Tag: acces

  • 70 de secţii de vot, fără rampă de acces pentru persoane cu handicap. Avocatul poporului s-a sesizat din oficiu

    „Sesizarea din oficiu vizează posibila încălcare a art. 36 şi art. 50 din Constituţia României privind dreptul de vot şi protecţia persoanelor cu handicap. Prin Biroul Teritorial Alba, Avocatul Poporului a luat legătura cu autorităţile locale, în vederea efectuării, de urgenţă, a demersurilor pentru remedierea situaţiei”, relatează reprezentanţii instituţiei, printr-un comunicat de presă remis, vineri, MEDIAFAX.

    Sursa menţionată a precizat că sesizarea a fost făcută în urma relatărilor din presă potrivit cărora aproape 80 din cele 440 de secţii de votare nu au rampe de acces pentru persoane cu handicap, condiţie impusă printr-o hotărâre a Autorităţii Electorale Permanente (AEP), încă din 2016. Într-un raport al autorităţii, se arată că pentru acestea nu au fost făcute menţiuni că ar fi necesare sau nu, având în vedere locaţia.

    În Alba sunt două secţii de vot organizate la etaj: una la Baia de Arieş (secţia 122) şi alta la Săliştea (secţia 370). La cea din Baia de Arieş a fost menţionat că nu existe rampe speciale de acces pentru persoane cu handicap. Secţiile de vot nominalizate, aflate la parter, sunt cele din: Albac (4 secţii), Bucium (2 secţii), Ceru-Băcăinţi, Cetatea de Baltă (4 secţii), Ciugud, Galda de Jos (3 secţii), Gârda de Sus (3 secţii), Hopârta (2 secţii), Horea (4 secţii), Ighiu (5 secţii), Lunca Mureşului, Mihalţ (2 secţii), Mirăslău (3 secţii), Sebeş (2 secţii), Noşlac (2 secţii), Ocoliş (4 secţii), Ohaba (3 secţii), Câmpeni (5 secţii), Cugir (14 secţii), Ocna Mureş (11 secţii), Teiuş (5 secţii), Zlatna (3 secţii), Pianu, Ponor (2 secţii), Râmeţ (4 secţii), Roşia de Secaş (3 secţii), Roşia Montană (5 secţii), Săsciori (3 secţii), Sâncel (2 secţii), Sântimbru, Scărişoara (6 secţii), Şring (2 secţii), Unirea (5 secţii), Vidra (2 secţii), Vinţu de jos – în total 121 secţii de votare care nu au rampe speciale pentru accesul persoanelor cu handicap locomotor care intenţionează să îşi exercite dreptul de vot.

    Cititi mai multe pe www.medaifax.ro

  • Dezvăluiri sensibile despre Alexa. Chiar angajaţii Amazon au dezvăluit un adevăr controversat

    Echipa transcrie şi analizează o parte din înregistrările vocale preluate de software-ul Alexa. Programul de accesare a datelor clienţilor, descoperit de Bloomberg la începutul acestei luni, este menit să ajute asistentul digital al companiei Amazon să devină mai bun în înţelegerea şi răspunsul la comenzi.

    Membrii echipei, care au acces la coordonatele geografice ale utilizatorilor Alexa, pot să le introducă cu uşurinţă în software-uri de cartografiere şi să găsească domiciliul clienţilor, potrivit angajaţilor, care au semnat acorduri de confidenţialitate care îi împiedică să vorbească public despre program.

    Deşi nu există niciun indiciu că angajaţii Amazon, care au acces la datele personale ale utilizatorilor, au încercat să urmărească clienţii, doi membri ai echipei Alexa şi-au exprimat îngrijorările în faţa Bloomberg, privind modul în care Amazon acordă acces nelimitat la datele clienţilor, ceea ce ar face facilă identificarea proprietarului unui dispozitiv.

    Citiţi mai mult pe mediafax.ro.

  • Care sunt avantajele şi dezavantajele comerţului online

    Dezvoltarea comerţului electronic a dus la creşterea concurenţei în retail, businessurile online concurând nu doar între ele, ci şi cu magazinele tradiţionale, care au fost nevoite să îşi revizuiască modelele de afaceri pentru a rămâne competitivi pe piaţă, în condiţiile în care barierele de intrare în online sunt astăzi mai mici decât cele aferente offline-ului. Platformele de tip marketplace le permit comercianţilor mici să vândă online, fără a investi în propriul magazine online.

