BusinessMagazin

Tag: amintiri

  • Degradarea societăţii atinge un nou prag: fotografiile din telefon, mai valoroase decât viaţa în cuplu

    Sondajul a arătat că, pentru 49% dintre oameni, fotografiile cu ei înşişi, într-o ipostază “delicată”, sunt cele mai valoroase informaţii pe care le au pe dispozitivele lor, urmate de fotografiile care îi reprezintă pe copiii lor şi partenerul de viaţă. Gândul că ar putea să-şi piardă toate aceste amintiri preţioase este considerat mai neplăcut decât perspectiva unui accident de maşină, despărţirea de partener sau o dispută cu un prieten sau cu un membru al familiei. Însă, atunci când au fost puşi faţă în faţă cu decizia de a şterge aceste informaţii pentru bani, utilizatorii şi-au dat informaţiile digitale, precum fotografiile, pe mai puţin de 10,37 euro.

    Când sunt întrebaţi, oamenii spun că amintirile digitale ocupă un loc special în inimile lor, poate pentru că aceste amintiri sunt considerate de neînlocuit. Peste două cincimi, de exemplu, spun că nu ar putea să inlocuiască fotografiile şi video-urile din călătorii (45%), pe cele cu copiii lor (44%) sau cu ei înşişi (40%). Studiul arată că gândul pierderii acestor amintiri preţioase este considerat foarte stresant de majoritatea oamenilor. Mai mult, acest studiu indică faptul că oamenii ţin la dispozitivele şi fotografiile lor chiar mai mult decât la parteneri, prieteni sau animale de companie.

    Kaspersky Lab a întrebat participanţii cât de afectaţi ar fi dacă ar trece prin diverse scenarii, printre care boala unui membru al familiei, despărţirea de partener, un accident de maşină, pierderea fotografiilor digitale, a contactelor şi altele. La nivel global, boala unui membru al familiei s-a clasat pe primul loc, fiind considerată de respondenţi cel mai neplăcut incident pe care l-ar putea trăi. Pierderea sau furtul unui dispozitiv şi pierderea fotografiilor personale s-au clasat pe locul al doilea şi al treilea, în topul situaţiilor neplăcute, în numeroase regiuni ale globului, depăşind situaţii ca accidentele de maşină, despărţirea de partener, o zi proastă la serviciu, certuri cu membrii familiei şi prietenii şi, în unele cazuri, chiar o boală a animalului de companie.

    Totuşi, un experiment efectuat pentru Kaspersky Lab de psihologii media de la Universitatea Wuerzburg le-a arătat cercetătorilor un rezultat contradictoriu: în ciuda faptului că pretind că ţin la informaţiile lor, oamenii sunt, în acelaşi timp, dispuşi să le vândă pentru o sumă suprinzător de mică.  

    Participanţii la experiment au fost rugaţi să aprecieze cât ar valora, în bani, informaţiile stocate pe smartphone-urile lor, inclusiv fotografii cu familia şi prietenii, informaţiile de contact şi documentele personale. În mod suprinzător, valoarea pe care utilizatorii au dat-o informaţiilor lor a fost semnificativ mai mică decât ar fi fost de aşteptat, având în vedere disconfortul prin care au spus că ar trece dacă ar pierde acele date. Oamenii au avut tendinţa de a pune preţ mai mare pe detaliile lor financiare şi de plată (în medie 13,33 euro) decât pe alte tipuri de date. Informaţiile de contact au fost apreciate ca valorând, în medie, 11,89 euro, iar fotografiile au fost evaluate la o medie de doar 10,37 euro.

    În plus, experimentul a arătat că este foarte probabil ca tocmai amintirile cele mai preţioase ale oamenilor să fie schimbate pe bani. Atunci când participanţilor li s-au oferit bani (pe baza sumelor amintite) în schimbul ştergerii informaţiilor respective (nicio informaţie nu a fost ştearsă cu adevărat), fotografiile cu familia şi prietenii, documentele personale şi fotografiile cu participanţii au primit cel mai frecvent aprobarea de a fi şterse.

