BusinessMagazin

Tag: Arctic

  • Exploratorii ruşi au făcut ”descoperirea anului” într-o mlaştină

    Un vapor britanic al cărui echipaj dorea să găsească drumul către Siberia a fost descoperit la 140 de ani de la scufundare.

    Cercetătorii ruşi au descoperit ,,The Thames” un vapor care naviga în apele arctice în secolul XIX. Acesta s-a scufundat în apele adânci ale fluviului Yanisei.

    ,,Ştiam că The Thames se afla undeva în zonă. Aşa că am trecut la treabă”, a declarat Alexander Goncharov, profesor în istoria arctică, la Universitatea Aerospace din Siberia, şi unul dintre membrii expediţiei.

    Vezi aici cum au reuşit ruşii să facă descoperirea anului şi cât de importantă este

  • Exploratorii ruşi au făcut ”descoperirea anului” într-o mlaştină

    Un vapor britanic al cărui echipaj dorea să găsească drumul către Siberia a fost descoperit la 140 de ani de la scufundare.

    Cercetătorii ruşi au descoperit ,,The Thames” un vapor care naviga în apele arctice în secolul XIX. Acesta s-a scufundat în apele adânci ale fluviului Yanisei.

    ,,Ştiam că The Thames se afla undeva în zonă. Aşa că am trecut la treabă”, a declarat Alexander Goncharov, profesor în istoria arctică, la Universitatea Aerospace din Siberia, şi unul dintre membrii expediţiei.

    Vezi aici cum au reuşit ruşii să facă descoperirea anului şi cât de importantă este

  • Insula nelocuibilă de pe Pământ care are o climă asemănătoare cu cea de pe planeta Marte – GALERIE FOTO

    Insula Devon se află în Golful Baffin, aparţinând Arhipelagului Arctic Canadian. Este cea mai mare insulă nelocuită de pe Pământ, având o suprafaţă de 55.000 km2 . Solul rămâne îngheţat pe tot parcursul anului, în cea mai mare parte a insulei, iar stratul de gheaţă are o grosime de aproximativ 500 – 700 de metri. Doar pentru o perioadă scurtă, de 45-50 de zile, în timpul verii, zăpada se topeşte în zonele sudice ale insulei, unde temperaturile ajung  8° C. Temperatura medie anuală este de -16 ° C . Cu alte cuvinte, Insula Devon este un loc pustiu, lipsit de plante sau animale, dominat doar roci îngheţate.

    Pentru oamenii de ştiinţă zona este un loc extrem de interesant. Decorul său pustiu şi clima aspră din timpul scurtei veri sunt foarte asemănătoare cu condiţiile de pe Marte. Aici, încă din anul 2001, un grup de oameni care lucrează la un proiect internaţional de cercetare numit Mars Proiectul Haughton ( HMP ), studiază modul în care exploratorii umani s-ar putea adapta vieţii de pe planeta roşie.

    Cititi mai multe pe www.cunoastelumea.ro

  • Insula nelocuibilă de pe Pământ care are o climă asemănătoare cu cea de pe planeta Marte – GALERIE FOTO

    Insula Devon se află în Golful Baffin, aparţinând Arhipelagului Arctic Canadian. Este cea mai mare insulă nelocuită de pe Pământ, având o suprafaţă de 55.000 km2 . Solul rămâne îngheţat pe tot parcursul anului, în cea mai mare parte a insulei, iar stratul de gheaţă are o grosime de aproximativ 500 – 700 de metri. Doar pentru o perioadă scurtă, de 45-50 de zile, în timpul verii, zăpada se topeşte în zonele sudice ale insulei, unde temperaturile ajung  8° C. Temperatura medie anuală este de -16 ° C . Cu alte cuvinte, Insula Devon este un loc pustiu, lipsit de plante sau animale, dominat doar roci îngheţate.

    Pentru oamenii de ştiinţă zona este un loc extrem de interesant. Decorul său pustiu şi clima aspră din timpul scurtei veri sunt foarte asemănătoare cu condiţiile de pe Marte. Aici, încă din anul 2001, un grup de oameni care lucrează la un proiect internaţional de cercetare numit Mars Proiectul Haughton ( HMP ), studiază modul în care exploratorii umani s-ar putea adapta vieţii de pe planeta roşie.

