BusinessMagazin

Tag: austrieci

  • Pentru unii este doar gunoi, pentru alţi o comoară

    Deşeuri sunt aduse cu trenul în fiecare săptămână din Roma în Austria , apoi acestea sunt transformate într-o adevărată comară, o sursă de căldură pentru casele austriecilor, scrie Bloomberg.

    Evan Ag va importa anul viitor în jur de 70,000 de tone de gunoi din Roma ceea ce va genera energie de 550,000 megawaţi la o fabrică de la marginea Vienei. “Este o afacere bună pentru EVN”, a declarat Stefan Zach, reprezentant al companiei. EVN face bani vânzând electricitate, căldură şi gaz pe care le produce din deşeuri. Compania plăteşte 139,81 de euro pe fiecare tonă de gunoi. Italienilor le convine pentru că este mai scump să îngrope gunoiul decât să-l dea autriecilor.

    În Germania se reciclează cel mai mult dintre ţările din Europa, apoi în Austria şi în Belgia. România se află la coada clasamentului. Mai prost ca noi stau Malta, Slovacia şi Serbia.

    Recent, a apărut în presă faptul că Suedia a ajuns să importe gunoi din Norvegia pentru a menţine instalaţiile de reciclare în funcţiune.  De fapt, mai puţin de 1% din gunoiul suedezilor a fost trimis la groapa de gunoi ecologică anul trecut sau în oricare an începând cu 2011. 

  • Pentru unii este doar gunoi, pentru alţi o comoară

    Deşeuri sunt aduse cu trenul în fiecare săptămână din Roma în Austria , apoi acestea sunt transformate într-o adevărată comară, o sursă de căldură pentru casele austriecilor, scrie Bloomberg.

    Evan Ag va importa anul viitor în jur de 70,000 de tone de gunoi din Roma ceea ce va genera energie de 550,000 megawaţi la o fabrică de la marginea Vienei. “Este o afacere bună pentru EVN”, a declarat Stefan Zach, reprezentant al companiei. EVN face bani vânzând electricitate, căldură şi gaz pe care le produce din deşeuri. Compania plăteşte 139,81 de euro pe fiecare tonă de gunoi. Italienilor le convine pentru că este mai scump să îngrope gunoiul decât să-l dea autriecilor.

    În Germania se reciclează cel mai mult dintre ţările din Europa, apoi în Austria şi în Belgia. România se află la coada clasamentului. Mai prost ca noi stau Malta, Slovacia şi Serbia.

    Recent, a apărut în presă faptul că Suedia a ajuns să importe gunoi din Norvegia pentru a menţine instalaţiile de reciclare în funcţiune.  De fapt, mai puţin de 1% din gunoiul suedezilor a fost trimis la groapa de gunoi ecologică anul trecut sau în oricare an începând cu 2011. 

  • OMV a găsit petrol la bulgari, în Marea Neagră

    Perimetrul este „amplasat strategic“ lângă Neptun, blocul unde Petrom a găsit gaze.
     

    Jocurile din zona de explo­rare şi producţie de hidrocarburi din Marea Neagră devin tot mai interesante, la finalul lunii trecute un consorţiu de trei companii, din care fac parte şi austriecii de la OMV, proprietarii Petrom, anun­ţând o descoperire de petrol în platoul continental bulgăresc.

    Coincidenţa face ca această desco­perire să fie „strategic amplasată“ lângă blocul Neptun, perimetrul din Marea Neagră în care Petrom, ală­turi de americanii de la ExxonMo­bil, deja au anunţat iden­tificarea unei acumulări sem­ni­­ficative de gaze naturale. O des­co­perire de petrol în Marea Neagră este evidenţiată ca fiind printre cele mai importante eveni­mente din al treilea trimestru al anului acestuia în raportul finan­ciar publi­cat recent de gigantul petro­lier francez Total.

    În anul 2012 guvernul bulgar a acordat o licenţă de explorare pentru blocul Han Asparuh din Marea Neagră unui consorţiu format din Total (40%), OMV (30%) şi spaniolii de la Repsol (30%).

