BusinessMagazin

Tag: blestem

  • Locul unde creşte unica floare carnivoră din România

    Despre lacul ascuns adânc în pădure, oamenii locului spun că este fără fund şi că aici şi-ar fi găsit sfârşitul mulţi săteni.

    Zona blestemată este evitată pe cât posibil, iar mulţi dintre tinerii care mai trăiesc în sat nu au ajuns niciodată la Bâlbâitoarea. Poveştile au un sâmbure de adevăr pentru că zona este, de fapt, o mlaştină, o turbărie activă.

    Adâncimea maximă în stratul de turba este de 14 metri, iar ochiul de apă o adâncime de 12 metri. Tocmai acest specific face ca aici să-şi găsească condiţii de viaţă şi hrană o floră şi o faună inedite. Este vorba, în primul rând, despre mai multe specii de broscuţe şi reptile, printre care se numără un specimen foarte rar, aflat pe aşa numita „listă roşie“, Bombina variegata sau Izvoraşul cu burta galbenă (buhaiul de baltă).

    Tot aici trăiesc şi alte specii protejate de lege, de la broasca roşie de munte, până la tritonul cu creastă (o specie de şopârlă), şarpele de apă, şopârla de munte şi diverse specii de păianjeni, astfel că Bâlbâitoarea este un rai al biologilor şi botaniştilor.

    Nu în ultimul rând, turbăria este locul perfect în care se dezvoltă o floră ieşită din comun: unica plantă carnivoră din România, roua cerului (Drosera rotundifolia).

    Cititi mai multe pe www.one.ro

  • J.K Rowling lansează alte trei cărţi Harry Potter

    De curând a fost lansată cea de-a opta poveste a celebrului vrăjitor Harry Potter, Harry Potter şi Copilul Blestemat, dar autoarea J.K Rowling nu se opreşte aici şi a pregătit alte trei colecţii de povestiri ce vor fi lansate curând, informează Time.

    Cele trei noi colecţii de povestiri vor duce cititorii în “lumea întunecată” a vrăjitorilor din universul Harry Potter şi vor afla detalii inedite despre câteva personaje cunoscute.

    Colecţiile de povestiri vor fi lansate pe 6 septembrie în variantă ebook pentru preţul de 3 dolari fiecare. Fiecare care are în jur de 10.000 de cuvinte şi se va găsi la diferiţi retaileri online.

  • Localitatea blestemată din România. Ce s-a întâmplat aici

    O localitate din România pare să fie blestemată, aici având loc evenimente tragice. Este vorba despre localitatea Mihăileşti din judeţul Buzău.

    Oamenii din localitatea Mihăileşti ar putea crede că este blestemată, având în vedere incidentele care au loc aici. Iar toate sunt legate de explozii sau incendii.

    Cel mai recent dintre ele a avut loc chiar joi dimineaţa, când un microbuz a luat foc pe E85.

        „Apelul pe 112 a fost primit la ora 09.02 şi spunea că un microbuz s-a aprins în trafic, pe raza localităţii Mihăileşti. Se intervine şi la această oră pentru localizarea şi lichidarea incendiului. Pompierii din Buzău au intervenit cu trei autospeciale, dintre două cu apă cu spumă şi un SMURD. Din primele informaţii , se pare că în microbuz se aflau 10 persoane, însă nimeni nu a fost rănit. E vorba de o ardere generalizată, dar deocamdată nu se ştiu cauzele incendiului. După intervenţie se va face cercetarea la faţa locului pentru a se stabili de la ce a pornit focul”, a declarat, pentru Mediafax, Vasile Prahoveanu, purtător de cuvânt ISU Buzău.

    În urmă cu două săptămâni, pe 10 iunie, un TIR încărcat cu 800 de butelii cu gaz a explodat pe DN2, în localitatea Mihăileşti. Mai multe explozii au avut loc consecutiv, iar oamenii au fost evacuaţi pe o rază de 500 de metri. La faţa locului s-au deplasat opt echipaje de pompieri care au reuşit să stingă incendiul.

