BusinessMagazin

Tag: business

  • Paul Janssen

    Paul Adriaan Janssen s-a născut pe 12 septembrie 1926, în Turnhout, Belgia, în familia lui Constant Janssen şi a Margritei Fleerackers. După terminarea liceului, a decis să calce pe urmele tatălui său, devenind medic. În timpul celui de-al doilea război mondial el a studiat fizica, biologia şi chimia la Facultés Universitaires Notre-Dame de la Paix din Namur, iar ulterior a urmat cursuri de medicină în cadrul Universităţii Catolice din Leuven şi la Universitatea din Ghent, din partea căreia a primit, în 1951, o diplomă magna cum laude. A obţinut, de asemenea, o diplomă postdoctorală în farmacologie din partea aceleiaşi instituţii, înscriindu-se apoi la Institutul de Farmacologie al Universităţii din Köln, unde a şi lucrat, în timpul serviciului militar.

    După întoarcerea în Belgia s-a angajat part-time la Institutul de Farmacologie şi Terapeutică al profesorului Corneille Heymans, câştigătorul premiului Nobel pentru medicină din 1938.

    În 1953 Janssen şi-a fondat propriul laborator de cercetare, la al treilea etaj din clădirea unde se desfăşura businessul familiei, cu ajutorul a 50.000 de franci belgieni împrumutaţi de la tatăl său. În acelaşi an, a produs primul său medicament, Neomeritine, un antispastic.

    La trei ani distanţă, după ce a activat o vreme în mediul universitar, el a pus bazele companiei Janssen Pharmaceutica. Pe 5 aprilie 1956, numele companiei a fost schimbat în NV Laboratoria Pharmaceutica C. Janssen (numită după după tatăl său, Constant Janssen). Un an mai târziu, compania a deschis o nouă unitate de cercetare, în Beerse. Pe 16 aprilie 1957 el s-a căsătorit cu Dora Arts, având împreună doi fii, trei fiice şi 13 strănepoţi. Pe 11 februarie 1958, Janssen a prezentat o nouă descoperire în tratamentul schizofreniei, haloperidolul. Ulterior, avea să dezvolte, alături de echipa sa, peste 80 de tratamente pentru o multitudine de afecţiuni, incluzând un medicament folosit în programul spaţial Apollo.

    Pe 24 octombrie 1961, compania a fost achiziţionată de corporaţia americană Johnson & Johnson. Negocierile cu aceasta au fost conduse de Frans Van den Bergh, şeful Consiliului de Administraţie. Pe 10 februarie 1964, numele a fost schimbat în Janssen Pharmaceutica N.V., iar sediul companiei din Turnhout a fost transferat la Beerse. Compania a fost condusă, de-a lungul anilor, de Paul Janssen, Bob Stouthuysen şi Frans Van den Bergh. În 1985 businessul fondat de Paul Janssen a devenit prima companie farmaceutică din vest care a primit permisiunea de a deschide o fabrică în China.

    În 1991, antreprenorul a intrat în familia nobiliară belgiană, în urma primirii titlului de baron din partea regelui Baudouin al Belgiei. Patru ani mai târziu el a fondat, alături de Paul Lewi, Centrul de Design Molecular, unde, cu ajutorul unui supercomputer, au încercat să dezvolte un tratament pentru SIDA.

    Între 1990 şi 2004, Janssen Pharmaceutica s-a extins la nivel mondial. Paul Janssen a murit în 2003, la Roma. Pe 22 octombrie 2008, în urma unei iniţiative a publicaţiei Eos, el a primit titlul de cel mai important om de ştiinţă belgian. În prezent, compania deţine 21 de centre de cercetare şi dezvoltare şi nouă unităţi de producţie pe plan internaţional şi activează în peste 100 de ţări, cu o echipă de circa 40.000 de angajaţi. 

  • Antreprenorul român care, după ce a trecut pragul primului milion de euro, vrea să îşi crească afacerea cu 450%

    După ce a dezvoltat patru companii, antreprenorul Teodor Blidăruş a spus din nou „da” tehnologiei, lansând platforma FintechOS. Anul acesta, businessul a fost propulsat la următorul nivel prin lansarea unei noi versiuni, care va veni la pachet, conform aşteptărilor lui, şi cu o creştere a cifrei de afaceri de peste 450%.

    Potrivit descrierii lui Teodor Blidăruş, fondatorul FintechOS, aceasta reprezintă o tehnologie care permite băncilor şi companiilor de asigurări să se comporte exact cum se comportă companiile care au intrat şi au produs o revoluţie în zona de customer experience pentru clienţii serviciilor financiare, de pildă Monzo sau Revolut. „Când zicem că se comportă ca acestea înseamnă experienţă a clientului personalizată, viteză pentru a lansa produse şi servicii noi în piaţă şi nu în ultimul rând eficienţă operaţională”, punctează fondatorul businessului.
    În 2018, compania a înregistrat venituri de 1,1 milioane de euro, iar pentru anul acesta targetul este de a depăşi această cifră cu peste 450%, aşteptările reprezentanţilor platformei pentru anul viitor vizând o creştere similară. În ceea ce priveşte preţurile produselor, Blidăruş spune că sunt companii care încep colaborarea de la bugete de câteva mii de euro pe lună, altele ajungând la contracte de peste 1 milion de euro pe an, FintechOS fiind un TaaS (Technology as a Service). „Asta e frumuseţea modelului, ai aceeaşi tehnologie pe care o democratizezi şi o poţi da atât unei companii, cât şi unui start-up, unei bănci globale sau unui asigurător din mid-market.”
    Cu toate că majoritatea jucătorilor cu care compania colaborează în prezent provin din piaţa serviciilor bancare şi a asigurărilor, Blidăruş spune că tehnologia FintechOS este destul de permisivă. „Avem în momentul de faţă clienţi şi în alte industrii. Credem însă că raportându-ne la dimensiunea şi stadiul companiei astăzi este bine să avem un focus. Principalul motiv este legat de dorinţa noastră de a oferi o valoare adăugată semnificativă.”

    Până în prezent investiţiile în FintechOS s-au ridicat la circa 3,5 milioane de euro; cea mai importantă investiţie din ultima perioadă – aproximativ 2 milioane de euro – fonduri ce provin parţial din investiţiile atrase şi parţial din resursele proprii ale companiei, a fost direcţionată în lansarea unei noi versiuni a platformei – FintechOS 20 – Genie. Blidăruş spune că noua versiune vine în primul rând cu o nouă funcţionalitate legată de personalizarea experienţei clientului, prin produsele şi serviciile dezvoltate cu ajutorul tehnologiei FintechOS: „O bancă poate să ofere unui client o experienţă de interacţiune 100% personalizată, îi poate oferi produse şi servicii personalizate, preţuri, analize de risc şi toate lucrurile necesare serviciilor financiare, personalizate: comunicare personalizată, conţinut personalizat. Noua versiune este în primul rând despre cum putem să aducem în prezent acest trend de hiperpersonalizare şi de consumarizare a serviciilor financiare”.

