BusinessMagazin

Tag: avocatura

  • Este atât de bună, încât îşi taxează clienţii cu 795 de lire sterline pe oră. După 12 ani de activitate, câştigă mai mult de 10 milioane pe an

     
    Ayesha Vardag este unul dintre cei mai solicitaţi avocaţi de divorţ. Are 49 de ani şi a fost poreclită ”diva divorţurilor”. S-a specializat în ajutarea ”celor cu averi ultra-ridicate” să obţină cele mai bune înţelegeri posibile când se încheie căsătoriile lor, potrivit unui articol realizat de jurnaliştii BBC.
     
    Firma ei de avocatură se numeşte Vardags şi are sediul central în Londra – aceasta a evoluat atât de mult încât a transformat reputaţia oraşului în ”capitala mondială a divorţurilor”. ”Fiecare dintre membrii unui cuplu care se desparte va alerga spre mine pentru a fi reprezentaţi de mine şi nu de adversarul meu”, spune ea. ”Totul se rezumă la cine ajunge la mine primul.”
     
    Reputaţia ei este atât de bună, încât îşi taxează clienţii cu 795 de lire sterline pe oră. Acum, după 12 ani de activitate, ajunge la venituri anuale de mai mult de 10 milioane de lire sterline pe an. În lumea avocaturii, succesul ei nu este văzut deloc bine: există critici care o acuză că este mai interesată de auto-promovare, precum apariţiile TV şi agresivitatea ridicată în susţinerea în luptele cazurilor sale. Răspunde spunând că ea cunoaşte importanţa networkingului  şi că anumitor persoane nu le plac femeile care luptă în mod corect pentru menţinerea unui loc de top. 
     
    Mamai ei este de origine britanică, iar tatăl, pakistanez: s-a născut în oraşul Oxford. Potrivit BBC, tatăl său s-a întors în Pakistan când era mică, astfel a crescut alături de mama ei. La maturizare, a urmat o carieră în drept financiar şi comercial în City-ul londonez; apoi, în 2000, propriul ei divorţ ”nu prea amicabil” a făcut-o să treacă spre dreptul familiei şi, mai exact, spre divorţuri. 
     
    ”Propriul meu avocat specializat pe divorţuri m-a angajat. Dreptul financiar era interesant, dar nu multor oameni le păsa ceea ce făceam. Prin contrast, aici te lupţi pentru ca oamenii să-şi păstreze casele, businessurile sau să rămână în contact cu copiii lor”, îşi descrie ea activitatea.  

  • Avantajele şi dezavantaje folosirii unei camere video pe bordul maşinii în România

    Dezvoltarea tehnologiei este foarte accelerată, iar de multe ori reglementările legale rămân în urma evoluţiei tehnicii sau a aplicaţiilor practice ale acesteia. Uneori existenţa unui vid legislativ este explicabilă, întrucât este imposibil pentru legiuitor să prevadă traiectoria şi modul în care tehnologia se dezvoltă, sesizează Marcu Florea şi Monica Stătescu. Pe de altă parte, atunci când diverse tipuri de tehnologii apar şi încep să fie folosite pe scară largă, este de aşteptat ca reglementarea să „prindă din urmă” realitatea socială astfel încât să creeze un cadru legislativ care să dea certitudine şi să echilibreze interesele în joc. Unul dintre exemplele în care reglementarea legală pare ca a rămas în urma evoluţiei tehnologice este reprezentat de utilizarea aparaturii de tip dashcams (camere de bord).

    1.         Ce sunt camerele de bord?

    Camerele de bord sunt dispozitive montate, în general, în partea din faţă a unui autoturism care înregistrează, în mod continuu imagini din unghiul în care sunt montate. Alternativ, acestea pot fi montate şi pe casca unui motocicist sau biciclist. Dispozitivele pot fi utilizate pentru divertisment, spre exemplu imaginile pot fi păstrate ca amintire, pentru surprinderea unor momente amuzante sau memorabile dar şi pentru suprinderea unor evenimente mai puţin plăcute, precum un accident sau un episod de violenţă în trafic. Multitudinea de oferte de aparatură şi numărul mare de înregistrări surprinse cu acestea, disponibile pe platformele on-line, demonstrează utilizarea pe scară relativ largă a acestui tip de tehnologie, inclusiv la noi in tara.

