Tag: Amsterdam

  • ŢARA care se poate plânge că are prea MULŢI turişti. Ce soluţie au găsit autorităţile pentru a nu-i da afară pe vizitatori

    “Suntem un oraş deschis, tolerant”, a declarat Geerte Udo, directorul de turism din Amsterdam. “Cum să vă imaginaţi vreodată că am putea spune:” Nu sunteţi bineveniţi aici! “, a declarat aceasta, potrivit Independent.

    Udo şi echipa ei din Amsterdam, care supraveghează turismul oraşului, şi-au petrecut ultimii doi ani încercând să îndepărteze subtil turiştii de la atracţiile cele mai populare, cum ar fi Districtul Red Light şi Cartierul Muzeelor. Ei s-au folosit de datele stocate pe un cip care face parte din reţeaua Amsterdam City Card, pentru a analiza comportamentul turistic al vizitatorilor şi pentru a elabora modalităţi de a-l schimba pentru a uşura descongestionarea.

    “Putem vedea exact cum se comportă aceşti oameni”, a spus Udo. “Toată lumea vine în oraş şi merge dimineaţa la Muzeul Van Gogh, apoi ia o barcă şi se plimbă pe canal după-amiaza.”

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Oraşul care luptă contra tiraniei maşinilor asupra spaţiului public

    Bucureştiul are poate cel mai aglomerat şi agresiv trafic auto dintre capitalele UE, deşi România este unul dintre campionii Europei la producţia de biciclete. Multe se duc la export. În Berlin, agresivi sunt bicicliştii cu cei care merg pe pistele lor. Şi bicicliştii nu sunt puţini. Au dus o luptă grea pentru ca autorităţile să le construiască piste şi ca şoferii să-i respecte. Şi totuşi berlinezii nici nu pot visa la programele de bike-sharing gratuite din Bucureşti.

    În Bologna sau Florenţa bicicliştii trec nepăsători prin intersecţii pe biciclete vechi care scârţâie. Centrele vechi sunt ale lor. Foarte rar sunt claxonaţi de câte vreun şofer de autobuz exasperat. în Paris poţi vedea adesea cozi de maşini urmând în linişte vreun biciclist care nu poate merge mai repede. Şoferii n-au voie să-l grăbească, pentru a nu-l pune în situaţia de a face greşeli.

    În Belgia şi Elveţia aproape jumătate din populaţie merge pe bicicletă. În Finlanda, ponderea este de 60%. În Danemarca şi Olanda, aproape toată lumea merge pe bicicletă. Copenhaga şi Amsterdam sunt cele mai prietenoase oraşe din lume în ceea ce priveşte mersul pe bicicletă. De fapt, spre Ţara Lalelelor merge o mare parte din producţia fabricilor de biciclete din România. Vehiculul pe două roţi are un rol din ce în ce mai important în mobilitatea urbană în Europa şi cel mai important rol în Amsterdam. Dar nici acolo nu poate fi singura soluţie. Revista Politico are un serial despre mobilitatea urbană. Episodul Amsterdam este despre cum capitala olandeză experimentează cu prezentul şi viitorul transportului.

    Pentru a avea o imagine a provocărilor de planificare urbană cu care se confruntă Amsterdamul, nu trebuie căutat mai departe de Damrak, bulevardul larg care trece prin inima capitalei olandeze.

    Mii de biciclete se luptă pentru spaţiu cu maşini, tramvaie şi cu mulţimea de pietoni. Strada se varsă în piaţa largă care găzduieşte gara centrală a oraşului – un nod pentru liniile locale, regionale şi internaţionale – şi intrarea principală în sistemul de metrou. După colţ, vapoarele de croazieră descarcă mii de călători de o zi care se îngrămădesc spre cele mai bune locuri de belvedere ale oraşului. Cei care călătoresc cu rucsacul în spate se îndreaptă spre cafenelele din cartierul cu lumini roşii din apropiere.

    Ceea ce face ca Amsterdam să fie diferit de alte oraşe care se luptă pentru a muta masele prin centrele urbane aglomerate este dorinţa sa de a experimenta diferite soluţii pentru această problemă. Este cu mult în faţă în ceea ce priveşte bicicletele şi este un entuziast prim adoptator al mai multor soluţii de înaltă tehnologie cum ar fi autovehiculele autonome şi aplicaţiile de transport la comun. Uber a ales oraşul pentru sediul său european, iar o serie de întreprinzători de renume caută să-şi pună amprenta.

    Toate acestea fac ca oraşul să fie un banc de probă pentru restul Europei, în condiţiile în care autorităţile urbane de pe întregul continent se chinuie să deplaseze oamenii reducând în acelaşi timp poluarea şi asigurându-se că oraşele rămân locuibile.