    O a doua funcţionalitate constă în automatizarea proceselor interne. „Într-o companie financiară există enorm de multe procese care implică factorul uman, iar FintechOS foloseşte inteligenţa artificială, machine learning, automatizare, pentru a reduce toate aceste procese de la zile şi ore la minute şi secunde, să le reducă de la zece-doisprezece oameni la doi, şi sunt şi nişte beneficii financiare, precum şi un plus pentru satisfacţia clientului.” Ultima funcţionalitate se referă la democratizarea accesului la inovaţii – transformarea modului în care tehnologia poate fi utilizată. „Genie oferă un mediu – innovation studio – prin care oamenii care sunt nontehnici, de pildă manageri de produs, manageri de marketing sau consultanţi de business, pot ajunge să construiască experienţe pentru client extrem de sofisticate, care până acum erau posibile doar cu nişte echipe de dezvoltatori extrem de experimentaţi şi într-un număr extrem de mare.”

    Businessul are în prezent peste 30 de clienţi pe zece pieţe internaţionale şi funcţionează cu o echipă de aproape 90 de angajaţi. Din portofoliul de clienţi fac parte jucători ca NN, Erste, Vienna Insurance Group, Orange, Banca Transilvania, Hyperion Group sau TBI Bank. Cu toate că din planurile de extindere pentru viitorul apropiat făcea parte şi intrarea pe piaţa din SUA, Teodor Blidăruş spune că acestea au fost amânate, deoarece a decis să se concentreze pe principalele state şi regiuni din Europa – Marea Britanie, Europa de Vest, ţările nordice, Benelux şi DACH (Germania, Austria şi Elveţia), alături de piaţa locală şi zona Europei Centrale şi de Est, unde există o recepţie foarte bună pentru tehnologia businessului. „Planurile noastre sunt ca în următoarele 9-12 luni să dezvoltăm operaţiunile în Europa, în toate aceste regiuni, şi probabil spre sfârşitul anului viitor să mergem în mod strategic către SUA şi Asia. În momentul de faţă, tactic, oricum suntem acolo. Avem deja clienţi, parteneri, în special în zona Asia de Sud-Est, unde este un hub financiar mare.”

    Antreprenorul spune că, în ciuda faptului că FintechOS a avut o evoluţie rapidă prin prisma echipei de management foarte experimentate, care a contribuit la creştere, în momentul în care businessul şi-a început dezvoltarea pe mult mai multe teritorii şi ecosisteme de parteneri a descoperit că există nişte factori pe care nu ai cum să îi anticipezi şi să îi pregăteşti: factorul cultural, modul în care colaborează oamenii sau cât de bine o fac. „La nivelul UE o mare provocare este că legislaţia e diferită. În naivitatea mea eu mă gândeam că, fiind o companie în UE, putem angaja oameni fără probleme, şi de fapt descoperi că este o provocare legislativă ori de câte ori vrei să angajezi pe cineva care nu e neapărat în ţara în care tu ai prezenţă fizică. În momentul de faţă compania este prezentă în Bucureşti, Amsterdam şi Londra, dar facem angajări şi în Copenhaga, Viena sau Varşovia. Şi descoperim că este extrem de dificil să faci faţă problemei legislative de a angaja oameni”, explică Blidăruş. O altă provocare, spune fondatorul businessului, este faptul că Europa funcţionează cu două viteze. „Te pregăteşti pentru ceva aici, eşti competitiv, iar în momentul în care mergi în regiunea vestică descoperi că lucrurile respective trebuie ajustate. Şi descoperi că ai alţi competitori. Iarăşi, când te duci în Asia eşti într-un cu totul alt ecosistem financiar. Se discută despre cu totul alte produse, alte servicii, ai percepţia că Asia e Asia. Dar de fapt e India, e China, e Asia de Sud-Est. Crezi că provocarea ta principală va fi să scalezi, să nu rămâi fără bani, să aduci oameni buni. În realitate sunt multe lucruri pe lângă care ţin de cultură, procese, legislaţie, legal.”
    Când vine vorba de competitori, Teodor Blidăruş spune că FintechOS schimbă fundamental regulile jocului în ceea ce înseamnă modul în care tehnologia este folosită în servicii financiare, deoarece competitorii săi sunt acele companii din banking şi asigurări care au livrat tehnologie în ultimii 20-30 de ani şi s-au transformat în nişte companii extrem de lente, cu bugete foarte mari, care dezvoltă sisteme foarte închise şi care nu au un interes real să inoveze şi să producă o schimbare fundamentală în serviciile financiare, şi asta pentru că sunt la rândul lor parte din sistemul tradiţional. „FintechOS este o companie în care tehnologia este permisivă, deschisă pentru toată lumea, nu doar pentru oamenii tehnici. Creează un sistem puternic în care, practic, orice student care vrea poate folosi această tehnologie şi poate inova cu ea, oferă toate soluţiile tradiţionale într-un mod open source şi cred că asta are potenţialul fundamental de a ajuta companiile de servicii financiare să se concentreze cu adevărat pe client şi pe tot ceea ce înseamnă o experienţă personalizată, pentru a pune clientul pe primul loc. De multe ori există din păcate un adevăr nespus sau nu foarte discutat. Tehnologia celor care au construit tehnologie pentru servicii financiare în ultimii 20 de ani este factorul limitativ pentru schimbarea adevărată.”

    Teodor Blidăruş spune că pasiunile sale sunt destul de orientate pe ceea ce face şi la nivel profesional: „Sunt pasionat de tehnologie, de servicii financiare, pentru că eu cred că serviciile financiare înţelese corect au posibilitatea de a schimba lumea atât la nivel individual, cât şi la nivel de ecosistem economic”. Pe viitorii antreprenori CEO-ul FintechOS îi sfătuieşte să nu stea prea mult pe gânduri înainte de a se apuca de treabă. „Am văzut foarte mulţi oameni care se gândesc dacă, cum şi când. Eu cred că nu poţi să ieşi din tunelul incertitudinii decât făcând lucruri. Sfatul meu pentru cei care sunt la început de drum este să nu mai stea să se gândească atât, ci să facă lucruri, pentru că făcând înţelegi mai bine, şi să nu uite că în ecosistemul lor de bancă clientul este cel mai important factor pe care-l au. Nu investitorii, nu angajaţii, nu partenerii. Toate companiile există pentru un singur motiv: pentru că există un client dispus să folosească serviciul lor.”

  • Ce afaceri au deschis antreprenorii români cu mai puţin de 10.000 de euro

    Reciclarea vestimentară a denimului, un teatru de improvizaţie, o platformă pentru designeri sau o şcoală alternativă bazată pe modelul de educaţie Agile Learning sunt câteva dintre ideile de afaceri sau de noi linii de business pe care zece tineri antreprenori vor să le finanţeze prin crowdfunding, cu investiţii iniţiale cuprinse între 5.000 şi 10.000 de euro. Cele 10 idei au făcut parte din Startarium Crowdfunding Makeathon, UN proiect dedicat finanţării prin crowdfunding din România. Deşi foarte diferite ca obiect de activitate, toate se adresează unui public urban activ, care vrea experienţe şi produse inedite, şi sunt business-uri creative, care implică arta sau tehnologia digitală.

    Atragerea finanţării necesare celor 10 produse sau servicii a început deja, odată cu campaniile de crowdfunding demarate prin Startarium Crowdfunding Makeathon. Lansate simultan pe 5 noiembrie în cadrul PitchDay, o competiţie pentru startup-uri din România, cele zece campanii de crowdfunding sunt în plin proces de finanţare. Practic, cei interesaţi de produsele şi serviciile acestor antreprenori le pot cumpăra în avans, primind în schimb diferite recompense pentru susţinerea lor. Până pe 15 decembrie, cele 10 startup-uri vor să strângă în total, pe platforma de crowdfunding susţinută de Startarium, aproape 65.000 de euro, fie pentru a-şi construi un business, fie pentru a-şi dezvolta afacerea în noi direcţii. De la lansarea Startarium, 2.000 de români au susţinut peste 50 de startup-uri să-şi finanţeze produsele sau serviciile prin crowdfunding, suma totală atrasă de antreprenori ridicându-se la aproximativ 130.000 de euro.