    Cititi mai multe pe www.zf.ro

     

  • Cine sunt hipsterii neonazişti din Austria şi ultraşii polonezi, cei care poartă drapelele extremismului de dreapta european

    Într-o lume în care totul trebuie dus sau împins la extrem pentru a fi remarcat, ideologia nu face excepţie. Şi nici politica şi nici politicienii. Politica extremismului se hrăneşte cel mai adesea cu frustrare şi frică şi în ultimii ani a început să producă la rândul ei frustrare şi frică.

    „Astfel de partide au reuşit să facă să fie în regulă să votezi pentru ele. Acum nu le mai este greu. Iată ce este atât de periculos“, după cum atrage atenţia, într-un interviu pentru BBC, diplomatul austriac Wolfgang Petritsch.
    Extremismul devine o modă, iar acest lucru este clar în Austria. O arată Martin Sellner, personajul central al unui articol al Huffington Post. Austriacul de 27 de ani, student la filosofie, arată ca un model al H&M, dar în spatele zâmbetului rafinat se ascunde faţa sinistră a extremei drepte europene.   

    Sellner este cofondatorul Mişcării Identitariene din Austria (Identitären Bewegung, IB), un grup de tineri antiimigranţi care se descriu ca „hipsteri de dreapta“. IB consideră că este printre mişcările de dreapta ale tineretului european cu cel mai mare succes. Popularitatea sa a crescut cu viteză, la fel şi numărul membrilor şi simpatizanţilor şi atenţia pe care i-o dă presa. Se poate spune că mişcarea a reuşit să captureze spiritul momentului. Sellner şi fanii lui l-au susţinut în campania pentru alegerile preşedinţiale austriece pe Norbert Hofer, candidatul Partidului Libertăţii, o formaţiune populistă de dreapta. Hofer a pierdut alegerile, la limită (una extremă), în faţa unui bătrân ecologist – diferenţa au făcut-o doar câteva zeci de mii de voturi. Victoria lui Hofer ar fi făcut, probabil, un trend dominant din ideologia curentului promovat de Sellner.

    Un ecou al mişcării xenofobe de tineret din Franţa Génération Identitaire, IB din Austria ţine la imaginea pe care o arată lumii. În interviurile sale, tânărul îşi alege cu atenţie cuvintele şi încearcă să se distanţeze de extremismul de dreapta înfăţişat de istorie. Sellner îi descrie pe identarieni ca fiind un fel de „Greenpeace patriot“. Printre modelele sale de viaţă, el enumeră liderii mişcării Trandafirul Alb, un grup de activişti şi de intelectuali antinazişti care s-au opus dictatorului Adolf Hitler. Având în vedere care sunt influenţele, nu este o surpriză că identitarienii au împrumutat metode de protest de la ecologişti şi de la mişcările de stânga din anii 1960.

    Metodele sunt similare, dar scopurile sunt departe de cele ale respectivelor organizaţii liberale de protest. În câteva cuvinte, identitarienii sunt fanatici de dreapta. Grupul vrea o societate fără imigranţi şi mai ales fără musulmani. Ei vor ca niciun străin să nu mai intre în Europa şi ca imigranţii şi refugiaţii aflaţi acum aici să plece.

    Deşi aceste poziţii nu se potrivesc cu imaginea pe care Sellner şi-o construieşte cu atenţie, originile radicalismului său pot fi găsite în imagini mai sumbre, conturate începând cu 2008. Este vorba de imagini fizice, de poze, care arată un tânăr crispat care-i ajuta pe neonaziştii austrieci să şicaneze demonstraţii liberale şi care făcea pelerinaje la mormintele soldaţilor din Wehrmacht.

    Sellner susţine acum că s-a rupt de trecutul neonazist şi spune că popularitatea nazismului printre tineri reprezintă un eşec al societăţii. El insistă că identitarienii sunt diferiţi.
    „Oricine ne citeşte mesajele şi ne analizează acţiunile vede că am tras o linie între noi şi dreapta extremă atât în ceea ce priveşte conţinutul, cât şi atitudinea. Ne afirmăm democraţia“, spune Sellner. „Poziţia noastră exprimă sentimentele fundamentale ale unei întregi generaţii, chiar ale unei întregi ere.“

    Pe Sellner pare să-l încânte atenţa pe care au căpătat-o acţiunile IB în ultimele săptămâni. În urmă cu nu mult timp, el şi câţiva colegi, cei mai mulţi studenţi, au întrerupt o piesă de teatru adaptată după lucrarea Die Schutzbefohlenen a câştigătorului premiului Nobel Elfriede Jelinek în care jucau actori refugiaţi. Intruşii au mânjit scena şi decorul cu sânge fals şi au întins un banner pe care scria „Ipocriţi“.