  • Care este motivul pentru care milenialii sunt cei mai interesaţi de jocurile de noroc

    „Percepţia asupra jocurilor de noroc este într-un proces continuu de schimbare în bine, percepţia este mai puţin negativă. Drept dovadă, numărul jucătorilor este tot mai mare, pe primul loc este categoria de vârstă 18-24 de ani, urmată îndeaproape de cea de 25-34 de ani. Ceea ce mai putem observă este că şi profilul jucătorului se schimbă. Dacă până acum bărbaţii erau cei care îl constituiau, putem vorbi acum şi de un procent reprezentat de femei. În cazul nostru, vorbim de o proporţie de 67% jucători bărbaţi şi 33% jucători femei”, a declarat domnul Valentin-Adrian Georgescu, CEO Novomatic România. 
     
    Motivele pentru care joacă
     
    Potrivit rezultatelor aceluiaşi studiu, motivul principal pentru care aleg să joace este „de plăcere”. 
     
    „Jucătorii asociază cazinoul cu o stare de bine, cu distracţie, relaxare şi câştig. Iar cazinourile online susţin şi mai mult această nevoie a jucătorilor prin opţiunile variate pe care le au la dispoziţie în materie de jocuri. Pe platfoma admiral.ro, iubitorii jocurilor de noroc şi pariuri sportive pot să se bucure de o experienţă completă şi să acceseze jocurile lor preferate într-un singur loc, într-o  selecţie variată, de la jocurile de sloturi până la jocuri de cazinou şi pariuri sportive. Elementul de noutate pe care ADMIRAL îl aduce în atenţia pasionaţilor este posibilitatea de a juca online, în exclusivitate, jocurile originale marca NOVOMATIC, preferate de milioane de jucători la nivel global, precum Book of Ra, Sizzling Hoţ, Lucky Lady’s Charm, dar şi multe altele. Platforma admiral.ro pune la dispoziţia utilizatorilor şi una dintre cele mai sigure oferte de pariuri sportive din lume, într-o gama bogată, zilnic conectează clienţii la sute de evenimente sportive din întreagă lume”, a mai adăugat domnul Valentin-Adrian GEORGESCU.
     
    Potrivit CEO-ului Novomatic România, cheia succesului este de a crea o sinergie între activitatea din ofline şi online. Online-ul aduce cu sine o serie de beneficii atât pentru operatori, cât şi pentru jucători. Activitatea devine astfel mult mai bine şi mai uşor de controlat, se pot evita abuzurile rapid şi se contribuie activ la o legătură pe termen lung cu jucătorul.  Pe de altă parte, jucătorul are acces la un spectru mult mai larg de jocuri faţă de opţiunile din landbased, spune el. 

  • Amintirile cutremurătoare din infernul de la AUSCHWITZ ale unei FEMEI din ROMÂNIA ce a fost supusă experimentelor vestitului nazist Mengele

    Eva Mozes s-a nascut in localitatea Port, comuna Marca, in 1934. Alaturi de sora sa geamana, Miriam, ceilalti patru frati, parintii si alte aproximativ 100 de rude aa fost deportata la Auschwitz in perioada Holocaustului. Doar ea si sora ei au supravietuit, pentru ca au facut parte din cele circa 1.500 de perechi de gemeni selectate de doctorul Josef Mengele, ramas in istorie cu o faima de criminal cinic pentru experimentele genetice inumane. 
     
    In film, ea povesteste cum a ajuns in lagarele de la Auschwitz, cum ea si sora ei au fost smulse  de catre soldatii nemti din bratele mamei, dar si despre experimentele medicale la care a fost supusa
     
    Eva povesteste ca doctorul Mengele ii numea “soareci de Guineea” pe gemenii pe care ii folosea in cercetarile sale. 
     
    “Îmi amintesc de Mengele. Era un barbat chipes, înalt, bine îmbracat. Revad si acum cizmele pe care le avea. Venea la noi, unde erau gemenii, si ne numara în fiecare zi pentru a vedea câti am mai ramas pentru experimentele sale. Îmi amintesc ca într-o zi ne-au dezbracat si ne-au masurat. Alta data ne-au luat foarte mult sânge si ne-au dat injectii.
     
