Cristian Tudor, fondatorul Microgreens, are sub 30 de ani şi este de profesie inginer horticultor. „Meseria aleasă şi pasiunea de a construi, de a fi antreprenor, mă reprezintă”, spune el. În 2013 şi-a luat diploma de masterat şi tot atunci a avut şi primul job în agricultură, într-o multinaţională producătoare de material săditor, seminţe şi răsaduri, pentru piaţa legumicultorilor profesionişti din România. În acelaşi an i-a venit ideea de a pune bazele unei companii cu microplante: „În 2013, în timp ce mă documentam pentru tratarea unei boli specifice pepenilor, am descoperit microplantele, numite în afară «microgreens». Am fost sedus pe loc, ca să zic aşa, de proprietăţile extraordinare ale acestor legume şi ierburi aromatice în miniatură. Potenţialul lor nutritiv, gustul şi aroma intense, aspectul apetisant – toate acestea erau argumente pentru o idee de business solidă. Nu am stat prea mult pe gânduri şi m-am apucat să experimentez cultivarea lor”, povesteşte Tudor.
„În 2014 a început marea aventură. Am renunţat la jobul din multinaţională şi am înfiinţat Microgreens România. Pot spune că încă din 2013 microplantele au devenit preocuparea mea principală. Am acumulat multe cunoştinţe de atunci”, povesteşte Tudor. În 2018 cifra de afaceri a companiei a fost de aproximativ 3,5 milioane de lei, iar profitul net, de aproape 750.000 de lei. Antreprenorul povesteşte că a pornit businessul de la aproape nimic. „Am avut la dispoziţie solarul părinţilor, în care am început efectiv testările, şi am investit în construcţia altuia de la zero, pentru producţia specifică microplantelor, de pildă: mese de cultură, irigare, încălzire.” Investiţia iniţială a fost de 30.000 de euro, bani pe care i-a obţinut printr-un credit de nevoi personale. „Băncile erau reticente la o idee de business de care nu mai auzise nimeni în România şi care mai era şi propusă de un absolvent de facultate cu mai puţin de un an vechime în muncă. Dar nu au văzut nicio problemă în a-mi acorda un credit pentru o maşină scumpă. Aşa am pornit la drum.”
Unul dintre conceptele pe care le-a descoperit şi adoptat, şi pe care a încercat să îl aplice în toată activitatea companiei, este cel de „agricultură social responsabilă”. „Dincolo de problemele specifice ridicate de cultivarea produselor noastre, provocarea adusă de nevoia unei agriculturi sustenabile m-a cucerit şi tot ce am construit, de la producţie la distribuţie, se supune acestor deziderate – economisirea resurselor naturale şi protejarea mediului.” Astfel, când a pus bazele companiei avea deja câteva specii stabile, „la un nivel calitativ comparabil cu cel oferit de furnizorii străini”, şi câteva contacte de afaceri, din zona HoReCa. Spune că înfiinţarea companiei a fost un pas logic şi din acel moment a avut parte de o creştere rapidă a afacerii.
Un al doilea moment important în parcursul companiei pe piaţa locală a venit în 2017, când devenise evident că piaţa se dezvoltase mult şi exista o cerere crescândă pentru produsele lor. „Micile extinderi şi îmbunătăţiri făcute pe parcurs nu mai erau suficiente. Se simţea nevoia unei investiţii majore în spaţii de producţie moderne, cu o capacitate mult mai mare.” Astfel, după câteva luni de muncă de convingere cu diferite bănci, a reuşit să obţină credite la care a avut însă şi un aport propriu, pentru o investiţie în valoare totală de aproape 500.000 de euro. La sfârşitul lui 2017 a demarat construcţiile şi în primăvara lui 2018 investiţia era finalizată. În prezent, echipa companiei Microgreens are 20 de angajaţi. „Prin automatizare şi recalificarea personalului, am reuşit să creştem productivitatea păstrând acelaşi număr de angajaţi”, explică Tudor. Businessul are în portofoliu peste 40 de microplante, 12 specialităţi culinare folosite îndeosebi pentru decor şi 11 plante aromatice pe care le comercializează la maturitate, gama de produse fiind însă în permanentă schimbare, în funcţie de reacţia pieţei. „O constantă clară este diversificarea permanentă”, spune el. Microplantele sunt cultivate în cele trei sere ale companiei, cu o suprafaţă totală de 4.000 de metri pătraţi, situate în comuna Gorgota din judeţul Prahova.
Potrivit antreprenorului, preţul de referinţă pentru microplante este de 5,90 lei, iar cel pentru specialităţi – de 12 lei, cu TVA inclus la ambele categorii. Preţul de vânzare variază însă în funcţie de canalul de distribuţie, microplantele având, de pildă, preţuri începând de la 5 lei în anumite supermarketuri şi până la 7 lei în magazinele de delicatese care au preluat produsele businessului. „Cel mai avantajos pentru clienţii noştri este sistemul de abonamente, unde există un discount semnificativ. Cel mai ieftin abonament poate fi făcut pe o lună, include patru livrări a câte nouă microplante la alegere şi costă 195 de lei.”
Specificul produselor companiei le face potrivite pentru două segmente de piaţă, spune Tudor. „Un segment este reprezentat de industria ospitalităţii. Restaurante, hoteluri, săli de evenimente, firme de catering, baruri – toate aceste tipuri de business pot integra în preparatele lor microplante şi diferite specialităţi culinare. Evident, aici avem o relaţie de afaceri de tip B2B.”
Un alt segment de piaţă pe care businessul activează este cel al consumatorilor individuali, „însă aici avem de-a face cu două interese specifice care motivează cumpărătorii. Unul este cel pentru hrana sănătoasă şi nutriţia corectă – şi acesta generează un tip de client destul de loial şi constant, pentru care am dezvoltat şi sistemul de abonamente, cu achiziţie directă de pe website. Un al doilea interes este cel pentru produse gourmet, pentru o experienţă culinară de calitate, în bucătăria de acasă. Consumatorul din această a doua categorie este mai puţin constant, dar per ansamblu constatăm o creştere continuă a numărului clienţilor de acest tip.”
Compania se adresează în general oamenilor tineri, cu vârsta între 30 şi 45 de ani, educaţi şi obişnuiţi să se informeze periodic asupra aspectelor legate de nutriţie şi/sau gastronomie. „Deşi produsele noastre nu sunt scumpe, am constatat că în general cumpărătorii sunt persoane cu venituri peste medie. Aproape două treimi dintre cumpărători sunt femei, lucru explicabil dacă ne gândim la rolul lor de soţii sau mame”, spune Tudor. Majoritatea consumatorilor individuali cumpără prin canalele de distribuţie ale businessului, însă un procent major – aproximativ 75% – este acoperit de segmentul B2B, care cuprinde peste 1.000 de clienţi direcţi. La aceştia se adaugă alţii care cumpără direct din magazinele IKA (retaileri internaţionali – n.red.).