    „Crowdfunding-ul începe să devină din ce în ce mai popular şi în România, ca instrument nu numai de finanţare, ci şi de validare a ideii de business. Pentru cei 10, dar şi pentru fiecare antreprenor la început de drum, punem la dispoziţie platforma şi resursele educaţionale din Startarium pentru a-i ajuta să crească susţinut, să înveţe şi să îşi dezvolte un business sustenabil. Pe de altă parte, ne dorim să popularizăm conceptul şi în rândul potenţialilor susţinători, să ajutăm publicul larg să se familiarizeze cu avantajele pe care le capătă atunci când susţin o campanie de crowdfunding”, a spus Adina Creţu, Project Manager Startarium.

    Iată pe scurt care sunt cele 10 startup-uri:

    1. ARTelier – Este un start-up ce îşi propune să aducă arta în viaţa de zi cu zi într-un mod responsabil şi sustenabil. Proiectul ARTelier #UPcycledARTistic are ca scop reciclarea vestimentară a denimului şi a altor materiale textile, prin adăugarea de pictură şi colaje textile, creând astfel un nou produs, ieşit din tipare. Picturile manuale sunt unice sau în ediţie limitată, realizate cu vopsele speciale care să reziste în timp.

    2. Lyria – Este un startup care vrea să împărtăşească expertiza în pictură manuală pe obiecte din piele naturală în ateliere haute-couture Do It Yourself, cu o puternică latură experienţială. Singuri sau cu prietenii, cei interesaţi pot petrece câteva ore în care vor lua contact direct cu pielea naturală, înveţe să lucreze cu ea şi să îşi manufactureze o geantă sau accesorii din piele.

    3. POM (Port Originea cu Mine) – Îşi propune să fie primul brand din România gândit să exprime prin îmbrăcăminte lucruri despre cultura, identitatea şi felul de a fi al românului: iubitor de natură, curios, prietenos, ingenios, solidar. În prima etapă, POM va fi sub forma unor tricouri cu certificări de sustenabilitate, peste care va fi aplicat un design original românesc, conceput de o echipă mixtă de oameni creativi, psihologi, istorici, antropologi.

    4. Prototeep –  Este şcoală dedicată clarificării conceptelor precum CAD, design, model 3D sau prototip, în contextul digitalizării tot mai accentuate. Antreprenorul vrea să construiască un spaţiu de lucru pentru persoanele interesate de aceste activităţi, unde să se poată documenta şi dezvolta profesional având acces la cursuri ţinute de profesori specializaţi, la reviste şi cărţi din domeniu, la atmosfera dintr-un atelier de prototipare rapidă.

    5. Recul – Vine de la remediu cultural şi înseamnă: Recul Theater – o sală de teatru cu 140 de locuri în care se vor juca spectacole de teatru, spectacole de improvizaţie, sketch comedy şi muzical, Recul Cafe-bar – spaţiu de socializare şi Recul School – o şcoală care oferă cursuri de teatru de improvizaţie, actorie şi învăţare intuitivă.

    6. Roomzia – Este o platformă online pentru servicii de design si decoraţiuni interioare. Platforma permite beneficiarului să găsească un designer rapid, care să-i prezinte opţiuni de amenajare pentru spaţiul său, să comande articolele prin intermediul ei şi să fie asistat în momentul amenajării.

    7. Rubik Agile School – Este o şcoală alternativă bazată pe modelul de educaţie Agile Learning (Self-Directed Learning), prin care copiii cu vârste între 3-6 ani şi 7-14 ani au libertatea de a lua decizii responsabile şi contribuie activ la construirea propriului spaţiu de învăţare şi dezvoltare.

    8. Spinoa – Oferă produse sănătoase şi ecologice care răspund provocărilor hranei viitorului, având la bază spirulina artizanală. Spinoa oferă în prezent cinci tipuri diferite de produse pe bază de spirulină, printre care şi ciocolată sau miere, şi îşi propune să creeze Inspir, un produs simplu şi uşor de folosit, care permite cultivarea spirulinei chiar acasă. Inspir este conceput ca un obiect decorativ de iluminat, care oferă o lumină ambientală verde, iar datorită design-ului modular, poate fi adaptat la tipuri diferite de recipiente.

    9. Taste the Drama – Este un joc care foloseşte două concepte din psihologie: Triunghiul Dramei şi Triunghiul Compasiunii. Mai exact, este un board game care îi învaţă pe utilizatori despre putere şi responsabilitate, într-un mod distractiv. Aflat în stadiul de prototip, are nevoie de finanţare pentru a intra în producţie.

    10. Wooba – Foloseşte design inteligent, tehnologie de printare 3D şi lemn reciclat ca să creeze jucării educative, corpuri de iluminat şi mobiler. De asemenea, vine în ajutorul creatorilor de toate vârstele pentru a da formă ideilor lor, prin expertiză în proiectare, design şi prototipare.

     

  • Povestea celor doi prieteni care au creat unul dintre cei mai mari jucători de piaţa de multi-level marketing

    Jay Van Andel s-a născut pe 3 iunie 1924 în Grand Rapids, Michigan, în familia lui James şi a Petronillei Van Andel. Părinţii săi, de origine olandeză, imigraseră în America în anul 1909. El a urmat cursurile Universităţii Calvin, absolvind totodată şi Şcoala de Business Pratt din Kansas. În timpul celui de-al doilea război mondial, antreprenorul a servit ca ofiţer în Forţele Aeriene ale Armatei Statelor Unite.

    În primăvara anului 1951 Van Andel a cunoscut-o pe Betty Jean Hoekstra, cu care s-a căsătorit un an mai târziu, pe 16 august. Cei doi au fondat, în 1996, Van Andel Institute, dedicat cercetărilor pentru diverse boli.

    Van Andel a intrat în lumea antreprenoriatului în 1949, alături de un fost coleg de facultate, Marvin DeVos. Pe 9 noiembrie 1959, ei au început un business de tip multi-level marketing, sub numele de American Way Association.

    Richard Marvin DeVos s-a născut pe 4 martie 1926 în Grand Rapids, Michigan, în familia lui Ethel Ruth şi a lui Simon Cornelius DeVos. În paralel cu activitatea antreprenorială, el a scris şi o serie de cărţi, printre care Compassionate Capitalism, Hope From My Heart: Ten Lessons For Life, în care a descris experienţa unui transplant de inimă pe care l-a suferit în 1997, urmat de alte două operaţii, iar în 2014 şi-a scris memoriile într-o carte intitulată Simply Rich. DeVos a deţinut şi cinci echipe de baschet, printre care Orlando Magic, pe care a cumpărat-o în 1991 cu 85 de milioane de dolari. În 2012, revista Forbes l-a numit a 60-a cea mai bogată persoană din SUA, cu o avere estimată la 5,1 miliarde de dolari. DeVos a avut patru copii: Dan, Richard Jr., Cheri şi Doug. El şi soţia sa au fost cunoscuţi pentru actele filantropice din domeniul educaţiei, sănătăţii, artelor şi istoriei, în acest sens ei deschizând o serie de centre de cercetare, educaţie şi sport.