    ”Amsterdam este un laborator de mobilitate pentru alţii“, spune Jemilah Magnusson de la Institutul pentru Politici de Transport şi Dezvoltare din New York. ”Accentul pus pe ciclism este ceea ce face ca orice altceva din Amsterdam să funcţioneze.“
    Cea mai izbitoare diferenţă dintre Amsterdam şi majoritatea oraşelor europene este bicicleta. ”Amsterdam a deschis calea în lupta contra tiraniei maşinilor asupra spaţiului public“, povesteşte Jorrit Nuijens, consilier local pentru partidul de stânga GroenLinks. Discuţia are loc la o bere în cafeneaua sa preferată, puţin mai departe de traficul de pe canalul circular interior. ”Am putea fi în continuare un exemplu pentru oraşele înghesuite din întreaga lume.“

    După Copenhaga, Amsterdam este oraşul cu cel mai aglomerat trafic de biciclete din Europa, bicicleta reprezentând o treime din toate călătoriile. În oraşe precum Varşovia şi Roma, unde ponderea este de doar 1%, bicicletele sunt mai degrabă vehiculele curierilor şi ale războinicilor de birou îmbrăcaţi în costume speciale din plastic. În Amsterdam, bicicletele sunt pentru toată lumea – căştile şi şorturile scurte de biciclist sunt o raritate.

    Bicicletele trebuie să împartă drumurile cu autoturismele, autobuzele şi cu pietonii, iar pe măsură ce volumul creşte, construirea de benzi pentru biciclete se dovedeşte pur şi simplu insuficientă. Oraşul experimentează idei cum ar fi înlăturarea semafoarelor la intersecţii pentru a încuraja o conducere mai prudentă şi construieşte segmente de benzi mai late pentru biciclete, care să înconjoare centrul oraşului şi pe care maşinile sunt oaspeţii.

    ”Este o luptă pentru spaţiu“, spune Alain Flausch, fostul şef al operatorului de metrou din Bruxelles STIB şi acum preşedinte al UITP, un club de operatori globali de tranzit în masă.

    Lucas Harms, cercetător al Institutului de Evaluare a Politicilor de Transport din Olanda, crede că noile trucuri folosite în Amsterdam pot fi surse de inspiraţie pentru alte oraşe care se străduiesc să creeze spaţiu pentru moduri mai ecologice de transport.

    Pentru a evita soarta superautostrăzilor pentru biciclete ale Londrei, care sunt adesea blocate, Amsterdamul experimentează cu intervenţii mici şi orientate pentru a diminua blocajele din oraş.

    ”Este un fel de acupunctură urbană“, explică Harms. Măsurile includ proiecte inovatoare pentru benzile de biciclete, cum ar fi ”punga cu cartofi prăjiţi“, care se lărgeşte în intersecţiile cu trafic, şi benzile ”banane“, care oferă mai mult spaţiu în curbe.
    Aceste experimente sunt posibile deoarece Amsterdamul are o istorie foarte diferită faţă de alte oraşe mari europene.
    La fel ca mai toată Europa, Ţările de Jos au cunoscut o motorizare rapidă după război. La început, rata călătoriilor cu bicicleta a scăzut, plonjând de la 80% din toate călătoriile în anii 1950 la mai puţin de 30% la începutul anilor 1970, înainte de a-şi reveni încet în ultimele decenii.

    O iniţiativă cetăţenească numită ”Opriţi uciderea copiilor“ a prins amploare după ce au fost raportate mai mult de 3.500 de decese legate de accidente de maşină în 1971. Protestele, plus şocul petrolier şi revoltele împotriva construirii unei linii de metrou în 1975 au anihilat planurile de a forţa autostrăzile prin centrul oraşului.

    ”Numărul maşinilor a crescut rapid în anii 1960“, povesteşte Harms. ”Oamenii îşi dădeau seama că îşi distrug cartierele. Acesta a fost un punct de cotitură pentru o discuţie cu privire la rolul pe care ar trebui să îl aibă maşina în societatea noastră.“
    Oraşe care au continuat să dărâme brutal – cum ar fi Bruxellesul şi-au închis centrul în cercuri de autostrăzi – aşa cum a făcut Parisul – privesc acum la Amsterdam ca la un model pentru transportarea oamenilor prin oraş fără a distruge clădirile sau a ucide ritmul vieţii urbane. Mişcarea civică din Olanda care a oprit autostrăzile din anii 1970 este încă vie – deşi ţintele sale sunt acum mai mici.

    Consilierul Nuijens din partea GroenLinks a dat ca exemplu campania partidului său pentru reducerea numărului de locuri de parcare de pe strada Elandsgracht, deosebit de aglomerată, care trece prin cartierul Jordaan. El spune că dedicarea a 80% din suprafaţa drumului maşinilor care reprezintă doar 30% din utilizatori este de neconceput şi că ar trebui rezervat mai mult spaţiu pentru pietoni şi spaţiu public.

