BusinessMagazin

Tag: bijuterii

  • Averea declarată de Viorica Dăncilă la prezidenţiale: 8 conturi cu peste 500.000 lei, bijuterii, inclusiv broşe, de 5.000 euro – DOCUMENT

    Conform declaraţiei de avere depuse de Viorica Dăncilă la Biroul Electoral Central, aceasta deţine, împreună cu soţul ei, Cristinel Dăncilă, un teren intravilan de 544 metri pătraţi.

    De asemenea, cuplul Dăncilă deţine şi două terenuri moştenite: un teren intravilan de 1.200 de metri pătraţi şi un teren agricol de două hectare.

    Soţii Dăncilă sunt proprietarii unui apartament, achiziţionat, de 100 de metri pătraţi iar premierul mai deţine unul moştenit, de 40 de metri pătraţi. Viorica şi Cristinel Dăncilă deţin împreună o casă de vacanţă de 417 mp şi una de locuit de 140 de mp.

    Viorica Dăncilă are în proprietate bijuterii de aur (inele, cercei, pandantive, brăţări, broşe) în valoare estimată de 5.000 de euro.

    În ceea ce priveşte maşinile, Viorica Dăncilă a declarat că este proprietarul unui Volkswagen Passat din 2014.

    Prezidenţiabilul PSD are în opt conturi, dechise la trei bănci, suma de 518.218 de lei. Unul dintre aceste conturi este un fond de investiţii de pensii private în valoare de 43.859 de lei. De asemenea, Dăncilă are 57.615 euro în patru conturi şi 18.233 de dolari într-un alt cont bancar.

    La categoria venituri, Viorica Dăncilă a declarat că a obţinut de la Secretariatul General al Guvernului suma de 142.519 de lei din activitatea ca premier şi suma de 32.628 de euro ca europarlamentar. La aceeaşi categorie a declarat că soţul, Cristinel Dăncilă, a obţinut venituri de 325.949 de lei de la OMV Petrom Piteşti.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Bijuterii pe alese: businessul care îi lasă pe clienţi să aleagă pietrele preţioase pe care vor să le poarte

    Prin faţa clienţilor care vin la Gem Bar din magazinul londonez Harrods nu defilează însă farfurioare cu sushi, ci pietre preţioase din care le pot alege pe cele pe care le doresc într-o bijuterie, scrie The Telegraph.

    Instalat în zona de bijuterii de lux a magazinului, Gem Bar propune potenţialilor cumpărători câte 60 de pietre preţioase şi semipreţioase, printre care safire, spineli, turmaline sau topaze, şi este menit să educe lumea cu privire la varietatea de nestemate care există, pe lângă cele mai cunoscute, cum ar fi diamantele,  smaraldele sau rubinele, susţin oficialii de la Amrapali.

    Odată aleasă piatra preţioasă sau semipreţioasă, clientul discută cu designerii companiei pentru a se decide cum să arate accesoriul în care va fi montată aceasta, iar în cazul în care nu-i place nimic din cele 60 expuse, are acces la o gamă mai largă din depozit. Pietrele care trec prin faţa cumpărătorilor au preţuri care încep de la 1.000 de euro şi pot ajunge la circa 500.000 de euro, în cazul turmalinei Paraiba, o varietate de turmalină extrasă dintr-o mină anume din statul brazilian Paraiba, iar bijuteriile în care sunt montate pot fi gata în câteva zile ori câteva săptămâni în caz că sunt mai complexe şi trebuie lucrate în atelierul de la sediul central de la Jaipur, din India, al casei producătoare de bijuterii. 

  • Cum au reuşit doi tineri din România să transforme 500 de lei în 400.000 de euro

    „Acum opt ani am plecat împreună cu soţul meu în Anglia cu speranţa că putem facem ceva care să ne împlinească, însă lucrurile nu au mers în favoarea noastră şi eu am decis să ne întoarcem în ţară. Eram gravidă deja cu primul copil, Maria, şi nimeni nu mă angaja. Dar am conştientizat că sunt prea capabilă pentru a lucra peste hotare, contribuind la creşterea economică a altor ţări, astfel că m-am gândit să fac ceva în ţara mea”, povesteşte Raluca Ciucanu, cofondator al businessului. Împreună cu soţul ei, ea a înfiinţat Maria’s Ladybugs, a cărei activitate de bază este realizarea manuală a bijuteriilor din aur, argint sau alte metale preţioase şi semipreţioase.