    Minimum cinci injectii în bratul drept si apoi în cel stâng. Doua zile mai târziu am stiut ca sunt foarte bolnava, pentru ca aveam febra foarte mare, picioarele si mâinile îmi ardeau si erau foarte dureroase si aveam puncte rosii pe întreg corpul. Am fost dusa la spital si Mengele a spus, uitându-se la mine, fara a ma examina, ca si cum ar fi stiut ce se va întâmpla, “Pacat. E asa de tanara. are doar doua saptamani de trait”. I-am dovedit ca se înseala”, rememoreaza Eva Mozes o parte din dureroasele sale experiente de la Auschwitz.
     
    Supravietuitoarea experimentelor lui Mengele spune ca nu a aflat niciodata cu ce substante a fost injectata. Sora ei, Miriam, i-a povestit ulterior cum a trecut prin aceleasi tratamente, cu multe injectii administrate, apoi cu febra mare si cele doua saptamani petrecute la spital, sub supravegherea echipei temutului medic nazist, scrie graiulsalajului.ro

  • Amintirile cutremurătoare din infernul de la AUSCHWITZ ale unei FEMEI din ROMÂNIA ce a fost supusă experimentelor vestitului nazist Mengele

    Eva Mozes s-a nascut in localitatea Port, comuna Marca, in 1934. Alaturi de sora sa geamana, Miriam, ceilalti patru frati, parintii si alte aproximativ 100 de rude aa fost deportata la Auschwitz in perioada Holocaustului. Doar ea si sora ei au supravietuit, pentru ca au facut parte din cele circa 1.500 de perechi de gemeni selectate de doctorul Josef Mengele, ramas in istorie cu o faima de criminal cinic pentru experimentele genetice inumane. 
     
    In film, ea povesteste cum a ajuns in lagarele de la Auschwitz, cum ea si sora ei au fost smulse  de catre soldatii nemti din bratele mamei, dar si despre experimentele medicale la care a fost supusa
     
    Eva povesteste ca doctorul Mengele ii numea “soareci de Guineea” pe gemenii pe care ii folosea in cercetarile sale. 
     
    “Îmi amintesc de Mengele. Era un barbat chipes, înalt, bine îmbracat. Revad si acum cizmele pe care le avea. Venea la noi, unde erau gemenii, si ne numara în fiecare zi pentru a vedea câti am mai ramas pentru experimentele sale. Îmi amintesc ca într-o zi ne-au dezbracat si ne-au masurat. Alta data ne-au luat foarte mult sânge si ne-au dat injectii.
     
    Minimum cinci injectii în bratul drept si apoi în cel stâng. Doua zile mai târziu am stiut ca sunt foarte bolnava, pentru ca aveam febra foarte mare, picioarele si mâinile îmi ardeau si erau foarte dureroase si aveam puncte rosii pe întreg corpul. Am fost dusa la spital si Mengele a spus, uitându-se la mine, fara a ma examina, ca si cum ar fi stiut ce se va întâmpla, “Pacat. E asa de tanara. are doar doua saptamani de trait”. I-am dovedit ca se înseala”, rememoreaza Eva Mozes o parte din dureroasele sale experiente de la Auschwitz.
     
    Supravietuitoarea experimentelor lui Mengele spune ca nu a aflat niciodata cu ce substante a fost injectata. Sora ei, Miriam, i-a povestit ulterior cum a trecut prin aceleasi tratamente, cu multe injectii administrate, apoi cu febra mare si cele doua saptamani petrecute la spital, sub supravegherea echipei temutului medic nazist, scrie graiulsalajului.ro

  • Maia Morgenstern, amintiri DUREROASE din tinereţe: „Mâncam pâine cu margarină şi Vegeta şi citeam despre friptură”

    Iubita actriţă a dezvăluit cum în urmă cu 30 de ani mânca pâine cu margarină şi Vegeta, care se cumpăra pe bani grei de la sârbi, şi se uita în cartea de bucate a Sandrei Marin, visând la ”bunătăţi”. Totodată, actriţei îi era greu şi cu gătitul, deoarece folosea acelaşi ulei de mai multe ori pentru a prăji cartofii cumpăraţi de la piaţă.

