”Este important să înţelegem că ruşii sunt actori foarte pragamtici. Ei sunt oameni rezonabili cu care este posibil să ajungi la o înţelegere, iar noi înţelegem care este interesul lor”, a declarat Lieberman.
”Interesul lor este foarte diferit de al nostru, însă le respectăm priorităţile. Încercăm să evităm confruntările directe şi tensiunile”, a adăugat oficialul israelian.
Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro
S-a născut într-o familie vulnerabilă: tatăl său i-a lăsat cînd Keanu avea 3 ani, iar mai tîrziu a fost arestat pentru trafic de droguri. Mama lui s-a mutat mai întîi în Australia, apoi – în SUA şi Canada, în timp ce Keanu a schimbat mai multe familii adoptive.
Din cauza mutărilor permanente, Keanu a suportat mai multe schimbări stresante de şcoli, iar dislexia îi complica şi mai mult procesul de învăţare.Visul său din copilărie era de a deveni un jucător de hochei, dar trauma l-a împiedicat în realizarea lui.
Iubita lui – Jennifer Syme a murit într-un accident rutier, după ce cu puţin timp înainte au pierdut copilul, care a murit la naştere. Până atunci, Reeves nu a mai avut nici o relaţie serioasă. Cel mai bun prieten al lui, River Phoenix, a murit din cauza unei supradoze cu droguri.
Se spune că Keanu refuză roluri mari, dacă consideră că personajul este prea crunt. La timpul său, Reeves a cerut o reducere a salariului cu 2 milioane de dolari pentru ca Al Pacino să poată juca în filmul “The devil’s advocate”, iar mai târziu a făcut acelaşi lucru pentru Gene Hackman.
Sora mai mică a lui Keanu suferea de leucemie şi el a donat o parte substanţială a cîştigului de la “The Matrix” pentru tratamentul ei şi pentru donaţii în fondul «Împotriva leucemiei». Deşi acest lucru nu este caracteristic vedetelor din Hollywood, actorul nu are bodigarzi şi de multe ori poate fi văzut în metrou. 90 la sută din averea sa ajunge la diverse acte de caritate.
Potrivit The Hollywood Reporter, copiii din serial primesc salarii de 12 ori mai mari pentru sezonul trei comparativ cu primele două sezoane. Actorii erau plătiţi în funcţie de experienţă şi actori consacraţi precum Winona Ryder sau David Harbour câştigau 100.000 de dolari, respectiv 80,000 de dolari pe fiecare episod. Acum ambii câştigă 350.000 de dolari pentru fiecare episod.
Cei mai tineri actori, Finn Wolfhard (Mike), Gaten Matarazzo (Dustin), Caleb McLaughlin (Lucas) şi Noah Schnapp (Will), incasează 250.000 de dolari pe fiecare episod. La început aceştia câştigau în jur de 20.000 de dolari/episod. De asemenea, toţi actorii din serial au primit un bonus de 60.000 de dolari datorită popularităţii serialului.
Noul sezon va fi lansat fie la sfârşitul anului 2018 sau la începutul lui 2019.
“Într-un efort de a minimaliza orice alte speculaţii, am decis să anunţăm că ne-am despărţit”, se arată într-un comunicat transmis presei, joi, de cei doi actori.
Florian Muntean va juca rolul fiului lui Ivan Drago, care a fost interpretat de actorul Dolph Lundgren în lungmetrajul “Rocky IV”.
Drago este cel care l-a ucis, într-un meci de box, pe Apollo Creed, tatăl lui Adonis Johnson (Michael B. Jordan), personajul principal din filmul “Creed”, lansat în 2015. De altfel, Dolph Lundgren îşi va relua rolul în noul film, programat pentru lansare pe 21 noiembrie anul acesta.
“Creed 2” va urmări în continuare viaţa lui Adonis Johnson, atât în ring, cât şi în afara lui, problemele cu familia şi eforturile de a deveni un campion.
Sylvester Stallone, care îşi va relua rolul Rocky Balboa în acest film, a confirmat distribuţia noii producţii pe plaforma Instagram şi l-a felicitat pe Munteanu.
