BusinessMagazin

Tag: atletism

  • Lucrurile stupide pe care îşi cheltuiesc banii unii dintre cei mai cunoscuţi sportivi. Tigri, brânză de măgar şi maşini de pompieri

    Tuturor ne place să ne răsfăţăm din când în când şi cheltuim bani pe tot felul de obiecte. Atleţii profesionişti nu sunt diferiţi, dar obiceiurile lor de consum sunt puţin altfel decât cele ale oamenilor obişnuiţi. Acestea sunt câteva dintre lucrurile neobişnuite făcute de atleti profesionişti cunoscuţi.

    Mike Tyson a cumpărat o pereche de tigri. Acest lucru nu a fost doar o parte din filmul “Hangover”, Mike Tyson chiar a cumpărat tigri. L-a costat 140.000 de dolari doar pentru a-i fi livraţi acasă şi 4.000 în fiecare lună pentru întreţinere.

    Jucătorul de baseball, Rickey Henderson, şi-a înrămat cecul de un milion de dolari, în loc să-l încaseze. The Oakland Athletics, echipa care i-a oferit cecul, a găsit o eroare în conturi şi l-au pus pe sportiv să încaseze cecul, apoi i-au făcut o replică pentru a putea fi înrămată.

    Novak Djokovic, jucătorul numărul unu din tenis, a cumpărat, la momentul respectiv, tot stocul de brânză de măgar din lume. Acest tip de brânză este extrem de scump, doar un kilogram costă 3.000 de dolari.

    Fostul jucător de baseball, Curt Schilling a înfiinţat un studio de jocuri video. După şase ani, compania a intrat în faliment, costând-ul pe Schilling peste 50 de milioane de dolari. În acest timp, compania a lansat un singur joc, “Kingdoms of Amalur: Reckoning”. Jocul s-a vândut destul de bine, dar nu îndeajuns pentru a salva compania.

    Patrick Peterson a “uitat” să-şi încaseze cecul de 15 milioane de dolari pe care l-a primit când a semnat cu echipa de fotbal american Arizona Cardinals.

    Allen Iverson mergea foarte des în deplasări pentru meciurile de baschet, dar nu-i plăcea să-şi facă bagajul pentru fiecare deplasare. El a hotărât că e mai simplu să cumpere îmbrăcăminte pe oriunde mergea. Poate şi astă e un motiv pentru care  Iverson a ajuns falimentar.

    Floyd Mayweather a pierdut 10 milioane de dolari pe un pariu. El a pariat că echipa de fotbal american, Denver Broncos va înfinge Seattle Seahawks în finala de la Super Bowl. Nici el, nici cei de la Broncos nu au fost fericiţi în ziua aceea, Denver Broncos pierzând cu 43 la 8.

    Alt jucător de baseball, Nelson Cruz a cumpărat o maşină de pompieri pentru oraşul natal din Republica Dominicană.

    Chris Singleton, jucătorul de baschet al echipei Washington Wizards, a vrut să câştige marele premiu al loteriei americane. A cumpărat 5.000 de bilete în valoare de 10.000 de dolari. Din nefericire pentru Singleton, acesta nu a câştigat.

    Deshawn Stevenson şi-a achiziţionat un ATM. Jucătorul de baschet a decis să-şi cumpere un ATM pentru a nu fi nevoit să meargă la bancă pentru a scoate bani cash.

    Vince Young a achiziţionat toate biletele de avion de pe o cursă, astfel încât să călătorească singur. Cu siguranţă, ar fi fost mai indicat să închirieze un avion privat.

    Fostul jucător de baseball, Lenny Dykstra era îndrăgostit de casa jucătorului de hochei Wayne Gretzky. Atât de mult încât a oferit 17,5 milioane de dolari pe ea, mult peste valoarea acesteia. Mai târziu, Dykstra a declarat faliment şi banca i-a luat casa. Înainte de asta, Dykstra a încercat să ascundă anumite obiecte înainte ca banca să i le ia, dar a fost prins. Acest lucru l-a costat şase luni în închisoare.

