BusinessMagazin

Tag: avantaj

  • Cine este românca de etnie romă care candidează pentru un loc în Senatul Franţei

    Anina Ciuciu, în vârstă de 27 de ani, este absolventă a Universităţii Sorbona şi poate profesa dreptul. În prezent, românca se află într-un internship la organizaţia neguvernamentală Amnesty International din Londra.

    Românca s-a născut pe străzile din Craiova, într-o familie de romi care, confruntându-se cu discriminarea şi cu şomajul, a decis să părăsească ţara când Anina avea şapte ani. A ajuns mai întâi într-o tabără de refugiaţi din Italia, apoi în Franţa. O profesoară din Paris a împiedicat evacuarea familiei Ciuciu şi a contribuit la educarea copiilor.

    Anina locuieşte în Arondismentul 20 din Paris, dar îşi petrece foarte mult timp în departamentul Seine-Saint-Denis, aflat la nord de capitală. Acolo se află două organizaţii pentru ajutorarea persoanelor de etnie romă, “La Voix des Roms” (Vocea romilor) şi “Le Mouvement du 16 mai” (Mişcarea 16 mai).

    “Genocidul asupra romilor a fost punctul de maximum al rasismului, care sper că nu se va repeta. Dar este important să vorbim despre trecut şi să fim vigilenţi pentru că, aproape în toată Europa, vedem instrumente de discriminare şi excludere asemănătoare cu cele din acea epocă”, a declarat Anina Ciuciu.

    Românca a primit o ofertă de a candida pe listele pentru Senatul francez din partea Verzilor, o formaţiune ecologistă social-democrată, dar nu a fost convinsă la început.

    “Nu am crezut în politică, mai ales ca un mijloc de a face schimbări. Şi am avut o experienţă iniţială deloc plăcută. Dar în discuţiile cu activiştii, am văzut entuziasmul lor la ideea acestei candidaturi. Pentru ei, reprezenta potenţialul ca eu să devin vocea lor. În plus, în cartierele clasei muncitoare şi în mahalale, am văzut speranţa pe care o primesc oamenii care suferă şi oamenii care îşi pierd interesul pentru politică”, a spus Anina Ciuciu.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Cine este românca de etnie romă care candidează pentru un loc în Senatul Franţei

    Anina Ciuciu, în vârstă de 27 de ani, este absolventă a Universităţii Sorbona şi poate profesa dreptul. În prezent, românca se află într-un internship la organizaţia neguvernamentală Amnesty International din Londra.

    Românca s-a născut pe străzile din Craiova, într-o familie de romi care, confruntându-se cu discriminarea şi cu şomajul, a decis să părăsească ţara când Anina avea şapte ani. A ajuns mai întâi într-o tabără de refugiaţi din Italia, apoi în Franţa. O profesoară din Paris a împiedicat evacuarea familiei Ciuciu şi a contribuit la educarea copiilor.

    Anina locuieşte în Arondismentul 20 din Paris, dar îşi petrece foarte mult timp în departamentul Seine-Saint-Denis, aflat la nord de capitală. Acolo se află două organizaţii pentru ajutorarea persoanelor de etnie romă, “La Voix des Roms” (Vocea romilor) şi “Le Mouvement du 16 mai” (Mişcarea 16 mai).

    “Genocidul asupra romilor a fost punctul de maximum al rasismului, care sper că nu se va repeta. Dar este important să vorbim despre trecut şi să fim vigilenţi pentru că, aproape în toată Europa, vedem instrumente de discriminare şi excludere asemănătoare cu cele din acea epocă”, a declarat Anina Ciuciu.

    Românca a primit o ofertă de a candida pe listele pentru Senatul francez din partea Verzilor, o formaţiune ecologistă social-democrată, dar nu a fost convinsă la început.

    “Nu am crezut în politică, mai ales ca un mijloc de a face schimbări. Şi am avut o experienţă iniţială deloc plăcută. Dar în discuţiile cu activiştii, am văzut entuziasmul lor la ideea acestei candidaturi. Pentru ei, reprezenta potenţialul ca eu să devin vocea lor. În plus, în cartierele clasei muncitoare şi în mahalale, am văzut speranţa pe care o primesc oamenii care suferă şi oamenii care îşi pierd interesul pentru politică”, a spus Anina Ciuciu.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Un obicei banal care vă poate scăpa de foarte multe boli. Care este acesta

    Japonezii au obiceiul de a bea apă imediat ce se trezesc. Mai multe studii au demonstrat avantajul acestei tehnici. Tratamentul cu apă dă rezultate în combaterea multor boli grave.