    În minţile lor, identitarienii au vrut ca astfel să amintească de victimele atacurilor teroriste din Paris şi Bruxelles. Au vrut şi să atragă atenţia asupra credinţei lor că refugiaţii sunt o ameninţare pentru securitatea Europei.

    „Aţi flirtat cu violatori şi aţi adus teroarea în Europa. A trebuit să moară oameni din cauza ignoranţei şi ipocriziei voastre. Sângele de la Bataclan şi Bruxelles este pe mâinile voastre“, se arată într-un comunicat emis de IB după incident.
    Identarienii nu se consideră „naţionalişti“, ci „patrioţi“ şi promovează „etnopluralismul“. Aceasta înseamnă că este în regulă să existe şi alte culturi şi religii atât timp cât acestea rămân în ţările lor. „Suntem 0% rasism şi 100% identitate“, explică Sellner. Cuvintele diferite s-ar putea să definească aceeaşi nuanţă.

    Studentul la filosofie avetizează asupra unei „mari schimbări“ în Europa. Musulmanii ar putea ajunge majoritari curând şi, crede el, vor distruge identitatea culturilor europene. În cuvintele sale, Viena va ajunge să arate precum Cairo, iar Berlinul ca Istanbulul. „Mulţi multiculturalişti văd în aceasta o îmbogăţire. Noi vedem un pericol.“

    IB creşte rapid, dar nu este nici pe departe o mişcare de anvergură naţională. Şi totuşi în alegeri Hofer a fost cât pe ce să câştige. Ca şi IB, politicianul s-a hrănit cu teama populaţiei de imigranţi şi cu frustrările alegătorilor. Austria are printre cele mai ridicate standarde de viaţă din lume, dar mulţi austrieci se tem că bunăstarea de acum nu va mai ţine mult. Apoi, fost imperiu, Austria este redusă la un stat minuscul faţă de dimensiunile de odinioară. Nostalgia imperiului este încă mare. Şi, desigur, prosperă scepticismul european, ca şi în alte părţi ale UE – comerţul şi integrarea europeană trec peste interesele oamenilor de rând.

  • Reaşezarea Uniqa

    De când am plecat din Austria, am fost chemat mereu pentru situaţii dificile, pare să fie o abilitate specială a mea“, glumeşte la un moment dat în timpul interviului Franz Weiler, executivul austriac aflat de anul trecut la cârma grupului Uniqa Asigurări. Compania pe care o conduce a înregistrat anul trecut o valoare a primelor brute subscrise de 363 de milioane de lei, plasându-se pe locul zece în topul asigurătorilor generali de pe piaţa locală, ce formează o piaţă de 7 miliarde de lei, potrivit celor mai recente informaţii publicate de Autoritatea de Supraveghere Financiară.

    Potrivit aceleiaşi surse, piaţa asigurărilor din România a urcat anul trecut cu 8,2%, până la 8,75 miliarde de lei, aceasta fiind prima creştere înregistrată după nouă ani de scăderi. Totuşi, faptul că o pondere de peste 47,5% din totalul asigurărilor generale a fost deţinută de asigurările auto obligatorii nu aduce perspective favorabile asigurătorilor, care blamează această linie de asigurare din cauza pierderilor generate de aceasta. Situaţia de pe piaţă s-a reflectat de-a lungul timpului în rezultatele companiei austriece care, din 2009, a func-ţionat numai doi ani pe profit, astfel că pierderile agregate din această perioadă au fost de 200 milioane de lei.

    Austriecii au adus constant bani la capital, iar în raportul din 2013 scriau că piaţa românească este singura dintre cele pe care operează de a cărei performanţă sunt nemulţumiţi. „Nu sunt din Viena, de unde vin majoritatea austriecilor, ci din Salzburg, unde mi-am început şi cariera, într-o companie din acest oraş“, povesteşte Weiler despre începuturile carierei sale în industria asigurărilor, în anii’ 80. A trecut ulterior la o companie mai mare, care deţinea o treime din piaţă, concentrată pe asigurările de viaţă, apoi, în urma unei fuziuni în care compania a devenit membră a Uniqa, a început să lucreze în cadrul acestui grup. După ce Uniqa s-a lansat la nivel internaţional, s-a oferit voluntar pentru o misiune în Croaţia, unde se afla o „entitate cu probleme“, la depăşirea cărora spune că a ajutat. După Croaţia, a devenit CEO al filialei din Serbia, în Belgrad.