    2.         Aspecte juridice de luat în considerare atunci când vrem să utilizăm camere de bord

    Utilizarea camerelor video pentru înregistrarea traficului poate părea o chestiune  relativ simplă întrucât se află la îndemana oricui însă implicaţiile juridice pot fi surprinzătoare şi este bine să se ţinem seama de ele atunci când dorim să utilizăm o asemenea tehnologie. În fapt, o multitudine de reglementări legale, între care cele privind protecţia datelor cu caracter personal sau dreptul proprietăţii intelectuale pot avea incidenţă în această situaţie.

    a.         Câteva consideraţii generale privind protecţia datelor cu caracter personal

    Înregistrarea imaginilor în trafic reprezintă o prelucrare a datelor cu caracter personal. Reglementarea in acest domeniu are ca scop asigurarea dreptului la viaţa privată prin reglementarea prelucrării datelor privind o persoană identificată sau identificabilă (numele, datele de identificare, starea de sănătate, imaginea unei persoane sunt date cu caracter personal etc.). Imaginile pietonilor, ale altor participanţi la trafic sau a numerelor de înmatriculare ale maşinilor pot duce la identificarea unei persoane, deci reprezintă date cu caracter personal. Procesarea acestora este reglementată in principal de Legea nr. 677/2001 pentru protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date. Legislaţia nu se aplică prelucrărilor de date cu caracter personal efectuate de persoane fizice exclusiv pentru uzul lor personal, dacă datele în cauza nu sunt destinate a fi dezvăluite.

    În acest context, este de menţionat ca Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a stabilit în Cauza C-212/13 Rynes vs. Urad că derogările şi limitările dreptului la viaţa privată trebuie să fie efectuate în limitele strictului necesar. Curtea a decis în această cauză că instalarea şi operarea unui sistem de supraveghere video de către o persoană fizică pentru monitorizarea intrării în curtea casei sale, o parte din spaţiul public de trecere din faţa casei, precum şi intrarea în locuinţa situată vizavi reprezintă o prelucrare de date ce excede uzului personal. Întrucat supravegherea din speţă se extindea şi la spaţiul public, s-a considerat ca nu reprezinta o activitate exclusiv personală şi domestică.

    Decizia CJUE este destul de controversată întrucât pare să indice ca orice filmare care nu este făcută în cadru privat/domestic nu poate beneficia de excepţia de la aplicabilitatea legislaţiei privind datele cu caracter personal. Astfel, în lumina interpretării CJUE, legislaţia cu privire la protecţia datelor cu caracter personal ar fi aplicabilă şi în cazul înregistrării imaginilor folosind o cameră de bord întrucât şi acesta prelucrare presupune prelucarea de imagini dintr-un spaţiu public.

    b.         Consimţământul persoanei vizate

    Autoritatea de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal din România a emis în anul 2012 o decizie privind prelucrarea datelor cu caracter personal prin utilizarea mijloacelor de supraveghere video . Documentul reglementează în mod generic prelucrarea datelor incluse în înregistrări video.

    Decizia prevede expres că numerele de înmatriculare ale vehiculelor sunt date cu caracter personal. În acelaşi timp este reluat principiul proporţionalităţii prelucrării raportată la scop, astfel încât înregistrarea video poate fi efectuată în scopul realizării unor interese legitime, cu condiţia să nu se prejudicieze drepturile şi libertăţile fundamentale sau interesul persoanelor vizate (al persoanelor care sunt filmate).

    Ca regulă prelucrarea datelor se poate efectua numai cu consimţământul expres şi neechivoc al persoanei vizate. Evident  în cazul filmării cu camera de bord, obţinerea unui asemenea consimţământ este practic imposibilă datorită specificului prelucrării de date. Legea prevede, însă, trei excepţii de la necesitatea obtinerii consimţământului, respectiv (i) [prelucrarea] în vederea protejării vieţii, integrităţii fizice sau sănătăţii persoanei vizate ori a unei alte persoane ameninţate sau (ii) când [prelucrarea] este necesară în vederea realizării unui interes legitim al operatorului sau al terţului căruia îi sunt dezvăluite datele, cu condiţia ca acest interes să nu prejudicieze interesul sau drepturile şi libertăţile fundamentale ale persoanei vizate si (iii) în cazul în care datele cu caracter personal sunt făcute publice în mod manifest.