    CITEŞTE CONTINUAREA ARTICOLULUI AICI
     

  • Cum a ajuns Creangă scriitor după ce a fost răspopit şi nevasta l-a părăsit pentru un călugăr

    Pe 1 martie 1837 se năştea la Humuleşti Ion Creangă, considerat unul dintre cei mai mari scriitori români.

     Deşi în ”Fragment de biografie” Ion Creangă însuşi spune că s-a născut pe 1 martie 1837, data naşterii sale este incertă, deoarece, conform unei mitrici (condici) de nou-născuţi din Humuleşti publicată de Gh. Ungureanu, Creangă s-ar fi născut pe 10 iunie 1839. Creangă a mai avut încă şapte fraţi şi surori: Zahei, Maria, Ecaterina, Ileana, Teodor, Vasile şi Petre. Ultimii trei au murit în copilărie, iar Zahei, Maria şi Ileana în 1919.

    Tinereţea lui Creangă este bine cunoscută publicului larg prin prisma operei sale capitale ”Amintiri din copilărie”. În 1847, începe şcoala de pe lângă biserica din satul natal. Fiu de ţăran, este pregătit mai întâi de dascălul din sat, după care mama sa îl încredinţează bunicului matern (“tatal mamei, bunicu-meu David Creangă din Pipirig”), David Creangă, care-l duce pe valea Bistriţei, la Broşteni, unde continuă şcoala. În 1853 este înscris la Şcoala Domnească de la Târgu Neamţ sub numele Ştefănescu Ion, unde îl are ca profesor pe părintele Isaia Teodorescu (Popa Duhu).

    După dorinţa mamei, care voia să-l facă preot, este înscris la Şcoala catihetică din Fălticeni (“fabrica de popi”). Aici apare sub numele de Ion Creangă, nume pe care l-a păstrat tot restul vieţii. După desfiinţarea şcolii din Fălticeni, este silit să plece la Iaşi, absolvind cursul inferior al Seminarului teologic “Veniamin Costachi” de la Socola.

    Cititi mai multe pe www.desopera.ro
     

  • DEVASTAT de durere, actorul Florin Piersic transmite un MESAJ CUTREMURĂTOR despre fosta sa soţie. „De când ţi-ai luat zborul mă gândesc doar la…”

    Tatiana Iekel a plecat. În urmă rămân amintirile. Actorul Florin Piersic a publicat pe pagina sa de Facebook un mesaj emoţionant despre cea care i-a fost soţie, despre povestea lor de viaţă şi de iubire.

    DEVASTAT de durere, actorul Florin Piersic transmite un MESAJ CUTREMURĂTOR. Ce spune despre fosta sa soţie  „De când ţi-ai luat zborul mă gândesc doar la…”

  • O reţetă uitată într-o cutie de amintiri a transformat-o într-o multimilionară. Povestea unui preparat devenit mâncarea simbol a unei ţări

    Când tatăl lui Hiroe Tanaka a murit, acesta a lăsat în urmă o reţetă care avea să-i schimbe viaţa fiicei sale. A fost un act de iubire. Fiica sa adora kushikatsu, mâncarea japoneză vândută pe stradă, iar el a petrecut ore în şir pentru a-i perfecţiona gustul. 

    Biletul scris de mână de către tatăl ei, în care explica fiecare detaliu despre cum să pregătească reţeta, a ajutat-o pe Tanaka să salveze un restaurant de la faliment, în 2008, să treacă de la stadiul de angajat cu jumătate de normă, la vicepreşedinte al companiei numite după ea, pentru ca într-un final să o transforme într-o multimilionară. Acum, Tanaka trasează strategiile unei companii ce valorează  82 de milioane de dolari, Kushikatsu Tanaka Co, notează Bloomberg.

    “Simt că îi aduc un tribut tatălui meu în fiecare zi”, spune Tanaka, în vârstă de 46 de ani. “Şi totul se întâmplă datorită acestei reţete”.