    „Ne aflăm în faţa unei revoluţii digitale. Cred în continuare că suntem la început, chiar dacă se vorbeşte de revoluţie digitală încă de acum 15 ani. Iar acest lucru este exemplificat prin faptul că acum zece ani, topul celor mai valoroase companii de la nivel mondial era dominat de companii din domeniul energiei, iar în prezent majoritatea celor mai mari companii din lume sunt companii de tehnologie”, a declarat Iulian Stanciu, CEO-ul eMAG, cel mai mare retailer online din România, prezent şi în ţările din regiune, în cadrul conferinţei „Competitivitatea în noua eră digitală – oportunităţi şi provocări”, organizată de Digital Citizens România săptămâna trecută, în parteneriat cu Ziarul Financiar şi Business Magazin.

    În urmă cu zece ani, pe primul loc în top 10 al celor mai valoroase companii din lume era Exxon Mobil – gigantul american din energie, care acum ocupă ultimul loc în clasament. Acesta, la fel ca şi celelalte companii din domeniul energiei, bancar şi retail, au fost detronate de companiile de tehnologie, astfel că în prezent cea mai valoroasă companie din lume este producătorul american de software Microsoft, urmat de Apple, Amazon şi Alphabet (compania-mamă a lui Google).

    Ca atare, digitalizarea a luat avânt la nivel mondial, tehnologia regăsindu-se în prezent în absolut orice domeniu de activitate, contribuind la eficientizare, reducere de costuri şi productivitate crescută. În retail, integrarea tehnologiei a dus la apariţia unui nou segment de piaţă – online-ul –  şi la crearea unor giganţi globali precum Amazon şi Alibaba. Totodată, digitalizarea a dus şi la reducerea barierelor pentru demararea unui business online cu ajutorul platformelor de tip marketplace. Astfel, comercianţii mici pot accesa la rândul lor clienţii din mediul online, iar aceştia au la rândul lor o varietate mai mare de produse şi preţuri mai mici ca urmare a concurenţei crescute.

    Care sunt avantajele comerţului online? Pe scurt: o gamă mai mare de produse disponibile la nivel naţional, acelaşi preţ disponibil oriunde în ţară, scăderea preţurilor din offline prin transparenţă (clienţii pot intra pe internet atunci când se află într-un magazin fizic pentru a verifica preţul unui produs online) şi timp economisit de clienţi. Mai exact, potrivit unui studiu coordonat de Eduard Dinu, profesor universitar doctor în cadrul Academiei de Studii Economice, un consumator final economiseşte 41 de minute atunci când alege să facă o achiziţie online şi nu direct dintr-un magazine fizic.

    „Concluzia filosofică a studiului este că e-commerce-ul nu este altceva decât o modalitate prin care utilizatorul final cumpără timp plătindu-l cu încredere. Prin aceste puţine cuvinte am surprins şi principalele neajunsuri pe care le are România care împiedică dezvoltarea mult mai accelerată a comerţului online la nivelul ţării. Neajunsurile specifice României sunt două – faptul că noi ca popor nu valorizăm timpul şi că stăm foarte prost la capitolul încredere. Cele două elemente ne fac să avansăm cu frână de mână trasă ca specific naţional în ceea ce priveşte e-commerce-ul. Peste acestea, vin şi neajunsurile Uniunii Europene”, a punctat Eduard Dinu, profesor universitar doctor în cadrul ASE Bucureşti.

    În ceea ce priveşte competitivitatea, a adăugat el, economia de timp obţinută de clientul final printr-o achiziţie online vs. offline (cele 41 de minute) a fost cuantificată în studiu, luând în considerare salariul minim orar, numărul total de cumpărături online la nivelul lui 2017, numărul total de cumpărători online şi numărul mediu de comenzi per utilizator. „Astfel, a rezultat o economie de 136 milioane de euro la nivelul României în anul 2017 prin intermediul comerţului online.”

    În cazul magazinelor online, ponderea cheltuielilor variabile în total costuri este mai mare decât în cazul retailerilor tradiţionali. Spre exemplu, cheltuielile cu chiria pentru spaţiul magazinului tradiţional reprezintă o cheltuială fixă, în timp ce comercianţii online plătesc un comision din vânzările generate pe platforma marketplace unde îşi vând produsele, iar acest lucru are un impact favorabil la nivelul pragului de rentabilitate, a explicat Eduard Dinu. „Şansele de a opera profitabil sunt mai mari astfel în cazul companiilor de e-commerce”, a subliniat el, adăugând însă că există şi reversul medaliei – costurile de curierat pentru livrarea comenzilor.