    Cititi mai multe pe www.cunoastelumea.ro

  • Insula nelocuibilă de pe Pământ care are o climă asemănătoare cu cea de pe planeta Marte – GALERIE FOTO

    Insula Devon se află în Golful Baffin, aparţinând Arhipelagului Arctic Canadian. Este cea mai mare insulă nelocuită de pe Pământ, având o suprafaţă de 55.000 km2 . Solul rămâne îngheţat pe tot parcursul anului, în cea mai mare parte a insulei, iar stratul de gheaţă are o grosime de aproximativ 500 – 700 de metri. Doar pentru o perioadă scurtă, de 45-50 de zile, în timpul verii, zăpada se topeşte în zonele sudice ale insulei, unde temperaturile ajung  8° C. Temperatura medie anuală este de -16 ° C . Cu alte cuvinte, Insula Devon este un loc pustiu, lipsit de plante sau animale, dominat doar roci îngheţate.

    Pentru oamenii de ştiinţă zona este un loc extrem de interesant. Decorul său pustiu şi clima aspră din timpul scurtei veri sunt foarte asemănătoare cu condiţiile de pe Marte. Aici, încă din anul 2001, un grup de oameni care lucrează la un proiect internaţional de cercetare numit Mars Proiectul Haughton ( HMP ), studiază modul în care exploratorii umani s-ar putea adapta vieţii de pe planeta roşie.

    Cititi mai multe pe www.cunoastelumea.ro

  • O comună cu 4.000 de locuitori devine „sediul” fabricii de 100 milioane de euro a Arctic

    Arctic, cel mai mare producător de electrocasnice din România care deţine o fabrică la Găeşti (jud. Dâmboviţa), a luat circa 70 de hectare de teren în comuna Ulmi, cu circa 4.000 de locuitori, unde va construi o fabrică de maşini de spălat. Aici, producătorul va angaja circa 2.500 de oameni.

    „Arctic SA a depus o cerere pentru emiterea certificatului de urbanism pentru construcţia unei unităţi de producţie a maşinilor de spălat rufe şi vase, depozit produse finite, laboratoare, birouri, cantină, parcări, alei carosabile şi pietonale, împrejmuire, branjament utilităţi şi organizare de şantier ”, a declarat pentru ZF Adrian Dumitru, vicepreşedintele Consiliului Judeţean Dâmboviţa.

    Informaţia a apărut pentru prima dată în presa locală. 

    Citiţi mai multe pe www.zf.ro

  • Lecţia de business: Frederick şi Fred Trump

    Frederick Trump  (n. Friederich Trump, 14 martie 1869 – 30 martie 1918) este tatăl oamenilor de afaceri Fred şi John G. Trump şi bunicul magnatului american şi candidatului la preşedinţia americană din acest an Donald Trump.

    Frederick Trump a făcut avere operând hoteluri, restaurante şi bordeluri în Statele Unite ale Americii şi în Canada, în oraşe aflate în dezvoltare. Trump s-a născut în oraşul Pfalz din regiunea germană Kallstad, în familia lui Christian Johannes Trump şi Katherina Kober, ce îşi câştigau existenţa prin cultivarea de vie.

    A emigrat în New York în 1885 şi a lucrat acolo ca bărbier timp de şase ani. În 1891 s-a mutat în Seattle, Washington, unde a pus bazele unui restaurant „decadent“, cunoscut ca Poodle Dog (Pudelul – n.r.). În 1894, Trump a început să administreze un hotel în oraşul minier Monte Cristo, iar trei ani mai târziu, după ce a auzit de goana după aur din Klondike, a început să administreze un alt restaurant pentru prospectorii ce soseau în zona respectivă. În aprilie 1899 s-a mutat în Bennett, British Columbia, unde a lansat restaurantul şi hotelul Arctic, dezvoltate în corturi.