    Kushikatsu, legume şi carne, prăjite pe frigăruie, apoi servite cu sos, este un preparat comun pe străzile din Osaka, unde Tanaka a copilărit. Este însă mai puţin cunoscut în alte zone din ţară. Când era mică şi lumea o întreba ce vrea să mănânce, Tanaka spunea întotdeauna kushikatsu. Iar tatăl e a realizat un lucru la care alţii nu s-au gândit: gătitul este o artă. Uleiul, aluatul şi sosul necesitau dozele perfecte. Ani de zile, a perfecţionat reţeta.

    Când Tanaka a împlinit 21 de ani, şi-a pierdut tatăl. Tânăra a început să lucreze în departamentul administrativ al unei companii de publicitate, după ce a decis să nu mai continue studiile la universitatea de literatură. Apoi a încercat să creeze reţeta perfectă de kushikatsu. Fără succes însă. La sfârşitul anilor 90, pentru că şi-a dorit să afle cât mai multe despre gătit, s-a angajat la Nuki, care conducea un bar în Osaka. Aici a testat tot felul de reţte de kushikatsu. Când Nuki s-a extins în Tokyo, câţiva ani mai târziu, Tanaka s-a mutat în capitală pentru a lucra împreună la restaurnat de lux pe care el l-a deschis. Aici, câţiva ani mai târziu, a hotărât să renunţe: reţeta perectă de kushikatsu s-a pierdut odată cu moartea tatălui ei, şi-a spus ea.

    Cititi mai multe pe www.gustarte.ro

  • O reţetă uitată într-o cutie de amintiri a transformat-o într-o multimilionară. Povestea unui preparat devenit mâncarea simbol a unei ţări

    O reţetă pierdută, scrisă de un tată, a transformat-o într-o multimilionară pe fiica sa.

    Când tatăl lui Hiroe Tanaka a murit, acesta a lăsat în urmă o reţetă care avea să-i schimbe viaţa fiicei sale. A fost un act de iubire. Fiica sa adora kushikatsu, mâncarea japoneză vândută pe stradă, iar el a petrecut ore în şir pentru a-i perfecţiona gustul. 

    Biletul scris de mână de către tatăl ei, în care explica fiecare detaliu despre cum să pregătească reţeta, a ajutat-o pe Tanaka să salveze un restaurant de la faliment, în 2008, să treacă de la stadiul de angajat cu jumătate de normă, la vicepreşedinte al companiei numite după ea, pentru ca într-un final să o transforme într-o multimilionară. Acum, Tanaka trasează strategiile unei companii ce valorează  82 de milioane de dolari, Kushikatsu Tanaka Co, notează Bloomberg.

    “Simt că îi aduc un tribut tatălui meu în fiecare zi”, spune Tanaka, în vârstă de 46 de ani. “Şi totul se întâmplă datorită acestei reţete”.

    Kushikatsu, legume şi carne, prăjite pe frigăruie, apoi servite cu sos, este un preparat comun pe străzile din Osaka, unde Tanaka a copilărit. Este însă mai puţin cunoscut în alte zone din ţară. Când era mică şi lumea o întreba ce vrea să mănânce, Tanaka spunea întotdeauna kushikatsu. Iar tatăl e a realizat un lucru la care alţii nu s-au gândit: gătitul este o artă. Uleiul, aluatul şi sosul necesitau dozele perfecte. Ani de zile, a perfecţionat reţeta.

    Când Tanaka a împlinit 21 de ani, şi-a pierdut tatăl. Tânăra a început să lucreze în departamentul administrativ al unei companii de publicitate, după ce a decis să nu mai continue studiile la universitatea de literatură. Apoi a încercat să creeze reţeta perfectă de kushikatsu. Fără succes însă. La sfârşitul anilor 90, pentru că şi-a dorit să afle cât mai multe despre gătit, s-a angajat la Nuki, care conducea un bar în Osaka. Aici a testat tot felul de reţte de kushikatsu. Când Nuki s-a extins în Tokyo, câţiva ani mai târziu, Tanaka s-a mutat în capitală pentru a lucra împreună la restaurnat de lux pe care el l-a deschis. Aici, câţiva ani mai târziu, a hotărât să renunţe: reţeta perectă de kushikatsu s-a pierdut odată cu moartea tatălui ei, şi-a spus ea.