     

  • Oraşul european cu cea mai mare creştere a numărului de turişti

    Capitala României a atras cu 10.4% mai mulţi turişti în 2016 faţă de anul 2009, iar perioadele preferate de aceştia pentru călătorie sunt mai-iunie şi septembrie-octombrie. Pe poziţiile următoare în topul oraşelor care înregistrează o creştere a numărului de turişti se numără Lisabona (10.2%), Sofia (9.4%), Varşovia (9.4%) şi Budapesta (8.6%).

    Având la bază informaţii precum numărul de vizitatori şi cheltuielile realizate de către aceştia, Indexul este mai mult decât o ierarhie a celor 132 de destinaţii preferate de turişti în prezent şi pe termen mediu şi lung. Analiza include direcţiile de dezvoltare în 2017, o perspectivă asupra oraşelor cu cel mai rapid ritm de creştere din punct de vedere turistic şi o mai profundă înţelege a modului în care oamenii călătoresc şi cheltuie la nivel global.

    Topul primelor 10 destinaţii la nivel global

    Numărul turiştilor care s-au cazat peste noapte în cele mai râvnite 10 destinaţii a crescut semnificativ în anul 2016. Pentru anul 2017, se preconizează, de asemenea, un trend ascendent, cu excepţia oraşului New York, dar cu cea mai mare creştere a numărului de turişti pentru Tokyo.

    Puterea de cumpărare: Oraşele ca motoare de creştere economică

    La nivel global, Produsul Intern Brut a crescut cu 21.8% din 2009, în timp ce sumele cheltuite de turiştii care se cazează peste noapte s-au mărit cu 41.1%. Din 2009, mai mult de jumătate dintre destinaţiile de top a înregistrat o creştere a sumelor cheltuite în mod direct proporţional cu cea a Produsului Intern Brut sau chiar mai mare.

    Oraşele destinaţie de mâine

    Creşterea numărului de turişti cazaţi peste noapte în toate cele 132 de oraşe analizate a depăşit Produsul Intern Brut cu 55.2%, din 2009 încoace. Diferenţa între topul celor 10 destinaţii la nivel global şi top 10 destinaţii care se dezvoltă cel mai rapid continuă să indice importanţa unor zone precum Asia/Pacific şi Orientul Mijlociu ca lideri ai clasamentului în viitor.

    În top 20 destinaţii urbane, majoritatea călătoriilor sunt realizate în scop recreativ, cu excepţia celor în oraşul Shanghai, unde aproape jumătate dintre turişti (48.4%) călătoresc în interes de business. Pe de altă parte, Kuala Lumpur este oraşul cu cel mai mare număr de turişti veniţi în vacanţă (92.2%).

    Indexul cuprinde categoriile de consum ce ilustrează modul în care oamenii cheltuie atunci când vizitează destinaţiile din top 20:

    ·         Mâncarea reprezintă cea mai mare parte a cheltuielilor pentru turiştii care viziteaza Seoul (47.0%), Istanbul (33.6%) şi Praga (29.3%).

    ·         Se cheltuie mai mult pe cumpărături atunci când se vizitează Londra (46.7%), Osaka (43.4%) şi Tokyo (43.1%).

    ·         Cazarea poate consuma cea mai mare parte din buget atunci cand se vizitează Parisul (44.8%), Milano (40.4%) şi Roma (40.4%).

    ·         Cei mai puţini bani pe transport sunt cheltuiţi în Londra (4.3%), Singapore (4.6%) si Hong Kong (4.6%), oraşe care au o infrastructura solidă în acest sens.

    “Vedem mai multe persoane ca niciodată călătorind în marile oraşe ale lumii pentru business şi relaxare şi ştim că se aşteaptă ca experienţele lor turistice să fie personale şi unice”, susţine Carlos Menendez, Preşedinte de Parteneriate Intercompanii în cadrul Mastercard. “Solicitarea este evidentă. Oraşele care răspund acestor exigenţe în cel mai bun mod sunt cele care au şansele să se poziţioneze cel mai bine ca reale destinaţii şi să se bucure de benificiile unui număr mare de vizitatori, ce cheltuie sume considerabile de bani”.

    Indiferent că oamenii vizitează oraşele în scop de business sau de recreere, Mastercard le îmbunătăţeşte experienţele prin:

    ·         Lucrul îndeaproape cu guvernele şi oraşele pentru a simplifica accesul la servicii urbane cheie cum ar fi transportul în comun;

    ·         Parteneriatele cu furnizori de servicii pentru a le face călătoria mai plăcută;

    ·         Crearea de experienţe de nepreţuit în oraşele respective pentru deţinătorii de carduri.

     

    Despre Indexul Global de Destinaţii Urbane

    Indexul Global Mastercard de Destinaţii Urbane ierarhizează oraşele în termeni de număr total al turiştilor care se cazează peste noapte şi cheltuieli realizate transfrontalier de către aceşti turişti în anul 2016, oferind totodată previziuni cu privire la creşterea numărului de turişti în 2017.