    Cererea pentru hotel şi restaurant a crescut atât de mult încât a ajuns  să ocupe o clădire cu două etaje. „Pentru bărbaţii singuri, Arctic are excelente condiţii de cazare, restaurantul este la fel de bun, dar nu aş sfătui pe nicio femeie respectabilă să meargă să doarmă acolo pentru că ar putea să audă lucruri neplăcute şi s-ar îngrozi de depravatele propriului gen“, descria Frederick Trump locul într-o scrisoare adresată ziarului Yukon Sun. Casa Arctic era cel mai mare şi cel mai decadent restaurant din regiunea Klondike, ce oferea fructe proaspete şi cocoş polar, în adiţie la preparatele principale din carne de cal, potrivit surselor vremii.

    Odată cu dezvoltarea liniei de cale ferată ce lega Bennett de oraşul Whitehorse din teritoriul canadian Yukon, Trump a pus bazele restaurantului şi hanului White Horse în oraşul cu acelaşi nume. În 1901 însă, Frederick Trump a început să aibă temeri în ce privea încetarea goanei după aur şi, în consecinţă, asupra declinului prostituţiei, astfel că şi-a vândut investiţiile şi s-a întors în Germania. În 1902, s-a însurat cu vecina sa, Elizabeth Christ (10 octombrie 1880 – 6 iunie 1966). Autorităţile germane l-au determinat însă pe Trump să emigreze din nou pentru a evita taxele şi serviciul militar obligatoriu, astfel că s-a întors în Statele Unite ale Americii.

    A început din nou să lucreze ca bărbier şi manager de restaurant în Woodhave, Queens, locul în care fiii săi, Fred şi John, s-au născut în 1905 şi 1907. În 1918, Frederick Trump a murit din cauza pandemiei de gripă din perioada respectivă. Începuse însă să investească în imobiliare în Queens, iar soţia sa şi fiul său Fred i-au continuat proiectele sub umbrela companiei Elizabeth Trump & Son. Deşi ambii săi părinţi erau germani, Fred Trump le-a spus tuturor cunoştinţelor ani întregi după cel de al doilea război mondial că familia sa avea origini suedeze – motivând acest lucru, potrivit nepotului său, John Walter, prin faptul că „avea mulţi chiriaşi germani şi nu era un lucru bun să fii german în vremurile respective“.

    Fred Trump a intrat în afacerile din domeniul imobiliar în 1927, la 22 ani, iar la sfârşitul anilor 1920 a început să construiască locuinţe unifamiliale în Queens, pe care le vindea cu câte 3.990 de dolari. Până la mijlocul anilor 1930, în mijlocul Marii Depresiuni, a contribuit la pionieratul unor suermarketuri cu Piaţa Trump din Woodhaven, ce se promova prin motto-ul „Serveşte-te şi economiseşte!“, ce a adus un succes rapid. După un an, a vândut pentru un profit consistent afacerea lanţului de supermarketuri King Hullen, ce există şi în zilele noastre. În timpul celui de-al doilea război mondial, a construit barăci şi  apartamente pentru personalul marinei americane din apropierea şantierelor navale de pe coasta de est.

    După război, s-a axat pe construcţia de case pentru familiile veteranilor ce se întorceau din război, cu venituri medii. A construit două complexe în 1949 şi 1950, ce aveau un total de 2.700 de apartamente, iar în 1963 a construit satul Trump din Coney Island, cu 3.800 de apartamente. În 1968, fiul său în vârstă de 22 de ani, Donald, s-a alăturat afacerii Trump Management Co.

    În timp ce Fred Trump s-a concentrat pe Brooklyn şi Queens, fiul său, căruia îi împrumutase bani, a început dezvoltările imobiliare în Manhattan. Până la moartea sa, Fred Trump a strâns o avere estimată la între 250 şi 300 de milioane de dolari. Fiul său avea anul trecut o avere de aproximativ 4 miliarde de dolari, potrivit estimărilor publicaţiei americane Forbes.

  • Despre strategie, la rece

    Doar Dero şi Borsec au depăşit arctic în topul celor mai puternice branduri autohtone (potrivit unlock market research), producătorul de electrocasnice sărbătorind în acest an 45 de ani de existenţă şi 25 de milioane de frigidere vândute.

    Hasan Ali Yardimci are 42 de ani şi a preluat în luna octombrie a anului trecut poziţia de director general al Arctic România, înlocuind-o pe Monica Iavorschi, care a condus timp de mai bine de şase ani cel mai mare producător local de electrocasnice. Iavorschi a plecat de la şefia Arctic pentru a prelua funcţia de director de marketing la nivelul grupului Arcelik, compania-mamăa Arctic. 