    Grupul achiziţionase acolo o companie la dezvoltarea căreia a lucrat timp de opt ani, până la sosirea în România, pe 29 mai 2014, dată pe care şi-o aminteşte cu precizie. Dezvoltarea companiei din Serbia – într-o piaţă a asigurărilor de 5-600 de milioane de euro şi circa opt milioane de locuitori – a urmat un parcurs în care a trecut de la a fi un jucător mic şi nesustenabil în piaţa de asigurări generale până la o poziţie în top cinci competitori pentru produsele de retail de bază. A fost printre cele mai mari provocări ale carierei sale, spune Weiler, care consideră că operarea unei companii într-un mod care să nu depindă de o singură persoană ar trebui să fie targetul oricărui CEO. În România, unde a lucrat mai întâi ca vicepreşedinte responsabil cu vânzările, şi-a propus acelaşi lucru, la un nivel diferit, ţinând cont de dimensiunile pieţei. Franz Weiler vrea să construiască şi aici un sistem de management distribuit, nu al unui CEO care să fie „cel mai deştept dintre toţi“, care să permită construirea unei imagini impecabile pentru companie. „Trebuie ca experţii să conducă afacerea cu un nivel ridicat de expertiză şi de etică, de standarde morale, axat pe clienţi, dar ţintind totuşi obiectivul final al companiei, profitul. Obiectivul investitorilor noştri este să generăm profit, dar contează foarte mult şi cum facem asta, nu vrem să generăm profit cu orice preţ, ci să avem anumite standarde.“

    În acest context, Weiler a impus anul trecut o strategie clară pentru companie. „Vrem să ştim ce se va întâmpla peste cinci-zece ani, care este direcţia în care mergem şi am setat câteva reguli. Am luat decizii referitoare la cum să ne distribuim produsele, pe care produse am vrea să le distribuim, la ce preţ şi la ce nivel al serviciilor, iar pe clienţi trebuie să îi câştigăm prin încrederea în calitate, nu vom fi niciodată cei mai ieftini de pe piaţă pentru că vrem să oferim valoare în schimbul banilor“, descrie CEO-ul Uniqa Asigurări strategia pe care o derulează de anul trecut.

    Concret, compania şi-a propus o nouă politică de subscriere pe piaţa locală care constă în reducerea semnificativă a expunerii pe clasele auto şi mai mult business pe proprietăţi, sănătate şi viaţă. Această decizie s-a reflectat în cifrele companiei, care a înregistrat anul trecut venituri de circa 360 de milioane de lei, în scădere faţă de anul anterior, când compania a subscris prime de 412 milioane de lei.

    „În cele din urmă, am înregistrat un mic profit de circa 2 milioane de lei, susţinut de o construcţie favorabilă de reasigurare. Aşteptăm să fim din nou pe profit anul acesta, dar câteodată nu poţi să prezici cererile de soluţionare de daune, dacă acestea nu vor fi catastrofale, ar trebui să încheiem anul cu un rezultat pozitiv.“ În ce priveşte compania de asigurări de viaţă, Weiler spune că aceasta a adus în cele din urmă volumele de prime brute subscrise propuse, mai ales datorită colaborării bune cu banca. Anul acesta se vor concentra pe livrarea de produse noi şi servicii mai bune pentru clienţi şi crede că, dacă anul trecut au avut un rezultat negativ, în 2016 vor deveni profitabili şi cu această companie.

  • Clădirile de birouri din Bucureşti, construite pentru pensionarii nemţi, austrieci şi americani

    „Dacă suni un fond de investiţii german, nu îţi mai închide telefonul când îi spui că eşti din Bucureşti.“        

    Piaţa modernă de birouri, evaluată la 2,2 milioane de metri pătraţi în Capitală şi la 490.000 de metri pătraţi în principale oraşe din provincie, este la un pas de a redeveni locul de desfăşurare a forţelor pentru investitorii instituţionali străini, inclusiv pentru fondurile de pensii.

