Accesul la finanţarea bancară este încă limitat pentru multe companii din România, astfel încât nici măcar 2 din 10 firme nu pot apela la bănci. Între rigiditatea băncilor şi lipsa de viziune a companiilor, de unde trebuie să vină schimbarea?
Doar 15% dintre companiile din România sunt bancabile, adică pot accesa finanţare de la bănci, ceea ce conturează atât o problemă a antreprenorilor şi a businessurilor în ceea ce priveşte capitalizarea afacerilor de pe piaţa locală, cât şi o problemă de înţelegere din partea băncilor, crede Vlad Năstase, CEO al companiei de consultanţă în restructurare de business Concilium Consulting. „Ca procent nu sunt multe companii atractive. Doar 15% dintre companii sunt bancabile după indicatorii pe care îi raportează an de an.
Dintre acestea, foarte puţine sunt cele care au o cifră de afaceri de peste 1 milion de euro, adică doar vreo 10.000, fiind astfel singurele care pot accesa un credit mai mare. Restul sunt companii care au sub 1 milion de euro cifră de afaceri, de aceea plasamentele sunt mai mici”, spune Vlad Năstase.
Dar într-un context în care economia creşte şi afacerile băncilor cresc în continuare, de ce nu sunt mai multe companii bancabile? În ianuarie 2020, creditele în lei luate de firme şi populaţie totalizau 181,4 miliarde lei, dintre care creditarea către firme reprezintă 72 miliarde lei, în creştere cu 4,5% faţă de ianuarie 2020.
„Băncile caută companii profitabile. Evident că nu vor credita o companie care a fost pe pierdere sau una care nu are viziune de business, pe care nu o explică astfel încât să fie sustenabilă şi care nu spune exact ce vrea să facă cu banii respectivi. Companiile româneşti sunt destul de puţin capitalizate pentru că antreprenorul român nu a avut acest exerciţiu de a capitaliza afacerea lui, iar această capitalizare este un proces care se întâmplă în timp”, declară specialistul.
În acelaşi timp, băncile se uită la indicatorii legaţi de capitalizare şi la modul în care antreprenorii înţeleg şi privesc în perspectivă aceşti indicatori. Mai mult, durata de viaţă a unei companii poate fi importantă.
Astfel, companiile mici sau ideile antreprenorilor la început de drum, de tip start-up, nu reprezintă principalele plasamente ale băncilor pentru că nu generează câştiguri la fel de mari ca o companie de dimensiuni medii sau mari. „Economia românească trece astăzi printr-un schimb de generaţii pe care toţi cred că îl observăm şi este un schimb care vine şi cu provocări. În consecinţă, băncile şi companiile trebuie să înţeleagă foarte bine care este ecosistemul în care se desfăşoară astăzi creditarea şi businessul. Probabil că start-up-urile sunt doar o investiţie în viitor, pentru că la un start-up nu poţi plasa prea mulţi bani, ca bancă”, consideră el.
Deşi start-up-urile au nevoie de un istoric care să le probeze ideea de business, băncile nu ar trebui să ignore aceste businessuri, în contextul în care antreprenorii români au început să livreze proiecte din ce în ce mai scalabile.
În acest proces, intervine o „curbă de învăţare”, aşa cum o numeşte specialistul. Astfel, start-up-urile pot învăţa paşii în acest tango în care intră cu băncile, iar instituţiile de creditare se pot educa în ceea ce priveşte „postura” – cum îi aşteaptă pe aceşti antreprenori. „Aici este o curbă de învăţare, inclusiv pentru bănci, pe care o pot aplica în analiza acestor startup-uri. Pentru că antreprenorul este cel care ştie cel mai bine tendinţele în industria în care activează, el trebuie să ştie să explice mai departe această industrie, ceea ce se poate concretiza într-o experienţă pe care banca o poate dobândi pe industria respectivă şi pe care o poate folosi de acum înainte în modelul de risc pe care îl are”, consideră el.
Rolul băncii în ecosistemul de finanţare
În ţările cu un mediu de business mai dezvoltat şi în care ecosistemul de finanţare a căpătat maturitate, banca are un rol important în finanţarea companiilor, alături de structurile de venture capital şi private equity.