    În 24 mai 2004, într-o dimineaţă ploioasă, o explozie s-a produs la încărcătura unui tir care transporta în condiţii nesigure 20 de tone de azotat de amoniu. Autotrenul a luat foc la Mihăileşti (Buzău), iar deflagraţia a fost nimicitoare, la locul accidentului formându-se un crater cu o adâncime de aproape şapte metri şi cu un diametru de aproximativ 20 de metri.

    Cititi mai multe pe www.voceatransilvaniei.ro

  • Câştigul la loto, noroc sau blestem? Poveştile oamenilor care au câştigat la loto, dar cu toate astea au ajuns să trăiască mai rău ca înainte

    Să câştigi la loterie nu înseamnă rezolvarea tuturor problemelor şi o viaţă fără griji. Cel puţin, nu pentru persoanele menţionate mai jos.

    Lara şi Roger Griffiths au câştigat  2.7 milioane de dolari la loterie. Şi-au cumpărat casa visurilor lor şi un Porsche. Şase ani mai târziu mariajul lor s-a destrămat, casa a luat foc, iar întreaga avere s-a dus pe apa sămbetei.

    Bud Post a pierdut 16.2 milioane de dolari în doar un an după ce a câştigat la loto în 1988. “Mi-aş fi dorit să nu fi câştigat niciodată”, a declarat el. O fostă prietenă l-a dat în judecată pentru o parte din câştiguri şi a câştigat. În plus, fratele lui a angajat un asasin care trebuia să-l ucidă, în speranţa că o să moştenească o parte din câştig.
    În prezent, Bud trăieşte cu 450 de dolari pe lună.

    Martyn şi Kay Tott au câştigat 5 milioane de dolari, însă au pierdut biletul. Cei doi au ratat cele 5 milioane de dolari deoarce au pierdut biletul înainte de extragere şi nu au reuşit să convingă loteria că ei sunt posesorii biletului. “Să crezi că ai câştigat atâţia bani este un sentiment eliberator, însă pierderea banilor are un efect invers. Este o tortură inimaginabilă”, a spus Kay Tott.

    Merge cu autobuzul şi trăieşte cu chirie la 11 ani distanţă după ce a căştigat 10 milioane de dolari. În 2004 Sharon Tirabassi a încasat un cec de 10.569.000 de dolari de la loteria din Ontario. Şi-a cheltuit toţi banii pe “o casă mare, maşini de lux, haine, petreceri, călătorii etc”, iar acum ” merge cu autobuzul, lucrează part-time şi locuieşte cu chirie într-o casă modestă”.

    Evelyn Adams a reuşit să câştige de două ori la loterie, în 1985 şi în 1986, totalizând o sumă de 5.4 milioane. Bani pe care i-a cheltuit la cazinourile din Atlantic City. În prezent, Adams trăieşte într-un parc de rulote.

    În 1998 Gerald Muswagon a încasat 10 milioane de dolari de la loteria din Canada. În doar 7 ani a cheltuit toţi banii pe băutură şi petreceri. În 2005 Muswagon s-a spânzurat. În aceeaşi categorie intră şi Michael Carroll care a câştigat 15 milioane de dolari, însă i-a cheltuit şi mai repede, în doar cinci ani. Banii s-au dus pe cocaină, băutură şi femei, clasicul trio.

    Ibi Roncaioli a fost omorâtă de soţul ei după ce aceasta a risipit căştigul de la loterie. Roncaioli a căştigat nu mai puţin de 5 milioane de dolari, dar nu i-a spus soţului că a donat 2 milioane de dolari fiului ei pe care îl avea cu un alt bărbat. Când a aflat asta, soţul, Joseph Roncaioli, a otrăvit-o cu o doză mare de analgezice.

    Janite Lee a câştigat 18 milioane de dolari în 1993, iar în 2001 s-a declarat falimentară. Banii s-au dus către diferite organizaţii caritabile, dar şi către Partidul Democratic american.