„Companiilor din Bucureşti, judeţul Ilfov şi judeţul Prahova le livrăm direct, celorlalte le expediem microplantele prin curier rapid”, printre acestea din urmă numărându-se, de pildă, Casa di David – „un restaurant din categoria de fine dining, cu care lucrăm constant”, lanţul de restaurante City Grill, „un client constant, care a integrat foarte bine microplantele într-un meniu á la carte”, Pullman, care ilustrează o altă categorie pe care businessul activează – hotelurile, sau Zamca Suceava, unul dintre businessurile orientate pe evenimente, cu care compania colaborează. „Microplantele şi-au găsit loc şi în meniuri care au burgerii ca preparate principale, cum ar fi la Switch Eat, şi evident că nu puteau lipsi din preparatele restaurantelor vegetariene, iar aici îmi vine în minte Rawdia”, completează antreprenorul.
Pentru anul acesta, el se aşteaptă ca veniturile businessului să aibă o creştere procentuală de două cifre. „Listarea în lanţurile mari de distribuţie tip IKA cred că ne îndreptăţeşte aşteptările”, spune Tudor. În anumite reţele compania este deja prezentă, având totodată în plan atât mărirea numărului de produse listate cât şi numărul magazinelor în care produsele sunt la vânzare, iar cu altele reprezentanţii Microgreens sunt în discuţii pentru a începe colaborarea. „Distribuim la nivel naţional, fie prin lanţuri de distribuţie, fie prin expediere directă, prin curier. Suntem prezenţi în zona cash & carry, respectiv în toate magazinele Metro şi Selgros. În ceea ce priveşte intrarea în lanţurile de retail, aceasta este un proces necesar pentru a ajunge la consumatorul de acasă. Deocamdată produsele noastre sunt vândute în câteva din magazinele Auchan şi Mega Image. Dorim să extindem prezenţa în aceste reţele şi să demarăm colaborarea şi cu alţi retaileri.” Cristian Tudor nu se mulţumeşte însă cu o prezenţă locală, ci pe viitor are în vedere o distribuţie regională, în ţările din Europa de Est. „Dacă vom mai discuta peste un an sau doi, sper să pot pune pe masă o listă de ţări în care Microgreens România este principalul furnizor de microplante.” Consideră statele vecine pieţe emergente şi vor să dezvolte aceste pieţe, asigurându-şi un pole position în această competiţie. „Am stabilit deja un buget de marketing pentru personalizare, comunicare şi promovare”, a adăugat Tudor, fără să precizeze totuşi cifra exactă, deoarece aceasta ţine de nişte planuri de business pe care nu vrea încă să le dezvăluie.
În schimb, deschiderea unor unităţi proprii nu intră încă în planurile antreprenorului. „Nu am deschis magazine proprii din două motive. În primul rând, produsele noastre se integrează în preparate care cer şi alte ingrediente, deci sunt potrivite în magazine de tip supermarket sau cash & carry. În al doilea rând, dorim să ne concentrăm pe activitatea de cercetare şi producţie şi am simţit că efortul logistic cerut de un magazin propriu ar fi o distragere de care nu avem nevoie”, explică el.
Dincolo de investiţia majoră din 2017, de 500.000 de euro, care a fost gândită cu o cotă de eşalonare pe cinci ani, reprezentanţii Microgreens investesc o medie de 100.000 de euro anual, dirijaţi în principal spre automatizare şi dezvoltarea de noi tehnologii. „Tehnologia în care am investit cel mai mult se numeşte MicroSera şi este o soluţie de creştere indoor a microplantelor, la sediul clientului. Vorbim de un echipament compact de vertical farming (practica producerii de alimente în straturi suprapuse pe verticală, suprafeţe înclinate vertical sau integrate în alte structuri – n.red.), dotat cu o aplicaţie şi cu mecanismele necesare pentru o funcţionare automatizată. Este un exemplu perfect de agricultură social responsabilă.” Tudor spune că există sute de afaceri HoReCa, atât în România, cât şi în străinătate, care ar putea integra în procesul de procurare a produselor acest echipament. „Dincolo de utilitatea sa şi de faptul că restaurantele îşi pot cultiva un ingredient important în locul în care au nevoie de el şi în cantităţile necesare, MicroSera arată şi foarte bine şi poate fi instalată în spaţiile destinate clienţilor. Simpla sa prezenţă ajută companiile să transmită un mesaj puternic, de integrare ecologică şi responsabilitate socială.”
Antreprenorul estimează valoarea pieţei locale pe care activează la 3 milioane de euro, „şi pare a fi în creştere, pe măsură ce eforturile noastre de comunicare ajung atât la profesioniştii din HoReCa, cât şi la publicul larg”. În acest moment nu există competitori locali importanţi. „Nu vreau să par lipsit de modestie, dar restul producătorilor de microplante au rămas la nivelul de afaceri de familie. Este adevărat că şi noi am pornit la fel, dar creşterea volumului de business a cerut o standardizare şi o predictibilitate care au schimbat regulile jocului. Trebuie să poţi livra volume mari de marfă, la o calitate constantă şi să faci faţă fluctuaţiilor pieţei. Nu e un lucru uşor”, spune Tudor. În schimb, în privinţa competitorilor din străinătate, unele lanţuri de retail au ales să importe produse similare, adaugă el, dar speră să îi convingă pe reprezentanţii acestora că un produs local, la un preţ şi la o calitate comparabile, prezintă certe avantaje, de la un lanţ logistic mai scurt la o durată de viaţă la raft mai mare.
Faţă de alte pieţe europene, fondatorul Microgreens spune că în acest moment piaţa locală e mică, dar există potenţial de dezvoltare. „Ca să vă faceţi o idee, Koppert Cress, cel mai mare producător de microplante din Europa, are o cifră de afaceri de peste 450 de milioane de euro pe an, realizată în zona Europei Centrale şi de Vest, SUA şi o parte din Asia. În Occident microplantele au o istorie de decenii.” Antreprenorul spune că, în ciuda faptului că a pornit efortul de informare şi educare a publicului larg abia acum doi ani, a reuşit să comunice foarte bine în domeniul HoReCa. „În segmentul B2B putem vorbi de o piaţă consolidată. Piaţa reprezentată de consumatorul individual este încă un teritoriu în mare parte virgin, care aşteaptă să fie cucerit.” Potrivit lui, pieţele din jur sunt, în general, la nivelul la care era România în 2014, când Tudor a lansat Microgreens. „Câţiva producători mici, câteva restaurante de lux care cunosc şi folosesc produsul şi o largă ignoranţă în cadrul publicului larg. În mod logic, urmează să încercăm să ne facem intrarea şi pe aceste pieţe, dar nu este un lucru uşor, pentru că crearea unei mase critice de clienţi presupune o comunicare susţinută, cum facem acum în România.”
Principala provocare cu care reprezentanţii companiei s-au confruntat pe piaţă a fost nevoia permanentă de inovaţie, doarece, spune Tudor, aproape tot ce fac este muncă de pionierat în România. „Vorbim de produs în sine, care presupune o tehnologie aparte, de metodele de cultivare care încearcă să respecte conceptul de agricultură responsabilă, de învingerea unei inerţii date de lipsa de informaţie. Toate aceste obstacole au fost depăşite cu soluţii inovatoare. Nu există un manual al crescătorului de microplante, iar know-how-ul acumulat în alte companii este păzit cu străşnicie.” Astfel, reprezentanţii companiei a trebuit să rezolve problemele una câte una, ajungând la răspunsuri fără ajutor din afară. „Unele soluţii au fost ingenioase şi ne mândrim cu ele, altele au rezolvat un impas şi au rămas perfectibile.”