    Este discutabil dacă filmarea cu camera de bord se încadrează în vreuna dintre excepţiile de la obligaţia obţinerii consimtământului persoanei vizate. Excepţia de la punctul i) de mai sus nu pare în principiu aplicabilă în cazul filmării cu camera de bord iar pentru încadrarea la excepţia de la punctul ii) de mai sus este necesară dovedirea unui interes legitim, care să nu prejudicieze interesul sau drepturile şi libertăţile fundamentale ale persoanei vizate. Un potenţial interes legitim ar putea fi preconstiturea de probe în caz de accident rutier, acesta fiind de altfel motivul principal pentru care camerele de bord sunt utilizate. Într-o interpretare extensivă, prelucrarea imaginilor surprinse în trafic s-ar putea încadra  şi în cea de-a treia excepţie, dacă considerăm că datele cu caracter personal astfel prelucrate sunt făcute publice în mod manifest.

    c.         Informarea persoanei vizate

    Ca regulă, chiar în situaţia în care consimţământul persoanei vizate nu este necesar, este necesară informarea respectivei persoane cu privire la numeroase aspecte între care identitatea persoanei care prelucrează datele, faptul înregistrării imaginilor şi categoriile de destinatari ai acestora, drepturile persoanei vizate şi modul de exercitare a acestora (spre exemplu dreptul de a cere ştergerea datelor); datorită specificului procesarii de date, atât comunicarea acestor informaţii cât şi asigurarea mijloacelor de exercitare a drepturilor este practic dificil dacă nu chiar imposibil de realizat în cazul prelucrarii datelor surprinse prin camere de bord.

    Reglementarea specifică privind monitorizarea video prevede de asemenea ca este necesară semnalizarea înregistrării printr-o pictogramă care să conţină o imagine reprezentativă cu vizibilitate suficientă, la o distanţă rezonabilă de locul unde sunt amplasate camerele de supraveghere video.

    Tot cu privire la prelucrarea datelor video există dispoziţii exprese referitoare la durata de stocare a datelor obţinute prin intermediul sistemului de supraveghere, respectiv o perioada de max. 30 de zile cu excepţia cazurilor prevăzute de lege sau temeinic justificate. În consecinţă, ca principiu, nu avem voie să pastrăm imaginile filmate mai mult de 30 de zile.

    d.         Dreptul la propria imagine

    Codul Civil reglementează dreptul la propria imagine în cadrul drepturilor personalităţii din secţiunea destinata respectului vieţii private şi demnităţii persoanei umane. Potrivit reglementarilor legale, orice persoană are dreptul de a se opune ca imaginea sa să fie reprodusă, precum şi dreptul de a autoriza utilizarea imaginii sale. Şi legea 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturi conexe reglementează dreptul la imagine, în contextul utilizării înfăţişării unei persoane pentru realizarea de portrete. Prevederea este destinată, însă, protecţiei împotriva unui anumit tip de utilizare a imaginii şi, în opinia noastră, nu este incidenţa dacă persoana în cauza nu este vizată în mod particular în cadrul filmării. 

    Aplicarea dispoziţiilor specifice dreptului civil şi a dreptului proprietăţii intelectuale depinde de modul în care este folosită camera şi, într-o anumită măsură, de folosirea ulterioară a imaginilor surprinse.

    e.         Amplasarea şi dimensiunea camerelor de bord

    Alte aspecte legale care trebuie luate în considerare în momentul achiziţionării şi instalarii unei camere de bord sunt prevederile specifice circulaţiei rutiere.  Astfel, este interzisă conducatorilor auto aplicarea pe parbriz de inscrisuri sau accesorii care restrang sau estompează vizibilitatea conducatorului ori a pasagerilor, atât în interior cât şi în exterior. Dimensiunea şi amplasarea camerelor de bord trebuie să nu incomodeze conducătorul auto. Reglementarea este destul de vagă iar aplicarea ei este la latitudinea autorităţilor administrative.

    3.         Reglementări din alte state membre ale Uniunii Europene

    În alte state din Uniunea Europeană utilizarea camerelor de bord a primit mai multă atenţie si este mai clar şi strict reglementată decât în ţara noastră. În Austria utilizarea camerelor de bord a fost interzisă încă din anul 2012, iar încălcarea acestei interdicţii poate aduce amenzi între EURO 10,000 şi 25,000. În mod similar, în Luxembourg conducătorii auto nu au voie să utilizeze astfel de dispozitive. În alte state, ca de exemplu Franţa, camerele sunt permise dacă nu aduc atingere vizibilităţii sau dacă nu îl distrag pe conducătorul auto.