    Indexul nu se bazeaza pe volumele sau informaţiile de tranzacţionare ale Mastercard.

  • Oraşul european cu cea mai mare creştere a numărului de turişti

    Capitala României a atras cu 10.4% mai mulţi turişti în 2016 faţă de anul 2009, iar perioadele preferate de aceştia pentru călătorie sunt mai-iunie şi septembrie-octombrie. Pe poziţiile următoare în topul oraşelor care înregistrează o creştere a numărului de turişti se numără Lisabona (10.2%), Sofia (9.4%), Varşovia (9.4%) şi Budapesta (8.6%).

    Având la bază informaţii precum numărul de vizitatori şi cheltuielile realizate de către aceştia, Indexul este mai mult decât o ierarhie a celor 132 de destinaţii preferate de turişti în prezent şi pe termen mediu şi lung. Analiza include direcţiile de dezvoltare în 2017, o perspectivă asupra oraşelor cu cel mai rapid ritm de creştere din punct de vedere turistic şi o mai profundă înţelege a modului în care oamenii călătoresc şi cheltuie la nivel global.

    Topul primelor 10 destinaţii la nivel global

    Numărul turiştilor care s-au cazat peste noapte în cele mai râvnite 10 destinaţii a crescut semnificativ în anul 2016. Pentru anul 2017, se preconizează, de asemenea, un trend ascendent, cu excepţia oraşului New York, dar cu cea mai mare creştere a numărului de turişti pentru Tokyo.

    Puterea de cumpărare: Oraşele ca motoare de creştere economică

    La nivel global, Produsul Intern Brut a crescut cu 21.8% din 2009, în timp ce sumele cheltuite de turiştii care se cazează peste noapte s-au mărit cu 41.1%. Din 2009, mai mult de jumătate dintre destinaţiile de top a înregistrat o creştere a sumelor cheltuite în mod direct proporţional cu cea a Produsului Intern Brut sau chiar mai mare.

    Oraşele destinaţie de mâine

    Creşterea numărului de turişti cazaţi peste noapte în toate cele 132 de oraşe analizate a depăşit Produsul Intern Brut cu 55.2%, din 2009 încoace. Diferenţa între topul celor 10 destinaţii la nivel global şi top 10 destinaţii care se dezvoltă cel mai rapid continuă să indice importanţa unor zone precum Asia/Pacific şi Orientul Mijlociu ca lideri ai clasamentului în viitor.

    În top 20 destinaţii urbane, majoritatea călătoriilor sunt realizate în scop recreativ, cu excepţia celor în oraşul Shanghai, unde aproape jumătate dintre turişti (48.4%) călătoresc în interes de business. Pe de altă parte, Kuala Lumpur este oraşul cu cel mai mare număr de turişti veniţi în vacanţă (92.2%).

    Indexul cuprinde categoriile de consum ce ilustrează modul în care oamenii cheltuie atunci când vizitează destinaţiile din top 20:

    ·         Mâncarea reprezintă cea mai mare parte a cheltuielilor pentru turiştii care viziteaza Seoul (47.0%), Istanbul (33.6%) şi Praga (29.3%).

    ·         Se cheltuie mai mult pe cumpărături atunci când se vizitează Londra (46.7%), Osaka (43.4%) şi Tokyo (43.1%).

    ·         Cazarea poate consuma cea mai mare parte din buget atunci cand se vizitează Parisul (44.8%), Milano (40.4%) şi Roma (40.4%).

    ·         Cei mai puţini bani pe transport sunt cheltuiţi în Londra (4.3%), Singapore (4.6%) si Hong Kong (4.6%), oraşe care au o infrastructura solidă în acest sens.

    “Vedem mai multe persoane ca niciodată călătorind în marile oraşe ale lumii pentru business şi relaxare şi ştim că se aşteaptă ca experienţele lor turistice să fie personale şi unice”, susţine Carlos Menendez, Preşedinte de Parteneriate Intercompanii în cadrul Mastercard. “Solicitarea este evidentă. Oraşele care răspund acestor exigenţe în cel mai bun mod sunt cele care au şansele să se poziţioneze cel mai bine ca reale destinaţii şi să se bucure de benificiile unui număr mare de vizitatori, ce cheltuie sume considerabile de bani”.

    Indiferent că oamenii vizitează oraşele în scop de business sau de recreere, Mastercard le îmbunătăţeşte experienţele prin:

    ·         Lucrul îndeaproape cu guvernele şi oraşele pentru a simplifica accesul la servicii urbane cheie cum ar fi transportul în comun;

    ·         Parteneriatele cu furnizori de servicii pentru a le face călătoria mai plăcută;

    ·         Crearea de experienţe de nepreţuit în oraşele respective pentru deţinătorii de carduri.