  • Care a fost sursa de inspiraţie pentru unul dintre cele mai tari filme din istorie

    Bijuteria din aur a fost descoperită în apropierea oraşului roman în anul 1785. Autorul ar fi fost chemat să investigheze istoria inelului, chiar cu doi ani înainte ca el să scrie primul roman din seria de succes, în 1937 şi seria « Stăpânul inelelor” în 1954.
    Povestea care leagă inelul roman de autorul secolului XX a fost dezvăluită într-o expoziţie deschisă la muzeul The Vyne din Hampshire, locul unui fost conac din secolul al XVI-lea.  Istoricii cred că inelul de aur de 12 grame a aparţinut unui roman pe nume Silvianus. Mai mult decât atât, ei cred că acesta ar fi blestemat inelul după ce a fost furat.

    Blestemul ar fi fost găsit imprimat pe o tăbliţă în Lydney, Gloucersterhire, la circa 100 de kilometri depărtare de locul unde a fost găsită bijuteria. Victima furtului, Silvianus, l-ar fi cunoscut pe autorul acestuia şi ar fi invocat-o pe zeiţa Nodens pentru ca ea să îl pedepsească.
    Un arheolog pe nume Sir Mortimer Wheeler, cel care a făcut excavaţiile la Lydney a făcut conectarea între inel şi tăbliţa cu blestemul, iar în 1929 i-ar fi cerut lui Tolkien să lucreze la etimologia numelui Nodens.  JRR Tolkien era profesor la Universitatea Oxford cu experienţă în istoria anglo-saxonă.

    După ce inelul ar fi fost descoperit pe câmp, se crede că ar fi fost vândut familiei Chute, proprietara conacului  The Vyne, iar în 1930 a trecut în  proprietatea National Trust.Pe tabletă scrie: ‘Niciunul dintre cei care poartă numele Senicianus să aibă sănătate până când aceştia vor aduce înapoi inelul templului din Nodens”.

    Se pare că Senicianus nu a ajuns mai departe de terenul din Silchester unde a fost găsit inelul. Timp de mai mulţi ani, acesta a zăcut uitat într-o bibliotecă din conacul “The Vyne”.

  • Diamantul BLESTEMAT care şi-a ucis toţi proprietarii

    Ghinionul adus de diamant se leagă de originile acestuia: se spune că a fost furat de pe un idol din India, iar acest lucru ar fi adus moartea nu doar a celui în proprietatea căruia intra, dar şi a celor care îl atingeau. Mit sau nu, s-au creat diverse intrigi pe parcurusul istoriei în jurul acestui subiect, existând dovezi că mulţi dintre cei care au intrat în contact cu piatra, au avut o serie de probleme.

    Povestea diamantului începe cu secole în urmă, când un bărbat pe nume Jean Baptiste Tefernier a făcut o călătorie în India şi a furat diamantul albastru de pe fruntea statuii hinduse a zeiţei Sita. Potrivit legendei, el ar fi fost sfâşiat de câini sălbatici în timpul unei călătorii în Rusia, după ce vânduse diamantul.

    Unul dintre cumpărătorii diamantului ar fi fost chiar regele Louis al XIV-lea, “Regele Soare”, iar el este cel care a tăiat diamantul, care iniţial ar fi avut 112 carate, potrivit The New York Times. L-a numit “Diamantul albastru al coroanei” şi l-a purtat adeseori la gât, atârnat de o panglică. După moartea lui Louis al XV-lea, Louis al XVI-lea, soţul Mariei Antoaneta a intrat în posesia lui. Potrivit legendei, cei doi au fost decapitaţi în timpul Revoluţiei Franceze.În timpul Revoluţiei Franceze, mare parte din bijuteriile coroanei au fost furate din locul de unde au fost depozitate.

    Diamantul ar fi reapărut în Londra în 1813 în posesia bijutierului Daniel Eliason. Regele George al IV-lea al Angliei ar fi cumpărat diamantul albastru de la Daniel Eliason, iar după moartea lui, ar fi fost vândut din nou pentru plata datoriilor. În jurul anului 1939, diamantul ar fi fost în proprietatea bancherului Henry Philip Hope, de unde şi-a moştenit şi numele. Se spune că familia Hope ar fi fost afectată de blestem, membrii bogaţi ai familiei devenind săraci. Unul dintre descendenţii primului cumpărător ar fi fost un împătimit al jocurilor de noroc şi a vândut bijuteria.