    Raluca Ciucanu spune că a decis să înfiinţeze un business nişat pe produse realizate manual pentru că mereu a avut o pasiune pentru acestea, iar pentru a putea începe activitatea a investit 500 de lei, bani cu care a plătit prima comandă de materii prime – pietre semipreţioase, argint, şnururi.

    „Primii clienţi au fost prietenii noştri, apoi încet-încet m-am dezvoltat cu ajutorul reţelelor de socializare precum Facebook sau Instagram. Nu avem un site dedicat brandului Maria’s LadyBugs, ci vindem produsele doar prin intermediul reţelelor sociale, precum Facebook şi Instagram. Vrem să păstrăm latura umană, să fim mai aproape de clienţi şi consider că aceste reţele mă ajută să menţin o relaţie mai apropiată de aceştia. Eu mă ocup de pagina de Instagram şi de Facebook a businessului.”

    Totuşi, pentru a câştiga mai multă notorietate şi pentru că unii clienţi au nevoie să vadă şi să probeze produsele înainte de achiziţionare, reprezentanţii brandului au deschis un magazin tip insulă în cadrul în mallului Shopping City din Piatra Neamţ  unde clienţii pot vedea şi proba bijuteriile realizate sub brandul Maria’s Ladybugs. „Ca punct de desfacere avem o insulă în mallul Shopping City din Piatra Neamţ, dar 98% din cifra de afaceri este generată de vânzările online. Mediul online reprezintă o piaţă foarte puternică dacă îi descoperi secretele”, este de părere antreprenoarea.

    Dacă la început numărul comenzilor era mic iar bijuteriile erau realizate doar de Raluca Ciucanu, în timp businessul a început să prindă amploare şi să înregistreze comenzi din toate colţurile ţării, iar antreprenoarea a început să dezvolte o echipă de angajaţi, formată în prezent din 20 de persoane.

    De altfel, construirea echipei nu a fost un lucru uşor de realizat, adaugă fondatorii brandului de bijuterii, având în vedere că piaţa forţei de muncă se luptă cu un deficit de lucrători, care va creşte de la 308.000 de persoane în 2019 la 549.000 în 2023, în cea mai mare parte din cauza migraţiei şi marginalizării sociale, potrivit datelor din piaţă. Materiile prime folosite la confecţionarea bijuteriilor sub brandul Maria’s Ladybugs sunt achiziţionate de la furnizori locali, spune antreprenoarea, unul dintre motivele pentru care a ales să colaboreze cu companii care îşi desfăşoară activitatea în România fiind dorinţa de a ajuta mediul de business local.

    „Cred că dacă antreprenorii români ar colabora mai mult unul cu altul mediul de business ar câştiga mai multă valoare şi astfel ne şi putem ajuta reciproc. Consider că este loc pe piaţă pentru toată lumea şi colaborările ne pot ajuta pe toţi să ne dezvoltăm sustenabil.”

    Fiind un business nişat pe produse handemade, 80% din bijuteriile realizate sub brandul Maria’s Ladybugs sunt făcute la comandă, 15% sunt inspirate de pe diferite site-uri şi din viaţa de zi cu zi, iar 5% sunt bijuterii create de angajaţii companiei, a mai spus Raluca Ciuncanu. În ceea ce priveşte profilul clienţilor, antreprenoarea spune că aceştia fac parte dintr-un spectru foarte larg, astfel că în portofoliul de clienţi al companiei se regăsesc clienţi de la nou-născuţi la persoane de 80 de ani.

    „Profilul clienţilor noştri este foarte vast, nu ne-am nişat pe un anumit segment, ne dorim clienţi de la cei mai simpli până la cei mai sofisticaţi. Cei mai mici clienţi ai noştri sunt nou-născuţii, iar cei mai în vârstă purtători de gărgăriţe au 80 de ani. Avem colaborări cu ONG-ul MagiCamp, cu corporaţii care cu ocazii precum ziua de 8 martie oferă angajaţilor mici atenţii. Sunt şi vedete autohtone care ne poartă şi ne recomandă. Prin colaborarea cu MagiCamp brăţările noastre se vor vinde în cadrul magazinelor DM din ţară.”