    Noul şef al Arctic România lucrează pentru grupul turc Arcelik din 2009, când a ocupat poziţia de director de planificare strategică şi de dezvoltare în afaceri. Anterior a lucrat în consultanţă strategică, în retail şi bunuri de larg consum în cadrul companiilor McKinsey & Co., SAB Miller şi Sears Holdings. Se simte bine în România, îi place limba şi a început să-i descopere subtilităţile. „Mă simt foarte confortabil aici, oamenii sunt foarte primitori”, spune Yardimci, care apreciază parcurile din Bucureşti şi îi place bucătăria românească, însă consideră că infrastructura ţării este o problemă. Se află în poziţia de CEO al Arctic de un an, iar adaptarea la munca din România nu a fost grea: „România este o ţară primitoare şi este uşor să faci afaceri aici ca străin. Am moştenit o echipă grozavă care m-a ajutat să mă adaptez locului, iar o echipă bunăeste un lucru esenţial pentru o companie cu ambiţii”.

    Directivele cu care Hasan Ali Yardimci a venit în România (şi care au fost trasate de Hakan Bulgurlu, şeful Arcelik, companie care deţine şi Arctic) vizează o creştere a cotei de piaţă a produselor Arctic în România până la 50%, în momentul de faţă fiind la 35%. România reprezintă a doua ţară ca mărime a cotei de piaţă, după Turcia.  Pentru a atinge acest obiectiv, Hasan Ali Yardimci se bazează pe revenirea economiei şi pe piaţa care ”încă nu şi-a atins potenţialul maxim”. 

    Majoritatea electrocasnicelor mari au fost cumpărate în perioada de dinaintea crizei, în 2005-2007, când piaţa creditelor de consum era în floare, iar produsele electro-IT se cumpărau pe banda rulantă datorită creditelor cu buletinul. A urmat o perioadă de scădere, iar vânzările de frigidere au început să crească din nou în abia în 2014, după doi ani consecutivi de declin. Scăderea adusă de criză a înjumătăţit însă piaţa frigiderelor, vânzările scăzând cu 40%.Datele Arctic arată că anul trecut nu au revenit doar frigiderele pe plus, ci şi maşinile de spălat (cu 14% în termen de volum şi cu 17% în valoare) şi cele de gătit (creştere de 12% în termen de valoare şi 8% în volum).

    Însă, pentru a ajunge la o cotă de piaţă de 50%, creşterile pe segmentele tradiţionale precum frigiderele sau maşinile de spălat nu sunt de ajuns. Noi motoare de creştere ar putea fi şi segmentele mai mici, precum maşinile de spălat vase sau uscătoarele. “România este în continuare o piaţă emergentă. Rata de penetrare a unor electrocasnice este încă mică. De exemplu, maşinile de spălat vase nu sunt comune în România, se vând cam 30-40.000 de unităţi pe an, ceea ce este un număr foarte mic în comparaţie cu populaţia ţării. Dacă românii vor avea acces la mai multe resurse cred că acest tip de electrocasnice, pe viitor, va face parte din rutina zilnică a acestuia”, subliniază Yardimici.

    Acest segment are potenţial important de creştere: potrivit datelor oferite de compania de cercetare de piaţă Euromonitor, doar 6% dintre gospodăriile româneşti au maşină de spălat vase, pe când gradul de penetrare a acestui tip de electrocasnice este de 34% în Cehia şi aproape 70% în Germania. Pentru a creşte numărul unităţilor de maşini de spălat vase sau uscătoare şi pentru ca astfel de produse să ajungă în casele românilor, Hasan Ali Yardimci spune că trebuie „să articulăm mai bine beneficiile unor astfel de produse. Spre exemplu, o maşină de spălat ar putea economisi timp. Însă există anumite bariere care împiedică cumpărarea unor astfel de produse, poate consumatorul crede că nu are nevoie de ea sau că aceasta ar consuma prea multă apă sau energie. De fapt, noi trebuie să comunicăm mai mult, să explicăm anumite lucruri, să înţelegem mai bine consumatorul.Este nevoie de o anumită educaţie în acest sens. Va fi nevoie de timp”.