    Bijutierul american Simon Frankel a cumpărat diamantul în 1901 şi l-a adus în SUA. În următorii ani şi-a schimbat proprietarii şi a ajuns la Pierre Cartier care a încercat să îl vândă bogatei Evalyn Walsh McLean. Ea văzuse diamantul în 1910, în timpul unei călătorii în Paris.Mclean şi îi spusese lui Cartier că de obicei obiectele care par să îi aducă ghinion se transformă în noroc pentru ea, iar el a a avut grijă să sublinieze partea negativă a istoriei diamantului, acesta putând fi una dintre sursa legendei blestemului. Totuşi, lui McLean nu i-a plăcut felul în care a fost montat şi nu l-a cumpărat. Câteva luni mai târziu, Pierre Cartier a sosit în SUA şi după ce acesta a fost montat într-o altă formă, ea a cumpărat diamantul.

    Evalyn McLean a purtat bijuteria tot timpul de atunci, a fost convinsă cu greu chiar de doctorul ei să şi-l dea jos pentru o operaţie la gât. L-a purtat drept talisman, au fost făcute speculaţii despre blestemul care ar fi afectat-o. Primul ei născut a murit într-un accident de maşină, iar fiica ei s-a sinucis la 25 de ani. În plus, soţul lui Evalyn McLean a fost declarat nebun şi internat într-un institut specializat pentru astfel de afecţiuni până la moartea lui. Chiar dacă ea ar fi vrut să lase bijuteria moştenire nepoţilor, aceasta a fost pusă spre vânzare în 1949, la doi ani după moartea ei, pentru plata datoriilor acumulate.

    Legenda diamantului blestemat s-a conturat şi în jurul sultanului Turciei Abdul Habd, care ar fi cumpărat diamntul cu 400.000 de dolari în jurul anului 1909 şi, la doar un an după achiziţie, ar fi fost detronat, potrivit weir-encyclopedia.com. Jaques Colette, un alt cumpărător al diamantului, s-ar fi sinucis, iar prinţul Ivan Kanitovski, un alt proprietar, ar fi fost omorât de revoluţionari. Cel care a vândut diamantul sultanului, ar fi murit alături de soţia şi copilul lui după ce au căzut într-o prăpastie cu căruţa în care se aflau, iar unul dintre cei care au păzit diamantul a fost spânzurat.

    Harry Winston, un bijutier din New York este ultimul proprietar al diamantului. El l-a oferit spre purtare la diverse evenimente organizate în scopuri caritabile şi l-a donat apoi muzeului Smithsonian, unde se află şi în prezent. Evident, există speculaţiile că ar fi făcut donaţia pentru a scăpa de blestem.

  • Sfârşitul unei nave blestemate şi mizeria unei industrii nereglementate

    RAMAŞIŢELE EXXON VALDEZ – câţiva metri de perete din oţel – zac pe plaja oraşului indian Alang. Prova a dispărut deja. Un furnicar de muncitori înarmaţi cu lămpi de sudură taie ce-a mai rămas din gigantul de 34.000 de tone care a eşuat în urmă cu aproape un sfert de secol pe ţărmul Alaskăi, cauzând una dintre cele mai grave deversări de petrol din istoria Statelor Unite, eclipsată abia în 2010 de explozia platformei petroliere Deepwater Horizon în Golful Mexic.

    Peste două săptămâni probabil nu va mai rămâne nimic din vasul petrolier care a naufragiat în 1989, deversând 41 milioane de litri de petrol în Strâmtoarea Prince William din Alaska. După accident, Exxon Valdez a fost reutilat, devenind vas de transport de minereuri, şi a fost redenumit recent „Oriental N„. Compania indiană de fier vechi şi reciclare Priya Blue a cumpărat în primăvara anului trecut vaporul pentru 16 milioane de dolari (12 milioane euro) doar pentru a-l tăia.

    În august, vasul a fost tras la ţărm la Alang, unde operează cel mai mare cimitir de nave din lume. Plătiţi cu câteva rupii pe zi, peste 300 de muncitori taie şi demontează vaporul.Dezvăluirea „identităţii„ mai vechi a Oriental N a provocat un mic scandal la Alang. Deşi nu conţine mai multe materiale toxice decât alte vase dezafectate pe plaja din nord-estul Indiei, activiştii pentru protecţia mediului au profitat de notorietatea Exxon Valdez pentru a încerca, fără succes, să blocheze aducerea vaporului pe pământ indian printr-o acţiune la Curtea Supremă.