     

    Despre Indexul Global de Destinaţii Urbane

    Indexul Global Mastercard de Destinaţii Urbane ierarhizează oraşele în termeni de număr total al turiştilor care se cazează peste noapte şi cheltuieli realizate transfrontalier de către aceşti turişti în anul 2016, oferind totodată previziuni cu privire la creşterea numărului de turişti în 2017.

    Indexul nu se bazeaza pe volumele sau informaţiile de tranzacţionare ale Mastercard.

  • Cum arată viaţa la 20 de ani când ai o avere de 1 miliard de dolari – GALERIE FOTO

    Katharina Andresen (20 de ani) din Norvegia a fost numită recent una dintre cele mai tinere miliardare din lume. Alături de sora sa Alexandra, ea a moştenit o avere de 1,2 miliarde de dolari de la tatăl său.
     
    Katharina a profitat din plin de banii câştigaţi de tatăl ei, cheltuindu-i pe excursii cu yacht-ul, maşini de lux şi sticle de şampanie de sute de euro. Acum însă s-a înscris la Universitatea din Amsterdam şi trebuie să stea într-o cameră de cămin; ea şi-a exprimat frustrarea pe mai multe reţele de socializare, spunând că îi este dor de condiţiile de acasă.
     
    Sora ei Alexandra, de 19 ani, este pasionată de echitaţie şi participă la numeroase competiţii de profil. 
     
    Sursă foto: Daily Mail
  • A început cu un fashion boutique, iar acum este responsabilă de transformarea digitală a Philips SEE: “Am ştiut că va fi o relaţie de dragoste pe viaţă cu acest mediu”

    Ea coordonează din august 2013 echipa de digital din sud-estul Europei, structură activă atât pe partea de lansare a campaniilor online, cât şi pe cea de traininguri interne. Andra Stuparu are în subordine zece oameni în echipe localizate în Bucureşti, Bulgaria şi Croaţia. 

    „Cariera mea a început cu o dorinţă puternică de a fi antreprenor; vedeam asta în familie şi eram fascinată”, povesteşte ea. „Am testat mai multe pieţe, am cochetat cu marketingul şi cu digitalul aflat la început la noi în ţară. Ulterior, m-am îndrăgostit de lumea digitală în Amsterdam, în 2011; atunci am ştiut că va fi o relaţie de dragoste pe viaţă cu acest mediu.”

    Prin urmare, a creat un business online, un fashion boutique dedicat femeilor, într-o perioadă în care piaţa din România nu cunoştea prea multe experienţe de acest gen. „În 2013, când mi s-a propus să coordonez transformarea digitală a companiei Philips în sud-estul Europei, am tratat-o ca pe o mare provocare, dar nu am crezut că va fi şi cel mai bun lucru care mi s-ar putea întâmpla în carieră.” Unde va fi peste 10 ani? „Mă văd ca fiind mereu cu un pas înaintea industriei, ca parte din procesele inovatoare la care suntem martori zi de zi.”

  • „Revoluţia energiei curate se întâmplă deja în Europa, însă nu suficient de rapid” – Diego Pavia, CEO InnoEnergy

    The Business Booster (TBB), va avea loc anul acesta la RAI Amsterdam, în 25 şi 26 octombrie . Găzduit de InnoEnergy, TBB aduce laolaltă toate părţile interesate pentru a crea astăzi viitorul energiei sustenabile. Evenimentul adună peste 160 de start-up-uri şi IMM-uri inovatoare, companii  care caută produse noi, o serie de investitori şi oficialităţi din sectorul public. Evenimentul din acest an se axează pe accelerarea tranziţiei către energie curată.

    TBB oferă jucătorilor din acest segment industrial, investitorilor şi instituţiilor din sectorul public acces direct la tehnologii de ultimă oră şi noi modele de afaceri. În cadrul evenimentului se încheie tranzacţii şi parteneriate, astfel încât inovaţiile energetice iau avânt, pentru a avea un impact real în cel mai scurt timp posibil. Participanţii la TBB au acces la toate conferinţele şi sesiunile, la expoziţia principală şi beneficiază de oportunităţi excelente de networking.

     „Când am solicitat feedback participanţilor de anul trecut, am fost încântaţi să aflăm că 98% ar recomanda TBB contactelor lor. Dar avem încredere că valoarea acestui eveniment îi depăşeşte anvergura”, adaugă Elena Bou, Director de Inovaţie la InnoEnergy.

    La ediţia din 2016 care a avut loc la Barcelona, 690 de participanţi şi 149 de expozanţi din 32 de ţări s-au angajat în 720 de minute de networking şi 420 de minute de pitching. Anul acesta evenimentul va include o zonă de demonstraţii în care participanţii vor putea vedea inovaţiile live.

  • Opinie Florin Caşotă: Cum să câştigi mai mulţi bani lucrând mai puţin?

    Am fost surprins să aflu că asta nu este o excepţie este o normalitate pentru stilul de viaţă al olandezilor. Aproape jumătate dintre olandezi (46,9% potrivit Eurostat) preferă să lucreze part-time pentru a avea mai mult timp liber ce poate fi petrecut alături de familie şi prieteni.