    Diversificarea produselor prezente pe piaţa locală este una din cheile atingerii cotei de piaţă vizate de grup: „Cred că avem un număr de produse foarte bune în diferite categorii. Însăva trebui să aducem şi alt fel de produse pe piaţa din România. Să aducem produse în categoriile consacrate, dar şi în categoriile emergente, precum uscătoarele. Nu o să fie uşor, trebuie să  facem multe lucruri corect”, afirmă Yardimci, care precizează că Arctic investeşte mult în comunicarea online, lucrând cu ambasadori de brand şi orientat către consumator. „Suntem o companie care nu obişnuim să ne lăudam produsele prea mult. Dar poate ar trebui să o facem.”
    Compania este prezentă în România cu trei branduri – Arctic, Grundig şi Beko – atât pe segmentul electrocasnicelor mari, cât şi mici. Doar frigiderele sunt produse pe plan local, celelalte electrocasnice fiind produse în celelalte fabrici ale grupului.

    Planurile Artic sunt în tandem cu planurile grupului, ţinta articulată de Hakan Bulgurlu, CEO-ul Arcelik, fiind dublarea cifrei de afaceri în cinci ani.Astfel, planurile pentru viitor implică o creştere a cotei de piaţă a produselor Arctic, dar şi creşterea pieţei în sine. „Vrem să obţinem o bucată cât mai mare din plăcintă, dar în acelaşi timp vrem să creştem şi plăcinta”, punctează Yardimci. Pentru ca acest lucru să fie posibil, este nevoie ca România să devină un nume proeminent pe piaţa producţiei de electrocasnice.

    Fabrica Arctic de la Găeşti exportă 85% din producţia de frigidere în 60 de ţări, cele mai importante pieţe de export fiind Italia, Polonia sau Turcia. Pe piaţa locală se mai află producători importanţi pentru industria de profil, producători precum Electrolux, Philips, DeLonghi sau Kärcher. România ar putea deveni un hub al producţiei de electrocasnice, dar, pentru ca acest lucru să devină realitate, este nevoie de anumite elemente, semnalizate de Hasan Ali Yardimci: “Este nevoie de o piaţă mare, de o sursă importantă de oameni talentaţi, atât în management, cât şi muncitori, este nevoie de stabilitate, o infrastructură bine pusă la punct. Dacă stai săte gândeşti la toţi aceşti parametri aş spune că România bifează toate aspectele. Piaţa nu este mare, dar România are o populaţie de 20 de milioane de oameni.

    De asemenea, poziţionarea în «inima» Europei reprezintă o deschidere importantă către pieţele din Europa, Asia sau Africa.Infrastructura se dezvoltă, mai încet decât ar fi ideal, dar se dezvoltă. Cred că România ar putea fi următoarea frontierăa investiţiilor în diferite categorii. Dar acest lucru nu se va întâmpla peste noapte”.

    300 milioane de euro este cifra de afaceri a grupului Arctic în România anul trecut.

    3.000, numărul  de angajaţi care lucrează în cadrul Arctic România.

    110 milioane de euro reprezintă investiţiile realizate din  2002 până acum de Arcelik  în fabrica Arctic  de la Găeşti

    1,6 milioane, numărul de frigidere produse la Găeşti care au fost exportate în 2014

  • „Inovaţie, inovaţie, inovaţie!“

    A spus entuziasmat Hakan Bulgurlu, CEO-ul grupului Arcelik, în timpul interviului de la târgul IFA 2015 de la Berlin. Un fel de motto care ar putea fi responsabil pentru rezultatele Beko şi viitorul grupului Arcelik.

    Grupul a fost prezent cu mărcile Beko şi Grundig în cadrul târgului de electronice şi electrocasnice IFA, unde reprezentanţii companiilor au ţinut conferinţe de presă şi au prezentat produsele menite să schimbe viaţa viitorilor consumatori. „IFA e cel mai mare târg de acest fel, cel puţin în Europa. E important pentru noi să fim prezenţi aici, foarte mulţi retaileri mari vin aici să ne vadă standurile şi este o ocazie bună să ne întâlnim cu ei“, a spus Hakan Bulgurlu.