Tudor spune că acest business este exact ceea ce îşi doreşte să facă. „E foarte multă adrenalină în businessul Microgreens România şi mărturisesc că îmi place la nebunie.” Pentru alţi antreprenori aflaţi la început de drum are următorul sfat: „Go for it! Dacă ai o idee în care crezi, urmează-ţi visul fără ezitare. Este adevărat, trebuie să te dedici, să acorzi timp, să investeşti pasiune şi uneori poate ultimii bănuţi pentru un echipament care te duce cu un pas mai aproape de ţel. Dar la capătul drumului te aşteaptă o recompensă imensă: nu un premiu financiar sau ceva care să semene a linie de finiş, ci un nou drum, o provocare şi mai mare, atunci când ideea ta a prins viaţă şi trebuie să o creşti, să îi împlineşti destinul”.
Tag: Agricultura
-
Povestea antreprenorului român care face milioane de lei dintr-un business cu microplante
-
Dispar scutirile de taxe pentru IT-işti? Softiştii au avut în 2018 o pondere în PIB mai mare decât agricultura şi aproape de cea din construcţii
Industria locală de IT şi comunicaţii, care a intrat brusc sub lumina reflectoarelor din mediul politic şi de business după ce PNL – principalul partid de opoziţie – a anunţat că are în plan ca în primele luni de la preluarea puterii să elimine scutirile de taxe pentru programatori, a avut în 2018 o pondere de 5,2% la formarea PIB, în creştere cu peste 7% faţă de anul anterior, conform datelor publicate de Institutul Naţional de Statistică. Sectorul IT&C a ajuns practic să aibă o pondere în PIB mai mare decât cea a agriculturii (4,3% din PIB) şi a fost foarte aproape de a depăşi un alt sector puternic din economie – construcţiile (5,4% din PIB), conform sursei citate.
-
Preşedintele României, Klaus Iohannis: „La noi, cei care conduc instituţional destinele o fac ca şi cum ar fi la meteo”
„Mă bucur foarte mult că am putut să revin cu această ocazie aici în Târgul Ieşilor, unde am fost de multe ori şi dacă îmi permiteţi să spun că de fiecare dată mi-a plăcut. Vorbim despre educaţie. La noi, ştiţi bancul acela educaţie, agricultură şi meteo toată lumea se pricepe. Doar că la noi cei care conduc instituţional destinele o fac ca şi cum ar fi la meteo. Sunt bucuros că am ajuns aici cu oameni care ştiu ce vorbesc care chiar ştiu ce vorbim când rostim sintagma „România educată”, a afirmat Klaus Iohannis, la Forumul Educaţiei 2019, o dezbatere pe marginea proiectului „România Educată”, care a avut loc sâmbătă la Iaşi.
Şeful statului a adăugat că PSD va primi un răspuns de la români, la referendumul pe justiţie din 26 mai, dată la care au loc şi alegerile europarlamentare.
-
Kaufland vrea să cultive legume pe acoperişurile unor clădiri din România
Motivaţie:
Agricultura urbană sau „grădinăritul pe balcon” este o ocupaţie din ce în ce mai întâlnită, spun reprezentanţii Kaufland România. Potrivit unui studiu al companiei, 7 din 10 români practică agricultura urbană, cultivând la domiciliu legume, verdeţuri sau fructe. Prin iniţiativa Grădinescu, Kaufland îşi propune să reinventeze conceptul de hipermarket în România şi propune din nou un model de responsabilitate. Pe lângă rolul estetic şi educativ, grădinile de pe acoperiş şi din exteriorul parcărilor aduc şi avantaje pentru mediul înconjurător, prin purificarea aerului şi reducerea poluării, a zgomotelor şi reglarea umidităţii.
Descrierea proiectului:
În vara anului 2017, Kaufland România a lansat prima reţea de grădini urbane comunitare, transformându-şi acoperişurile şi exteriorul parcărilor şi al magazinelor în spaţii verzi cultivate cu legume, fructe, arbuşti, plante aromatice şi flori, care pot fi folosite de comunitate, potrivit informaţiilor trimise de reprezentanţii companiei. Grădinescu, cum este denumit proiectul dezvoltat de Kaufland împreună cu partenerii de la Asociaţia Institutul de Cercetare în Permacultură din România, promovează grija faţă de natură, spiritul comunitar şi susţine dezvoltarea agriculturii urbane prin propriul exemplu. De asemenea, Grădinescu îşi propune să îi familiarizeze pe copii şi adulţi cu grădinăritul şi uşurinţa de a avea o alimentaţie sănătoasă chiar şi în mediul urban. Grădinile deservesc şi ca spaţiu de învăţare pentru şcolile şi grădiniţele din zonă sau ca spaţiu de evenimente comunitare.
Proiectul Grădinescu constă într-o reţea de nouă grădini urbane comunitare, dintre care trei amplasate pe acoperişurile magazinelor Kaufland, patru în parcările sau în spatele magazinelor şi două în şcoli din Capitală.
O grădină urbană cuprinde: o zonă de peisaj comestibil, o zonă de loturi individuale de legume, un solar, o răsadniţă şi vermicompost, o livadă ce va fi plantată în toamnă, un spaţiu multifuncţional pentru evenimente (proiecţie de film, loc de joacă, pajişte), un spaţiu de lucru amenajat special pentru co-working (prevăzut cu Wi-Fi, ceai şi alte facilităţi), ochiuri de apă, sistem de irigaţii, hotel de insecte. Grădinile urbane amenajate în cadrul hipermarketurilor Kaufland sunt comestibile şi decorative, pe diferite tematici, în funcţie de magazine, cu legume şi fructe, plante aromatice, exotice, livezi, solarii, sere, parcele care pot fi adoptate de membri ai comunităţii vecine sau pajişti cu flori.
De asemenea, de-a lungul anului, grădinile găzduiesc activităţi de semănare şi grădinărit, dar şi de relaxare, precum picnicuri sau vizionări de filme la cinematograful în aer liber, dar şi cursuri educaţionale desfăşurate în grădină de specialiştii institutului partener, pentru copii şi adulţi.Rezultate:
În 2017, suprafaţa înverzită în Capitală datorită Kaufland se întindea pe 6.200 de metri pătraţi, iar 520 persoane au participat la atelierele, cursurile şi evenimentele găzduite în grădinile Kaufland.