    În 1960 a fost deschisă prima clădire de birouri a companiei, antreprenorii luând totodată decizia de a schimba numele businessului în Amway Sales Corporation. În acelaşi an, cei doi au achiziţionat o cotă de 50% din compania Atco Manufacturing Company din Detroit, schimbându-i numele în Amway Manufacturing Corporation; în 1964, Amway Sales Corporation, Amway Services Corporation şi Amway Manufacturing Corporation s-au contopit, formând Amway Corporation.

    Compania şi-a început expansiunea internaţională în 1962, deschizând un birou în Ontario, Canada, intrând apoi în Australia (1971), Europa (1973), Asia (1974) şi Africa (1997). În 2018, Forbes a clasat Amway pe locul 42 în topul celor mai mari companii private (nelistate la bursă) din SUA, businessul ocupând, în acelaşi an, primul loc în topul primelor 100 cele mai mari companii, realizat de Direct Selling News.

    Van Andel a murit în anul 2004, iar DeVos a murit pe 6 septembrie 2018, în Ada, Michigan, la vârsta de 92 de ani.

    Prezentă în peste 100 de ţări, compania Amway a înregistrat anul trecut venituri de 8,8 miliarde de dolari.

  • Ce e verde şi se pune pe perete?

    „Căutarea unei idei de business care să ne inspire a coincis cu momentul în care ne mutam la casa noastră, prima noastră casă unde nu mai eram chiriaşi şi unde puteam decora după bunul plac. Primul pas a fost să umplem casa de plante, dar ne-am lovit de două probleme: umiditatea excesivă şi faptul că unele din plantele noastre nu supravieţuiau din cauza aerului şi a lipsei luminozităţii din anumite încăperi”, povesteşte Alexandru Creţu.

    Se mutaseră deja din Bucureşti, Alexandru decisese să-şi facă stagiatura în arhitectură în Buzău, iar Oana renunţase la cariera în domeniul bancar şi se angajase la o companie din acelaşi oraş. Împreună s-au gândit că, în paralel cu joburile, se pot ocupa şi de o afacere.

    Aşa s-a născut afacerea cu tablouri cu licheni, un element folosit tot mai des în designul interior, dar mai puţin descoperit în urmă cu trei ani, când cei doi antreprenori fondau VerdePePerete. Au început să studieze domeniul, să se gândească la un nume şi la un logo, proces care a durat câteva luni.

    „Am făcut totul singuri, studiind mult, citind toate resursele care ne-ar fi putut ajuta, iar până la urmă am reuşit să ne construim un brand autentic.”

    Pe site-ul VerdePePerete se vând tablouri cu licheni naturali, obiecte decorative pentru mobilier cu licheni şi se pot comanda chiar pereţi întregi drapaţi cu licheni.

    „Produsele noastre sunt compuse din ramă sau cadru din lemn de brad, lăcuite, băiţuite, vopsite cu vopsea ecologică pe bază de apă în diferite nuanţe şi licheni naturali într-o varietate de culori.”

    În tablouri, lichenii formează modele abstracte sau chiar logouri, în funcţie de cererile clienţilor. De altfel, atunci când cumpărătorul îşi doreşte, se poate implica personal în realizarea tabloului, sub îndrumarea celor doi antreprenori din spatele VerdePePerete.

    Între ei, responsabilităţile sunt clar separate, astfel că Oana se ocupă de organizare, planificare, strategie şi contabilitate, în vreme ce Alexandru – absolvent de Arhitectură – este însărcinat cu realizarea şi editarea de fotografii, dar se implică şi în producţia efectivă.

    „Amândoi avem spirit antreprenorial – eu, deşi nu am o facultate de profil, mai mult ca Oana. Eu sunt cel care îşi asumă mai uşor riscurile, Oana este mai analitică şi pune accentul pe detalii, dar împreună ne echilibrăm şi facem echipă bună.”

    Investiţia lor până acum s-a ridicat la circa 25.000 de euro, iar cifra de afaceri obţinută în 2018 a fost de 123.000 de lei, adică circa 27.000 de euro. Profitul a fost de aproape 6.000 de euro.

    Producţia tablourilor cu licheni are loc într-un atelier din satul Spătaru, judeţul Buzău, acolo unde există şi câţiva colaboratori care ajută la finalizarea procesului artizanal de fabricare. Vânzările au loc numai prin intermediul magazinului online, neexistând încă un punct fizic de desfacere.

    „Preţurile din magazinul online variază de la 40 de lei până la 2.260 de lei, însă acestea sunt diferite pentru proiectele personalizate, precum tablourile cu logouri”, explică Alexandru Creţu.

    Ca profil, clienţii cei mai frecvenţi sunt femei din oraşe mari, ca Bucureşti, Constanţa, Timişoara, Braşov sau firme care vor să realizeze logouri „verzi” ori tablouri care să insereze natura în birourile lor.

    „Anul 2019 este un an de tranziţie, pentru că am decis să lăsăm afacerea să meargă de la sine. Nu am investit deloc în marketing, nu ne-am dezvoltat şi, cu toate acestea, a mers la parametrii doriţi, în condiţiile date”, spune Alexandru Creţu.

    În curând, el şi soţia lui, Oana, vor să transforme VerdePePerete dintr-o pasiune în activitatea lor principală, aşa că se gândesc să lanseze produse noi.

    ZF şi Banca Transilvania au lansat PROIECTUL AFACERI DE LA ZERO, o platformă dedicată micilor antreprenori, firmelor care au creat peste 1,7 milioane de locuri de muncă.     
    Fiecare afacere de la zero este o poveste despre ambiţie, curaj şi determinare. Poveştile micilor antreprenori vor fi publicate în ZF şi pe platforma zf.ro/afaceri-de-la-zero.
    În România sunt peste 500.000 de microîntreprinderi şi firme mici, unde lucrează 1,7 milioane de salariaţi, companii cu afaceri anuale de 70-80 mld. euro.

    Izvorul ideilor de business nu seacă niciodată, iar asta o demonstrează atât noile, cât şi vechile generaţii de antreprenori. Ziarul Financiar a pornit în căutare de idei proaspete de afaceri, într-un proiect susţinut de Banca Transilvania, menit să pună în lumină spiritul antreprenorial al României de astăzi. Găsiţi mai jos o selecţie de businessuri pornite de la zero şi mai multe proiecte similare pe platforma www.zf.ro/afaceri-de-la-zero.

    Intraţi pe platforma www.zf.ro/afaceri-de-la-zero şi descoperiţi universul de companii create de micii antreprenori.