    UNICEF a dezvăluit într-un raport din 2013 (cel mai recent de acest fel) că odraslele olandezilor sunt cei mai fericiţi copii din lume şi pe bună dreptate: au un standard de viaţă ridicat şi au parte de atenţia părinţilor. În plus, Olanda se află an de an în top 10 al celor mai fericite ţări din lume (locul 6 pentru anul 2017, iar România ocupă locul 57, în urcare cu 14 locuri).

    La nivel european, 16,5% din populaţia Uniunii Europene (20-64 de ani) lucra în regim de part-time în 2005, iar în 2015 acest procent a crescut la 19%. Totuşi nu se compară cu Olanda, unde aproape jumătate din populaţie lucrează în aceste condiţii, urmată de Austria (27,7%), Germania (26,8%) şi Belgia (24,1%). Femeile au tendinţa să lucreze mai des astfel (31,5% faţă de 8,2% din bărbaţi). De fapt, peste trei sferturi (75,3%) dintre olandeze lucrau în regim part-time în 2015, de departe cel mai mare număr din toate ţările Uniunii Europene.

    Unul dintre motivele pentru care foarte multe femei din Ţara Lalelelor lucrează part time se leagă de faptul că acestea au intrat mai târziu pe piaţa muncii comparativ cu alte ţări. În secolul trecut, graţie statului de ţară neutră, bărbaţii olandezi nu au fost nevoiţi să plece la război, iar locul în fabrici şi uzine să le fie luat de femei, precum s-a întâmplat în multe ţări aflate în conflict. Şi, în plus, un salariu era suficient pentru a duce o viaţă bună, fără să fie nevoie ca şi femeia să muncească.

    În plus, sistemul politic olandez a fost dominat de valorile creştine până în anii 1980, ceea ce însemna că statul acorda ajutoare astfel încât femeile să poată sta acasă cu copii. Treptat, lucrurile s-au schimbat şi femeile au intrat pe piaţa muncii, însă ideea de a sta acasă cu copiii s-a menţinut; astfel, deşi foarte multe femei au început să lucreze, ele au preferat regimul part-time. Ronald Dekker, economist al Universităţii Tilburg, consideră că numărul mare de joburi part-time din Olanda se datorează şi faptului că există foarte multe slujbe diverse şi bine plătite; acest sistem de muncă în alte ţări este considerat inferior unui job cu normă întreagă. Peste 40% din populaţia Amsterdamului lucrează part-time, iar mulţi dintre ei preferă să muncească mai puţin pentru un salariu mai mic, explică prietenul care trăieşte în Amsterdam.

    Pe străzile oraşului am văzut foarte mulţi băieţi pe bicicletă cu cutii mari în spate. Livrau produse pentru servicii precum Foodaria, Deliveroo sau Uber Eats, servicii de livrare de mâncare la domiciliu. Interesant este însă că ei lucrează cum vor şi când vor. Mulţi dintre ei preferă să aibă mai mult timp liber pentru a putea petrece mai mult timp cu copiii şi de multe ori alternează zilele de muncă astfel încât să fie cineva în permanenţă alături de cei mici. Cu toate acestea, îşi respectă programul şi vin la 9 fix; însă imediat cum a trecut de 6 seara, birourile se golesc.

    În aceeaşi idee a muncii cu normă redusă, până şi regele Olandei, Willem-Alexander, pilota de două ori pe lună aeronavele KLM. Regele a recunoscut că timp de două decenii a zburat cu KLM în calitate de copilot. Pasiunea de a pilota îl ajută să se relaxeze şi să se detaşeze de îndatoririle regale.

    Timpul este un factor important pentru fericirea unei persoane. Un studiu publicat în Journal of Consumer Psychology în 2011 arată că există o legătură între nivelul de fericire şi modul cum ne petrecem timpul. Un alt studiu al Universităţii British Columbia arată că oamenii care prioritizează timpul liber în dauna banilor tind să fie mai fericiţi. Potrivit studiilor, cei mai fericiţi oameni au legături sociale puternice şi petrec timp cu partenerii, prietenii şi familia. În plus, munca peste program are un impact negativ asupra sănătăţii angajatului.

    Dar 65% dintre angajaţii români lucrează peste program, petrecând în medie peste program 6,2 ore pe săptămână, potrivit unui studiu realizat de Epson Europe. Cu toate acestea, 91% dintre respondenţii din România sunt în general mulţumiţi de locul lor de muncă şi susţin că echilibrul dintre muncă şi timpul liber este aproape perfect.

    Aşadar, revenind la întrebarea din titlu ”Cum să câştigi mai mult (decât în România) lucrând mai puţin?“, un răspuns ar fi emigrarea în Olanda.

  • Cum să câştigi mai mulţi bani lucrând mai puţin?