    Este cunoscut faptul că, dacă se consumă apă pe stomacul gol, aceasta are un efect pozitiv în tratamentul mai multor boli, cum ar fi: durerile de cap, durerile de corp, bolile sistemul cardiovascular, tahicardia sau epilepsia, scrie Vocea Transilvaniei.

    Metoda consumului de apă pe stomacul gol trebuie aplicată pe tot parcursul vieţii.

    În acest mod puteţi fi sănătoşi şi plini de energie.

     

  • Încăpăţânarea nu este un defect. Ce avantaj au persoanele cu această trăsătură de caracter

    Studiul, publicat pentru prima dată în anul 2016 şi citat de indy100.com, arată că micuţii încăpăţânaţi au mai multe şanse de a ajunge adulţi de succes, scrie Gândul. În cadrul cercetării au fost urmăriţi peste 700 de copii începând de la vârsta de 9 ani şi până la împlinirea vârstei de 40 de ani.

    Citeşte continuarea aici

     

  • Climatizarea poate ucide în timp dacă nu o folosiţi ca la carte. Iată ce recomandă producătorii de maşini

    Singura soluţie e să pornim instalaţia de climatizare ca să supravieţuim. Însă, niciun avantaj nu vine fără un revers al medaliei. Dincolo de bacteriile care se adună în instalaţia de climatizare – pe care ar trebui să o “dregem” măcar o data pe an – există un alt pericol pe care nu-l putem preveni în service. E inevitabil şi nu-l putem contracara decât urmând aceşti paşi.

    IATĂ PERICOLUL ASCUNS DIN PROCESUL DE CLIMATIZARE AL MAŞINII ŞI CUM ÎL EVIŢI

     

  • Climatizarea poate ucide în timp dacă nu o folosiţi ca la carte. Iată ce recomandă producătorii de maşini

    E deja prea cald. Şi de la un an la altul se încălzeşte tot mai tare. Condusul fără aer condiţionat e cea mai mare pedeapsă în traficul din oraş. Singura soluţie e să pornim instalaţia de climatizare ca să supravieţuim. Însă, niciun avantaj nu vine fără un revers al medaliei. Dincolo de bacteriile care se adună în instalaţia de climatizare – pe care ar trebui să o “dregem” măcar o data pe an – există un alt pericol pe care nu-l putem preveni în service. E inevitabil şi nu-l putem contracara decât urmând aceşti paşi.

    IATĂ PERICOLUL ASCUNS DIN PROCESUL DE CLIMATIZARE AL MAŞINII ŞI CUM ÎL EVIŢI

     

  • 7 lucruri pe care cei care lucrează în aeroport ar vrea să le spună călătorilor, dar nu pot

    Jurnaliştii de la Business Insider i-au întrebat pe câţiva dintre cei care se ocupă cu publicul în aeroporturi să se gândească la un lucru pe care ar vrea să li-l spună pasagerilor, dar pe care trebuie să-l păstreze pentru ei. 17 dintre ele sunt redate mai jos.

    „Fii sincer”: Am auzit scuza asta de o mie de ori

    „Nu, nu putem să vă oferim un upgrade gratuit”: Diferitele companii aeriene au reguli distincte, iar o schimbare sau un upgrade îţi poate aduce concedierea în zilele noastre, aşa că nu merită să ne riscăm job-urile. Sistemul companiei înregistrează totul, aşa că „big brother” e cu ochii pe noi.

    „Această slujbă este mult mai stresantă decât credeţi”: Am fost agresat de două ori pe perioada zecilor de ani de când lucrez în companiile aeriene. Stresul acestui loc de muncă poate fi comparat cu lucrul la secţia Urgenţe.

    „Fii mai respectuos cu ceilalţi călători”: Să-ţi tai unghiile, să foloseşti aţa dentară, să îţi dai cu lac de unii sau să vorbeşti tare la telefonul mobil sunt lucruri pe care nu ar trebui să le faci în public, la poartă, acolo unde aştepţi îmbarcarea.
     