    Jucătorul de fotbal american, Arian Foster a cumpărat pentru colegii lui 10 scutere Segway.

     

     

  • Usain Bolt, campion mondial la 100 metri

    Bolt, care a fost cronometrat cu timpul de nouă secunde şi 79 de sutimi, l-a învins pe principalul său rival, americanul Justin Gatlin (9.80).

    Medalia de bronz a revenit sportivilor Trayvon Bromell (SUA) şi Andre de Grasse (Canada), ambii cronometraţi cu timpul de nouă secunde şi 92 de sutimi.

    Usain Bolt, în vârstă de 29 de ani, a cucerit pentru a treia oară în carieră titlul mondial la 100 metri, după ce s-a mai impus la Berlin (2009) şi Moscova (2013).

  • Cronică de film: Southpaw

    Încep prin a spune că cel mai bun lucru din Southpaw este interpretarea lui Jake Gyllenhaal (Prisoners, Nightcrawler, Donnie Darko, Zodiac). Actorul de 35 de ani îşi face treaba cu brio, aşa cum a făcut-o de nenumărate ori de-a lungul anilor. Gyllenhaal este unul dintre cei mai talentaţi actori ai generaţiei sale, iar alegerea sa de a juca mai mult în producţii independente este singura explicaţie pentru faptul că a fost ignorat de Academia Americană de Film (Gyllenhaal are o singură nominalizare la Oscar, pentru rolul din Brokeback Mountain). În distribuţie îi regăsim şi pe excelentul Forest Whitaker (Last King of Scotland, Platoon, Lee Daniels’ The Butler) şi pe Rachel McAdams (Midnight in Paris, Sherlock Holmes, About Time).

    Regia filmului este semată de Antoine Fuqua, cunoscut publicului larg mai ales pentru filme de acţiune precum Olympus Has Fallen, The Equalizer, Shooter sau Training Day. Trecerea către genul dramatic nu pare să îi fi prins foarte bine, pentru că desfăşurarea pare pe alocuri grăbită, iar acest lucru duce la o lipsă de profunzime a caracterelor prezentate. Spectatorul nu ajunge să cunoască bine personajele, iar asta afectează experienţa generală a filmului.

    Scenariul prezintă un atlet aflat în anii de glorie, care ajunge pe culmile disperării, dar reuşeşte, în cele din urmă, să găsească puterea de a triumfa din nou. Povestea are câteva momente dramatice bine realizate, dar nu reuşeşte să surprindă pe parcursul celor mai mult de două ore. Spectatorul ştie, încă de la bun început, cum se va termina filmul.

    În concluzie, Southpaw este un film mediocru, dar acest lucru se datorează în mare măsură actorilor. Cu o altă distribuţie, el ar fi trecut neobservat şi fără prea mult succes. Este un film cu o desfăşurare uşor de anticipat, destinat în mare măsură celor care au apreciat filme precum Rocky sau The Fighter.

    Nota: 7/10

  • Cronică de film: Southpaw

    Încep prin a spune că cel mai bun lucru din Southpaw este interpretarea lui Jake Gyllenhaal (Prisoners, Nightcrawler, Donnie Darko, Zodiac). Actorul de 35 de ani îşi face treaba cu brio, aşa cum a făcut-o de nenumărate ori de-a lungul anilor. Gyllenhaal este unul dintre cei mai talentaţi actori ai generaţiei sale, iar alegerea sa de a juca mai mult în producţii independente este singura explicaţie pentru faptul că a fost ignorat de Academia Americană de Film (Gyllenhaal are o singură nominalizare la Oscar, pentru rolul din Brokeback Mountain). În distribuţie îi regăsim şi pe excelentul Forest Whitaker (Last King of Scotland, Platoon, Lee Daniels’ The Butler) şi pe Rachel McAdams (Midnight in Paris, Sherlock Holmes, About Time).

