a fost vizitată şi de premierul Dacian Cioloş. 

  • Vasile Vînătoru, un primar din judeţul Vaslui: “Numai cine este bolnav de răutate nu se poate bucura când vede cum o comunitate se dezvoltă”

    Banca nu este doar un “scaun lung şi îngust pentru două sau mai multe persoane” sau o insituţie financiară, ci şi o comună din judeţul Vaslui. Comuna Banca a ieşit în evidenţă datorită investiţiilor făcute în dezvoltare, investiţii coordonate de primarul Vasile Vînătoru, potrivit banca.ziare.com

    Aceasta a reuşit să asfalteze drumul spre satul Banca (parte a comunei), iar locuitorii satului Salcioara sunt racordaţi la reţeaua de gaz.
    “Primarul nu are culoare politică. Şi de aceea toţi pun umărul la realizarea proiectelor lansate de administraţia locală. Împreuna trebuie să lucrăm în folosul cetăţenilor din comună. Un primar trebuie să aibă continuitate ca să poată finaliza proiectele”, a spus Vînătorul pentru sursa citată.

    “Cu forţe proprii am împădurit alte 10 hectare de teren.  De asemenea, avem apoi un alt proiect pentru împădurirea unor suprafeţe de teren care-i realizat în proporţie de 70%. Am reuşit să asfaltam drumul pana la Banca sat şi avem proiecte de alimentare cu apa, canalizare şi drumuri asfaltate pentru fiecare sat al comunei. O reuşită este reţeaua de alimentare cu apă şi canalizare din satele Tîfu şi Miclesti. “, a adăugat el.

    Nu i-a fost uşor să realizeze aceste lucruri deoarce opozanţii i-au pus beţe în roate la fiecare ocazie, potrivit spuselor lui. “”Au spus la un moment dat ca sunt arestat. Au reclamat totul, orice lucrare. Raspunsurile primite arata clar ca nu s-au comis ilegalitati. Obligatia mea acum este sa discut cu oamenii. Am asteptat sa vina raspunsurile oficiale pentru a avea ce sa le arat. Voi merge si le voi arata oamenilor cum sta realitatea. “, s-a apărat el.

    “Numai cine este bolnav de răutate nu se poate bucura când vede cum o comunitate se dezvoltă, când vede cum apar şi în această zonă vitregită comune europene.”, a concluzionat el.

  • În ziua în care buldozerele au intrat pe strada sa, Tanti Lenuţa a luat o decizie care a schimbat viaţa a sute de oameni. „Ne trebuie un pic de încredere în noi şi curaj”

    În urmă cu doi ani, străzile cartierului Bereasca din oraşul Ploieşti puteau fi uşor confundate cu uliţele unui sat. Orice ploaie, oricât de scurtă, lăsa în urmă mult noroi şi şanţuri pline cu apă, iar vara totul era învăluit de pâcla groasă de praf ridicată de maşinile care treceau pe drumul ce nu auzise niciodată glasul utilajelor de asfaltare.

    Într-o zi, buldozerele au intrat pe stradă. tanti Lenuţa a ieşit în drum şi s-a pus chiar în faţa lor. A fost momentul când a luat o decizie care a schimbat viaţa a sute de oameni. Şi nu-i pare rău.

    În ziua în care buldozerele au intrat pe strada sa, Tanti Lenuţa a luat o decizie care a schimbat viaţa a sute de oameni. „Ne trebuie un pic de încredere în noi şi curaj”