    Arcelik este subsidiara Koc Holding, cel mai mare conglomerat de firme din Turcia, care deţine mai multe branduri precum Beko, Grundig sau Arctic, ultimul prezent exclusiv pe plan local. Hakan Bulgurlu se află la cârma companiei de şase luni, timp în care a învăţat, spune el,  mai mult decât a făcut-o în anii de când este angajat al grupului. Şi-a început cariera în cadrul grupului ca reprezentant de vânzări în 1995. Zece ani mai târziu, Hakan Bulgurlu conduce compania care a înregistrat cel mai puternic avans de pe piaţa electrocasnicelor din Europa din ultimii şapte ani. Iar acest lucru se datorează, cel puţin în parte, investiţiei în cercetare, dezvoltare şi inovaţie. „Singurul mod de a duce un brand mai departe este prin inovaţie pentru consumator. Ne-am dat seama de asta şi ne-am concentrat pe asta“, a spus Bulgurlu.

    Compania are 1.000 de ingineri angajaţi în cercetare şi dezvoltare şi, deşi Bulgurlu nu a dezvăluit suma investită, a spus că este considerabilă. „Investim în R&D un procent din profit, unul semnificativ.“  Angajamentul Arcelik în acest domeniu este dat şi de faptul că firma este prezentă în top 200 al celor mai inovatoare companii din lume, în funcţie de numărul de brevete înregistrate, dar şi de înfiinţarea unui nou centru de cercetare şi dezvoltare în Marea Britanie.

    În România, grupul Arcelik este prezent prin producătorul de electrocasnice Arctic, care a anunţat în iunie că a depăşit pragul de 25 de milioane de frigidere produse la fabrica de la Găeşti, în 45 de ani de activitate. 85% din producţia din fabrica de la Găeşti este destinată exportului, doar 15% dintre produse rămânând în ţară. Anul trecut, fabrica din judeţul Dâmboviţa a produs 1,9 milioane de frigidere, dintre care 1,6 milioane au luat drumul exportului, conform calculelor Ziarului Financiar. Dar cei de la Arcelik nu vor să se oprească aici. „O să creştem fabrica din Romania, o să mai investim în următorii doi ani, pentru că fabricile din Turcia funcţionează la capacitate maximă sau aproape de capacitate“, a spus el. „Suntem mulţumiţi de România,  de angajaţii noştri şi de stimulentele oferite de guvern pentru investiţii. Faptul că România este membru al Uninii Europene este un factor important, cum este şi proximitatea faţă de Europa de Vest“, a adăugat el.

    Arctic deţine cu toate mărcile sale şi pe toate segmentele de produse pe care activează o cotă de piaţă de 35% în Ro-mânia, însă Hakan Bulgurlu doreşte o felie mai mare, vrea să crească cota de piaţă a produselor Arctic la 50%. „Nu sunt niciodată mulţumit de România, din punctul de vedere al vânzărilor pe plan local. Vreau să creştem mai mult şi cred că există această posibilitate: economia creşte, piaţa la fel şi din ce în ce mai mulţi români se întorc în ţară, dintre cei plecaţi la studii sau la muncă“, a spus el.

    În prezent, în România mărcile predominante ale Arcelik sunt Beko şi Arctic, dar Bulgurlu nu exclude posibilitatea introducerii şi a altor branduri în România.  „Vrem să aducem şi alte produse Grundig în România, există piaţă pentru asta, dar nu avem o dată stabilită de lansare. Trebuie studiat acest lucru mai în detaliu“, a spus el.

    Pentru a câştiga şi mai multă vizibilitate, în urmă cu un an Beko a încheiat un parteneriat de sponsorizare pe patru ani cu echipa de fotbal FC Barcelona, lucru care a dus la creşterea vizibilităţii brandului, dar şi la rezultate pozitive în vânzări „Faptul că Beko a fost brandul cu cea mai mare creştere în volum (ca număr de unităţi) pe piaţa din Spania în prima jumătate a anului este o dovadă concretă că acest parteneriat este un succes“, a spus Bulgurlu.