    După opt ani de activitate pe piaţa locală, compania Maria’s Ladybugs a înregistrat în 2018 afaceri de 400.000 de euro, în creştere cu 21% faţă de anul 2017, când businessul avea afaceri de 330.000 de euro. De altfel, ea spune că anul acesta nu are planuri de extindere a businessului, ci se va concentra să menţină nivelul de calitate şi standardele la care a ajuns compania în cei opt ani de activitate pe piaţa locală. „Pentru anul în curs aşteptăm o cifră de afaceri cel puţin la fel de mare ca cea înregistrată anul trecut. Toţi banii sunt reinvestiţi în tot felul de utilaje pentru că vrem să fim în actualitate cu tot ce apare nou pe piaţă. Nu este uşor să te menţii la un nivel înalt şi să ai aceeaşi plăcere pentru muncă şi acelaşi respect cuvenit clienţilor. Nu avem în plan să ne dezvoltăm extern, cel puţin nu anul acesta.”

  • Care sunt noile tendinţe din piaţa comerţului cu diamante

    Ca atare, producătorii de bijuterii încearcă să vină cu soluţii, scrie The Telegraph.

    Producătorul de diamante şi bijuterii De Beers, de exemplu, a optat, printre altele, pentru diamante neşlefuite, în special galbene, pe care le-a strecurat printre celelalte pietre preţioase folosite la piesele din colecţia Portraits of Nature inspirată de vieţuitoare din zonele unde se află minele sale.

    Creatoarea Valerie Messika utilizează diamante colorate pentru bijuterii de lux gândite să poată fi purtate la fel de bine la o cămaşă de blugi sau tricou şi haine elegante, iar Ana Khouri propune bijuterii cu note asimetrice în care diamantele par să se contopească cu metalul în care sunt montate.

  • Maturizarea in business

    Horaţiu Vasilescu a apărut  în anuarul 100 TINERI MANAGERI DE TOP în 2016, când trecuse de un an de la piaţa de recrutare, la coducerea lanţului românesc de bijuterii Teilor. Acesta era format atunci din 17 magazine şi afaceri de aproximativ 53,5 milioane de lei; anul acesta, numărul magazinelor este mai mult decât dublu, iar cifra de afaceri a crescut direct proporţional cu acestea.

    Care a fost, din punctul dvs. de vedere, cel mai important moment din anii ce au urmat apariţiei dvs. în catalog? 
    La 3 ani de la apariţia în catalog pot spune că simt o reală maturizare a businessului, dar şi a mea ca individ. Au fost foarte multe elemente de noutate ce au apărut în cadrul activităţii companiei care m-au provocat să am o abordare de maximă responsabilitate faţă de lucrurile pe care le fac şi care au un impact în cadrul tuturor departamentelor. Practic numărul magazinelor s-a triplat şi numărul provocărilor a crescut şi el.
     

    Ce efect a avut asupra carierei dvs. apariţia în catalogul 100 Tineri manageri de top? 
    După apariţie am simţit şi mai multă responsabilitate faţă de echipă mea, colegii mei, cei care practic m-au „dus în paginile catalogului. Cred foarte tare în puterea echipei şi nu a individului.

    Cum aţi descrie rolul dvs. actual?  
    La acest  moment mă găsesc în acelaşi rol din punct de vedere ierarhic, dar cu siguranţă simt că provocările sunt cu mult mai intense. De altfel, aceste lucruri mă fac să savurez şi mai mult reuşitele echipei Teilor.

    Cum aţi caracteriza noua generaţie de tineri manageri? 
    Din punctul meu de vedere, cei care se auto-determină să depăşească limitele sunt cei ce pot schimba lucrurile cu adevărat şi vor deveni profesionişti desăvârşiţi. Mă bucur să observ că sunt foarte mulţi manageri tineri care aduc tot mai mult elemente de inovaţie chiar şi în modele de business clasice. Practic, la noi se încurajează şi se şi practică foarte mult promovarea colegilor loiali, cu senioritate şi rezultate în companie. Cred cu tărie în faptul că trăim vremuri în care talentele se cresc, nu se recrutează din alte companii.

    În ediţia de anul acesta a catalogului 100 Tineri manageri de top, care va fi disponibilă începând cu 1 iulie, continuăm demersul de a-i aduce în prim-plan pe tinerii câştigători ai competiţiei bazate pe curaj, dedicare şi muncă susţinută.

     

  • Flori cu aur şi diamante

    Aceasta, scrie The Telegraph, a lansat o colecţie de bijuterii inspirate în special de diverse specii din flora spontană a Marii Britanii. Noua colecţie cuprinde inele-ruşuliţă din aur, diamante galbene şi negre şi email sau primulă din aur, diamante galbene, calcedonii şi email alb şi verde sau cercei sub formă de frunze de gingko din aur, safir roz, diamante şi email roz, printre altele.