Cifră de afaceri netă (anul financiar 2017-2018)
~2,2 mld. euroNumăr de angajaţi
> 15.000Valoarea investiţiei
> 300.000 euro -
Cum şi-a tăiat Erdogan singur craca de sub picioare distrugând agricultura
La cafeneaua din Yeniceabat, liniştea este sâcâitoare. Tăcut este şi Hasan Gormez, care îşi soarbe încet ceaiul negru tradiţional turcesc. Yeniceabat este un cătun aflat la aproximativ două ore de mers cu maşina la sud de Istanbul. „Pe vremuri, cafeneaua satului era plină de fermieri veseli. Se glumea, era forfotă“, povesteşte Gormez, în vârstă de 48 de ani. El lucrează 30 de acri de teren pe care i-a moştenit de la familia sa. „Toţi cei de aici sunt supăraţi din cauza economiei, iar copiii noştri sunt plecaţi.“
Preşedintele „Noii Turcii“, Recep Tayyip Erdogan, lăuda în gura mare înaintea alegerilor locale din 31 martie o naţiune mândră de forţa sa economică, deşi o recesiune a oprit expansiunea care a ţinut aproape neîntrerupt de la sfârşitul anului 2009. Cu toate acestea, prin reorientarea dezvoltării spre cheltuielile de consum şi spre proiectele de infrastructură urbană, Erdogan a accelerat unul dintre cele mai mari transferuri de populaţie din istoria turcă modernă, dezrădăcinând 2 milioane de oameni din lumea agrară pentru a-i arunca pe piaţa muncii din oraşele mari.
Ponderea forţei de muncă angajate în agricultură a scăzut aproape la jumătate, la 15%, în timpul celor 16 ani de la venirea la putere a lui Erdogan, în timp ce o suprafaţă de teren arabil de dimensiunea Olandei a fost scoasă din folosinţa agricolă. Pe măsură ce satele se golesc, auto-suficienţa alimentară a Turciei dispare: cea mai recentă citire a indicelui de securitate alimentară al The Economist Intelligence Unit plasează această ţară pe locul 48 din 113, sub Arabia Saudită, Qatar şi alte state unde relieful dominant este deşertul.
Erdogan şi-a început cariera de politician în anii 1990 ca primar al celui mai mare centru comercial al Turciei, Istanbul, şi şi-a construit baza de electorat din clasa muncitoare a uriaşului oraş prin dezvoltarea infrastructurii şi extinderea sprijinului social. Cu toate acestea, chiar şi centrele urbane ale Turciei au devenit terenuri de luptă pentru alegerile locale de pe 31 martie, primul test la urne pentru preşedinte de când şi-a acordat anul trecut puteri executive mult mai extinse. În Istanbul, Ankara şi alte oraşe mari, Erdogan a piedut lupta. Scăderea economică, dispariţia locurilor de muncă şi scumpirea alimentelor au fost fatale partidului celui mai puternic lider din istoria modernă a Turciei.
Abandonarea agriculturii îl bântuie acum pe Erdogan. Partidul Justiţie şi Dezvoltare (AKP), formaţiunea politică a preşedintelui, a pierdut capitala Ankara, un bastion de un sfert de secol al AKP.
Erdogan continuă să aibă o influenţă imensă în mediul rural, unde oamenii i-au îmbrăţişat încercările de desprindere de istoria recentă mai seculară a Turciei şi de a readuce ţara la o formă de guvernare centrată pe islam. Însă vânturile politice încep să bată şi împotriva preşedintelui. Cândva o putere agricolă, Turcia a devenit de-a lungul anilor dependentă de importuri de produse alimentare mai ieftine, făcând agricultura o afacere mai puţin rentabilă şi aducând-o în situaţia de a îngroşa rândurile exilaţilor de la sate. Acest lucru nu părea să conteze prea mult, până când prăbuşirea lirei din vara anului trecut a făcut preţurile alimentelor importate să explodeze, împingând inflaţia alimentară la cel mai rapid ritm din ultimul sfert de secol. „Guvernul a lăsat sectorul agricol în voia sorţii“, spune Nuri Karaca, un fermier de 71 de ani din Bursa. Bătrânul este şi şeful unei asociaţii locale de producători de carne. „Le pasă mai mult de baza de alegători din cartierele marilor oraşe decât turcii din regiunile agricole.“
Fermier şi până acum alegător loial al AKP, Erdinc Sari, în vârstă de 46 de ani, spune că a venit timpul pentru o schimbare. Anul acesta a susţinut un candidat al principalului partid de opoziţie din Bursa, o fostă capitală otomană şi al patrulea oraş al Turciei ca mărime. În parte datorită importurilor, preţul furajelor pentru animale s-a dublat în ultimii trei ani. Guvernul acordă un sprijin anual de 1.500 de lire (274 dolari), care nu acoperă nici 10% din suma pe care Sari o cheltuieşte numai pe îngrăşăminte. „Am doi copii – o fată şi un băiat“, spune el. „Nu vreau ca ei să devină fermieri, ca tatăl lor.“ AKP a câştigat totuşi alegerile în Bursa, dar la limită.
Răspunsul lui Erdogan legat de creşterea preţurilor a fost descurajarea pieţei libere şi orientarea către statul intervenţionist. Poliţia municipală a efectuat raiduri de percheziţie la depozitele şi la comercianţii cu amănuntul, învinuindu-i pe speculanţi de explozia preţurilor, în timp ce municipalităţile au creat standuri de vânzare a unor alimente sub preţul pieţei, subvenţionate de stat – o concurenţă directă pentru comercianţii cu amănuntul care au nevoie de profit pentru a supravieţui. Aprozarele cu preţ redus au devenit o linie a frontului în lupta electorală deschisă de AKP.
Acţiunile poliţiei au fost suficiente pentru a încetini ritmul ascendent al preţurilor în luna februarie. Dar chiar şi după decelerarea la o rată anuală de 29,3% în februarie, de la 31% în ianuarie, inflaţia alimentelor se menţine la mai mult de două ori faţă de prognoza băncii centrale pentru sfârşitul anului. Intervenţiile guvernamentale directe, cum ar fi ameninţarea şi urmărirea penală a băncilor sau a comercianţilor cu amănuntul care majorează preţurile, „intră în conflict cu însăşi noţiunea de economie de piaţă“, spune Cristian Maggio, şeful departamentului de cercetare a pieţei emergente al TD Securities din Londra.
Efectele prăbuşirii rapide a lirei din luna august a anului trecut continuă să ricoşeze între bănci şi producători. Întreprinderile care s-au încărcat de datorii în monedă străină, mai ales dolari, au dificultăţi în a-şi onora obligaţiile de plată de când forţa lirei slăbeşte. Susţinute prin împrumuturi, unele companii vor fi forţate să se restructureze sau să dea faliment. Producţia industrială scade precipitat din septembrie, diminuându-se în medie cu aproape 7% în fiecare lună.
Guvernul a încercat, de asemenea, să sprijine lira prin presiuni asupra băncilor în sensul ca acestea să nu permită administratorilor de fonduri străine să vândă moneda turcească. Cu numai câteva zile înainte de alegeri, Erdogan a avertizat băncile că vor fi pedepsite pentru că alimentează creşterea cererii de valută.
Cererea de credite din partea consumatorilor seacă, iar oamenii îşi dau lirele pe siguranţa dolarilor, pe care-i adună şi îi păstrează sub saltea pe măsură ce norii se adună în economie. Între timp, locurile de muncă din servicii şi construcţii care au transformat milioane de săteni în locuitori ai oraşelor dispar rapid. Şomajul creşte de opt luni; este acum 13,5%, cel mai înalt nivel din 2009 încoace.