    Cea mai interesantă reglementare vine, însă, din Belgia unde în anul 2014 autoritatea ce are în competenţă reglementarea chestiunilor legate de viaţa privată a emis o reglementare specifică pentru această chestiune. Astfel, autoritatea din Belgia face o distincţie între folosirea camerelor (i) pentru scopuri recreaţionale (ii) pentru folosirea probelor în caz de accident (iii) pentru înregistrări în interioriul unui taxi. Pentru primul scop, reglementarea nu se aplică dacă înregistrarea nu este publicată on-line şi pusă la dispoziţia altora. Pentru cel de-al doilea scop, este necesară informarea persoanei implicate în accident imediat după coliziune în legătură cu faptul că este înregistrată, în situaţia în care persoanele discută după producerea accidentului. În plus, utilizatorul camerei va fi obligat să notifice cu privire la acest lucru autoritatea de supraveghere din Belgia. În al treilea caz, camera este considerată a supraveghea un spaţiu privat. Şoferul trebuie să informeze persoana vizată despre faptul că este înregistrată şi să notifice autoritatea şi pe şeful poliţiei despre intenţia de a utiliza dispozitivul de filmat.

    4.         Concluzie

    Lipsa unei reglementări specifice pentru utilizarea camerelor de bord în România şi aplicarea cadrului general de reglementare are ca efect conturarea unui regim juridic neclar şi câteodata, dificil de respectat.

    În acest context ar fi de dorit ca şi legiutorul român să adapteze legislaţia actuală la realităţile utilizării camerelor de bord pentru a trasa un regim juridic expres şi dedicat acestui tip de activitate cu reguli clare şi a căror respectare să nu fie excesiv de oneroasă pentru utilizatori. În ce priveşte protecţia datelor cu caracter personal credem ca cerinţele specifice ar trebui adaptate şi în funcţie de modul de utilizare ulterioară a datelor prelucrate.

  • 6 alimente care pot să te ucidă pe care majoritatea oamenilor le consuma

    Bill Marler este un avocat care a petrecut mai mult de 20 de ani lucrând la procese de otrăvire alimentară. A câştigat astfel clienţilor săi aproximativ 600 de milioane de euro. În urma experienţei sale profesionale, Bill Marler a ajuns să nu mai mănânce anumite alimente, potrivit The Independent/ 
     
    Avocatul, care a condus şi procese de acuzare împotriva retailerului american Chipotle după ce lanţul s-a confruntat cu focare de E.coli şi norovirus, a postat un articol în publicaţia Food Poisoning  Journal în care a indicate care sunt alimentele din dieta sa la care a renunţat.
    Spune că experienţa clienţilor săi l-a convins că aceste alimente nu merită riscurile la care îi spun pe oameni.
     
    1. Stridii crude
    Marler spune că a văzut mai multe cazuri de toxiinfecţii alimentare generate de scoici în ultimii cinci ani mai mult decât în cele două decenii anterioare:. Motivul: apele din ce în ce mai calde. Pe măsură ce temperatura apelor globului creşte, creşte şi numărul de microbi, care ajung în stridiile sorbite.
     
    2. Fructele şi legumele prespălate sau pretăiate
    Marler spune că le evită ”ca pe plagă”. Confortul este bun, dar pe măsură ce mai mulţi oameni se ocupă de procesarea alimentelor, înseamnă că există mai multe riscuri de contaminare.
     
    3. Germenii cruzi
    Epidemiile generate de germeni sunt extrem de dese, cu mai mult de 30 de focare de bacterii (mai ales salomenla şi E.coli) în ultimele două decenii. ”Au existat prea multe focare ca să fii atent la astfel de contaminări. Nu mănânc deloc acest tip de vegetale”, explică Marler.
     
     

  • Dosarul privind vânzarea Hotelului Astoria Bucureşti, trimis în judecată de DNA

    Procurorii arată că, în anul 2007, fostul director general delegat al Societăţii Feroviare de Turism SFT – CFR S.A., Cosmin Udor, ar fi semnat două contracte de asistenţă juridică, în valoare totală de peste 6.500 de euro lunar, cu o societate de avocatură, cu toate că instituţia pe care o conducea dispunea de un departament juridic. Firma de avocatură s-ar fi angajat să reprezinte în litigii Societatea Feroviară de Turism SFT – CFR S.A., urmând să primească, pe lângă onorariul de 3.500, respectiv 3.000 de euro lunar, şi un onorariu de succes de 10% din sumele recuperate în instanţă, aferent fiecăruia dintre cele două contracte.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Tranzacţia prin care Asashi preia operaţiunile SABMiller din ECE a avut o valoare de 7,3 mld.euro

    Firma Suciu Popa a asistat SABMiller Limited la vânzarea operaţiunilor din Romania către Asahi Breweries Europe Ltd, filială a Asahi Group Holdings, companie cu sediul in Tokyo, Japonia, activă în industria berii, băuturilor răcoritoare şi a produselor alimentare.