    Cititi mai multe pe www.gandul.info

  • 7 lucruri pe care cei care lucrează în aeroport ar vrea să le spună călătorilor, dar nu pot

    Jurnaliştii de la Business Insider i-au întrebat pe câţiva dintre cei care se ocupă cu publicul în aeroporturi să se gândească la un lucru pe care ar vrea să li-l spună pasagerilor, dar pe care trebuie să-l păstreze pentru ei. 17 dintre ele sunt redate mai jos.

    „Fii sincer”: Am auzit scuza asta de o mie de ori

    „Nu, nu putem să vă oferim un upgrade gratuit”: Diferitele companii aeriene au reguli distincte, iar o schimbare sau un upgrade îţi poate aduce concedierea în zilele noastre, aşa că nu merită să ne riscăm job-urile. Sistemul companiei înregistrează totul, aşa că „big brother” e cu ochii pe noi.

    „Această slujbă este mult mai stresantă decât credeţi”: Am fost agresat de două ori pe perioada zecilor de ani de când lucrez în companiile aeriene. Stresul acestui loc de muncă poate fi comparat cu lucrul la secţia Urgenţe.

    „Fii mai respectuos cu ceilalţi călători”: Să-ţi tai unghiile, să foloseşti aţa dentară, să îţi dai cu lac de unii sau să vorbeşti tare la telefonul mobil sunt lucruri pe care nu ar trebui să le faci în public, la poartă, acolo unde aştepţi îmbarcarea.
     

    Cititi mai multe pe www.gandul.info

  • 7 lucruri pe care cei care lucrează în aeroport ar vrea să le spună călătorilor, dar nu pot

    Jurnaliştii de la Business Insider i-au întrebat pe câţiva dintre cei care se ocupă cu publicul în aeroporturi să se gândească la un lucru pe care ar vrea să li-l spună pasagerilor, dar pe care trebuie să-l păstreze pentru ei. 17 dintre ele sunt redate mai jos.

    „Fii sincer”: Am auzit scuza asta de o mie de ori

    „Nu, nu putem să vă oferim un upgrade gratuit”: Diferitele companii aeriene au reguli distincte, iar o schimbare sau un upgrade îţi poate aduce concedierea în zilele noastre, aşa că nu merită să ne riscăm job-urile. Sistemul companiei înregistrează totul, aşa că „big brother” e cu ochii pe noi.

    „Această slujbă este mult mai stresantă decât credeţi”: Am fost agresat de două ori pe perioada zecilor de ani de când lucrez în companiile aeriene. Stresul acestui loc de muncă poate fi comparat cu lucrul la secţia Urgenţe.

    „Fii mai respectuos cu ceilalţi călători”: Să-ţi tai unghiile, să foloseşti aţa dentară, să îţi dai cu lac de unii sau să vorbeşti tare la telefonul mobil sunt lucruri pe care nu ar trebui să le faci în public, la poartă, acolo unde aştepţi îmbarcarea.
     

    Cititi mai multe pe www.gandul.info

  • Plusurile şi minusurile salariului minim

    Studiul KPMG privind salariul minim în statele membre ale Uniunii Europene, Spaţiul Economic European şi Confederaţia Elveţiană, ajuns la a doua ediţie, analizează salariile din 31 de state atât din punct de vedere al valorii, cât şi din punct de vedere legislativ.

    Termenul de „salariu minim”, notează autorii studiului, are diferite definiţii în literatura de specialitate, legislaţie sau alte materiale. Şi chiar dacă definiţiile nu sunt identice, ele se referă toate la o sumă minimă pe care angajaţii trebuie să o primească pentru munca efectuată. Aceasta are rolul de a-i proteja pe angajaţi de exploatare, stabilind o rată minimă sub care un raport de muncă este considerat inacceptabil. Respectarea reglementărilor cu privire la salariul minim este una dintre regulile impuse prin Directiva privind detaşările transnaţionale (Directiva 96/71/CE). Statele membre sunt în curs de implementare a Directivei 67/2014/UE, al cărei scop este stabilirea unui cadru comun de prevederi, măsuri şi mecanisme de control corespunzătoare care să permită implementarea, aplicarea şi respectarea în mod uniform a Directivei 96/71/CE, cu scopul de a preveni şi a combate eventualele abuzuri. O dată cu implementarea noii directive, specialiştii de la KPMG se aşteaptă ca autorităţile din statele membre să exercite un control sporit în cazul detaşărilor transnaţionale.