De când şi-a pierdut locul de muncă acum şase luni, Muharrem Cinar, de 51 de ani, merge în fiecare săptămână la agenţia locală de ocupare a forţei de muncă din Ankara. Dezamăgit de fiecare dată, a fost forţat să se împrumute foarte mult de la prieteni şi familie pentru a plăti pentru educaţia copiilor săi. „Nu am fost niciodată şomer atât de mult timp“, spune el. „Azi nici măcar nu mai am bani să cumpăr pâine.“ Însă cei mai tineri dintre turci simt cel mai greu dificultăţile de pe piaţa muncii. Un sfert dintre persoanele cu vârste între 15 şi 24 de ani au nevoie de locuri de muncă. Rabia Akman, de 24 de ani, asistentă medicală cu o experienţă de patru ani, este, de asemenea, şomeră de şase luni. „Nu vreau să zic că nu am speranţe pentru viitor“, spune ea. „Dar sunt speriată.“
La Istanbul, cel mai populat oraş al Turciei, cu peste 14 milioane de locuitori, în fiecare dimineaţă femei şi bărbaţi se aşază la cozi în faţa corturilor albe – instalate de guvernul local – cu mult înainte să vină camioanele cu marfă, scrie The Atlantic. Unul este montat chiar în Piaţa Taksim din centrul oraşului, un reper al mişcărilor sociale din Turcia, al protestelor şi manifestărilor de bucurie deopotrivă. Oamenii pot cumpăra de acolo roşii, ardei şi alte legume în cantităţi limitate. Erdogan a acuzat lanţurile de supermarketuri de speculă „trădătoare“. Acestea au răspuns vânzând unele produse în pierdere sau chiar scoţând de pe rafturi unele legume prea scumpe, cum ar fi vinetele şi ardeii, pentru a nu stârni furia publicului sau a partidului. Unele magazine au introdus limite în ceea ce priveşte cantitatea de alimente pe care o persoană o poate cumpăra.
Pe lângă prăbuşirea lirei, o cauză a scumpirii alimentelor este distrugerea recoltei de o serie de furtuni care au lovit regiunile agricole în ianuarie.
„Suntem striviţi de preţurile mâncării. Însă preşedintele nostru ne ia apărarea”, spune mândră Bahariye Bulut, încovoiată de povara cartofilor cumpăraţi de la cortul alb din Taksim, pe care scrie „Luptă totală contra inflaţiei”. Bătrâna de 63 de ani se bazează pe pensia soţului ei pentru întreţinerea gospodăriei. Spune că aceste corturi sunt răspunsul la rugăciunile ei. Pentru Lutfu Guler, funcţionar public ieşit la pensie în vârstă de 75 de ani, cozile pentru mâncare sunt o încercare de a-i cumpăra pe oameni. Mai exact voturile lor. „Priviţi în jur. Toată lumea este nefericită. Aceste cozi sunt o ruşine. Am distrus totul, dar nimeni nu-şi asumă responsabilitatea. Cine a mai auzit înainte de terorism alimentar?”
La doar două străzi distanţă, Faruk se plânge că afacerile aprozarului său s-au înjumătăţit de când guvernul vinde mâncare sub preţul pieţei. „Guvernul îi atacă pe comercianţi şi pe fermieri, dar dacă eu dau faliment, încă o familie va face foamea”, spune Faruk.
Sunt zeci de aprozare cu preţuri scăzute artificial în Istanbul. Însă a îndestula în timpul unei crize populaţia unei întregi ţări este greu pentru orice partid. AKP a pierdut la limită Istanbulul, însă rezultatele alegerilor sunt umbrite de controverse.
-
Cum şi-a tăiat Erdogan singur craca de sub picioare distrugând agricultura
La cafeneaua din Yeniceabat, liniştea este sâcâitoare. Tăcut este şi Hasan Gormez, care îşi soarbe încet ceaiul negru tradiţional turcesc. Yeniceabat este un cătun aflat la aproximativ două ore de mers cu maşina la sud de Istanbul. „Pe vremuri, cafeneaua satului era plină de fermieri veseli. Se glumea, era forfotă“, povesteşte Gormez, în vârstă de 48 de ani. El lucrează 30 de acri de teren pe care i-a moştenit de la familia sa. „Toţi cei de aici sunt supăraţi din cauza economiei, iar copiii noştri sunt plecaţi.“
Preşedintele „Noii Turcii“, Recep Tayyip Erdogan, lăuda în gura mare înaintea alegerilor locale din 31 martie o naţiune mândră de forţa sa economică, deşi o recesiune a oprit expansiunea care a ţinut aproape neîntrerupt de la sfârşitul anului 2009. Cu toate acestea, prin reorientarea dezvoltării spre cheltuielile de consum şi spre proiectele de infrastructură urbană, Erdogan a accelerat unul dintre cele mai mari transferuri de populaţie din istoria turcă modernă, dezrădăcinând 2 milioane de oameni din lumea agrară pentru a-i arunca pe piaţa muncii din oraşele mari.
Ponderea forţei de muncă angajate în agricultură a scăzut aproape la jumătate, la 15%, în timpul celor 16 ani de la venirea la putere a lui Erdogan, în timp ce o suprafaţă de teren arabil de dimensiunea Olandei a fost scoasă din folosinţa agricolă. Pe măsură ce satele se golesc, auto-suficienţa alimentară a Turciei dispare: cea mai recentă citire a indicelui de securitate alimentară al The Economist Intelligence Unit plasează această ţară pe locul 48 din 113, sub Arabia Saudită, Qatar şi alte state unde relieful dominant este deşertul.
Erdogan şi-a început cariera de politician în anii 1990 ca primar al celui mai mare centru comercial al Turciei, Istanbul, şi şi-a construit baza de electorat din clasa muncitoare a uriaşului oraş prin dezvoltarea infrastructurii şi extinderea sprijinului social. Cu toate acestea, chiar şi centrele urbane ale Turciei au devenit terenuri de luptă pentru alegerile locale de pe 31 martie, primul test la urne pentru preşedinte de când şi-a acordat anul trecut puteri executive mult mai extinse. În Istanbul, Ankara şi alte oraşe mari, Erdogan a piedut lupta. Scăderea economică, dispariţia locurilor de muncă şi scumpirea alimentelor au fost fatale partidului celui mai puternic lider din istoria modernă a Turciei.
Abandonarea agriculturii îl bântuie acum pe Erdogan. Partidul Justiţie şi Dezvoltare (AKP), formaţiunea politică a preşedintelui, a pierdut capitala Ankara, un bastion de un sfert de secol al AKP.