    Un alt avantaj al businessurilor de comerţ online este productivitatea crescută per angajat.

    „Ponderea angajaţilor cu studii superioare în total personal într-o firmă 100% de e-commerce este mult mai mare decât într-o companie de retail clasic. Ca atare şi productivitatea este mult mai mare. În 2016, în cazul Dante International, compania care operează magazinul online eMAG, productivitatea per angajat a fost de 400.000 euro, în timp ce în cazul Carrefour aceasta s-a situat la 139.000 euro”, a menţionat Eduard Dinu.

    Cu toate acestea, de ce nu şi-a atins însă comerţul online potenţialul maxim în România? „Sunt o serie de factori demografici care încetinesc procesul de digitalizare în România, cum ar fi nivelul de venituri, abilităţile lingvistice (pentru a putea cumpăra de la retaileri online străini; spre exemplu locuitorii din Belgia vorbesc limba franceză şi pot cumpăra online de pe Amazon Franţa), lipsa încrederii în cumpărăturile online, rata de penetrare a cardurilor în general, inclusiv a celor de credit, precum şi nivelul de dezvoltare a infrastructurii”, a precizat Norbert Maier, managing economist în cadrul companiei de consultanţă Copenhagen Economics, prezentă în patru ţări din Europa. El a atras atenţia asupra faptului că dezvoltarea retailului nu este liniară – sunt produse care se cumpără mai mult offline sau doar offline. „Sunt anumite servicii, cum ar fi o tunsoare spre exemplu, pe care nu le poţi cumpăra online.”

    Totodată, Norbert Maier a punctat şi un dezavantaj al comerţului online şi anume faptul că utilizatorii văd produsele pe un ecran, care de obicei nu este foarte mare, în timp ce în magazinele fizice, clienţii au o perspectivă mai largă şi astfel le pot atrage atenţia mai multe produse. În ziua de azi, este foarte important ca retailerii să aibă o abordare omni-channel şi să fie prezenţi atât offline, cât şi online pentru a acoperi preferinţele şi nevoile a câţi mai mulţi consumatori. Aceştia fac constant un „switch” între online şi offline, iar când vine vorba de o achiziţie substanţială, ei analizează toate ofertele disponibile. În prezent, doar circa 5,6% din totalul comerţului din România este reprezentat de segmentul online, iar din totalul vânzărilor online realizate pe parcursul unui an, aproximativ 7% sunt generate în cadrul campaniei de reduceri Black Friday.

    „Campaniile de reduceri au devenit o regulă pe piaţa de comerţ online din România. Reducerile de preţ din cadrul campaniei de Black Friday sunt la fel ca cele din alte campanii de reduceri. Singura diferenţă este cantitatea, în condiţiile în care vânzările de Black Friday reprezintă 7% din totalul vânzărilor online din România. Ca atare, Black Friday este o campanie de volum, nu de calitate”, a menţionat Dragoş Vasile, consilier de concurenţă în cadrul Consiliului Concurenţei şi cadru didactic la ASE.

    Una dintre provocările cu care se confruntă România atunci când vine vorba de extinderea în afara graniţelor este fragmentarea pieţei europene, lucru care nu se întâmplă în cazul SUA, China sau India. „Fragmentarea din Uniunea Europeană este într-adevăr o problemă. Unul dintre motivele pentru care majoritatea companiilor americane şi chinezeşti concurează pe pieţele europene este acela că au reuşit să scaleze mai uşor. În Europa o să avem mereu barierele lingvistice, însă avem nevoie de ajutorul Comisiei Europene pentru piaţa digitală unică.

    Totodată, o altă problemă din Europa este lipsa de capital. Majoritatea marilor investitori au de ales între SUA, China sau Israel, de unde pot scala mai uşor afacerile”, a precizat Jakob Kucharczyk, vicepreşedinte în cadrul Asociaţiei Industriei de Calculatoare şi Comunicaţii din Bruxelles, pe zona de competenţe şi politici de reglementare la nivelul Uniunii Europene.


    Statul român şi Consiliul Concurenţei, faţă în faţă cu digitalizarea

    „Digitalizarea este o prioritate strategică pentru România.”