    Tranzacţia face parte din angajamentele asumate faţă de autorităţile din domeniul concurenţei de a renunta la operatiunile din Europa Centrală şi de Est, în urma fuziunii in valoare de peste 100 de miliarde de dolari dintre SABMiller şi Anheuser-Busch InBev, cei mai mari producatori de bere la nivel global.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Unul dintre cei mai importanţi producători de componente auto din lume deschide o fabrică în România. Investiţia se ridică la 10 milioane de euro

    Compania a fost asistată de Muşat & Asociaţii  în extinderea activităţii sale în România, prin  intermediul unei investiţii de tip „brownfield”, potrivit unui comunicat de presă trimis de reprezentanţii companiei de avocatură.

    Valoarea proiectului se ridică la circa 10 milioane de euro şi prevede inaugurarea unei fabrici în România, între Piteşti şi Mioveni, în 2017, pentru a produce componente auto pentru noul Duster. Investiţia în România prevede toate mijloacele industriale necesare pentru a dezvolta noi afaceri, în special pentru piese motor şi piese/elemente vopsite de interior şi exterior.  

     “Suntem bucuroşi să fim alături de Mecaplast în procesul său de expansiune care vizează intrarea pe piaţa din România. Mecaplast, lider european în industria de automotive, are în continuare planuri ambiţioase de expansiune, fapt dovedit şi de recenta fuziune cu un alt jucător de profil, care îi permite grupului Mecaplast să se extindă pe pieţe cheie ale acestei industrii, cum ar fi cele din SUA sau China şi să îşi consolideze portofoliul de clienţi”, a declarat Monia Dobrescu, Partener, cea care a coordonat echipa Muşat & Asociaţii implicată în acest proiect.

    “Mandatul casei de avocatură Muşat & Asociaţii a inclus asistarea Mecaplast pe parcursul întregului proces de achiziţie a terenului, începând cu un proces complex de due dilligence şi continuând cu redactarea şi negocierea documentelor tranzacţiei, precum şi acordarea de consultanţă juridică între semnare şi până la finalizarea proiectului”, a precizat Monia Dobrescu, Partener la Muşat & Asociaţii. Asistenţa acordată de Muşat & Asociaţii a acoperit o plajă largă de servicii juridice, necesare stabilirii unei prezenţe a grupului Mecaplast în România, precum şi consultanţă privind probleme de mediu şi fiscalitate. Proiectul a implicat o echipă complexă de avocaţi şi consultanţi fiscali, printre care se numără Iulian Popescu (Partener), Răzvan Graure (Partener) şi Alina Solschi (Senior Associate).

     „Experienţa noastră în proiecte similare şi excelenţa serviciilor oferite clienţilor noştri ne recomandă ca primă opţiune pentru orice companie care îşi extinde operaţiunile în ţara noastră si ne dorim ca echipa noastra să fie implicată în toate etapele subsecvente de extindere, modernizare şi implementare a strategiei de producţie a Mecaplast în România, producţia efectivă urmând să înceapă, conform planurilor clientului nostru, din octombrie 2017”, a adăugat Monia Dobrescu, Partener.

    Investiţia grupului Mecaplast în România vine în contextul strategiei sale globale agreate cu Dacia, precum şi a strategiei sale de a reduce pe cât posibil costurile logistice şi de a fi alături de clienţii săi, în ţările în care aceştia au capacităţile de producţie.

    Muşat & Asociaţii  este una dintre primele case de avocatură înfiinţate în România, după 1 ianuarie 1990. Având 16 parteneri şi peste 100 de avocaţi şi consilieri, compania acordă servicii de consultanţă în toate sectoarele avocaturii de business, incluzând fuziuni & achiziţii, privatizări, drept bancar, energie & resurse naturale, concurenţă, drept societar, telecomunicaţii & IT, dreptul muncii, fiscalitate, pieţe de capital, drept imobiliar, dreptul mediului, litigii & arbitraje comerciale.