Erdogan continuă să aibă o influenţă imensă în mediul rural, unde oamenii i-au îmbrăţişat încercările de desprindere de istoria recentă mai seculară a Turciei şi de a readuce ţara la o formă de guvernare centrată pe islam. Însă vânturile politice încep să bată şi împotriva preşedintelui. Cândva o putere agricolă, Turcia a devenit de-a lungul anilor dependentă de importuri de produse alimentare mai ieftine, făcând agricultura o afacere mai puţin rentabilă şi aducând-o în situaţia de a îngroşa rândurile exilaţilor de la sate. Acest lucru nu părea să conteze prea mult, până când prăbuşirea lirei din vara anului trecut a făcut preţurile alimentelor importate să explodeze, împingând inflaţia alimentară la cel mai rapid ritm din ultimul sfert de secol. „Guvernul a lăsat sectorul agricol în voia sorţii“, spune Nuri Karaca, un fermier de 71 de ani din Bursa. Bătrânul este şi şeful unei asociaţii locale de producători de carne. „Le pasă mai mult de baza de alegători din cartierele marilor oraşe decât turcii din regiunile agricole.“
Fermier şi până acum alegător loial al AKP, Erdinc Sari, în vârstă de 46 de ani, spune că a venit timpul pentru o schimbare. Anul acesta a susţinut un candidat al principalului partid de opoziţie din Bursa, o fostă capitală otomană şi al patrulea oraş al Turciei ca mărime. În parte datorită importurilor, preţul furajelor pentru animale s-a dublat în ultimii trei ani. Guvernul acordă un sprijin anual de 1.500 de lire (274 dolari), care nu acoperă nici 10% din suma pe care Sari o cheltuieşte numai pe îngrăşăminte. „Am doi copii – o fată şi un băiat“, spune el. „Nu vreau ca ei să devină fermieri, ca tatăl lor.“ AKP a câştigat totuşi alegerile în Bursa, dar la limită.
Răspunsul lui Erdogan legat de creşterea preţurilor a fost descurajarea pieţei libere şi orientarea către statul intervenţionist. Poliţia municipală a efectuat raiduri de percheziţie la depozitele şi la comercianţii cu amănuntul, învinuindu-i pe speculanţi de explozia preţurilor, în timp ce municipalităţile au creat standuri de vânzare a unor alimente sub preţul pieţei, subvenţionate de stat – o concurenţă directă pentru comercianţii cu amănuntul care au nevoie de profit pentru a supravieţui. Aprozarele cu preţ redus au devenit o linie a frontului în lupta electorală deschisă de AKP.
Acţiunile poliţiei au fost suficiente pentru a încetini ritmul ascendent al preţurilor în luna februarie. Dar chiar şi după decelerarea la o rată anuală de 29,3% în februarie, de la 31% în ianuarie, inflaţia alimentelor se menţine la mai mult de două ori faţă de prognoza băncii centrale pentru sfârşitul anului. Intervenţiile guvernamentale directe, cum ar fi ameninţarea şi urmărirea penală a băncilor sau a comercianţilor cu amănuntul care majorează preţurile, „intră în conflict cu însăşi noţiunea de economie de piaţă“, spune Cristian Maggio, şeful departamentului de cercetare a pieţei emergente al TD Securities din Londra.
Efectele prăbuşirii rapide a lirei din luna august a anului trecut continuă să ricoşeze între bănci şi producători. Întreprinderile care s-au încărcat de datorii în monedă străină, mai ales dolari, au dificultăţi în a-şi onora obligaţiile de plată de când forţa lirei slăbeşte. Susţinute prin împrumuturi, unele companii vor fi forţate să se restructureze sau să dea faliment. Producţia industrială scade precipitat din septembrie, diminuându-se în medie cu aproape 7% în fiecare lună.
Guvernul a încercat, de asemenea, să sprijine lira prin presiuni asupra băncilor în sensul ca acestea să nu permită administratorilor de fonduri străine să vândă moneda turcească. Cu numai câteva zile înainte de alegeri, Erdogan a avertizat băncile că vor fi pedepsite pentru că alimentează creşterea cererii de valută.
Cererea de credite din partea consumatorilor seacă, iar oamenii îşi dau lirele pe siguranţa dolarilor, pe care-i adună şi îi păstrează sub saltea pe măsură ce norii se adună în economie. Între timp, locurile de muncă din servicii şi construcţii care au transformat milioane de săteni în locuitori ai oraşelor dispar rapid. Şomajul creşte de opt luni; este acum 13,5%, cel mai înalt nivel din 2009 încoace.
De când şi-a pierdut locul de muncă acum şase luni, Muharrem Cinar, de 51 de ani, merge în fiecare săptămână la agenţia locală de ocupare a forţei de muncă din Ankara. Dezamăgit de fiecare dată, a fost forţat să se împrumute foarte mult de la prieteni şi familie pentru a plăti pentru educaţia copiilor săi. „Nu am fost niciodată şomer atât de mult timp“, spune el. „Azi nici măcar nu mai am bani să cumpăr pâine.“ Însă cei mai tineri dintre turci simt cel mai greu dificultăţile de pe piaţa muncii. Un sfert dintre persoanele cu vârste între 15 şi 24 de ani au nevoie de locuri de muncă. Rabia Akman, de 24 de ani, asistentă medicală cu o experienţă de patru ani, este, de asemenea, şomeră de şase luni. „Nu vreau să zic că nu am speranţe pentru viitor“, spune ea. „Dar sunt speriată.“
La Istanbul, cel mai populat oraş al Turciei, cu peste 14 milioane de locuitori, în fiecare dimineaţă femei şi bărbaţi se aşază la cozi în faţa corturilor albe – instalate de guvernul local – cu mult înainte să vină camioanele cu marfă, scrie The Atlantic. Unul este montat chiar în Piaţa Taksim din centrul oraşului, un reper al mişcărilor sociale din Turcia, al protestelor şi manifestărilor de bucurie deopotrivă. Oamenii pot cumpăra de acolo roşii, ardei şi alte legume în cantităţi limitate. Erdogan a acuzat lanţurile de supermarketuri de speculă „trădătoare“. Acestea au răspuns vânzând unele produse în pierdere sau chiar scoţând de pe rafturi unele legume prea scumpe, cum ar fi vinetele şi ardeii, pentru a nu stârni furia publicului sau a partidului. Unele magazine au introdus limite în ceea ce priveşte cantitatea de alimente pe care o persoană o poate cumpăra.
Pe lângă prăbuşirea lirei, o cauză a scumpirii alimentelor este distrugerea recoltei de o serie de furtuni care au lovit regiunile agricole în ianuarie.
„Suntem striviţi de preţurile mâncării. Însă preşedintele nostru ne ia apărarea”, spune mândră Bahariye Bulut, încovoiată de povara cartofilor cumpăraţi de la cortul alb din Taksim, pe care scrie „Luptă totală contra inflaţiei”. Bătrâna de 63 de ani se bazează pe pensia soţului ei pentru întreţinerea gospodăriei. Spune că aceste corturi sunt răspunsul la rugăciunile ei. Pentru Lutfu Guler, funcţionar public ieşit la pensie în vârstă de 75 de ani, cozile pentru mâncare sunt o încercare de a-i cumpăra pe oameni. Mai exact voturile lor. „Priviţi în jur. Toată lumea este nefericită. Aceste cozi sunt o ruşine. Am distrus totul, dar nimeni nu-şi asumă responsabilitatea. Cine a mai auzit înainte de terorism alimentar?”