    Caricatours – realizare de caricaturi (Bucureşti)
    Fondatori: Ruxandra şi Valentin Chibrit
    Cifră de afaceri în 2018: 80.000 de lei (17.000 de euro)
    Prezenţă: online şi la festivaluri

    Recul – hotspot cultural cu teatru, şcoală şi bar (Bucureşti)
    Fondatori: Bogdan Untilă, Vlad Dragomirescu
    Investiţie iniţială: 200.000 de euro
    Prezenţă: zona centrală a Bucureştiului

    Atelierul lui Mihai – producţie de obiecte din lemn şi alte materiale (Bucureşti)
    Fondator: Mihai Stanciu
    Investiţie iniţială: 40.000 de euro
    Cifră de afaceri estimată pentru 2019: 10.000 de euro
    Prezenţă: online

    Confidas – platformă de analiză financiară a companiilor (Bucureşti)
    Fondator: Eduard Burghelia
    Investiţie iniţială: 130.000 de euro
    Prezenţă: online

    Natural Sins – producţie de fructe uscate şi deshidratate (Piteşti)
    Fondator: Ramona Păun
    Investiţie iniţială: 57.000 de euro
    Cifră de afaceri în 2018: 15.000 de lei (3.300 de euro)
    Prezenţă: online, farmaciile Bebe Tei, cafenelele Tucano

  • Românul care a decis să plece din ţară la 16 ani, după o vacanţă în Grecia. A început cu un post de chelner într-o cafenea, iar acum conduce o companie răspândită în trei ţări

    Ionuţ Eriksen a plecat din ţară pentru prima dată atunci când avea 16 ani. O vacanţă în însorita Grecie avea să schimbe totul şi avea să-l poarte în diferite colţuri de lume pe cel care este astăzi CEO şi Managing Director al Eurodent, un lanţ de clinici stomatologice originar din Norvegia, dar extins şi în Ungaria şi în Danemarca.

    „Am plecat la 16 ani (din ţară – n.red.) în Grecia, într-o vacanţă care a schimbat tot. Acolo am realizat că a venit momentul să încep o viaţă nouă fără să mă mai uit în urmă”, povesteşte chiar el. Şi-a continuat studiile, dar a şi lucrat ca ospătar într-o cafenea pentru a-şi asigura strictul necesar. După aceea, destinul a făcut să ajungă în Norvegia, după cum îşi aminteşte executivul român, unde şi-a continuat studiile universitare la Oslo.
    „După înscrierea la Facultatea de Finanţe din Oslo, am urmat ca un curs firesc un masterat londonez, iar la sfârşitul anului 2005 am preluat postul de controlor financiar la compania de curierat şi logistică DHL.” După doar câteva luni a preluat însă o nouă poziţie, tot în Norvegia, conform profilului său de pe reţeaua de socializare de business LinkedIn. „Următoarea provocare a fost responsabilitatea financiară pentru construirea firmei de telefonie mobilă Lebara.” După alţi doi ani, a schimbat din nou domeniul şi a dat telecomul pe media, mai exact s-a angajat în cadrul uneia dintre cele mai mari edituri scandinave, Aschehoug, fondată în 1872. Aici a preluat poziţia de manager al departamentului financiar, după cum spune chiar el. „Acesta a fost impulsul care m-a determinat să-mi deschid şi firmă proprie de consultanţă, ce poartă numele de Eriksen Consulting. Actualul proiect de suflet, Eurodent, a intrat în viaţa mea după cinci ani de editură (în 2012 – n.red.).” Îşi aminteşte că atunci când a acceptat poziţia actuală – de CEO şi MD –, compania avea două clinici, ajungând astăzi la şapte unităţi, amplasate în Oslo, Bergen, Alta şi Trondheim în Norvegia, precum şi în Copenhaga (Danemarca) şi Budapesta (Ungaria), cu un total de peste 100 de angajaţi.
    „La scurt timp după angajare au urmat astfel investiţii în domeniul construcţiilor, imobiliarelor şi recrutării de forţă de muncă.” În paralel cu poziţia în cadrul Eurodent, Ionuţ Eriksen este şi preşedinte al Camerei de Comerţ Norvegiano-Române. „Am un regim de viaţă foarte strict şi cu reguli bine definite şi nici nu aş putea altfel pentru că în orice business, de la un anumit nivel în sus, concurenţa este acerbă. Ca CEO pe liniile de business şi ca preşedinte al Camerei de Comerţ Norvegiano-Române, factorul decizional şi delegările sunt cele mai importante: cum, când, unde, de ce.”
    Astfel, programul executivului român începe în fiecare dimineaţă la ora 8:00 şi se termină uneori şi noaptea foarte târziu. „Motivaţia însă e mai importantă decât numărul de ore de muncă, mai ales atunci când dezvolţi un business şi vrei să rămâi în top, plus că eu cred foarte mult şi în puterea exemplului.” 
    Uitându-se în urmă, recunoaşte că nu a cochetat niciodată până acum cu ideea de a se întoarce în ţară. Şi totuşi, admite că preferă să nu zică niciodată „niciodată“. Mai mult, vine des acasă, deşi acasă e pentru el acum în trei ţări diferite.
    „Am urmat un parcurs ascendent şi în ceea ce priveşte proiectul de suflet ce uneşte România şi Norvegia, Camera de Comerţ Norvegiano-Română.” A început ca membru în board, apoi a ajuns vicepreşedinte şi acum preşedinte. „E ocazia mea de a promova România, aşa cum m-au învăţat anii de business: pragmatic şi eficient şi nu în ultimul rând cu încăpăţânarea unui originar născut aici care încă vede potenţialul ţării natale.” 
    Când vine vorba de standardul ridicat de viaţă, de curăţenie, de sistemul educaţional sau de transportul în comun, Norvegia este un exemplu înalt funcţional, crede Ionuţ Eriksen. Pe de altă parte, ce au în comun cele două ţări în acest moment este frumuseţea incredibilă a naturii.
    „Cu toate astea, nu am pierdut speranţa că se pot face lucruri şi în România, la standarde europene. Cu seriozitate maximă şi muncă foarte multă se poate ajunge în top. România încă are oameni incredibili, trebuie doar să le dăm o şansă să lucreze, un mediu sigur şi mai ales locul pe care îl merită, astfel încât să poată face lucrurile să meargă.” 
    Dacă ar fi să aleagă trei lucruri care ar trebui îmbunătăţite în România ar începe cu faptul că locuitorii sunt încă deficitari la capitolul punctualitate. Totodată, este nevoie de infrastructură dar şi de digitalizarea masivă a tuturor entităţilor de stat, a serviciilor publice, indiferent cum se numesc în România: de la birouri de taxe şi impozite la evidenţa populaţiei, sistemul de pensii, înregistrările oricărui tip de firmă.
    De altfel, cel mai puţin dor din România îi este de birocraţia excesivă, ce duce la o ineficienţă maximă. Tot pe aceeaşi listă aminteşte infrastructura subdezvoltată. La polul opus, cel mai dor îi e de mama sa şi de câteva dintre felurile de mâncare gătite de ea.
    În ceea ce priveşte o comparaţie între cele două ţări la nivel culinar, Ionuţ Eriksen începe cu cafeaua. „Ador cappuccino, care este asemănător la gust şi aromă în România şi în Norvegia. Despre scena culinară însă, aş dori să specific un detaliu care vorbeşte de la sine: Norvegia are cinci medaliaţi cu aur, trei medaliaţi cu argint şi trei medaliaţi cu bronz la Bocuse d’Or (una dintre cele mai importante competiţii culinare din lume – n.red.).” După Franţa – ţara unde are loc an de an acest concurs – Norvegia deţine locul 2 ca număr de medalii, adaugă el.
    Deşi Norvegia îi oferă varietate şi preparate culinare pe gustul său, mâncarea pregătită de mama sa rămâne pe lista lucrurilor de care îi e dor când vine vorba de România. Un motiv în plus să revină mai des. „În acest moment, datorită Camerei de Comerţ Norvegiano-Române, care a funcţionat ca un catalizator pentru relaţiile de afaceri dintre cele două ţări, s-au intensificat şi proiectele de cooperare ale companiilor române şi norvegiene. Într-un fel, consider că deja m-am întors şi sper ca munca depusă în cadrul Camerei să facă diferenţa”, conchide el.