  • Care este povestea spaniolului Miguel Ventas, care la 76 de ani a renovat un castel cu istorie din România – VIDEO

    Născut la Tarragona şi licenţiat în drept la Universitatea din Barcelona – după cum el însuşi se prezintă –, Miguel Ventas, acum în vârstă de 76 de ani, a ajuns în România în urmă cu aproape 15 ani. Imediat ce şi-a găsit un job, s-a îndrăgostit de un loc pe care azi îl numeşte „acasă”. Aşa a ajuns să cumpere conacul Banffy din Sânmărghita – la câţiva kilometri de Dej, în judeţul Cluj – şi să-şi stabilească acolo şi casa, şi biroul.

    Lucrase în domeniul turismului în Spania, apoi îşi făcuse propria firmă producătoare de mobilă, în aceeaşi ţară cu soare blând şi plaje fierbinţi. La mijlocul anilor ’90 a plecat în Tunisia, tot ca producător de mobilă. După zece ani, când piaţa de acolo nu i s-a mai părut atractivă, a început să se gândească la o nouă destinaţie.

    „Citeam în Financial Times despre mediile economice din mai multe ţări şi aşa am văzut că, pe atunci (în anii 2004-2005 – n. red.), costurile de trai din România erau similare cu cele din Tunisia, însă condiţiile pentru producţia de mobilă erau mai bune. Fiind spaniol, româna îmi era destul de simplu de învăţat, ambele fiind limbi latine, aşa că am hotărât să vin aici. La început, am mers pe la târguri de mobilă, pentru a cunoaşte domeniul şi a interacţiona cu producătorii locali”, îşi aminteşte Miguel Ventas.

    Nu îi plăceau – nici atunci şi nici acum – oraşele mari şi aglomerate precum Bucureştiul, aşa că a ales Transilvania şi a început din nou să cerceteze. De această dată, în căutarea unui loc potrivit pentru producţia de mobilă. Iniţial, şi-a stabilit firma undeva în apropiere de Cluj, apoi s-a orientat către Sânmărghita, un sat cu mai puţin de o mie de locuitori, aflat la o distanţă de 12 kilometri de Dej şi de 64 de kilometri de Cluj-Napoca. Pentru că businessul cu mobilă parcă nu era complet pentru tot ceea ce visa el să facă în România, Miguel Ventas a hotărât să facă o investiţie la care nu mulţi se încumetă. Aşa că a cumpărat o ruină, cu gândul că o va readuce la viaţă.

    „Tot timpul am fost interesat de investiţii imobiliare, de aceea am avut curaj să investesc în recondiţionarea conacului Banffy.”

    Rădăcinile

    Istoria satului Sânmărghita îşi are originile la începutul mileniului trecut, localitatea fiind consemnată pentru prima dată în 1330. Iniţial, satul a aparţinut domeniului Cetăţii Ciceu, dăruit de Matei Corvin lui Ştefan cel Mare la sfârşitul secolului al XV-lea. Alexandru Lăpuşneanu a fost ultimul domnitor care a reuşit să mai stăpânească aceste teritorii transilvane, folosindu-se, în mare parte, de forţa armelor.

    „Numele satului evocă hramul mănăstirii romano-catolice Sfânta Margareta, ctitorită în jurul anului 1300 şi ale cărei ruine au fost descoperite aici în 1861. Despre Sfânta Margareta ştim că a fost nepoata Regelui Angliei Edmund al II-lea şi că s-a născut în jurul anului 1045, în Regatul Ungariei, acolo unde tatăl său, prinţul Edward, a fost forţat să trăiască în exil. În jurul anului 1070, Margareta devine regina Scoţiei, dând ulterior naştere la trei viitori regi ai Scoţiei. Ea a fost o ambasadoare ferventă a catolicismului, fiind canonizată în anul 1250 de către papa Inocenţiu al IV-lea. Datorită legăturilor date de locul naşterii, după canonizare numele său a devenit o prezenţă extrem de populară în Regatul Ungariei, un număr important de biserici şi mănăstiri primind hramul său”, se arată pe site-ul Artmark Historical Estate, divizia imobiliară a casei de licitaţii Artmark.