„Cred că în primul rând trebuie să discutăm despre diferenţa dintre companiile bancabile şi companiile finanţabile. Cele bancabile au atractivitate pentru bănci, iar cele finanţabile pot avea atractivitate şi pentru private equity”, crede Năstase. El spune că în România sunt în continuare puţine fonduri de investiţii active, iar acestea se concentrează doar pe anumite segmente. În acelaşi timp, fondul se poate oferi să cumpere şi datorie, dar şi o participaţie în companie, iar unele companii nu vor să vândă decât datorie, pentru că nu au nevoie decât de împrumut. „Un fond de investiţii poate intra în două moduri. Poate da credit cumpărând practic datorie, poate cere şi equity, sau poate cere o combinaţie. Banca vrea doar datorie, adică plasează bani pentru o dobândă. Dobânzile de la fondurile de private equity sunt mai mari decât la bănci. Mai mult, trebuie ca antreprenorul să îşi dorească să intre un fond de private equity în acţionariat”, a explicat şeful Concilium. Năstase crede că finanţarea bancară va continua să rămână o provocare pentru companiile la început de drum în România, dar în cazul unor planuri de afaceri bine puse la punct şi cu o mentalitate educată a băncii, chiar şi aceste finanţări se pot dovedi un succes. „Dacă vorbim de antreprenori la început de drum este o provocare şi va rămâne o provocare, dar cu un plan de afaceri, alegând banca potrivită, poate chiar din al doilea an de experienţă ar putea apela la bănci. Provocarea devine mai interesantă pentru companiile care au şi dimensiune şi activitate. Companiile trebuie să îşi dimensioneze activitatea şi în funcţie de produsele băncii. Spre exemplu, dacă în activitatea ta foloseşti factoringul ca produs, trebuie să mergi spre o bancă care are produsul respectiv în portofoliu şi pe care îl face bine”, a spus el.
Acesta spune că băncile locale ar trebui să încerce din ce în ce mai mult să accepte astfel de finanţări şi să ceară în mod proactiv un plan de business cât mai bine documentat din partea antreprenorului. Mai mult, băncile trebuie să creadă în viziunea pusă pe hârtie de antreprenor. „Când o astfel de practică ajunge să aibă maturitate şi obişnuinţă şi pe partea băncii, şi pe cea a antreprenorului, ajungem la un nivel mai avansat de înţelegere şi educaţie financiară de ambele părţi.”
De cealaltă parte a mesei, companiile ar trebui să aibă o viziune pe termen mediu, cel puţin, deoarece termenul scurt este „viclean”, aşa cum îl numeşte Vlad Năstase. „Companiile trebuie să aibă o viziune pe termen mediu, pentru că termenul scurt este extrem de viclean. O viziune pe termen mediu trebuie să fie o preocupare a antreprenorilor. Această preocupare trebuie ancorată în factorii care pot influenţa businessul lor şi care sunt externi. Cu cât înţeleg mai bine acest ecosistem, cu atât vor reuşi să fie mai credibili la rândul lor, atât faţă de partenerii de business, cât şi faţă de băncile de la care cer împrumut”, a adăugat el. Specialistul consideră că băncile nu pot combate fenomenul creditului furnizor, care prinde amploare de la an la an în economia românească şi atrage atenţia că acesta generează o bulă din cauza căreia ar putea avea de suferit întreaga economie. „Băncile nu pot combate creditul furnizor. În cel mai bun caz pot să îl forţeze pe antreprenor să fie mai diligent decât este. Preocuparea trebuie să fie a companiilor. Vorbim de o bulă, care dacă se sparge, cu toţii vor avea de suferit. Un management mai riguros al creanţelor comerciale este o preocupare pe care antreprenorul trebuie să o aibă pentru sănătatea afacerii lui. În general creditul furnizor este nepurtător de dobânzi. Fiecare SRL a ajuns un fel de mică bancă pentru ecosistemul în care activează”, atrage atenţia şeful Concilium.
Piaţa de creditare către firme din România ar putea fi aruncată în aer de intrarea pe piaţă a unor jucători din industrii noi. Spre exemplu, gigantul Amazon a anunţat că va începe să crediteze firme în SUA, o mişcare similară cu creditele acordate de gigantul chinez Alibaba pentru IMM-uri. Vlad Năstase crede că şi piaţa din România ar putea cunoaşte astfel de jucători noi şi consideră că o astfel de mutare ar putea fi făcută chiar de jucătorii din industria de telecom, care au mult capital la dispoziţie. „Ar putea intra mai mulţi jucători în piaţă, inclusiv companiile din telecom iau în calcul această variantă pentru că au foarte mult cash. Au mult cash, au platforme online dezvoltate, au o bază de clienţi existentă, deci este un tip de creditare care nu porneşte de la zero. Dar până să ajungă şi în România la un anumit nivel de expunere cred că va trece ceva timp”, spune el.