    Clădirile de birouri din Bucureşti, construite pentru pensionarii nemţi, austrieci şi americani

  • Afacerea Eurovision: cât au câştigat austriecii din organizarea concursului din 2015

    Peste 100 de milioane de spectatori urmăresc în direct concursul internaţional Eurovision – competiţia muzicală unde fiecare naţiune îşi poate trimite câte un reprezentant. Concursul se desfăşoară în Austria ca urmare a victoriei Conchitei Wurst la concursul din 2014 cu piesa “Rise Like a Phoenix”.

    Aceasta este a doua oară când Austria organizează Eurovisionul, prima dată fiind în 1967. Echipa care s-a ocupa cu organizarea îl are ca producător executive Edgar Böhm,  şef pe divertisment la principala televiziune din Austria. Până nu demult, evenimentul era caracterizat de un singur cuvânt – “extravaganţă”, Eurovisionul fiind faimos pentru parada de cântăreţi şi actele artistice neobişnuite.
    Pentru organizatori a devenit mai mult o luptă care se duce cu armele tehnologiei – cine are cel mai amplu ecran LED, cele mai multe camere video. Organizatorii ediţiilor trecute au insistat ca filmările să se facă în cadre ample şi din toate unghiurile, pentru a fi oferită o imagine completă a grandorii scenei.

    Să facă faţă exploziei de strălucire şi de tehnică a devenit, an de an, o provocare financiară tot mai mare pentru ţările care erau desemnate să organizeze concursul. Potrivit regulamentului, ţară-gazdă a Eurovision este desemnată aceea al cărei reprezentant a câştigat ediţia de anul precedent. Una dintre cele mai mari provocări ale ţării-gazdă este aceea de a pune la bătaie milioane de euro pentru a se ridica la nivelul spectacolului anterior şi chiar de a-l depăşi.

    Concursul european Eurovision 2015 este şi o afacere pentru Austria, ţara organizatoare, care are astfel noi locuri de muncă, dar şi de câştigat sume importante de bani. Austria ar putea câştiga peste 11,5 milioane de euro în urma acestui eveniment, confrom estimărilor oficiale. Mai mult, organizarea Eurovision 2015 va asigura 150 de locuri de muncă pe o perioadă determinată.

    În timp ce Austria are câştiguri financiare, Ucraina a decis să nu mai participe la Eurovision 2015 din cauza costurilor ridicate. Cipru, Serbia si Republica Cehă revin după pauza de 1 an, respectiv 5. Aceasta ediţie marchează şi debutul Australiei în concurs, în semn de recunoştinţă pentru cei peste 30 de ani de transmitere a Eurovision-ului pe micile ecrane. Dacă Australia căştigă ediţia aceasta va fi nevoită să alegă un oraş european apt să găzduiască evenimentul şi va ajuta la organizarea lui.

  • Austriecii de la Immofinanz investesc 85 de milioane de euro în transformarea celui mai mare centru de afaceri din Capitală

    Lucrările de construcţie au demarat recent, iar finalizarea lor este estimată pentru primul trimestru al anului 2016. Volumul de investiţii pentru prima clădire va totaliza circa 34 milioane de euro, iar investiţia totală în proiect se ridică la 85 de milioane de euro.

    „România este una dintre pieţele principale pentru Immofinanz,  reprezentând un punct focal pentru activităţile noastre de dezvoltare în următorii ani. Economia ţării este pe un traseu stabil de redresare, cu o creştere mai rapidă decât în alte ţări din Europa Centrală şi de Est, ceea ce presupune şi o cerere sporită pentru proprietăţi comerciale de înaltă calitate. Volumele prezente pe piaţa de tranzacţii arată, de asemenea, că România este din nou în vizorul investitorilor internaţionali“, a explicat Eduard Zehetner, CEO al Immofinanz Group.  

    Complexul de birouri Metroffice cuprinde trei clădiri cu o suprafaţă închiriabilă totală de aproximativ 40.000 m2. Prima secţiune, unde au început deja lucrările de construcţie, va avea şase etaje, cu o suprafaţă totală de aproape 20.000 m2. Zonele închiriabile vor avea suprafeţe de până la 3.500 m2 per etaj, cu un design flexibil care permite amenajarea atât de birouri individuale, cât şi de birouri deschise. 