    „Cred că trebuie să întoarcem această paradigmă de diseminare a digitalizării de la vârful piramidei spre bază. Iar acest lucru îl facem prin politici. Evident că şi contextul legislativ trebuie să fie favorizant”, a declarat Alexandru Petrescu, ministrul comunicaţiilor şi societăţii informaţionale. El a precizat că politica privind comerţul electronic a fost deja în consultare publică, iar acum se află în faza în care se compilează contribuţiile tuturor celor care au participat, care mai apoi se vor transpune în cadrul unei hotărâri de guvern. De asemenea, ministrul Alexandru Petrescu a menţionat şi faptul că se va ocupa de subiectul inteligenţei artificiale, care acum este foarte strâns legat doar de aspecte economico-financiare. În plus, el a amintit şi de politica smart city, 5G şi de cea a interconectivităţii.

    „Foarte curând veţi vedea legea interconectivităţii, care creează premisele legale esenţiale pentru interconectare, baze de date cu beneficii 360 de grade pentru administraţie, firme şi cetăţeni. Vorbesc de factura electronică – premisele acestei legislaţii vor permite firmelor care sunt furnizori către administraţii şi autorităţi de stat (sunt peste 15.000 de autorităţi de stat în România) o scădere a birocraţiei prin trimiterea facturilor electronice.”

    „Concurenţa pe digital în România este foarte sănătoasă.”

    „Premisele în România sunt bune pentru că avem o industrie telecom puternică – o piaţă cu concurenţă mare, servicii şi preţuri bune”, a declarat Bogdan Chiriţoiu, preşedintele Consiliul Concurenţei. El a menţionat că se iau măsuri pentru integrarea unor servicii noi create prin intermediul digitalizării, cum ar fi directiva PSD2, care va permite intrarea pe piaţa serviciilor de plăţi a unor noi actori, nu cei tradiţionali, ceea ce va duce la diminuarea comisioanelor, sau legi noi pentru ca businessuri precum aplicaţiile de ride sharing să poată funcţiona în conformitatea unui cadru legal. „Vedem o pondere mai mare a sectorului de e-commerce, telecom şi o concurenţă crescută. Am avut o analiza privind e-commerce-ul în România şi economy sharing, precum şi o investigaţie legată de comportamentul actorilor pe piaţa de comerţ online, iar acestea se vor concretiza în recomandări pentru companii – cum îşi pot adapta comportamentul astfel încât să nu existe riscul de încălcare a regulilor de concurenţă.”


    Revoluţia digitală

    „Ne aflăm în faţa unei revoluţii digitale. Cred în continuare că suntem la început, chiar dacă se vorbeşte de revoluţie digitală încă de acum 15 ani. Iar acest lucru este exemplificat prin faptul că acum zece ani topul celor mai valoroase companii de la nivel mondial era dominat de companii din domeniul energiei, iar în prezent majoritatea celor mai mari companii din lume sunt companii de tehnologie”, a spus Iulian Stanciu, fondator eMAG. 


    Concluziile conferinţei  „Competitivitatea în noua eră digitală – oportunităţi şi provocări”

    – digitalizarea este o prioritate strategică pentru România
    – concurenţa pe digital în România este una sănătoasă, iar Consiliul Concurenţei va ghida sectorul fără ingerinţe intruzive
    – avem campioni din România, cu prezenţa regionali, apţi să se dezvolte la nivelul UE, România fiind un exportator de tehnologie În regiune şi un hub regional de e-commerce
    – platformele de tip marketplace sunt un suport real pentru IMM-uri, pe care le ajută să comercializeze în regiune


    Avantajele comerţului online:

    – concurenţă crescută
    – gamă mai mare de produse disponibilă la nivel naţional
    – aceleaşi preţuri la nivel naţional
    – scăderea preţurilor din offline datorită transparenţei
    – economie de timp
    – productivitate mult mai mare per angajat


    Măsuri pentru dezvoltarea comerţului online în România:

    – eliminarea barierelor legislative naţionale
    – legislaţia vamală nu protejează acum împotriva concurenţei neloiale
    – îmbunătăţirea infrastructurii rutiere
    – dezvoltarea competenţelor digitale la nivelul populaţiei
    – interfeţe online pentru interacţiunea cetăţenilor cu instituţiile de stat
    – susţinerea dezvoltării în extern a campionilor naţionali; astfel de programe prezente în alte ţări din Europa. 