  • Noua ordine în business: internet peste tot

    „Dacă în urmă cu 10 ani companiile doreau să conecteze cât mai mulţi oameni la internet, azi companiile vor să conecteze cât mai mulţi senzori, maşini, obiecte. Vorbim de obiecte fixe sau mobile care analizează informaţiile, le transmit către serverele principale, dar care şi acţionează. Toate aceste acţiuni se întâmplă în mod autonom şi în timp real”, a explicat Marius Coman, manager de vânzări la nivel naţional pentru soluţiile IoT în cadrul Vodafone România. Gradul de dezvoltare a pieţei locale de soluţii IoT a fost dezbătut şi analizat în cadrul primei ediţii a conferinţei ZF High Tech Innovation, organizată săptămâna trecută.

    În ultimii cinci ani s-au realizat tot mai multe proiecte bazate pe tehnologia IoT (Internet of Things) la nivel local, în diferite industrii, precum sectorul energetic, transport, retail, producţie şi agricultură. Acestea nu mai sunt doar proiecte-pilot, ci implementări complet operaţionale în activitatea de zi cu zi a companiilor care le ajută să-şi îmbunătăţească businessul şi să facă faţă competiţiei tot mai acerbe din toate domeniile.
    „Două treimi dintre companii consideră că transformarea nu e posibilă fără adoptarea de soluţii IoT. Totodată, şi alte tehnologii precum cloudul se transformă din ceva nou şi îndrăzneţ în ceva absolut normal”, a punctat el, adăugând că există o diferenţă semnificativă de adopţie a soluţiilor IoT între companiile mari şi companiile mici. „Companiile mici trebuie să acţioneze rapid şi direct, nu au timpul necesar să greşească. Companiile care nu adoptă soluţii IoT sau nu se digitalizează au şanse foarte mari să iasă din piaţă. Companiile mici, deşi sunt reticente să adopte soluţii IoT, o fac rapid pentru că nu vor să rişte.”
    Transporturile s-au numărat printre primele industrii care au adoptat soluţiile IoT, ce au permis monitorizarea flotelor de transport de la distanţă prin instalarea unor senzori, echipamente M2M (machine to machine) şi cartele SIM de telefonie mobilă, cu ajutorul cărora datele pot fi transmise centralizat în timp real. Industria de transport are de altfel una dintre cele mai mari ponderi în valoarea pieţei IoT, estimată să ajungă anul acesta la 212 miliarde de dolari la nivel global, conform datelor Statista.
    „Soluţia de monitorizare a flotei auto este printre cele mai adoptate, atât de companii mari, cât şi de cele mici şi medii. Nevoile sunt diferite. Cu cât compania e mai mare, cu atât complexitatea soluţiei este mai ridicată”, a precizat reprezentantul Vodafone. Operatorul britanic de telecomunicaţii oferă o soluţie complexă de management al flotelor auto care include şi optimizarea rutelor, ceea ce oferă spre exemplu companiilor de curierat o predictibilitate mult mai mare asupra serviciilor de livrare.
    „Este o soluţie concretă, prin care optimizăm maşinile, rutele de distribuţie şi le comunicăm şoferilor astfel încât timpul de livrare să fie optim. Printre beneficii: s-au redus timpul petrecut în trafic, numărul de kilometri şi costurile cu benzina. S-au optimizat rutele, iar timpul de livrare este mult mai exact – circa 2 ore.”
    Utilităţile se numără de asemenea printre industriile în care tehnologia IoT a adus îmbunătăţiri semnificative la nivel operaţional prin soluţii automtizate de contorizare a consumului de apă şi de energie – electrică sau termică. În prezent, industria de retail are cel mai mare potenţial în adopţia soluţiilor IoT.
    „În zona de retail au început să se ceară tot mai multe soluţii IoT – soluţii care să interacţioneze digital cu clienţii precum cele digital signage (ecrane profesionale pe care se afişează conţinut digital interactiv), soluţii care să urmărească starea produselor perisabile, soluţii de management al stocurilor ş.a.m.d. Sunt soluţii cerute pentru a înţelege comportamentul de consum, care facilitează oferte personalizate pentru clienţi”, a subliniat Marius Coman. Agricultura este la rândul ei unul dintre sectoarele economiei în care soluţiile IoT au început să îşi facă loc, modernizând modul în care agricultorii au grijă de culturile şi producţia lor.
    „La ora actuală în România acoperim 38.000 de hectare monitorizate cu soluţii IoT. De la sol, interconectivitate, senzori de aer sau frunze electronice. Noi sperăm că în curând ne vom extinde şi observăm o creştere exponenţială a interesului în agricultură pentru digitalizare”, a afirmat Adrian Zărnescu, director tehnic în cadrul Syswin Solutions.
    Un exemplu al unei implementări IoT în agricultură este proiectul realizat de Syswin Solutions pentru Cerealcom Dolj care administrează circa 18.000 de hectare multicultură.
    „Ne-au cerut monitorizarea a tot ce înseamnă rezerve de apă din sol şi microclimat care se formează datorită schimbărilor climatice. Dacă ANM spune că într-o anumită zonă este OK vremea, dar analizăm datele dintr-o zonă foarte mică şi ne dăm seama că vor apărea situaţii precum grindină izolat, putem avertiza fermierul chiar cu câteva ore înainte de a se întâmpla acel fenomen”, a precizat el, adăugând că staţiile instalate de Syswin nu sunt staţii meteo, ci staţii complexe şi independente energetic. „Acestea transmit datele prin LoRa (Long Range – tehnologie care foloseşte o reţea extinsă cu consum redus de energie) din staţie în staţie până într-o zonă unde există acoperire a reţelei. Sunt mulţi senzori care preiau datele, le transmit, serverele le analizează, există algoritmi de machine learning şi data analytics care transmit apoi către interfeţele utilizatorilor toate datele sau toate informaţiile relevante.” Companiile care adoptă soluţii IoT vor să îşi crească eficienţa operaţională prin optimizarea costurilor şi prin creşterea veniturilor. Totodată, aceştia vor să se diferenţieze pe piaţa pe care activează şi să inoveze.
    „Clienţii îşi doresc conectivitate cu o viteză foarte mare, să poată să îşi transmită volumul mare de date. Îşi doresc comunicare bidirecţională, să coste puţin, să aibă acoperire extinsă şi tehnologia să consume cât mai puţină energie, pentru a avea autonomie extinsă. Aceste lucruri sunt specifice tehnologiei narrowband IoT”, a menţionat Marius Coman. Narrowband IoT este o reţea extinsă cu consum redus de energie bazat pe tehnologia radio.
    „Durata de viaţă a bateriei este principalul avantaj al narrowband. Sunt multe soluţii, multe oportunităţi care au nevoie de baterie extinsă. Un senzor conectat la o reţea 2G poate transmite informaţii timp de 3-5 ani. Acelaşi senzor conectat la o reţea narrowband poate transmite peste 10 ani. Tehnologia narrowband IoT permite conectarea a până la 100.000 de dispozitive pe o singură celulă. Senzorii pot trimite informaţii către servere, dar pot acţiona şi pe baza comenzilor pe care le primesc de la distanţă”, a completat el.
    În prezent, aproximativ 75% dintre companii cred că dezvoltarea soluţiilor IoT în viitor este critică, iar până în 2024 se estimează că vor exista circa 4 miliarde de dispozitive IoT în toată lumea.