    Timp de mai multe secole, diferite părţi ale satului Sânmărghita au aparţinut unor familii importante ale vremii, multe dintre ele nobiliare, precum Banffy, Bethlen, Haller, Kornis sau Kemeny. Conacul Banffy poartă astfel numele familiei căreia i-a aparţinut la începuturi, fiind construit la începutul secolului al XIX-lea. Indiciul că primul proprietar al conacului a fost familia Banffy este o inscripţie de pe una din grinzile imobilului. Arhivele istorice consemnează, la un moment dat, conacul în posesia familiei Bethlen, un alt nume nobiliar al Transilvaniei, pentru ca, la începutul secolului XX, să fie menţionat Jeno Horthy, fratele regentului Ungariei, care, prin căsătoria sa cu Rozsa Bethlen a făcut din conacul de la Sânmărghita o reşedinţă temporară, cel mai probabil destinată expediţiilor de vânătoare de care era extrem de pasionat, mai notează Artmark Historical Estate.

    Arhitectura conacului este neoclasică, imobilul fiind completat de un teren de peste 4.000 de metri pătraţi, cu pomi fructiferi şi un nuc bătrân martor al trecerii timpului.

    Schimbarea la faţă

    Miguel Ventas a preluat imobilul pentru a-l folosi atât ca locuinţă personală, cât şi ca birou. Achiziţia nu a fost lipsită de complicaţii, însă, în întreg procesul birocratic întortocheat, s-a bazat pe sprijinul unui avocat specializat în proceduri de acest tip, Gabriel Florin Tătaru, iar în toamna anului 2006 a devenit proprietar cu acte în regulă, cumpărând imobilul de la primăria comunei Mica, din care face parte satul Sânmărghita.

    „Nu am date exacte legate de cât a costat în total renovarea, însă a durat zece ani, din 2005 până în 2015. În momentul în care am cumpărat-o, clădirea era o adevărată ruină.”

    Cu răbdare, dar şi cu resurse financiare, Miguel Ventas a „şters praful” de pe comoara arhitecturală. Zidurile au fost curăţate pe interior şi pe exterior, au fost egalizate (fiind deteriorate pe alocuri de trecerea timpului), au fost înlocuite grinzile, s-au montat instalaţii noi de apă şi electricitate, acoperişuri, s-au îmbunătăţit izolaţiile, s-au curăţat cele 14 coloane toscane ale conacului, s-au montat ferestre noi şi centrală.

    O bună parte din elementele origi­nale se regăsesc însă în conti­nuare, printre acestea aflându-se coloanele de piatră, o parte din grinzile de lemn, elementele decorative de lemn din interior şi o parte din ornamentele faţadei. La final, conacul era integrat armonios în secolul XXI, putând fi folosit ca locuinţă. În prezent, sunt folosite doar parterul şi mezaninul, etajul şi mansarda fiind open space, complet renovate, dar nemobilate.

    În urmă cu trei ani, Miguel Ventas a dizolvat societatea prin care opera afacerea în producţie de mobilă, astfel că acum, spune el, are timp să se ocupe doar de ce îi place. Are un apartament şi în Budapesta, unde merge destul de des, iar timpul şi-l petrece alături de soţia sa, de origine elveţiană, pe care a cunoscut-o pe când avea 21 de ani, vârstă de la care sunt împreună
    peste tot.

    „Citesc, sunt pasionat de fotografie şi de filosofie, artă şi istorie. Filosofii mei preferaţi sunt Socrate, Seneca, Spinoza, Kierkegaard şi Carl Jung. Conacul l-am pus la vânzare şi vom vedea ce se va întâmpla, cine va fi interesat să-l cumpere. Eu cred că am făcut ce trebuia făcut pentru a-l menţine în viaţă, viitorul aparţine celor care îl vor avea în proprietate mai departe. Deocamdată, nu intenţionez să fac alte investiţii în România”, spune Miguel Ventas.

    Astăzi, conacul Banffy din Sânmărghita este scos la vânzare de Artmark Historical Estate, divizia imobiliară a casei de licitaţii Artmark, care intermediază această vânzare, cu un preţ de pornire de 500.000 de euro. Imobilul este însă estimat la aproape 600.000 de euro, la capătul tuturor investiţiilor făcute de Miguel Ventas.

    Conacul ar putea fi transformat în mic hotel sau pensiune, în cazul în care proprietarii nu intenţionează chiar să locuiască acolo, mai ales că este amplasat într-un sat liniştit, idilic, zugrăvit în nuanţe pitoreşti, rupt de realitatea cotidiană a oraşului.