În 2013, Clooney a chemat acasă 14 prieteni şi le-a ţinut un discurs despre cât de mult apreciază ajutorul pe care aceştia i l-au dat de-a lungul timpului. La final, el le-a oferit câte o geantă neagră.
“Am deschis geanta, iar în interior era un milion de dolari în hârtii de 20”, povesteşte Gerber. “Fiecare a primit câte un milion de dolari, eram într-o stare de şoc.”
Gestul a avut menirea de a-i scăpa pe cei invitaţi de grija zilei de mâine, a explicat Clooney. “Nu trebuie să mai aveţi grija copiilor, a şcolii sau a ipotecii”, le-ar fi spus Clooney celor prezenţi.
Informaţia a ieşit la iveală graţie unuia dintre invitaţi, Rande Gerber, care le-a povestit celor de la MSNBC toată întâmplarea.
George Clooney şi soţia sa, Amal, aveau în urmă cu doi ani o avere estimată la 121 de milioane de lire sterline. Aceasta a crescut, probabil, în ultima perioadă, datorită afacerilor actorului. De altfel, el şi-a vândut anul acesta marca de tequila cu aproape un miliard de dolari.
Echipa de producţie avea, aşadar, toate coordonatele pentru a aduce în sălile de cinema un film reuşit. Nu ştiu exact ce s-a defectat pe parcurs, dar o să încerc să enumăr problemele fără a dezvălui chiar toată povestea.
În primul rând, nu există niciun element de noutate legat de personajul interpretat de Fassbender (Harry Hole): vedem clişeu după clişeu după clişeu. De fapt, nu există nimic interesant legat de personaj în afară de nume, iar asta denotă o profundă lipsă de imaginaţie a scenariştilor. Povestea detectivului e prea puţin dezvoltată, iar asta elimină posibilitatea vreunei legături cu cei din audienţă.
Harry Hole investighează un mister legat de un criminal în serie care construieşte oameni de zăpadă în curtea celor pe care îi ucide, pe post de semnătură. Partenera lui Hole, o poliţistă fără mare fler, ajunge la concluzia că pornirile criminalului sunt cumva generate de căderea zăpezii. Dacă nu vi se pare încă o idee stupidă, ar trebui să adaug şi faptul că acţiunea se petrece în Oslo, Norvegia, unde ninsoarea e ceva la fel de obişnuit ca schimbarea bordurilor în Bucureşti.
Mi se pare extrem de ciudat că Tomas Alfredson, care a regizat Tinker Tailor Soldier Spy şi Let the Right One In, a fost de acord să urmeze scenariul semnat de Amini, Straughn şi Sveistrup; faptul că vorbim de un scenariu adaptat mi se pare şi mai înfiorător. Materialul original, adică nuvela The Snowman, este semnat de Jo Nesbø, un autor norvegian de thrillere detective care a lucrat ca economist. Până în 2014, cărţile lui Nesbø s-au tradus în peste 40 de limbi şi s-au vândut în peste 23 de milioane de copii, ceea ce mă face să cred că opera scrisă are mult mai multă logică decât ce a ajuns pe masa regizorului. Directorul de imagine (sau de cinematografie, cum îi spun americanii) Dion Beebe este cel care mai salvează ceva din film. Experienţa din alte producţii, precum Edge of Tomorrow, Equilibrium şi mai ales Into the Woods, se vede imediat: imagini clare dar apăsate de nuanţele de cenuşiu sau contrastele excelente dintre culori sunt doar câteva exemple care arată măiestria lui Beebe.
În concluzie, The Snowman ar fi putut fi mult mai mult decât ce a ajuns pe marile ecrane. E păcat că producătorii au risipit ocazia de a crea un thriller în adevăratul sens al cuvântului, bazându-se doar pe renumele actorilor şi pe o campanie costisitoare de marketing pentru a genera vânzări. Istoria ne-a arătat însă că recenziile bune şi recomandările sunt cele care aduc bani; din acest punct de vedere, aşteptările – de data asta ale lor – ar trebui să fie mult mai mici decât au fost ale noastre.
Nota: 5/10