La doar două străzi distanţă, Faruk se plânge că afacerile aprozarului său s-au înjumătăţit de când guvernul vinde mâncare sub preţul pieţei. „Guvernul îi atacă pe comercianţi şi pe fermieri, dar dacă eu dau faliment, încă o familie va face foamea”, spune Faruk.
Sunt zeci de aprozare cu preţuri scăzute artificial în Istanbul. Însă a îndestula în timpul unei crize populaţia unei întregi ţări este greu pentru orice partid. AKP a pierdut la limită Istanbulul, însă rezultatele alegerilor sunt umbrite de controverse.
-
Peste 113 milioane de persoane din 53 de ţări au fost afectate de “foame acută”
Yemen, Republica Democrată Congo, Afganistan şi Siria se numără printre cele mai afectate state şi cele care sunt cele mai expuse la foamete, a informat Organizaţia pentru Alimentaţie şi Agricultură (FAO), potrivit postului France 24.
În total, aproximativ 72 de milioane de persoane din statele africane au suferit de “foame acută”, a adăugat FAO.
Cauzele principale sunt conflictele şi insecuritatea, precum şi problemele economice şi dezastrele naturale.
Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro.
-
Agricover Credit IFN, profit net în creştere cu 49% în 2018
Valoarea creditelor acordate în 2018 a fost de 1,63 miliarde lei, în timp ce numărul clienţilor activi a ajuns la 2800 fermieri performanţi, în creştere cu 21% comparativ cu anul anterior.
Expunerea din credite a crescut cu 30%, ajungând la 1,30 miliarde lei. Rata creditelor neperformante cu restanţe mai mari de 90 de zile a fost de 1,26%, un nivel foarte bun comparativ cu media sistemului bancar şi în scădere uşoară faţă de anul trecut.
Pentru a asigura necesarul de fonduri destinate finanţării fermierilor, compania şi-a menţinut parteneriatele solide cu băncile locale prin extinderea liniilor de credit existente, dar şi cu partenerii internaţionali consacraţi precum International Finance Corporation, European Investment Bank, European Investment Fund, Black Sea Trade and Development Bank, European Fund for Southeast Europe, International Investment Bank, Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare. Valoarea totală a fondurilor accesate în 2018 a crescut cu 27%, ajungând la 1,38 miliarde lei, în timp ce capitalurile proprii au ajuns la 220 milioane lei, în creştere cu 18%.În ceea ce priveşte portofoliul de produse specializate, finanţarea capitalului circulant a ocupat în continuare cea mai mare pondere din volumul plasamentelor acordate în 2018.
Totodată, în 2018 compania a acordat o atenţie deosebită sectorului zootehnic, încurajând dezvoltarea fermelor de vaci de carne şi susţinând interesul fermierilor din sectorul vegetal privind diversificarea activităţii pentru a aduce valoare adăugată afacerii. Astfel, în 2018 compania a finanţat peste 50 de fermieri care au înfiinţat ferme de vaci de carne, cu o sumă totală finanţată de peste 12 milioane lei.
Pentru anul 2019 Agricover Credit îşi propune să continue creşterea sănătoasă, urmărind cu precădere extinderea portofoliului de clienţi micro şi mici, precum şi dezvoltarea de noi produse specializate adresate acestor segmente. Totodată, compania va continua să investească în cele mai noi soluţii informatice pentru a asigură răspuns prompt şi acces facil la finanţare unui număr de clienţi în continuă creştere.
-
Internaţionalizarea în agricultura ecologică
„Există un segment de agricultură ecologică în plină dezvoltare în ultimii ani, există mult interes pentru tehnologii noi şi pentru optimizarea producţiei pe hectar, mai ales în contextul în care fermierii din Republica Moldova nu beneficiază de subvenţii din partea statului”, descrie Vlad Popescu, director general şi cofondator al Norofert Organics, piaţa pe care şi-au anunţat recent intrarea.
Compania pe care o conduce, parte din grupul românesc Norofert, este primul producător de inputuri ecologice din România şi are în portofoliu o gamă completă de fitosanitare şi îngrăşăminte destinate agriculturii organice.
Începând cu anul 2016, Norofert deţine prima fabrică de fungicide, insecticide şi îngrăşăminte ecologice din România, asigurând necesarul pentru fermierii din sistemul ecologic, la nivel naţional. Astfel, dacă în 2010 compania începea importul de fertilizanţi şi pesticide ecologice, o premieră pe piaţa locală, în 2017 a lansat pe piaţă primele produse în nume propriu. Compania a încheiat anul 2017 cu o cifră de afaceri de aproximativ 5,2 milioane de lei şi un profit net de 170.000 de lei. Pentru anul 2018 nu au încheiat calculele, dar Vlad Popescu estimează o cifră de afaceri de 8,5 milioane de lei; în ceea ce priveşte volumele de vânzări pentru anul 2019, spune că acestea sunt greu de anticipat. „Vorbim despre un an care a început foarte dificil pentru agricultura din România, dar, bazându-ne pe creşterile din anii anteriori, putem fi confortabili cu o creştere de cel puţin 35-40%”, descrie directorul general al Norofert Organics contextul de piaţă. În ceea ce priveşte exporturile, obiectivul fixat este ca acestea să genereze între 10 şi 15% din venituri.
„Fiind vorba de o piaţă nouă, vrem să începem prudent, având în minte un plan pe termen lung. Datorită tehnologiei şi produselor dezvoltate de noi, Norofert a devenit un business scalabil la nivel internaţional, iar în acest sens avem convingerea că mutarea concentrării noastre pe pieţele externe este un pariu câştigător”, descrie directorul general al Norofert Organics strategia pentru perioada următoare. Prin extinderea în Republica Moldova, compania lor a devenit prima de pe piaţa moldovenească care oferă un portofoliu complet de produse pentru agricultura ecologică.
Pentru a intra pe această piaţă, au început o colaborare cu WeTrade, cel mai mare distribuitor de îngrăşăminte, pesticide şi seminţe din Republica Moldova. „La fel ca noi, sunt o echipă tânără care a înţeles procesul de dezvoltare accelerată a agriculturii ecologice în Republica Moldova. Întrucât şi la ei există un interes mare referitor la extinderea portofoliului în agricultura ecologică, parteneriatul cu Norofert a apărut ca un lucru firesc”, descrie Vlad Popescu această colaborare.
După Republica Moldova, şi-au propus să se extindă în Bulgaria, în prezent fiind în curs de omologare şi aliniere la particularităţile legislative specifice ale acestei ţări, şi apreciază că în septembrie vor putea anunţa noul parteneriat cu distribuitorul bulgar. O altă piaţă în care vor să ajungă anul acesta este Croaţia: „Discuţiile sunt în fază incipientă, dar sperăm ca spre finalul anului să facem un prim pas spre deschiderea acestei pieţe (…). Evident, cu cât ne apropiem de vestul Europei, cu atât concurenţa este mai mare şi mai bine dezvoltată. Suntem convinşi că putem găsi pieţe interesante în Italia, Spania sau Polonia”.