    Miguel Ventas îşi doreşte doar ca viitorul proprietar să aprecieze conacul la adevărata sa valoare, aşa cum a făcut-o el însuşi. Pentru ca istoria să se poată scrie în continuare.

    Un nume de viţă nobilă

    Banffy este numele unei familii nobiliare din Transilvania, cu origini maghiare, fiind una dintre cele mai longevive dinastii din această regiune. Datele disponibile arată că istoria acestei familii a început în secolul al IX-lea, în Ungaria, descendenţii urmând să primească terenuri în Transilvania, unde au construit, de-a lungul timpului, mai multe reşedinţe. Una dintre cele mai vechi este castelul Banffy din Bonţida, judeţul Cluj, care datează din 1437. O ramură a familiei a fost ridicată la rangul de baron în 1660, iar o alta a fost ridicată la rangul de conte două secole mai târziu.

    SOS pentru imobilele istorice!

    Artmark Historical Estate, divizia imobiliară a casei de licitaţii Artmark, are în prezent în portofoliu peste 250 de proprietăţi, din care peste 150 sunt proprietăţi istorice sau artistice – conace, castele, domenii boiereşti, cu o valoare totală de aproximativ 200 de milioane de euro. Toate acestea sunt active care au nevoie să fie salvate de la degradare şi ruină, prin investiţii ale proprietarilor.

    „Lucrăm deja cu dezvoltatori care au atât interesul, cât şi puterea de a face ceva în acest domeniu şi a salva astfel de proprietăţi, a le reîncadra în circuitul public şi privat”, spunea recent Monica Barbu, CEO al Artmark Historical Estate.

    Din rândul imobilelor, în afară de conacul Banffy, mai fac parte conacul Procopie Casotta din judeţul Buzău, conacul Oteteleşanu din apropiere de Bucureşti sau vila poetului Octavian Goga.

    Artmark Historical Estate este specializată în valorificarea şi reintroducerea în circuitul rezidenţial şi turistic-cultural a monumentelor istorice şi de artă din România. Divizia se ocupă de administrarea proprietăţilor şi intermediază eventuala lor vânzare.

  • Cele mai puternice 100 de femei din business: Anda Jurcă, director naţional de vânzări { Teilor }

    •   Anda Jurcă este director naţional de vânzări pentru reţeaua de magazine de bijuterii Teilor din 2017, după ce a acumulat anteripr experienţă lucrând pentru branduri internaţionale precum Damiani, Pomellato, Garrard sau Cartier.

    •   Consideră că pentru a reuşi în mediul de afaceri din România este nevoie de răbdare, inovaţie, optimism şi constanţă.  
    •   Pasiunea pentru domeniul bijuteriilor şi dorinţa constantă de evoluţie sunt reperele pe care le consideră importante pentru cei care îşi încep cariera: „Atunci când faci ceea ce îţi place vei excela în orice domeniu alegi”.

  • Povestea oltencei cu afaceri în toată lumea care a ales să se întoarcă în Romania pentru a porni şi aici un business

    „La începutul carierei mele lucram la o companie de trading, acolo unde mă ocupam de antichităţi, artă şi de bijuteria de epocă. Astfel, am dezvoltat pasiunea mea pentru acest domeniu. Au urmat studii de design de bijuterie şi gemologie făcute la Londra, iar crearea propriului brand a fost un lucru care s-a întâmplat natural, însă nu peste noapte. A fost nevoie de câţiva ani buni pentru a-mi pune brandul pe picioare, pentru a-i construi o identitate şi a-l impune pe piaţă”, descrie românca Narcisa Pheres începuturile sale în industria bijuteriilor. Potrivit antreprenoarei, bijuteriile create de ea îmbină arta, istoria şi influenţele multiculturale, iar diamantele care le compun sunt aduse din toate colţurile lumii.

    Preţul bijuteriilor unicat create de ea porneşte de la 20.000 de dolari şi poate ajunge la peste 1 milion de dolari; un alt segment de bijuterii, Pheres ready to wear, au preţuri cuprinse între 2.000 şi 5.000 de dolari.