    Regia filmului este semată de Antoine Fuqua, cunoscut publicului larg mai ales pentru filme de acţiune precum Olympus Has Fallen, The Equalizer, Shooter sau Training Day. Trecerea către genul dramatic nu pare să îi fi prins foarte bine, pentru că desfăşurarea pare pe alocuri grăbită, iar acest lucru duce la o lipsă de profunzime a caracterelor prezentate. Spectatorul nu ajunge să cunoască bine personajele, iar asta afectează experienţa generală a filmului.

    Scenariul prezintă un atlet aflat în anii de glorie, care ajunge pe culmile disperării, dar reuşeşte, în cele din urmă, să găsească puterea de a triumfa din nou. Povestea are câteva momente dramatice bine realizate, dar nu reuşeşte să surprindă pe parcursul celor mai mult de două ore. Spectatorul ştie, încă de la bun început, cum se va termina filmul.

    În concluzie, Southpaw este un film mediocru, dar acest lucru se datorează în mare măsură actorilor. Cu o altă distribuţie, el ar fi trecut neobservat şi fără prea mult succes. Este un film cu o desfăşurare uşor de anticipat, destinat în mare măsură celor care au apreciat filme precum Rocky sau The Fighter.

    Nota: 7/10

  • Noul trend al hipsterilor: un atlet italian introduce modelul “jumătate barbă-jumătate ras”

    De ce trebuie să alegi între a te bărbieri sau a îţi lăsa o barbă de hipster? Graţie unui atlet italian, acum le poţi avea pe amândouă.

    Săritorul în înălţime Gianmarco Tamberi, proaspăt medaliat cu argint la Diamond League în Londra, a tras atenţia spectatorilor mai degrabă datorită imaginii sale nonconformiste.

    Tamberi a apărut prima dată cu o jumătate de barbă la campionatele europene din martie, dar se gândeşte la acest look încă din 2011, potrivit celor de la Quartz. Tânărul spune că imaginea sa unică îi poartă noroc; dacă ne uităm la faptul că a doborât pe 1 iulie recordul Italiei la săritură în înălţime, pare să aibă dreptate.

  • Atleta etiopiană Genzebe Dibaba a stabilit un record mondial la 5.000 de metri în sală

    Precedentul record, de 14 minute, 24 de secunde şi 37 de sutimi îi aparţinea din data de 18 februarie 2009 tot unei sportive din Etiopia, Meseret Defar.

    Dibaba deţine în prezent recordurile în sală la 1.500 m, 3.000 m. şi 5.000 m, fiind prima femeie care reuşeşte o astfel de triplă.

  • Sebastian Coe va candida la preşedinţia IAAF

    Coe, 58 de ani, dublu campion olimpic în proba de 1.500 de metri şi dublu vicecampion olimpic la 800 de metri, a condus Comitetul de organziare a JO de la Londra din 2012.

    Sebastian Coe, preşedinte al comitetului olimpic britanic, va candida pentru postul pe care îl va lăsa liber actualul conducător al IAAF, senegalezul Lamine Diack, în vârstă de 81 de ani, care se va retrage în august 2015, după 16 ani petrecuţi la şefia forului.

    Este de aşteptat ca Sebastian Coe să îl aibă contracandidat pe ucraineanul Serghei Bubka, fost recordmen mondial la săritura cu prăjina, care ocupă de asemenea funcţia de vicepreşedinte al IAAF.

    Sir Sebastian Coe va primi, joi, din partea preşedintelui COSR, Alin Petrache, cea mai înaltă distincţie a Comitetului Olimpic şi Sportiv Român, Colanul Olimpic. Coe va primi distincţia în cadrul unei festivităţi care va avea loc la Muzeul Olimpic din Bucureşti.