  • Primul meu job – Dana Constantinescu, director general GlaxoSmithKline România – VIDEO

    După absolvirea studiilor la Universitatea de Medicină şi Farmacie Carol Davila din Bucureşti a lucrat în spitalul de urgenţă Bagdasar-Arseni, într-o secţie de chirurgie plastică şi reconstructivă.

    „Lăsând la o parte fascinaţia zonei pe care o exercită această specializare, chirurgia plastică şi reconstructivă, aceasta implică lucrul cu pacienţi politraumatizaţi, ieşiţi din accidente grave, arşi, prin urmare o muncă dificilă.”

  • Începe reglementarea accesului la pornografie: Britanicii vor trebui să demonstreze că au 18 ani începând din luna august

    O nouă lege pregăteşte o interdicţie în Marea Britanie, care ar impune o nouă verificare pentru utilizatorii care accesează site-uri cu conţinut pornografic, potrivit CNBC.

    Guvernul britanic a confirmat săptămâna această că Marea Britanie va deveni prima ţară din lume care va introduce o verificare de vârstă reglementată pentru pornografia online, implementarea începând cu data de 15 iulie a acestui an.

    Începând cu această dată, furnizorii de pornografie online vor fi nevoiţi să verifice în mod legal vârsta utilizatorilor pentru a vedea dacă aceştia au împlinit vârsta de 18 ani.

    Dacă nu se vor conforma, furnizorii de conţinut riscă să fie blocaţi în totalitate de autorităţi.

    În cadrul anunţului de săptămâna aceasta, ministrul britanic pentru Digital, Cultură, Media şi Sport, Margot James, a spus că încearcă să echilibreze îngrijorările cu privire la intimitate cu cele referitoare la protecţia copiilor în faţa conţinuturilor sexuale.

    „Vrem ca Marea Britanie să fie cel mai sigur loc din lume unde să navighezi pe internet, iar aceste legi noi ne vor ajuta să ajungem la această performanţă”, spune ea.

     

     

     

  • Cum au reuşit trei prieteni să facă zeci de milioane de lei dintr-o necesitate simplă a românilor

    “Întâlniţi aceste căi de acces în viaţa dumneavoastră de zi cu zi, doar că nu le observaţi, dar vă fac viaţa mai bună. Atunci când intraţi cu o telecomandă într-un garaj sau când intraţi într-un mall ori într-un hotel printr-o uşă automată, trebuie să ştiţi că am fost şi noi pe acolo şi am avut grijă să nu aveţi bariere în faţă”, oferă Andreea Strugaru, managing partner la Kadra, o perspectivă asupra businessului pe care îl conduce. Anul trecut, compania, care are un sfert de secol de existenţă pe piaţa locală, a avut venituri de aproximativ 35 de milioane de lei, în creştere cu 5% faţă de anul precedent.

    Obiectivul reprezentanţilor Kadra pentru anul în curs este de a avea o creştere cu 10% atât a cifrei de afaceri, cât şi a profitului, dar şi o creştere cu 20% a numărului de angajaţi. În prezent, echipa companiei are 58 de angajaţi, în mare parte cu pregătire inginerească, cărora li se adaugă 30 de tehnicieni din zona de montaj şi mentenanţă pentru lucrările efectuate. Anual, serviciile businessului sunt solicitate de peste 2.000 de clienţi, însă „un top consistent cu care realizăm proiectele complexe este de 100-150 de firme mari. Restul sunt parteneri – fie integratori, fie firme care cumpără punctual de la noi”, explică Andreea Strugaru. Compania activează doar pe segmentul B2B, inclusiv clienţi care cumpără soluţii de acces de la Kadra şi le montează în altă parte, în şantiere din Belgia, Franţa sau din alte ţări, de piaţa rezidenţială ocupându-se reţeaua de dealeri.

    Concediul transformat în plan de afaceri

    „Ideea businessului a venit destul de banal – suntem ingineri – eu automatist, Radu Opriş, inginer constructor, iar Monica Sagmar, inginer în industria uşoară. Am fost plecaţi din ţară într-un concediu, am căscat ochii şi am fost fascinaţi de ceea ce vedeam la clădirile de acolo. Vorbim de un an în care în România era întuneric pe stradă. Nici lumină nu aveam, darămite uşi automate”, descrie Andreea Strugaru ideea de la care a pornit aventura antreprenorială transformată în businessul de astăzi. „De ce la noi uşile se deschid cu umărul, de ce la noi trebuie să mă dau jos din maşină să îmi deschid poarta şi apoi uşa garajului?”, s-au întrebat pe atunci cei trei ingineri, după vizita în străinătate. S-au întors aşadar acasă cu visul de a schimba ceva şi de aduce construcţiile din România la acelaşi nivel cu cele din Occident.