    Originară din judeţul Olt, antreprenoarea a studiat la Instituto di Moda Burgo din Milano şi la Central St. Martins din Londra, secţiunea Fashion Marketing. Ulterior, Narcisa Pheres s-a specializat în designul de bijuterii la Institutul Gemologic American din Carlsbad (Statele Unite)şi a devenit designer de bijuterii şi expert gemolog recunoscut pe plan mondial. După ce şi-a lansat prima colecţie proprie la Milano şi Veneţia, şi-a prezentat creaţiile şi în Tokio şi a mizat pe Asia pentru dezvoltarea afacerii. În prezent, are mai multe showroomuri în Hong Kong.

    „Asia este principala piaţă de dezvoltare a businessului, cu preponderenţă Hong Kong, acolo unde şi locuiesc, dar şi la Tokio, unde îmi sunt solicitate serviciile de a crea bijuterii bespoke chiar şi de către membrii casei regale”, descrie ea pieţele pe care este cel mai prezentă. 

    Însă, după ce bijuteriile create de ea au beneficiat de expunerea creată de faptul că au fost purtate de vedete internaţionale precum Madonna, Michelle Obama, Jennifer Lopez, Lady Gaga, Rihanna sau Beyoncé, în urmă cu doi ani antreprenoarea a lansat brandul şi pe piaţa din Statele Unite. „Bijuteriile au devenit nelipsite de pe covorul roşu cu prilejul marilor evenimente din lumea filmului sau a muzicii. Numeroase piese au fost purtate de vedete, de la Madonna la Michelle Obama, de la Jennifer Lopez la Lady Gaga, Rihanna sau Beyoncé”, povesteşte antreprenoarea. În ceea ce priveşte valoarea investiţiei în business, ea nu spune care este suma exactă, însă este vorba despre „mai multe milioane de dolari, repartizate pe parcursul mai multor ani”.

    Narcisa Pheres nu a neglijat nici piaţa din România, iar la finalul lunii martie a organizat un prim eveniment privat în cadrul căreia şi-a prezentat creaţiile. „În cadrul evenimentului am expus chiar şi câteva piese special create de mine pentru prinţesa Olga Romanoff, descendentă a casei ruse Romanov. Mă bucură faptul că am fost numită designerul oficial de bijuterii al prinţesei, iar acest lucru s-a întâmplat după un eveniment care a avut loc la Tokio, acolo unde am prezentat o colecţie bespoke”, descrie ea una dintre cele mai recente realizări.

    Cu prilejul expoziţiei de la Bucureşti a luat pulsul pieţei, având ca obiectiv introducerea pe piaţa locală a liniei de bijuterii Pheres ready to wear, ce include piese la preţuri mai accesibile.

    Întrebată care este potenţialul pieţei locale de a absorbi bijuteriile de lux, Narcisa Pheres a spus că piaţa bijuteriilor preţioase din România este încă într-o fază incipientă şi necesită educarea vânzătorilor şi a magazinelor de profil, însă are un potenţial foarte mare de creştere. „Sunt plecată de mai bine de 20 de ani din ţară, însă vin acasă des şi în ultima perioadă am observat că România are o clasă socială de mijloc tot mai numeroasă, iar pentru aceştia achiziţia unei bijuterii preţioase este o formă de investiţie.”

    Când vine vorba despre procesul de producţie, spune că pentru crearea bijuteriilor preţioase artista cumpără aurul şi platina de pe piaţa de metale preţioase, la fel ca şi celelalte companii de profil, iar pentru diamante lucrează cu o companie care este pe piaţă de peste 100 de ani. „Compania cu care lucrăm pentru diamante se ocupă de întregul proces de tăiere, şlefuire, finisare şi montare a pietrelor. Sursa pietrelor cu care lucrăm este foarte importantă pentru noi şi vrem să fim absolut siguri că nu lucrăm cu diamante ce provin din zone de conflict. Înainte de fiecare achiziţie cerem informaţii despre furnizor şi referinţe solide din domeniu. Pentru alte pietre preţioase lucrăm cu diferiţi colecţionari, sau direct cu cei ce deţin mine de smarald, rubin sau tanzanite.” De altfel, pentru a crea bijuteriile unicat, spune că se inspiră din orice o înconjoară, începând cu arta, istoria, natura, arhitectura, motivele etnografice, până la triburile africane, antichităţi şi muzeele pe care le vizitează în călătoriile pe care le face în diverse colţuri ale lumii.

    „Călătoriile mele în diferite colţuri exotice ale lumii sunt mereu o sursă de inspiraţie, la fel cum sunt şi tehnicile vechi japoneze sau chinezeşti folosite în modelarea lutului sau a ceramicii.”