    Procesul a adus în atenţie însă condiţiile catastrofale de lucru întâlnite la multe şantiere navale din sudul Asiei, unde vasele maritime ieşite la pensie sunt tăiate şi transportate la topit bucată cu bucată. În octombrie, şase muncitori au murit într-o explozie la Alang, în timp ce demontau vasul petrolier „Union Brave„, scrie Der Spiegel. Unul dintre ei a tăiat cu lampa de sudură un compartiment în care se afla încă petrol, provocând o explozie.

    În Pakistan, peste 20 de muncitori au murit şi mai mult de 150 au fost răniţi în anul 2011 pe şantiere navale. Doar la Alang, şantierele navale au revendicat 173 de vieţi din 2001, zdrobiţi de bucăţi de oţel desprinse sau făcuţi scrum de explozii. Muncitorii se caţără de multe ori desculţi pe vapoare, iar incinerarea deşeurilor toxice pe plajă este un obicei.

    AFACERILE MERG BINE PENTRU „ÎNGHIŢITORII DE FIER„, aşa cum sunt supranumite în industrie companiile de fier vechi. Criza globală din domeniul transporturilor maritime a determinat operatorii de flote să strângă cureaua, iar odată cu scăderea tarifelor vasele mai vechi au devenit neprofitabile. Anul trecut au fost tăiate la nivel mondial peste 1.000 de vapoare, cifră record, lider de piaţă fiind India. Şantierele navale din India au reciclat 527 de vase, urmate de cele din Bangladesh, Pakistan şi China. Giganţii din oţel sunt scoşi din uz uneori chiar şi după doar 15 ani de activitate.

    Operatorii de flote din Europa preferă de obicei să trimită vapoarele la cimitirele din sudul Asiei, unde reglementările de mediu şi de protecţia muncii sunt mai puţin stringente, iar cererea pentru oţel este mai mare. Companiile de fier vechi cumpără vase de mare tonaj cu aproximativ 400 de dolari pe tonă. Oţelul de înaltă calitate regăsit de obicei în construcţia acestor nave este la mare căutare în Asia, iar reciclarea vapoarelor satisface în prezent 9% din cererea de oţel din India.

    Drumul de 6 kilometri între oraşul Alang şi şantierul naval seamănă cu un bazar. Oale, paturi, televizoare şi alte accesorii folosite odată de echipajele navelor maritime se vând la grămadă. Obiectele care nu atrag cumpărători, precum baterii consumate sau cutii de vopsea goale, sunt incinerate în aer liber. Fumul cu miros înţepător se amestecă cu gazele de eşapament de la camioanele de mare tonaj care cară către furnale bucăţi uriaşe de oţel tăiate din nave.

  • Tarile in care sa fii femeie este un blestem – GALERIE FOTO

    Femeile din Afghanistan par sa aiba cea mai grea soarta de pe
    planeta. Sunt supuse unor acte de violenta pura, nu au dreptul la
    opinie si la independenta personal, ba chiar este acceptata
    uciderea lor, in anumite circumstante.

    Alte tari in care femeile sunt, practic, condamnate la o viata
    de calvar sunt Congo, Pakistan, India si Somalia, care ocupa
    primele locuri intr-un top realizat la nivel mondial despre tarile
    in care este periculos sa fie femeie. Nu putine sunt cazurile in
    care acestea sunt mutilate, batute de sotii lor, le sunt omorati
    copiii inca din pantece sau sunt atacate cu acid, potrivit
    Boston.com. Iata cateva imagini care ilustreaza modul in care sunt
    tratate femeile din aceste tari.

  • Tarile industrializate sufera de “un blestem” al datoriilor

    “Deficitele bugetare ating in prezent niveluri maxime si
    anticipam ca indatorarea medie a statelor din G20 va urca de la 76%
    din PIB in 2007 la 106% din PIB in 2010”, a avertizat profesorul
    Stephane Garelli, director al centrului mondial al
    competitivitatii, al IMD.


    Cititi mai multe     pe www.mediafax.ro