Cele mai recente investiţii ale Norofert Organics au fost direcţionate înspre dezvoltarea capacităţii de producţie a fabricii din Filiaşi, iar următoarea mare investiţie va fi în deschiderea celei de a doua facilităţi de producţie, din judeţul Constanţa, obiectiv pe care şi l-au fixat până la finalul anului 2019.„Acolo ne vom concentra pe dezvoltarea liniei de producţie de îngrăşăminte de mare tonaj alături de secţiile de pesticide lichide şi tablete efervescente. O parte importantă din planul de investiţii de anul acesta este extinderea şi utilarea laboratorului nostru, pentru a putea dezvolta propriile culturi de microorganisme folosite în producţia de fertilizanţi şi pesticide”, spune directorul general al Norofert Organics.
În prezent, în cadrul companiei Norofert Organics lucrează 24 de angajaţi, însă şi-au propus să extindă echipa de vânzare cu încă 5 persoane. Acestora li se vor adăuga alţi 20 de angajaţi în viitoare fabrică din Constanţa.
În afară de extinderea la nivel internaţional şi de deschiderea celei de a doua fabrici, din planurile fondatorilor Norofert Organics nu lipseşte dezvoltarea de produse noi în continuare. „Pregătim un produs cel puţin la fel de revoluţionar ca tabletele efervescente, însă de data aceasta este vorba despre o soluţie hardware cu inteligenţă artificială integrată, care va rezolva una dintre cele mai mari probleme ale fermierilor”, spune Popescu, fără să ofere mai multe detalii despre acest produs. „Lansarea de produse şi soluţii inovative face parte din planul de dezvoltare.”
CONTEXT:
Suprafeţele din agricultura ecologică, de aproximativ 150.000 de hectare de culturi de cereale şi oleaginoase, cărora le sunt destinate produsele Norofert Organics, reprezintă un procent foarte mic din totalul de 12 milioane de hectare de teren arabil din România, potrivit informaţiilor companiei Norofert Organics.
DECIZIE:
Extinderea pe pieţele internaţionale, un prim pas făcut în această direcţie fiind exporturile în Republica Moldova.
CONSECINŢE:
Între 10% şi 15% din veniturile Norofert Organics vor fi generate de exporturi anul acesta, potrivit estimărilor antreprenorilor. Creşterea estimată a veniturilor este cuprinsă între 35 şi 40%.
Cine sunt fondatorii Norofert Organics:
Absolvent de Ştiinţe Politice la SNSPA, Vlad Popescu a intrat în afacerea familiei la 20 de ani. Tradiţia în domeniul fertilizatoarelor în familia Popescu este una îndepărtată şi vine de la bunicul tânărului antreprenor, care a lucrat ca director al combinatului chimic Doljchim înainte de 1989. Tatăl său, Florin Popescu, a început să „fie prezent şi el în lumea îngrăşămintelor încă din 1979”. Firma-mamă, Norofert Eco, a fost înfiinţată de tatăl lui Vlad Popescu în 2000. Până în 2009, activităţile acesteia erau concentrate pe importul şi distribuţia de îngrăşăminte, axându-se mai întâi pe produsele de mare volum, apoi pe fertilizanţii specializaţi şi pe tehnologiile agricole performante. A treia generaţie din familia Popescu a sesizat potenţialul dezvoltării unei nişe care să fie motorul afacerii pentru anii ce urmează: fertilizanţii şi pesticidele ecologice.
Absolvent de Psihologie la USH Bucureşti, Mugur Gabriel Ionel este în prezent executive manager & new products manager în cadrul Norofert, după ce anterior a lucrat în cadrul companiei româneşti de profil Rodbun. Dacă în 2010 compania începea importul de fertilizanţi şi pesticide ecologice, o premieră pe piaţa locală, în 2017 a lansat pe piaţă primele produse în nume propriu. Potrivit lor, prima formă a fabricii a fost una rudimentară şi au fost nevoiţi să facă eforturi pentru găsirea unor specialişti în agrochimie care să elaboreze reţetele produselor. După ce au testat şi îmbunătăţit produsele în mare parte a anului 2016, la finalul acestei perioade au lansat pe piaţă prima gamă de astfel de produse. Clienţii Norofert sunt mai ales ferme mari, de peste 1.000 de hectare, dar au şi câţiva clienţi cu suprafeţe mai mici.
-
Soluţia inteligentă pentru agricultură care poate maximiza profitul agricultorilor
Elementul de noutate:
Proiectul SysAgria a fost gândit ca un concept modular care se poate personaliza cu uşurinţă în funcţie de necesităţile clientului sau ale culturii monitorizate. Orice componentă poate fi înlocuită uşor, iar actualizările necesare sistemului se pot realiza de la distanţă. Fiind dotată cu panou solar, încărcător solar şi acumulator deep-cycle (12 V, 9 Ah), SysAgria este o soluţie independentă energetic ce asigură funcţionarea în parametri normali pe toată perioada anului. Integrarea cu sisteme expert permite, pe lângă monitorizare, şi stocarea şi prelucrarea datelor ştiinţifice, ceea ce diminuează impactul negativ al agriculturii asupra mediului, prin reducerea utilizării excesive a pesticidelor şi a îngrăşămintelor chimice.Descrierea inovaţiei:
SysAgria este un sistem inteligent de monitorizare şi control în timp real al parametrilor din aer şi sol, adaptat caracteristicilor agriculturii româneşti, ce poate fi utilizat atât în culturile în câmp, cât şi în sere şi solarii, fiind dezvoltate aplicaţii dedicate fiecărei culturi. SysAgria este un dispozitiv compact, rezistent (cutie metalică rezistentă la intemperii şi factori de mediu, protecţie IP65, izolată termic faţă de mediul exterior), care se instalează cu uşurinţă şi necesită o mentenanţă minimală. Sistemul poate fi instalat în orice tip de sol, poate fi conectat şi la GPS, detectează automat alte dispozitive de acelaşi tip pe o distanţă de până la 20 km, se conectează cu acestea şi formează o reţea mesh (reţea radio destinată transportării datelor, instrucţiunilor şi vocii prin nodurile de reţea). Pot fi utilizaţi până la 92 de senzori şi data logger local pentru stocarea datelor privind starea dispozitivului şi a senzorilor instalaţi.Efectele inovaţiei:
SysAgria furnizează informaţii cuprinzătoare în timp real despre mediul înconjurător şi condiţiile de dezvoltare în diferite stadii fenologice ale culturilor, pomilor fructiferi, viţei-de-vie, fructelor şi legumelor, pe baza cărora se pot realiza tratamentul proactiv, fertilizarea planificată, însămânţarea şi recoltarea. Sistemul monitorizează parametrii vitali ai solului, aerului şi luminii. Astfel, permite avertizări şi predicţii cu privire la apariţia bolilor şi a dăunătorilor, realizând legătura dintre anumite scenarii şi nevoia de aplicare a tratamentelor, fertilizatorilor şi irigaţiilor. De asemenea, sistemul permite estimarea producţiei şi a eventualelor pierderi.