  • Cealaltă cursă a antreprenorilor şi managerilor din mediul de afaceri autohton

    „Ce căutăm noi aici?“, s-au întrebat din ochi Dragoş Petrescu şi soţia lui, Karin, anul trecut, când au urcat pentru prima dată în autobuzul care îi transfera de la aeroportul din Atena către prima cursă de triatlon montan la care se înscriseseră. 

    Toţi oamenii din jurul lor erau perfect tonifiaţi, cu zâmbete largi pe faţă şi fericiţi să îşi revadă prietenii de la competiţiile anterioare. „Voi cine sunteţi?“, i-a remarcat la un moment dat pe soţii Petrescu unul dintre atleţi. „Sunteţi la prima participare la un triatlon montan şi aţi venit direct la xTerra?“, a continuat atletul prietenos, stârnind un hohot de râs în tot autocarul. Hohotul a fost însă prietenos, iar Dragoş şi Karin, deşi au terminat ultimii competiţia recunoscută printre atleţi drept cel mai dificil triatlon montan din lume, au devenit încrezători în forţele lor pentru că nu au abandonat. Anul acesta au mers la al doilea triatlon montan, pe cel mai greu traseu al xTerra, în Franţa, şi vor merge şi în 2015 tot la xTerra, moment când le vor lua cu ei şi pe cele trei fiice ale lor, care sunt pasionate de sport şi mai ales de înot.

    ÎN URMĂ CU ZECE ANI, CÂND LANSA RESTAURANTELE CITY GRILL, DRAGOŞ PETRESCU AVEA 106 KILOGRAME. GLUMEŞTE ŞI SPUNE CĂ AVEA EXACT ASPECTUL UNUI PATRON DE RESTAURANT PASIONAT DE MENIREA LUI DE A HRĂNI OAMENII. Întâlnirea sa cu sportul a coincis cu prima sa întâlnire cu Valeria van Groningen (soţia lui Steven van Groningen, unul dintre cei mai cunoscuţi oameni din business care fac sport de performanţă), care i-a propus să facă o pasta party după Maratonul Bucureşti la unul dintre restaurantele lui. „Eram interesat de viaţa sănătoasă, deşi mai mult în teorie, eram în plină dezvoltare a brandului Buongiorno, am decis să facem acea pasta party după maraton şi tot atunci mi-am zis că nu e OK să organizăm pasta party şi să nu participăm la maraton. Aşa că am făcut o echipă de patru pentru ştafetă, iar asta a devenit un trend în companie“, îşi aminteşte zâmbind Dragoş Petrescu perioada care i-a schimbat viaţa. Decizia de a participa la maraton a însemnat începerea antrenamentelor. S-a pregătit timp de şase luni în Herăstrău şi pe stadionul Tineretului pentru a reuşi să alerge cei 10 kilometri. Admite că, la început, după 500 de metri aproape leşina. A alergat susţinut însă şi „am putut să mă bucur de fiecare etapă – când am reuşit să alerg 2 kilometri sau 3 sau 5“.

    Un bun prieten al său alergător l-a sfătuit ce pantofi de sport să îşi ia (Axis pentru alergare), dar şi să îşi ia întotdeauna pantofi cu un număr şi jumătate mai mari sau să doarmă bine nopţile. De la alergarea la ştafetă la Maratonul Bucureşti în urmă cu şapte ani şi până la triatlonul finalizat la Hamburg în urmă cu patru ani alergarea a devenit parte a rutinei zilnice pentru Dragoş Petrescu. Şi-a schimbat radical alimentaţia, vegetalele însemnând acum 70% din meniul său (completate cu peşte 20%, carbohidraţi 5%, produse de origine animală 5%), numărul de ore de somn, şi-a stabilit un program de antrenament de 1-2 ore pe zi în şase zile din săptămână.