    Am fost surprins să aflu că asta nu este o excepţie este o normalitate pentru stilul de viaţă al olandezilor. Aproape jumătate dintre olandezi (46,9% potrivit Eurostat) preferă să lucreze part-time pentru a avea mai mult timp liber ce poate fi petrecut alături de familie şi prieteni.

    UNICEF a dezvăluit într-un raport din 2013 (cel mai recent de acest fel) că odraslele olandezilor sunt cei mai fericiţi copii din lume şi pe bună dreptate: au un standard de viaţă ridicat şi au parte de atenţia părinţilor. În plus, Olanda se află an de an în top 10 al celor mai fericite ţări din lume (locul 6 pentru anul 2017, iar România ocupă locul 57, în urcare cu 14 locuri).

    La nivel european, 16,5% din populaţia Uniunii Europene (20-64 de ani) lucra în regim de part-time în 2005, iar în 2015 acest procent a crescut la 19%. Totuşi nu se compară cu Olanda, unde aproape jumătate din populaţie lucrează în aceste condiţii, urmată de Austria (27,7%), Germania (26,8%) şi Belgia (24,1%). Femeile au tendinţa să lucreze mai des astfel (31,5% faţă de 8,2% din bărbaţi). De fapt, peste trei sferturi (75,3%) dintre olandeze lucrau în regim part-time în 2015, de departe cel mai mare număr din toate ţările Uniunii Europene.

    Unul dintre motivele pentru care foarte multe femei din Ţara Lalelelor lucrează part time se leagă de faptul că acestea au intrat mai târziu pe piaţa muncii comparativ cu alte ţări. În secolul trecut, graţie statului de ţară neutră, bărbaţii olandezi nu au fost nevoiţi să plece la război, iar locul în fabrici şi uzine să le fie luat de femei, precum s-a întâmplat în multe ţări aflate în conflict. Şi, în plus, un salariu era suficient pentru a duce o viaţă bună, fără să fie nevoie ca şi femeia să muncească.

    În plus, sistemul politic olandez a fost dominat de valorile creştine până în anii 1980, ceea ce însemna că statul acorda ajutoare astfel încât femeile să poată sta acasă cu copii. Treptat, lucrurile s-au schimbat şi femeile au intrat pe piaţa muncii, însă ideea de a sta acasă cu copiii s-a menţinut; astfel, deşi foarte multe femei au început să lucreze, ele au preferat regimul part-time. Ronald Dekker, economist al Universităţii Tilburg, consideră că numărul mare de joburi part-time din Olanda se datorează şi faptului că există foarte multe slujbe diverse şi bine plătite; acest sistem de muncă în alte ţări este considerat inferior unui job cu normă întreagă. Peste 40% din populaţia Amsterdamului lucrează part-time, iar mulţi dintre ei preferă să muncească mai puţin pentru un salariu mai mic, explică prietenul care trăieşte în Amsterdam.

    Pe străzile oraşului am văzut foarte mulţi băieţi pe bicicletă cu cutii mari în spate. Livrau produse pentru servicii precum Foodaria, Deliveroo sau Uber Eats, servicii de livrare de mâncare la domiciliu. Interesant este însă că ei lucrează cum vor şi când vor. Mulţi dintre ei preferă să aibă mai mult timp liber pentru a putea petrece mai mult timp cu copiii şi de multe ori alternează zilele de muncă astfel încât să fie cineva în permanenţă alături de cei mici. Cu toate acestea, îşi respectă programul şi vin la 9 fix; însă imediat cum a trecut de 6 seara, birourile se golesc.

    În aceeaşi idee a muncii cu normă redusă, până şi regele Olandei, Willem-Alexander, pilota de două ori pe lună aeronavele KLM. Regele a recunoscut că timp de două decenii a zburat cu KLM în calitate de copilot. Pasiunea de a pilota îl ajută să se relaxeze şi să se detaşeze de îndatoririle regale.

    Timpul este un factor important pentru fericirea unei persoane. Un studiu publicat în Journal of Consumer Psychology în 2011 arată că există o legătură între nivelul de fericire şi modul cum ne petrecem timpul. Un alt studiu al Universităţii British Columbia arată că oamenii care prioritizează timpul liber în dauna banilor tind să fie mai fericiţi. Potrivit studiilor, cei mai fericiţi oameni au legături sociale puternice şi petrec timp cu partenerii, prietenii şi familia. În plus, munca peste program are un impact negativ asupra sănătăţii angajatului.

    Dar 65% dintre angajaţii români lucrează peste program, petrecând în medie peste program 6,2 ore pe săptămână, potrivit unui studiu realizat de Epson Europe. Cu toate acestea, 91% dintre respondenţii din România sunt în general mulţumiţi de locul lor de muncă şi susţin că echilibrul dintre muncă şi timpul liber este aproape perfect.

    Aşadar, revenind la întrebarea din titlu ”Cum să câştigi mai mult (decât în România) lucrând mai puţin?“, un răspuns ar fi emigrarea în Olanda.