    Antreprenoarea povesteşte că nu a fost vorba de o investiţie iniţială propriu-zisă în deschiderea businessului, aceasta constând mai ales în „excursii de cunoaştere”, vizite la târguri de specialitate în Italia sau Germania, pentru a vedea care sunt noutăţile şi pentru a discuta cu potenţiali parteneri. „În momentul când am găsit doi, am început să importăm marfă. Prima dată am vândut o barieră, care costa 500 de euro şi pe care noi am vândut-o cu 800”, îşi aminteşte ea prima tranzacţie realizată. La început, activitatea firmei se desfăşura într-un birou închiriat cu bani puţini şi o cămară în care ţineau nişte cutiuţe cu automatizări.

    „Noi le cam făceam pe toate. Venea marfa, o descărcam, venea un client, o facturam tot noi. Eram patru, noi trei şi un şofer care deschidea depozitul şi încărca sau descărca marfa.” În primul an de activitate, compania a înregistrat venituri de maximum câteva zeci de mii de euro. Iniţial, businessul s-a numit Aluterm şi funcţiona pe trei divizii separate: Siatec (soluţii pentru intrări automate), Makroplast (plăci de policarbonat, trape de fum şi iluminatoare) şi Parkomatic (sisteme automate de parcare).

    La începutul acestui an însă, compania a trecut printr-un proces de rebranding, cele trei divizii fiind integrate sub numele Kadra. Unul dintre motive a fost că de multe ori clienţii luau contact doar cu reprezentantul unei divizii şi ajungeau să solicite soluţiile companiei doar pe acel segment. Numele în sine a fost un alt motiv. „Aluterm nu ne acoperea. Cea mai întâlnită întrebare în rândul clienţilor era: Faceţi termopane?”, adaugă Andreea Strugaru amuzată.

    Cu toate că, potrivit ei, conducerea Kadra nu a luat momentan în calcul vânzarea companiei „şi mă tem că nici nu o vom lua curând, pentru că ne place foarte tare ce facem şi nu ne putem vedea fără activitatea asta, astăzi cel puţin”, visul său este ca la un moment dat echipa managerială care va veni din spate „să ne lase nouă spaţiu să ne şi odihnim un pic, pentru că am fost implicaţi în absolut toate procesele din companie. Nu am fost nişte proprietari care au stat cu mâinile în sân. Am lucrat şi încă lucrăm şi avem roluri executive în companie”.

    Malluri, spitale, aeroporturi, gări, hoteluri, bănci, stadioane sau parcări – sunt doar câteva exemple de locuri în care compania a livrat soluţii de acces automatizat de-a lungul celor 25 de ani de activitate. Printre cele mai complexe proiecte din portofoliul businessului se numără spitalul Victor Gomoiu, unde compania a acoperit atât segmentul de acces, astfel încât să se faciliteze intrarea automată a salvărilor, şi a instalat uşile medicale automate pentru sălile de operaţii, cât şi partea de desfumare, precum şi un proiect industrial realizat la Câmpia Turzii, în cadrul fabricii La Lorraine, unde compania a construit un congelator de 500 de metri pătraţi şi o linie de refrigerare rapidă în fabrică înspre congelator, unde a fost necesară integrarea unor elemente multiple: barieră de intrare, turnicheţi, trape de fum şi uşi industriale pentru congelator.

    De asemenea, compania a implementat toate sistemele şi în cadrul celei mai securizate parcări de tiruri din Europa, aflată la Lugoj. Anul trecut, cele mai relevante lucrări au fost reprezentate de sistemele de acces la Globalworth Campus Bucureşti, Aurora Mall Oradea, Aeroportul Satu Mare, Renault Offices sau stadionul Ion Oblemenco din Craiova, dar şi în sisteme de management al parcărilor pentru Poiana Braşov şi Ski Resort Transalpina. Pe divizia de proiectare/implementare a soluţiilor arhitecturale şi tehnice pe bază de policarbonat, una dintre cele mai importante lucrări ale companiei este copertina pasajului de la Orhideea. Alte proiecte importante finalizate anul trecut au fost în zona industrială şi au presupus montajul trapelor de fum sau automatizarea ferestrelor la fabricile La Fântâna, Risso Scotti şi Timişoreana Ursus. 
    Ovidiu Fanea, care s-a alăturat echipei în urmă cu 16 ani, adaugă cu mândrie că echipa de ingineri de la Kadra este cea care a implementat funcţional, în urmă cu doi ani, pentru prima dată plata cu cardul şi cea contactless în România la sistemele de parcare.