     

  • Rusia ar putea să anexeze Arctica. 76.000 de militari au făcut o demonstraţie de forţă în “zona de interes strategic”

    Demonstraţia de putere, care a inclus exerciţii militare în întreaga Rusie, din KaliningRAd până la Pacific, a avut loc într-o perioadă în care Rusia a marcat prima aniversare a anexării Crimeei, care a declanşat cea mai gravă criză cu Occidentul de după Războiul Rece.

    În cadrul aplicaţiilor, trupe paramilitare de la baze de pe întreg teritoriul Rusiei au fost transportate în regiuni îndepărtate, au aterizat pe o coastă arctică, în timp ce avioane de luptă au survolat regiunea Kaliningrad, aflată între Polonia şi Lituania, ambele state membre ale NATO. Ministrul Apărării Serghei Şoigu a declarat după o întâl-nire cu militari de rang înalt că armata a efectuat cu succes desfăşurarea de capacităţi de luptă în Arctica, regiunea baltică şi Crimeea.

    Exerciţiile militare au fost ordonate de Vladimir Putin, inclusiv desfăşurarea de rachete Iskander la Kaliningrad şi rachete nucleare cu rază lungă de acţiune în Crimeea.

    Într-o documentar difuzat de televiziunea de stat din Rusia, Putin a spus că i-a informat pe liderii occidentali, în timpul crizei din Crimeea, că va face tot ceea ce va fi necesar pentru a apăra interesele vitale ale Rusiei. El a arătat că Rusia a fost pregătită să aducă armamentul nuclear în stare de alertă în timpul tensiunilor din Crimeea.  ”Am fost pregătiţi pentru o evoluţie negativă a evenimentelor„,  a spus Putin.

    În perioada 9-18 martie, armata norvegiană a organizat exerciţii militare comune în apropiere de graniţa cu Ru-sia, la care au participat 5.000 de militari, iar desfăşurarea de forţe a Rusiei pare a fi o reaţie la acestea.

    Aleksandr Hrolenko, un apropiat al preşedintelui rus Vladimir Putin, care a deţinut posturi-cheie în Cecenia şi Osetia de Sud, a argumentat, în declaraţii pentru Ria Novosti, că NATO, prin intermediul Norvegiei, a provocat în mod deliberat Rusia.

    ”Având în vedere tensiunile dintre Rusia şi NATO, alegerea zonei de antrenament arată ca o provocare. Prin aducerea fregatei norvegiene Thor Heyerdahl la Kirkenes, un oraş norvegian la graniţa cu Rusia, Norvegia amen-inţă Flota Nordică a Rusiei„, a scris Hrolenko. El a arătat că exerciţiile NATO încalcă vechile principii ale bunei vecinătăţi în zona arctică, adăugând că Norvegia nu a invitat militarii ruşi ca observatori la exerciţii, punând capăt unor decenii de practici comune. Hrolenko susţine şi că NATO se foloseşte de exerciţiile arctice pentru a afla cum să dezvolte operaţiunile de spionaj împotriva Rusiei în nord, precum şi pentru a spori presiunile militare asupra Rusiei, în zona arctică.

    Rusia îşi reafirmă influenţa geopolitică în Europa redesenând graniţele naţionale, dar frontierele arctice nu au fost stabilite niciodată cu precizie. De-a lungul istoriei a fost mult mai dificil pentru state să îşi afirme suveranitatea pe oceane decât pe uscat, chiar şi în cazurile în care apele sunt acoperite de gheaţă cea mai mare parte a timpu-lui.
    Timp de secole, mărimea apelor teritoriale ale unei ţări s-a bazat pe aşa-numita regulă a bătăii unei lovituri de tun de pe uscat, respectiv o limită de trei mile marine. Acest sistem de calcul a fost schimbat după Al Doilea Război Mondial, când a fost introdusă Legea ONU a Convenţiei Marine (UNCLOS), în 1982. Potrivit UNCLOS, fiecare semnatar are dreptul să declare ape teritoriale de până la 12 mile marine şi o zonă economică exclusivă de până la 200 de mile pentru activităţi comerciale, precum pescuitul şi explorări petroliere. Semnatarii pot să îşi extindă suveranitatea dincolo de limitele zonei economice speciale cu până la 150 de mile marine dacă pot dovedi că pla-toul lor continental depăşeşte cele 200 de mile de la ţărm.