    Cititi mai multe pe www.gustarte.ro

  • Degradarea societăţii atinge un nou prag: fotografiile din telefon, mai valoroase decât viaţa în cuplu

    Sondajul a arătat că, pentru 49% dintre oameni, fotografiile cu ei înşişi, într-o ipostază “delicată”, sunt cele mai valoroase informaţii pe care le au pe dispozitivele lor, urmate de fotografiile care îi reprezintă pe copiii lor şi partenerul de viaţă. Gândul că ar putea să-şi piardă toate aceste amintiri preţioase este considerat mai neplăcut decât perspectiva unui accident de maşină, despărţirea de partener sau o dispută cu un prieten sau cu un membru al familiei. Însă, atunci când au fost puşi faţă în faţă cu decizia de a şterge aceste informaţii pentru bani, utilizatorii şi-au dat informaţiile digitale, precum fotografiile, pe mai puţin de 10,37 euro.

    Când sunt întrebaţi, oamenii spun că amintirile digitale ocupă un loc special în inimile lor, poate pentru că aceste amintiri sunt considerate de neînlocuit. Peste două cincimi, de exemplu, spun că nu ar putea să inlocuiască fotografiile şi video-urile din călătorii (45%), pe cele cu copiii lor (44%) sau cu ei înşişi (40%). Studiul arată că gândul pierderii acestor amintiri preţioase este considerat foarte stresant de majoritatea oamenilor. Mai mult, acest studiu indică faptul că oamenii ţin la dispozitivele şi fotografiile lor chiar mai mult decât la parteneri, prieteni sau animale de companie.

    Kaspersky Lab a întrebat participanţii cât de afectaţi ar fi dacă ar trece prin diverse scenarii, printre care boala unui membru al familiei, despărţirea de partener, un accident de maşină, pierderea fotografiilor digitale, a contactelor şi altele. La nivel global, boala unui membru al familiei s-a clasat pe primul loc, fiind considerată de respondenţi cel mai neplăcut incident pe care l-ar putea trăi. Pierderea sau furtul unui dispozitiv şi pierderea fotografiilor personale s-au clasat pe locul al doilea şi al treilea, în topul situaţiilor neplăcute, în numeroase regiuni ale globului, depăşind situaţii ca accidentele de maşină, despărţirea de partener, o zi proastă la serviciu, certuri cu membrii familiei şi prietenii şi, în unele cazuri, chiar o boală a animalului de companie.

    Totuşi, un experiment efectuat pentru Kaspersky Lab de psihologii media de la Universitatea Wuerzburg le-a arătat cercetătorilor un rezultat contradictoriu: în ciuda faptului că pretind că ţin la informaţiile lor, oamenii sunt, în acelaşi timp, dispuşi să le vândă pentru o sumă suprinzător de mică.  

    Participanţii la experiment au fost rugaţi să aprecieze cât ar valora, în bani, informaţiile stocate pe smartphone-urile lor, inclusiv fotografii cu familia şi prietenii, informaţiile de contact şi documentele personale. În mod suprinzător, valoarea pe care utilizatorii au dat-o informaţiilor lor a fost semnificativ mai mică decât ar fi fost de aşteptat, având în vedere disconfortul prin care au spus că ar trece dacă ar pierde acele date. Oamenii au avut tendinţa de a pune preţ mai mare pe detaliile lor financiare şi de plată (în medie 13,33 euro) decât pe alte tipuri de date. Informaţiile de contact au fost apreciate ca valorând, în medie, 11,89 euro, iar fotografiile au fost evaluate la o medie de doar 10,37 euro.

    În plus, experimentul a arătat că este foarte probabil ca tocmai amintirile cele mai preţioase ale oamenilor să fie schimbate pe bani. Atunci când participanţilor li s-au oferit bani (pe baza sumelor amintite) în schimbul ştergerii informaţiilor respective (nicio informaţie nu a fost ştearsă cu adevărat), fotografiile cu familia şi prietenii, documentele personale şi fotografiile cu participanţii au primit cel mai frecvent aprobarea de a fi şterse.