    Acum are 87 de kilograme şi crede că „alergarea te face mai puternic şi mai sănătos, iar principalul beneficiu este schimbarea stilului de viaţă – după ce începi să alergi susţinut nu mai poţi merge să mănânci ceafă de porc şi să bei trei baterii de vin. Fără să îţi interzici, pur şi simplu nu mai poţi“. De la alergat la ştafetă a trecut la semimaraton, apoi s-a reorientat către triatlon. A considerat că i se potriveşte mai bine, atât ca sport, fiind mai complex, cât şi ca pregătire.

    TRIATLONUL ESTE SPORTUL CARE A CÂŞTIGAT CEL MAI MULT ÎN POPULARITATE ŞI ÎN VIZIBILITATE ÎN ULTIMII ANI. Adrian Nănulescu, CEO al La Fântâna şi sportiv de triatlon, dar şi preşedintele federaţiei de profil, spune că fenomenul de creştere a triatlonului a coincis cu organizarea Triathlon Challenge Mamaia din 2009. Al doilea vârf de creştere pentru acest sport a venit după înfiinţarea Federaţiei Române de Triatlon, în 2012, care a început susţinerea şi promovarea competiţiilor sportive, dar şi încurajarea şi participarea amatorilor.

    Nănulescu ţine să precizeze că practicarea triatlonului, dar şi creşterea interesului pentru alte sporturi au venit într-un context favorabil: „Tendinţa generală este de a face ceea ce trebuie pentru tine, de a avea o viaţă mai activă şi mai sănătoasă, e parte dintr-un context mai amplu. Deschizi orice revistă şi găseşti sfaturi despre cum să trăieşti mai sănătos şi mai echilibrat“. Participarea mai multor oameni din business la competiţiile de triatlon, dintre care cel mai cunoscut este Steven van Groningen, CEO al Raiffeisen Bank, a avut un rol important de popularizare: „Au existat câteva personaje cârlig, peste 20 de participanţi de la vârful afacerilor care concurează regulat şi care sunt catalizatori pentru atragerea altor persoane în triatlon – datorită acestora, dintr-o dată numărul de participanţi a crescut considerabil, iar evenimentul a câştigat vizibilitate“. Conform lui Nănulescu, sportivii din mediul de business au adus nu numai „soft power“, prin influenţarea altor persoane, dar şi resurse pentru promovarea tradiţională.

     

  • Administraţia penitenciarelor sud-africane: Avem condiţii pentru a-l încarcera pe Pistorius

    “Pot să confirm cu toată încrederea că, în cazul în care tribunalul, nu contează în ce moment, decide că el trebuie să meargă la închisoare, există locuri unde noi putem să-l încarcerăm pe acuzat“, a declarat Zacharia Modise, înalt responsabil al serviciilor penitenciare sud-africane, informează AFP.

    Acesta nu a ascuns existenţa unor probleme, Africa de Sud democratică moştenind clădiri foarte vechi de pe vremea apartheidului, când scopul era de a-i închide pe deţinuţi şi nu de a-i reabilita.

    Numeroase închisori se confruntă cu o lipsă de gardieni, iar statul este acuzat deseori că nu face nimic pentru a garanta securitatea deţinuţilor în închisoare, unde bandele fac legea. Dar închisorile – peste 230 – nu sunt toate la fel.

    Parchetul, care se luptă de luni pentru a împiedica dictarea unei pedepse uşoare, cum sugerează apărarea, i-a cerut lui Modise să confirme că aripa medicală a închisorii centrale din Pretoria “Kgosi Mampuru” are celule individuale.

    “Da, cu toalete, un pat cu saltea, o pătură, o pernă şi lenjerie“, a răspuns responsabilul. “Şi un dulap individual?”, a întrebat procurorul Gerrie Nel. “Da”, a răspuns Modise.