  • Retailul nou şi vechi

    „Ne-am poziţionat în principal ca centru de proximitate şi centru comunitar. În acest sens avem Evidenţa Populaţiei şi în curând vom avea şi poştă”, spune Andrei Pogonaru, owner’s representative şi business partner al Veranda Mall. În completare, Maria Crăciun, center manager al mallului, spune că „poate părea ciudat, dar ne dorim ca odată intrat în Veranda să poţi să îţi rezolvi treburile pe care le ai cât mai repede pentru a-ţi rămâne timp suficient pe care să-l petreci cu familia”.
    Deschis în urmă cu trei ani şi dezvoltat pe o suprafaţă totală de circa 35.000 de metri pătraţi, centrul comercial Veranda Mall din zona Obor are un portofoliu de peste 90 de chiriaşi, printre care se numără branduri precum Carrefour, H&M, Benvenuti, CCC, Deichmann, LC Waikiki, Orsay, C&A, Noriel, Pepco, Gerovital, Yves Rocher, Lila Rossa, Optiblu, Sensiblu, KFC, Starbucks, Pizza Colosseum, McDonald’s, Toan’s, Xin Yue, English Home, Orange, Arsis-Vodafone sau IQ Box – Telekom. În 2018 businessul a înregistrat venituri din chirii de circa 8 milioane de euro. Potrivit lui Andrei Pogonaru, cele mai mari vânzări pe metru pătrat vin din partea magazinului de cosmetice Cupio, a retailerului Pepco şi a farmaciilor, însă per total retailerul Carrefour înregistrează cele mai mari vânzări. Preţul chiriilor, spune Pogonaru, a rămas constant şi e determinat de cererea şi oferta dintre malluri. Plecarea unor chiriaşi a făcut loc altor jucători, printre nou-intraţi numărându-se Decathlon, World Class, Meli Melo sau Cărtureşti. „Pe cei care au ales să îşi mute businessul în altă parte nu i-am eliminat noi pentru că nu ne-a plăcut de ei sau viceversa, doar că lucrurile nu au funcţionat în direcţia care trebuie, pentru publicul căruia noi ne adresăm sau au avut ei înşişi ceva probleme la nivel de companie, de organizare –  Tati (retailer franţuzesc – n. red.), de pildă, a dat faliment şi a închis operaţiunile din România”, punctează Crăciun. Un alt jucător „tăiat de pe listă” din start este liderul pieţei de retail vestimentar, Inditex, şi asta pentru că „nu ne plac politicile lor”, spune Pogonaru.
    În prezent numărul angajaţilor din cadrul complexului se ridică la peste 600 de persoane, „mai puţini decât ar trebui. Sunt foarte multe magazine care nu îşi găsesc suficienţi angajaţi”, menţionează Andrei Pogonaru. În ceea ce priveşte clienţii mallului, aceştia sunt, potrivit descrierii lui, „cei 400.000 de oameni aflaţi la zece minute de noi, urmaţi de cei din zona Moşilor, Ştefan cel Mare, Tei. Sunt peste media Bucureştiului din punctul de vedere al veniturilor, din perspectiva studiilor superioare, foarte mulţi dintre ei lucrează în Pipera, în nord, dar locuiesc aici”. „Vrem să atragem şi hipsterii care îşi fac piaţa în Obor şi vin aici doar ca să îşi lase maşina în parcare, însă la întoarcere realizează că au uitat ceva şi intră, de exemplu, în Carrefour”, adaugă el. Printre strategiile companiei de atragere a clienţilor obişnuiţi să îţi facă cumpărăturile în piaţa Obor se numără, de pildă, organizarea unor evenimente precum festivaluri de vinuri, „păstrând însă tot ce înseamnă piaţa Obor şi tradiţia negustorească”, punctează reprezentanţii mallului. Cu toate că perioada sărbătorilor de iarnă este cea mai aglomerată din an, Pogonaru spune că aceasta este urmată la foarte scurtă distanţă de luna august, când mulţi români plecaţi la muncă în străinătate vin acasă în concedii şi fie îşi fac aprovizionarea cu medicamente, fie îşi scot rudele şi prietenii la masă.
    Cât despre mediul online, pe care unii jucătorii din piaţa locală încă îl privesc cu teamă, Maria Crăciun spune că „este în creştere, dar eu cred că în România clientul încă îşi doreşte şi magazine fizice. Deocamdată, pe cifre, impactul din online nu este atât de mare pe offline şi pe malluri. Încă este spaţiu de creştere, lumea îşi doreşte experienţe şi probabil că aici e cheia raportului dintre online şi offline. Nu mai este vorba despre mâncare, despre satisfacerea unei nevoi primare, pentru că îţi este foame. Vrei să vezi mâncarea aranjată frumos în farfurie. Cred că foarte mulţi clienţi care merg la un restaurant fotografiază mâncarea înainte să o mănânce şi o pun pe Instagram. La fel şi în alte magazine. Încă ne dorim să punem mâna pe un lucru, să îl vedem”. Andrei Pogonaru subliniază, la rândul său, că mai ales în Bucureşti stocul total de metri pătraţi de retail modern este în continuare foarte, foarte jos. „Dacă nu ar fi existat online-ul şi creşterea care în momentul de faţă reprezintă 8% din consum, mai ales pe electrocasnice, care sunt mutate în online, probabil că în acest moment aţi mai fi văzut încă trei-patru proiecte de malluri în Capitală. Rezultatul online-ului este că dezvoltatorii nu au avut acelaşi avânt pe care îl aveau înainte. Lucrul acesta avantajează mallurile deja existente. Mallurile se transformă uşor, uşor, fie în centre locale, în care clienţii vin să rezolve ceva, fie în centre de destinaţie, în care te duci dimineaţa şi te întorci acasă seara. În sensul ăsta s-au polarizat experienţele, dar în România pornim de la o bază foarte joasă.”
    La nivel de extinderi, pe lângă o serie de magazine de retail, precum Mercari, jucători din servicii, ca Poşta Română, precum şi nume noi în zona de food court, de departe cea mai importantă deschidere din perioada următoare este Cinemax, primul cinematograf deschis de operatorul slovac de cinematografe în piaţa locală. După o serie de amânări date de necesitatea respectării unor reguli foarte stricte de construcţie, acesta va fi pus în funcţiune până la sfârşitul anului, pe o suprafaţă de 2.700 de metri pătraţi, cu 12 săli, dintre care una destinată exclusiv copiilor şi două săli vip, şi o capacitate totală de aproximativ 1.300 de locuri. De altfel, Pogonaru spune că cea mai mare provocare din ultimul an a fost construirea cinematografului în mallul deja finalizat. „Nu mi-am imaginat cât de greu poate fi să construieşti un cinematograf într-un mall deja existent. În momentul în care ai un şantier şi vrei să păstrezi experienţa consumatorilor la fel, este necesar un efort colosal.” Investiţiile realizate anul acesta s-au ridicat la peste 10 milioane de euro, din care mai mult de jumătate au fost direcţionate în amenajarea cinematografului, acestea neincluzând însă toată tehnologia pe care o aduc slovacii de la Cinemax.
    Pe lista competitorilor, Pogonaru menţionează centrul comercial Mega Mall, aflat la circa 3 km distanţă, „bătălia” dându-se mai ales pentru clienţii care locuiesc la distanţă egală de ambele malluri.