     

  • Unul dintre cei mai importanţi producători de componente auto din lume deschide o fabrică în România. Investiţia se ridică la 10 milioane de euro

    Compania a fost asistată de Muşat & Asociaţii  în extinderea activităţii sale în România, prin  intermediul unei investiţii de tip „brownfield”, potrivit unui comunicat de presă trimis de reprezentanţii companiei de avocatură.

    Valoarea proiectului se ridică la circa 10 milioane de euro şi prevede inaugurarea unei fabrici în România, între Piteşti şi Mioveni, în 2017, pentru a produce componente auto pentru noul Duster. Investiţia în România prevede toate mijloacele industriale necesare pentru a dezvolta noi afaceri, în special pentru piese motor şi piese/elemente vopsite de interior şi exterior.  

     “Suntem bucuroşi să fim alături de Mecaplast în procesul său de expansiune care vizează intrarea pe piaţa din România. Mecaplast, lider european în industria de automotive, are în continuare planuri ambiţioase de expansiune, fapt dovedit şi de recenta fuziune cu un alt jucător de profil, care îi permite grupului Mecaplast să se extindă pe pieţe cheie ale acestei industrii, cum ar fi cele din SUA sau China şi să îşi consolideze portofoliul de clienţi”, a declarat Monia Dobrescu, Partener, cea care a coordonat echipa Muşat & Asociaţii implicată în acest proiect.

    “Mandatul casei de avocatură Muşat & Asociaţii a inclus asistarea Mecaplast pe parcursul întregului proces de achiziţie a terenului, începând cu un proces complex de due dilligence şi continuând cu redactarea şi negocierea documentelor tranzacţiei, precum şi acordarea de consultanţă juridică între semnare şi până la finalizarea proiectului”, a precizat Monia Dobrescu, Partener la Muşat & Asociaţii. Asistenţa acordată de Muşat & Asociaţii a acoperit o plajă largă de servicii juridice, necesare stabilirii unei prezenţe a grupului Mecaplast în România, precum şi consultanţă privind probleme de mediu şi fiscalitate. Proiectul a implicat o echipă complexă de avocaţi şi consultanţi fiscali, printre care se numără Iulian Popescu (Partener), Răzvan Graure (Partener) şi Alina Solschi (Senior Associate).

     „Experienţa noastră în proiecte similare şi excelenţa serviciilor oferite clienţilor noştri ne recomandă ca primă opţiune pentru orice companie care îşi extinde operaţiunile în ţara noastră si ne dorim ca echipa noastra să fie implicată în toate etapele subsecvente de extindere, modernizare şi implementare a strategiei de producţie a Mecaplast în România, producţia efectivă urmând să înceapă, conform planurilor clientului nostru, din octombrie 2017”, a adăugat Monia Dobrescu, Partener.

    Investiţia grupului Mecaplast în România vine în contextul strategiei sale globale agreate cu Dacia, precum şi a strategiei sale de a reduce pe cât posibil costurile logistice şi de a fi alături de clienţii săi, în ţările în care aceştia au capacităţile de producţie.

    Muşat & Asociaţii  este una dintre primele case de avocatură înfiinţate în România, după 1 ianuarie 1990. Având 16 parteneri şi peste 100 de avocaţi şi consilieri, compania acordă servicii de consultanţă în toate sectoarele avocaturii de business, incluzând fuziuni & achiziţii, privatizări, drept bancar, energie & resurse naturale, concurenţă, drept societar, telecomunicaţii & IT, dreptul muncii, fiscalitate, pieţe de capital, drept imobiliar, dreptul mediului, litigii & arbitraje comerciale.

     

  • Părintele avocaturii de business

    Gheorghe Muşat a fondat în urmă cu un sfert de secol casa de avocatură care îi poartă numele şi care de-a lungul anilor s-a menţinut în topul firmelor de profil. Evaluând parcursul profesional, Gheorghe Muşat consideră că nu ar face mari schimbări.

    A fost unul dintre puţinii specialişti care au pariat pe avocatura de business la începutul anilor 1990, a mizat pe tineri şi spune că ar schimba doar câteva personaje cu care nu şi-ar mai dori să aibă de-a face. Cum a ales profesia, apoi calea antreprenoriatului, care au fost principalele momente din istoria firmei şi care sunt perspectivele dezvoltării domeniului în continuare, a povestit pentru Business Magazin.