    Metroffice va constitui prima parte a unui plan general pe termen lung, care implică re-proiectarea întregii zone din cadrul complexului Iride Business Park, deţinut de Immofinanz, pentru a da naştere viitorului Iride City. Planul prevede transformarea acestei zone într-un cartier inovator, cu spaţii de birouri, comerciale şi rezidenţiale.  La încheierea etapei finale de construcţie, Iride City va cuprinde, de asemenea, spaţii pentru restaurante, un hotel, un centru de conferinţe şi un centru de zi pentru copii, 600 de locuri de parcare, precum şi un parc şi unităţi pentru sport. Hotelul va avea zece etaje a câte 14 camere fiecare, de 3-4 stele şi va fi operat de un brand internaţional.

    Derularea întregului proiect, care include şi renovarea Iride Business Park, va cuprinde mai multe etape şi un orizont de timp de 10 – 20 de ani. În prezent, Iride Business Park Iride Business Park are o suprafaţă închiriabilă de aproape 93.000 metri pătraţi, fiind cel mai mare parc de afaceri din Bucureşti.  Grupul Immofinanz este activ pe piaţa din România începând cu anul 2004 şi deţine în prezent un portofoliu de proprietăţi în valoare 964,0 milioane de euro. Acesta reprezintă 13,9% din toate proprietăţile deţinute de grup. Portofoliul din România al Immofinanz include 16 proprietăţi cu o suprafaţă închiriabilă de 404.503 metri pătraţi (nouă clădiri de birouri, patru centre comerciale şi trei proprietăţi logistice). 

    Iride Business Park are o suprafaţă închiriabilă de aproape 93.000 metri pătraţi, fiind cel mai mare parc de afaceri din Bucureşti, pe un teren de 17 hectare, unde se va realiza extinderea. Portofoliul din România al Immofinanz reprezintă 13,9% din toate proprietăţile deţinute de grup şi include 16 proprietăţi cu o suprafaţă închiriabilă de 404.503 metri pătraţi (nouă clădiri de birouri, patru centre comerciale şi trei proprietăţi logistice).

    Directorul executiv al Immofinanz a declarat în România este proiectul logistic Log Center Bucharest, care va începe în următoarele luni, dar compania are în vedere investiţii şi în domeniul retail, cel mai probabil sub brandul Stop.Shop, dar şi în rezidenţial. Immofinanz Group este una dintre cele mai importante companii din domeniul imobiliar din Europa şi este inclusă în indicele ATX (Austrian Traded Index) al Bursei de Valori din Viena. Compania este, de asemenea, tranzacţionată la Bursa de Valori din Varşovia, având un portofoliu de proprietăţi de peste 470 de proprietăţi, cu o valoare de piaţă de aproximativ 6,9 miliarde de euro.

     

  • Cele mai inovatoare companii din România: OMV Petrom, independenţă energetică Petrom City

    Elementul de noutate:

    Este o centrală de trigenerare, adică produce energie electrică, energie termică şi energie de răcire. A fost concepută astfel încă din faza de proiectare a campusului Petrom City, pentru a asigura independenţa energetică în primul rând pentru Data Center – centrul de date al companiei –, dar şi pentru întregul complex de  birouri. Tehnologia de trigenerare de ultimă generaţie a fost implementată special pentru asigurarea utilităţilor necesare spaţiilor de birouri, precum şi serverelor de date ale companiei.

    Efectele inovaţiei:

    Cu o putere electrică instalată de 4,5 MW,  termică de 8,5 MW, respectiv 6,5 MW energie de răcire, asigură cele mai bune condiţii în birourile Petrom City prin funcţionarea flexibilă atât în anotimpul cald, cât şi în cel rece. Centrala are şi trei motoare diesel de urgenţă, cu o putere instalată de 4,8 MW, care asigură iluminatul de siguranţă, funcţionarea lifturilor, alimentarea consumatorilor din Data Center în caz de necesitate. Centrala asigură o disponibilitate in operare de 99,9% – atinge standardul TIER III – adică o funcţionare continuă  fără întreruperi atingând parametrii de calitate a energiei electrice, respectiv a tuturor utilităţilor. Potrivit proiectului iniţial, centrala trebuia să funcţioneze închis, numai pentru consumatorii din campusul Petrom City, asigurând independenţa energetică a sediului central şi mai ales a Data Center. S-a dovedit însă că se poate îmbunătăţi mult eficienţa prin majorarea producţiei de energie electrică şi termică în cogenerare şi a apărut ideea livrării surplusului de energie electrică  în Sistemul Energetic Naţional (SEN) şi respectiv a optimizării utilizării surselor.