    “Putem asigura că drepturile sale individuale sunt respectate şi, cu privire la sănătatea lui, el poate fi tratat corect”, a continuat oficialul, înainte ca avocatul lui Pistorius, Barry Roux, să evoce cazuri de tortură în închisoare, de duşuri defecte şi de absenţa căzilor de baie.

    “Onorată instanţă, afirm că există căzi de baie în unitatea noastră medicală. Nu există căzi pentru deţinuţi normali“, a precizat Modise.

    Oscar Pistorius, în vârstă de 27 de ani, a împuşcat-o mortal la 14 februarie 2013 pe Reeva Steenkamp, model sud-african cu care avea o relaţie de trei luni.

    Procesul lui Pistorius a început în luna martie 2014. Judecătoarea Thokozile Masipa a citit în instanţă, la 12 septembrie, concluziile sale în acest caz.

    Campionul paralimpic Oscar Pistorius a fost găsit vinovat de omor din culpă de justiţia sud-africană, dar a obţinut dreptul de a rămâne în libertate pe cauţiune până la reluarea discuţiilor în cazul său la tribunalul din Pretoria.

    Luni, la Pretoria au început pledoariile finale ale apărării şi acuzării pentru determinarea sentinţei în cazul lui Oscar Pistorius.

  • Administraţia penitenciarelor sud-africane: Avem condiţii pentru a-l încarcera pe Pistorius

    “Pot să confirm cu toată încrederea că, în cazul în care tribunalul, nu contează în ce moment, decide că el trebuie să meargă la închisoare, există locuri unde noi putem să-l încarcerăm pe acuzat“, a declarat Zacharia Modise, înalt responsabil al serviciilor penitenciare sud-africane, informează AFP.

    Acesta nu a ascuns existenţa unor probleme, Africa de Sud democratică moştenind clădiri foarte vechi de pe vremea apartheidului, când scopul era de a-i închide pe deţinuţi şi nu de a-i reabilita.

    Numeroase închisori se confruntă cu o lipsă de gardieni, iar statul este acuzat deseori că nu face nimic pentru a garanta securitatea deţinuţilor în închisoare, unde bandele fac legea. Dar închisorile – peste 230 – nu sunt toate la fel.

    Parchetul, care se luptă de luni pentru a împiedica dictarea unei pedepse uşoare, cum sugerează apărarea, i-a cerut lui Modise să confirme că aripa medicală a închisorii centrale din Pretoria “Kgosi Mampuru” are celule individuale.

    “Da, cu toalete, un pat cu saltea, o pătură, o pernă şi lenjerie“, a răspuns responsabilul. “Şi un dulap individual?”, a întrebat procurorul Gerrie Nel. “Da”, a răspuns Modise.

    “Putem asigura că drepturile sale individuale sunt respectate şi, cu privire la sănătatea lui, el poate fi tratat corect”, a continuat oficialul, înainte ca avocatul lui Pistorius, Barry Roux, să evoce cazuri de tortură în închisoare, de duşuri defecte şi de absenţa căzilor de baie.

    “Onorată instanţă, afirm că există căzi de baie în unitatea noastră medicală. Nu există căzi pentru deţinuţi normali“, a precizat Modise.

    Oscar Pistorius, în vârstă de 27 de ani, a împuşcat-o mortal la 14 februarie 2013 pe Reeva Steenkamp, model sud-african cu care avea o relaţie de trei luni.

    Procesul lui Pistorius a început în luna martie 2014. Judecătoarea Thokozile Masipa a citit în instanţă, la 12 septembrie, concluziile sale în acest caz.

    Campionul paralimpic Oscar Pistorius a fost găsit vinovat de omor din culpă de justiţia sud-africană, dar a obţinut dreptul de a rămâne în libertate pe cauţiune până la reluarea discuţiilor în cazul său la tribunalul din Pretoria.

    Luni, la Pretoria au început pledoariile finale ale apărării şi acuzării pentru determinarea sentinţei în cazul lui Oscar Pistorius.