    Gheorghe Muşat nu se consideră un om de afaceri sau antreprenor: „Am fost şi rămân un avocat de afaceri, iar firma Muşat & Asociaţii – deşi o organizaţie de tip corporatist – este o societate de avocaţi şi nimic altceva”, se autodescrie el în interviul acordat revistei Business Magazin. Înfiinţată în urmă cu mai bine de 25 de ani, concomitent cu începuturile avocaturii de business din România, firma Muşat & Asociaţii se află în top trei pe segmentul avocaturii de business, piaţă estimată la o valoare anuală de circa 180 de milioane de euro. Într-un sfert de secol, firma lui Gheorghe Muşat a generat, prin oamenii care i-a dat, o treime din cele mai puternice firme de avocatură din România.

    Firma a evoluat de la patru avocaţi la 100 în prezent, evoluţie direct proporţională cu a firmelor din portofoliu – peste 3.500 de clienţi, majoritatea companii comerciale, atât locale, cât şi străine. Gheorghe Muşat se autocaracterizează prin prisma a trei coordonate: „Ca avocat, lucrez cu pasiune, cu entuziam, consider lipsa de entuziasm un sentiment apăsător, la fel şi absenţa bucuriei pentru ceea ce faci”. În viaţa privată, balansează neîncetat între raţiune şi afecţiune, acţiune şi contemplaţie şi este într-o permanentă căutare a armoniei. „Armonie în familie, în relaţia cu prietenii, în relaţia cu cei din jurul meu şi cu lumea înconjurătoare în general.” Cât priveşte politica, este un om de centru: oscilează între liberalism şi social-democraţie: „un liberalism conservator şi o social-democraţie în centrul căreia se află binele comun şi valorile umane”.

    Pentru Gheorghe Muşat, alegerea profesiei a fost uşoară, un fel de dragoste la prima vedere; îşi aminteşte că era în anul II de liceu, în Olteniţa, când a văzut filmul „Procesul de la Nürnberg”. Atât de mult l-a fascinat personajul jucat de Maximilian Schell, un avocat care în film îl apăra pe fostul ministru nazist al justiţiei (interpretat de actorul Burt Lancaster), încât a văzut filmul de vreo 10 ori în decurs de câteva zile. „M-au impresionat pasiunea şi devotamentul avocatului în a-şi apăra clientul, probabil că şi povestea în sine. Acel film a fost pentru mine ca o iluminare”, rememorează Gheorghe Muşat momentul în care i s-a hotărât cariera. Disputa dintre avocat şi procuror, ritualul procesului de judecată l-au impresionat realmente „şi am spus: «Asta vreau să fiu: avocat»”.

    Din clipa aceea, nu şi-a dorit nimic altceva decât să fie avocat. Gheorghe Muşat mărturiseşte că, în acea etapă a vieţii, de adolescent crescut la ţară, provenit dintr-o familie de ţărani plugari, nu ştia ce înseamnă profesia de avocat şi nici că exista o astfel de profesie. „Mai toţi colegii mei de liceu voiau să devină ingineri (era vremea marii industrializări ceauşiste), unii voiau să fie metalurgi, alţii chimişti, petrolişti, constructori etc. Toţi erau îndrăgostiţi de perspectiva inginerească, iar eu, întrebat fiind de profesori, nu aveam altă alegere decât cea de inginer agronom…” Venea de la sat, făcuse în copilărie toate muncile câmpului, astfel că „alegerea” sa era credibilă. „Eram deci agronomul liceului. Asta până într-o după-amiază de primăvară, când la unicul cinematograf din Olteniţa au adus filmul „Procesul de la Nürnberg“, pe care l-am văzut şi revăzut cu bucuria celui care şi-a găsit rostul.” Această bucurie nu a fost însă împărtăşită şi de părinţii lui, ale căror posibilităţi materiale, ca ţărani agricultori, erau cu mult sub cele necesare pentru a-l întreţine la Facultatea de Drept, iar efortul de a-l susţine în liceu era deja mult peste puterile lor. „Dar asta este altă poveste”, conchide avocatul, fără să ofere detalii despre cum a reuşit să-şi convingă părinţii de alegerea sa.