    Descriere:

    Eficienţa centralei (consumul realizat de combustibil – gaze naturale – pentru producerea de electricitate) este foarte ridicată, peste 83%, comparativ cu media altor unităţi care produc în cogenerare (75%), datorită optimizării continue a producţiei de energie electrică prin producţia simultană de energie termică şi energie de răcire. Centrala beneficiază de sistem centralizat de control al funcţionării instalaţiilor electrice. Sistemul LMS (Load Management System) este o unitate de comandă şi monitorizare pentru instalaţiile electrice. Rolul acestuia este de a gestiona consumurile fiecărui consumator important din Petrom City căruia îi alocă un grad de prioritate în cazul în care există o producţie deficitară; tot LMS-ul asigură alimentarea consumatorilor când producţia de energie este la parametrii nominali de funcţionare. Sistemul BMS (Burner Management System) este o unitate de comandă şi monitorizare al instalaţiilor de producere energie termică şi de răcire. Logica de funcţionare a sistemului BMS este de a menţine în operare echipamentele de producere a energiei termice în funcţie de necesarul de energie. Astfel pot fi pornite/oprite boilerele de producere a apei calde şi controlate echipamentele de producere a apei răcite. 

    Detalii privind Procesul de trigenerare: centrala produce energie electrică prin intermediul a trei motoare cu gaz, producţie MWM GmbH, fiecare cu o capacitate de 1,5 MWh electrici şi 1,58 MWh termici. Utilajele folosesc gazul natural în ardere internă, produc energie electrică prin intermediul generatoarelor, iar căldura rezultată din procesul de combustie este recuperată prin instalaţii speciale. Tehnologia de care dispune centrala, de ultimă generaţie, face posibilă şi reutilizarea energiei termice, prin introducerea în maşini frigorifice care produc apă rece, de unde rezultă energia de răcire a clădirilor. Astfel se ajunge la un proces de trigenerare.

    Business Magazin a lansat în 24 noiembrie prima ediţie a catalogului “Cele mai inovatoare companii din România”.

  • Locul din România care i-a înnebunit pe străini: “Este Capela Sixtină a Europei de Est”

    Pasagerilor companiei aeriene Austrian Airlines, parte a grupului german Lufthansa, le este recomandată ca destinaţie turistică mănăstirea Voroneţ, în cel mai recent număr al revistei Austrian skylines. Voroneţ se înscrie în lista de recomandări alături de Paris, Tripoli, Skopje, Florenţa, Napoli sau Zurich.

    “Este Capela Sixtină a Europei de Est” se arată în descrierea mănăstirii Voroneţ, în numărul din vară al revistei Austrian skylines, citită de zeci de mii de pasageri care ajung la bordul aeronavelor companiei. 

    Prima atestare documentară a Mănăstirii Voroneţ este 22 ianuarie 1472, când Ştefan cel Mare dădea călugărilor – în frunte cu egumenul Misail – scutire de vamă pentru două măji de peşte care vor fi aduse de la Chilia sau din altă parte.

    În locul vechiului schit de lemn, Ştefan Vodă a ridicat actuala biserică, cu hramul Sfântul Gheorghe. Pisania bisericii arată că lucrările de construcţie au durat mai puţin de patru luni, de la 26 mai până la 14 septembrie 1488. Mitropoliţii Teofan I şi Grigorie Roşca s-au îngrijit de pictarea ei în exterior, cel din urmă adăugându-i şi un pridvor. Voroneţul reprezintă unul dintre primele monumente moldoveneşti creatoare de stil propriu, sinteză originală de elemente bizantine (plan treflat cu turlă pe naos), gotice (tendinţa de elansare a edificiului, arcurile frânte la chenarele uşilor şi ferestrelor, prezenţa contraforturilor) şi strict autohtone (turlă pe patru arcuri şi bază stelată, ocniţe sub cornişă, arcade oarbe la abside, friză de discuri smălţuite). Jilţurile şi o parte din strane aparţin secolului al XVI-lea.

    Austrian Airlines zboară direct de la Viena la Iaşi, de şase ori pe săptămână.