    Astfel, intenţia Comisiei Europene este ca toate statele membre să introducă salarii minime pentru angajaţi, într-un efort de a combate inegalitatea socială şi sărăcia. Instituţia acceptă faptul că fiecare stat trebuie să aibă libertatea de a alege valoarea pragului respectiv; cu toate acestea, cei în căutarea unui loc de muncă trebuie să aibă un venit minim garantat.

    Desigur, salariile minime variază considerabil în cadrul Uniunii Europene. Studiul celor de la KPMG descrie modul în care aceste reguli sunt aplicate în diferite state: în unele cazuri pragul minim este garantat pentru întreaga forţă de muncă, reprezentând o regulă impusă la nivel naţional, în vreme ce alte state au optat pentru introducerea salariului minim doar pentru anumite categorii sociale. Aici intervin şi sindicatele: acolo unde acestea sunt puternice, negocierea va aduce de cele mai multe ori un prag minim satisfăcător. În celelalte cazuri, unde sindicatele nu au o reprezentativitate pronunţată, statul poate impune un salariu minim insuficient. Mai există o dezbatere legată de oportunitatea introducerii unui prag minim coordonat în toate statele membre ale UE, notează raportul KPMG. Potrivit statisticilor oficiale, o astfel de iniţiativă ar afecta mai curând salariaţii din statele nordice, acolo unde pragul este mai ridicat.

    Autorii studiului au descoperit că statele sunt grupate în două categorii din punctul de vedere al salariului minim: cele care au impus pragul la nivel naţional (20 din cele 31 de state analizate) şi cele care nu au legiferat în această direcţie (alte 10 state). Suedia este singura ţară care nu are niciun fel de reglementare în ceea ce priveşte salariul minim. În cazul celor 20 de state din prima grupă, pragul minim variază între 235 de euro (Bulgaria) şi 1.999 euro lunar (Luxembourg). Important de menţionat este că toate cele 20 de state au înregistrat creşteri în 2017, comparativ cu 2016.

    De la 1 februarie 2017 salariul minim brut în România a crescut la 1.450 de lei (aproximativ 322 de euro). Pentru străinii care vor să lucreze în România se aplică aceleaşi reguli, cu excepţia celor ce deţin blue card (lucrători supraspecializaţi); în cazul acestora, salariul minim se calculează ca sumă a patru salarii medii brute pe economie. Astfel, după media actuală, salariul minim al unui deţinător de blue card este de 10.724 lei pe lună.

    „Companiile recunosc avantajele aduse de existenţa unei forţe de muncă mai flexibile şi mai mobile şi încurajează circulaţia personalului, în special în cadrul Comunităţii Europene”, remarcă Mădălina Racoviţan, partener şi coordonator al diviziei People Services din cadrul KPMG în România. „De asemenea, profilul angajatului este în schimbare, şi, în contextul globalizării şi al digitalizării, flexibilitatea, în ceea ce priveşte timpul de lucru, locul desfăşurării activităţii şi natura acestor activităţi, este una dintre caracteristicile din ce în ce mai căutate într-o relaţie de muncă. Mobilitatea internaţională însă aduce cu sine şi o serie de provocări atât pentru angajat, cât şi pentru angajator, iar respectarea prevederilor legale în materie de salariu minim este doar una dintre acestea.”

    Mădălina Racoviţan explică faptul că în multe state salariul minim depinde de diverşi factori precum industria în care activează angajatorul, funcţia deţinută de angajat sau vârsta acestuia. „În plus, pentru anumite sectoare sau industrii, salariul minim poate fi reglementat prin contracte colective de muncă, caz în care salariul minim stabilit la nivel naţional s-ar putea să nu mai aibă relevanţă. Dacă determinarea nivelulul salariului minim începe să pară complicată, şi mai dificilă este determinarea acelor elemente care pot fi incluse în salariul minim. Sunt state care permit includerea în salariul minim a tuturor elementelor de remuneraţie, chiar şi diurnă pe când în alte state salariul de bază este singurul luat în calcul în vederea determinării salariului minim.”