    Ideea construirii unei firme de avocaţi s-a născut pentru Gheorghe Muşat încă din ianuarie 1990. Aceasta se întemeia, pe de o parte, pe existenţa de atunci a unui anumit model pe piaţa occidentală, iar pe de altă parte, din convingerea lui că într-o economie liberă, după Revoluţia din decembrie ’89, rolul avocatului urma să cunoască schimbări substanţiale, după modelul experienţei vestice. Cei care au pariat la începutul anilor 1990 pe avocatura de afaceri au fost însă foarte puţini; pot fi număraţi pe degete, spune avocatul. „În 1990, mai toţi avocaţii practicau drept penal, dreptul familiei şi puţin drept civil. Puţin sau deloc dreptul afacerilor. Să nu uităm că prin anii ’90–’93 erau oameni care încă credeau că în România nu se va instala capitalismul, sau, în orice caz, nu acela de tip european. Să ne amintim de partidul unic al lui Iliescu, de mineriade sau de sloganul «Nu ne vindem ţara»”.

    Avocatul spune că încă de atunci, nu a avut nicio îndoială că România va cunoaşte schimbări radicale, că avocatura de afaceri din perioada interbelică va reînvia şi că, mai devreme sau mai târziu, vor apărea şi în România case de avocaţi după modelul celor din vest. „Nu eram mulţi avocaţi care împărtăşeam acest optimism. Cu trecerea timpului însă, au început să apară din ce în ce mai mulţi care au pornit pe acest drum. Din acest punct de vedere, aş spune că Muşat & Asociaţii a fost un fel de crucişător al avocaturii de business din România.”

    Gheorghe Muşat povesteşte cum avocatura de afaceri din România a fost astfel pusă pe harta lumii de o mână de avocaţi din generaţia anilor ’80. „Au crezut în libertate şi economia de piaţă şi au construit în jurul lor echipe de avocaţi profesionişti, capabile să rivalizeze cu marile firme din Europa. Ei au fost pionierii şi pilonii pe care s-a dezvoltat piaţa avocaturii de astăzi.”

  • Baroul Dolj i-a suspendat Alinei Bica dreptul a profesa în avocatură/ Fosta şefă DIICOT contestă decizia

    Fostul procuror şef al DIICOT susţine că legea nu impunea să se ia o astfel de măsură, precizând că este singurul avocat suspendat din barou ca urmare a unei decizii care nu este definitivă. Alina Bica a precizat că va contesta hotărârea colegilor săi avocaţi.

    Declaraţiile au fost făcute la sediul Curţii Militare de Apel, acolo unde s-a judecat vineri un nou termen din dosarul în care fosta şefă a DIICOT este acuzată de luare de mită iar fostul preşedinte al ANAF, Şerban Pop, de complicitate la această infracţiune. Alături de cei doi este judecat şi omul de afaceri Horia Simu, cel pe care Bica şi Pop l-ar fi favorizat.

    Cititi mai multe pe www.meidafax.ro

  • 6 alimente care pot să te ucidă pe care majoritatea oamenilor le consuma

    Bill Marler este un avocat care a petrecut mai mult de 20 de ani lucrând la procese de otrăvire alimentară. A câştigat astfel clienţilor săi aproximativ 600 de milioane de euro. În urma experienţei sale profesionale, Bill Marler a ajuns să nu mai mănânce anumite alimente, potrivit The Independent/ 
     
    Avocatul, care a condus şi procese de acuzare împotriva retailerului american Chipotle după ce lanţul s-a confruntat cu focare de E.coli şi norovirus, a postat un articol în publicaţia Food Poisoning  Journal în care a indicate care sunt alimentele din dieta sa la care a renunţat.
    Spune că experienţa clienţilor săi l-a convins că aceste alimente nu merită riscurile la care îi spun pe oameni.
     
    1. Stridii crude
    Marler spune că a văzut mai multe cazuri de toxiinfecţii alimentare generate de scoici în ultimii cinci ani mai mult decât în cele două decenii anterioare:. Motivul: apele din ce în ce mai calde. Pe măsură ce temperatura apelor globului creşte, creşte şi numărul de microbi, care ajung în stridiile sorbite.
     
    2. Fructele şi legumele prespălate sau pretăiate
    Marler spune că le evită ”ca pe plagă”. Confortul este bun, dar pe măsură ce mai mulţi oameni se ocupă de procesarea alimentelor, înseamnă că există mai multe riscuri de contaminare.
     
    3. Germenii cruzi
    Epidemiile generate de germeni sunt extrem de dese, cu mai mult de 30 de focare de bacterii (mai ales salomenla şi E.coli) în ultimele două decenii. ”Au existat prea multe focare ca să fii atent la astfel de contaminări. Nu mănânc deloc acest tip de vegetale”, explică Marler.