  • Liderii de azi şi afacerile de mâine

    Cristian Hostiuc:
    Cine vrea să fie preşedinte al României peste 30 de ani?
    Lucia Costea: Nu spun nu, dar nu este neapărat un deziderat.
    Alin Chivu: Nu exclud acest lucru, se poate întâmpla şi asta.
    Silviu Zavate: Clar nu.
    Radu Timiş Jr.: Eu m-aş face preşedinte, dar în momentul în care m-aş lăsa de business.

    ∫

    Cristian Hostiuc: Ce făceaţi în octombrie 2004, când s-a lansat Business MAGAZIN?
    Lucia Costea: În octombrie 2004 eram anul III de facultate, la Limbi şi Literaturi Străine, germană-rusă, la Universitatea Bucureşti şi demaram businessul în care sunt implicată astăzi. Nu aveam pe atunci un vis anume, ştiam doar că sunt o persoană determinată şi ambiţioasă şi aşteptam să îmi văd ce îmi rezervă viitorul – nu mă gândeam neapărat că voi deveni profesoară, având în vedere studiile pe care le urmam, aşteptam să văd perspectivele.
    Radu Timiş Jr.: În 2004 eram în clasa a III-a, învăţam limbi străine. Câţiva ani mai târziu am realizat că vreau să fac parte din businessul de familie.
    Alin Chivu: În 2004 terminam şcoala şi eu, erau deja doi de când se deschisese businessul familiei şi cochetam uşor cu acesta. Făceam dulciuri alături de mama şi bunica de când eram foarte mic.
    Silviu Zavate: În 2004 eram la liceu, cred că în clasa a X-a, şi nu mă gândeam la vreun business, dar aveam de gând să fac ceva de familie, alături de fratele meu geamăn, Radu.

    ∫

    Cristian Hostiuc: Care este modelul vostru de CEO?
    Lucia Costea: Iulian Stanciu.
    Radu Timiş Jr.: Dragoş Pavăl.
    Alin Chivu: L-am admirat în decursul carierei pe Dragoş Anastasiu.
    Silviu Zavate: Radu Savopol.

    ∫

    Cristian Hostiuc: Ce defecte trebuie să aibă un CEO care pot fi şi calităţi?
    Lucia Costea: Curaj, asumarea de riscuri.
    Silviu Zavate: Lipsa de empatie.
    Radu Timiş Jr.: Ar fi un defect să nu aibă inteligenţă emoţională, care cred că este cea mai importantă la un lider.
    Silviu Zavate: Să aibă limite.

    ∫

    Cristian Hostiuc: Ce cărţi de business sau beletristică aţi recomanda?
    Radu Timiş Jr.: Aş recomanda, de exemplu, cartea lui Martin Lindstrom, „Biology – descrie foarte bine comportamentul consumatorului modern.
    Lucia Costea: „Corporate Life Cycles, de Ichak Adizes. Îţi arată etapele prin care trece un business şi cum ar trebui să acţionezi în fiecare dintre acestea şi cum să muţi businessul într-o etapă potrivită.
    Silviu Zavate: „Secretele succesului mi se pare o carte interesantă pe care aş recomanda-o.

    ∫

    Cristian Hostiuc:
    Uitându-vă la ce vedeţi
    voi în jurul vostru, fie în România, fie în străinătate, ce business aţi fi dorit să conduceţi?
    Lucia Costea: Victoria’s Secret.
    Radu Timiş Jr.: Apple sau Mercedes-Benz.
    Silviu Zavate: Brandul lui Tom Ford.
    Alin Chivu: Lenotre Paris (cea mai bună cofetărie din Paris).

    ∫

    Cristian Hostiuc:
    Ce afacere apreciaţi?
    Silviu Zavate: 5 to Go.
    Alin Chivu: Cris-Tim.
    Lucia Costea: Autonom Rent a Car, Dedeman, 5 to Go dacă rămânem în zona locală.
    Radu Timiş Jr.: Dedeman, Fildas, Bog’Art.

    ∫

    Cristian Hostiuc: Ce business din lumea largă credeţi că aţi fi putut să îl faceţi voi? Să vă fi spus: „ideea asta am avut-o şi eu”?
    Alin Chivu: Yango.
    Lucia Costea: Teilor.
    Radu Timiş Jr.: Eu aş fi dezvoltat probabil un mare retailer comercial, supermarket, hipermarket, ceva 100% românesc, cu desfacere pentru producătorii români.
    Silviu Zavate: Tom Ford.

    ∫

    Cristian Hostiuc: Unde vă vedeţi peste 15 ani?
    Lucia Costea: Eu mă văd pregătind succesiunea pentru businessul în care sunt azi, dezvoltându-l şi aducându-l la un cu totul alt nivel faţă de unde suntem acum, dar aş vrea să îmi văd copiii în postura în care este Radu astăzi, să preia businessul în care noi am pus suflet şi pe care l-am dezvoltat atât de mult timp.
    Radu Timiş Jr.: Şi eu spun la fel, grupul Cris-Tim va exista şi peste 15 ani şi va fi cel mai mare producător din domeniul alimentar din România şi nu numai, va fi unul din top trei producători alimentari din Europa de Sud-Est.
    Alin Chivu: În următorii 15 ani îmi doresc să consolidăm businessul Casa Victoria ca un business premium în domeniul nostru, vrem să păstrăm calitatea, să evoluăm în continuare, direcţia pe care o avem este una în acest sens. Tot în postura în care sunt mă văd peste 15 ani.
    Silviu Zavate: Peste 15 ani, Zavate va fi cel mai mare brand de menswear din România şi va fi internaţional.

    ∫

    Cristian Hostiuc: Dacă ar fi să vă alegeţi o copertă şi voi aţi fi pe copertă – care ar fi titlul pe care vi l-aţi da vouă?
    Lucia Costea: Pasiunea şi determinarea te pot face un om împlinit.
    Radu Timiş Jr.: Reuşita e în funcţie de numărul de încercări.
    Silviu Zavate: Prima impresie chiar contează.
    Alin Chivu: Calitate şi gust.

    ∫

    Ioana Matei: Ce sfaturi aveţi pentru cei care încep sau au deja o afacere de familie?
    Lucia Costea: Cred că este vorba despre curajul de a începe ceva nou – chiar dacă ai văzut lucrurile acestea în familie, este curajul de a continua cu responsabilitate şi integritate un lucru început şi de a te adapta noilor tendinţe şi de a aduce inovaţie în interiorul afacerii. Să fii aspiraţional şi să vezi unde vrei să duci businessul peste zeci de ani.
    Radu Timiş Jr.: Pentru ca o afacere de familie să aibă succes, succesorii trebuie să creadă în viitorul companiei, să trăiască odată cu ea şi să înţeleagă businessul în profunzimea sa – a fi un bun CEO nu înseamnă să stai toată ziua în birou, trebuie să ştii ce se întâmplă pe toate verigile operaţionale ale companiei şi doar atunci cred că un CEO sau o primă generaţie poate preda businessul către a doua generaţie.
    Silviu Zavate: Cred că este foarte important să crezi în tine şi niciodată să nu te laşi bătut, tot ceea ce faci să faci din pasiune, indiferent de greutăţi.
    Alin Chivu: Este foarte important să crezi în ceea ce faci, să crezi în produsul tău şi să fii onest. Atât timp  cât crezi în produs şi vinzi ceva corect, ai toate şansele să reuşeşti.