  • Amsterdam demonstrează cum sharing economy este mai mult decât Uber sau AirBnB

    O aplicaţie, ParkFlyRent, închiriază doritorilor maşinile celor care şi le lasă cu săptămânile la aeroportul Schiphol. Aşadar, a apărut ideea conform căreia în loc ca maşinile să stea degeaba în parcări, să fie creat un sistem care permite închirierea lor, contra cost. O altă aplicaţie, numită Djeepo, ajută oamenii să găsească spaţii de stocare private (pivniţe, poduri sau camere libere) unde-şi pot lăsa lucrurile. We Helpen publică anunţuri de muncă voluntară în zona în care te afli, prin Camptoo utilizatorii pot închiria rulote, care în mod normal sunt folosite de patru-cinci ori pe an, Abel conectează şoferii şi pasagerii care merg în aceeaşi direcţie. Acestea sunt doar câteva exemple de platforme online care îmbrăţişează conceptul de economie colaborativă.

    ”Vrem să locuim într-un oraş unde oamenii să trăiască experienţe împreună. Vrem ca oamenii să simtă că au o legătură nu doar cu oraşul, ci şi cu ceilalţi“, a declarat pentru Huffingtonpost Harmen van Sprang, unul dintre susţinătorii iniţiativei conceptului de sharing economy din Amsterdam.

    Dacă până nu de mult serviciile din domeniul consumului colaborativ se referau doar la transport şi la cazare, acum ideea a făcut paşi în mai multe direcţii: livrare de bunuri, servicii de relaxare, de business, livrare de mâncare şi băutură. Dezvoltarea tehnologiei şi globalizarea au ucis distanţa. Acum, oricine are acces la pieţele globale în timp real, astfel că oamenii pot face schimb de idei, bunuri, finanţe sau resurse.

    Prin AirDnD (Drink and Dine) utilizatorii pot lua masa preparată de bucătari amatori de peste tot din Amsterdam. Cei care nu se pricep sau nu vor să gătească, dar nu vor nici să meargă la restaurant pot intra la străini în casă şi să servească cina. ”Îmi place să gătesc şi să întâlnesc oameni noi. Cred că pentru persoanele care au pasiunea de a găti, sau nu vor să rişte să-şi deschidă un restaurant, platforma este o soluţie unică“, spune Caro Van der Meulen, un bucătar amator.

    Printr-o altă aplicaţie, numită Home Exchange, oamenii pot face schimb de case pentru o zi, o săptămână sau pentru mai mult timp. Aceştia încarcă poze cu casele lor şi dacă părţile sunt de acord, fac schimb pe o perioadă determinată. Asta implică un grad de încredere nemaiîntâlnit până acum în astfel de servicii. ”Oamenii continuă să împărtăşească din multe motive. Acum ştim şi cine este dispus să facă asta, cei cu vârste între 20 şi 45 de ani sunt mai predispuşi la astfel de comportament. Rolul nostru este de a extinde acest grup pentru a include persoane din grupuri cu venituri mici sau persoanele în vârstă. Vrem o societate deschisă care înţelege iniţiativa de împărtăşire şi că asta ajutăpe toată lumea“, spune Nanette Schippers, program manager al biroului de inovaţie al autorităţilor din Amsterdam.

    Vedeta olandeză a acestui concept este Peerby, lansat în 2012, prin intermediul căruia utilizatorii pot împrumuta contra cost obiecte casnice. De exemplu, poţi împrumuta de la o persoană din cartier o oală sau o friteuză. Acum Peerby este prezent în 20 de oraşe din Europa şi Statele Unite. ”Unele produse rămân neutilizate luni, ani de zile şi este păcat să nu fie folosite. |n plus, creează un simţ al comunităţii mult mai mare“, a declarat Daan Weddeppohl, fondatorul platformei.

    Un alt exemplu este GEEF, un restaurant pop-up ce utilizează doar mâncare care nu este stricată, dar urma să fie aruncată la gunoi. Clienţii sunt înştiinţaţi de acest fapt şi plătesc mai puţin decât ar face-o la un restaurant normal. O parte din venituri se duc către hrănirea celor nevoiaşi.

    Această iniţiativă a început în 2015, când Amsterdam a devenit primul ”sharing city“ european. De atunci, autorităţile au promovat platformele asociate cu conceptul de consum colaborativ. Alte oraşe interesate de acest tip de iniţiative sunt Barcelona, Tel Aviv, Hamburg sau Toronto.

    Amsterdam a descoperit potenţialul consumului colaborativ în 2013, când un sondaj a dezvăluit faptul că peste 84% dintre respondenţi ar fi dispuşi să participe într-un fel la acest tip de ”sharing economy“. În 2013, 10% dintre cetăţenii din Amsterdam au declarat că ar împărţi ceva cu un străin, iar acel procent a urcat la 32% în 2016.