    După ce şi-a luat porţia de inspiraţie şi are toate materialele pe stoc, în funcţie de gradul de complexitate al pieselor, ea decide unde va produce acea bijuterie – la artizani din Japonia, Hong Kong, India, Italia, Belgia, New York sau Los Angeles.

    Având în vedere că antreprenoarea nu produce mai mult de 100 de piese pe an sub marca Narcisa Pheres şi câteva mii de bijuterii sub brandul Pheres, acestea nu sunt distribuite şi în alte magazine de profil şi pot fi găsite doar în showroomurile proprii ale companiei sau pe site-ul propriu.

    „Cum majoritatea pieselor sunt unicat, nu distribuim bijuteriile în alte magazine, ci doar în propriile noastre showroomuri. Acestea sunt deschise în prezent la Hong Kong şi Tokio, însă piesele exclusiviste pot fi găsite acum şi în Los Angeles. Nu vindem încă în România pentru că nu am identificat ce magazine ar fi potrivite pentru noi ca brand.”

    Extinderea pe piaţa locală face parte dintr-o strategie de extindere a liniei de bijuterii Pheres ready to wear  pentru distribuţia pe mai multe pieţe.

    Capacitatea de producţie anuală este foarte mare pentru bijuteriile din seria Pheres ready to wear. „Putem produce mii de piese pe an dacă este cerere. Piesele care vin însă sub numele Narcisa Pheres sunt couture şi unicat. Acolo depinde de câte piese vreau să pun pe piaţă în acel an, care sunt evenimentele de covor roşu pentru care creez piese speciale, iar la acestea se adaugă cele comisionate direct de clienţi. Am numeroşi clienţi care îmi cer să le creez anumite bijuterii pentru a marca evenimente importante. În medie, nu creez mai mult de 100 de piese pe an sub marca Narcisa Pheres şi câteva mii sub marca Pheres.”

    În ceea ce priveşte preferinţele clienţilor, artista a spus că în timp clienţii au devenit colecţionari şi buni cunoscători în materie de bijuterii preţioase, iar cei mai mulţi care achiziţionează bijuterii sub brandul Pheres sunt clienţi sofisticaţi care vor ca piesele achiziţionate să fie artistice, unice şi să le reflecte stilul şi personalitatea. „Genul acesta de clientelă este destul de greu de mulţumit, însă luăm fiecare cerere ca pe o provocare şi ne străduim să depăşim de fiecare dată aşteptările. Cele mai căutate piese sunt cele ce conţin diamante sau pietre preţioase rare precum Paraiba, smaraldul din minele Muzo sau rubinul Pigeon Blood.”

    Recent, antreprenoarea a deschis şi o linie de închiriere pentru bijuteriile dintr-o colecţie dedicată mireselor, prin care clienţii, firmele specializate pe acest gen de evenimente sau departamentele speciale ale hotelurilor de 5 stele pot închiria de la Narcisa Pheres seturi – coliere, cercei şi butoni cu diamante sau tiare – începând de la 5.600 de dolari.

    „Coroana regală din colecţia Romanoff (coroană ce are sigla prinţesei Olga Romanoff) poate fi închiriată pentru suma de 11.240 de dolari şi vine într-un set ce include şi cercei şi colier. Pentru colecţia Bridal am creat mai multe pachete de închiriere din care clienţii pot alege în funcţie de buget”, descrie ea câteva din produsele colecţiilor sale.

    Antreprenoarea nu a oferit date financiare despre businessul pe care îl conduce, însă a spus că anul trecut compania a înregistrat o creştere exponenţială comparativ cu anul 2017. „Pot spune însă că ne concentrăm mai mult pe creşterea brandului decât pe veniturile din vânzări. Anul acesta a început destul de bine, mai ales că ne extindem pe partea de bijuterie ready to wear, care înseamnă automat mai mult market share şi creşterea exponenţială a cifei de afaceri.”

  • De la modă la canabis

    O casă de modă newyorkeză însă face pasul de la îmbrăcăminte destinată consumatorilor la accesorii pe care doritorii le pot găsi, pentru moment, în clinicile şi magazinele din California care pot distribui canabis în scopuri medicinale, scrie LA Times. Primele produse oferite de casa Sundae School vor fi ţigările electronice de unică folosinţă cu canabis cu diverse arome şi jointuri gata rulate ambalate în pacheţele de câte opt.