    Reţetă pe timp de criză
    Potrivit Andreei Strugaru, una dintre cele mai importante decizii care au ajutat businessul să îşi menţină o traiectorie ascendentă chiar şi în anii de criză, când mediul de afaceri local era incert, a fost aceea de a păstra toţi banii pe care i-au făcut în firmă şi de a-i investi doar în dezvoltarea acesteia şi a lor ca antreprenori: în stocuri, în maşini, în oameni, în traininguri sau în vizite în afara ţării, pentru a se pune la curent cu tendinţele şi pentru a învăţa. „Eu cred că a fost o alegere bună pentru că fără asta nu am fi reuşit să trecem peste perioade grele, cum a fost cea de criză – trei ani crunţi, cu insolvenţe, cu falimente. În jurul nostru s-a prăbuşit totul. Dar am trecut peste asta şi am ieşit mai puternici.

    Dacă nu am fi avut fondurile noastre proprii, ar fi fost cumplit. Noi am reuşit în acea perioadă să păstrăm toată echipa intactă, nu a trebuit să plece nimeni din companie. Am ieşit din criză cu ajutorul fondurilor proprii strânse în anii precedenţi. A fost mentalitatea noastră de mici antreprenori – toţi banii să rămână în firmă pentru dezvoltare, fără investiţii din partea băncilor”, îşi aminteşte ea. În urmă cu 10-15 ani, cea mai mare provocare la momentul respectiv, pe care antreprenoarea spune că nu o va uita niciodată, a fost legată de siguranţa plăţilor: „Am avut foarte multe facturi neîncasate, cu situaţii din cele mai diverse.

    Cecuri false, firme falimentate, tărăgănări în procese, insolvenţe din care nu s-a mai ieşit niciodată. A fost o perioadă foarte grea, din care am învăţat să ne protejăm cumva. A fost momentul când am decis ca nicio vânzare să nu se mai facă fără o atentă verificare a clientului. Unii se simt jigniţi când le spui că vrei să verifici firma, să vezi dacă a avut cecuri refuzate, falimente, dar am fost nevoiţi să impunem această măsură pentru că am pierdut mulţi bani”.

    Tot lipsa siguranţei plăţilor a fost şi motivul pentru care, în urmă cu câţiva ani, reprezentanţii Kadra au renunţat la planurile de extindere în Republica Moldova. În 2015, compania a avut o încercare de intrare pe piaţa vecină, dar s-a lovit de lipsa unui sistem transparent al datelor financiare, un echivalent al site-ului Ministerului Finanţelor de la noi, care le-ar fi permis să verifice, de pildă, bilanţul unei firme. Un alt impediment a fost bariera de limbă, 70% din cei prezenţi la târgul de construcţii de acolo vorbind limba rusă. Acum însă, antreprenoarea spune că „nu ne opreşte nimic să ne extindem pe alte pieţe, dar nu ne-am promovat peste graniţele României pentru că nouă nu ne ajunge personalul să răspundem la proiectele interne. E o chestiune de forţă de muncă”.

    Aşadar, ca multe alte companii din piaţa locală, Kadra se confruntă cu marea problemă a mediului de business actual: criza angajaţilor şi în special lipsa specializărilor de care compania are nevoie: „Meseriaşii pe care noi trebuie să îi angajăm în România nu se produc în şcoli”, spune Strugaru. O soluţie spune că ar fi reînfiinţarea şcolilor profesionale, care să dea meseriaşi. Cu toate acestea, reprezentanţii Kadra se văd nevoiţi să se descurce pe cont propriu şi să investească în dezvoltarea resursei umane, aşa că rezolvarea pe care au găsit-o a fost să angajeze personal necalificat şi îl califice în interiorul companiei, soluţie care a produs însă costuri, deoarece personalul nu este productiv în primă instanţă şi totuşi trebuie să fie plătit.

    De asemenea, pentru personalul înalt calificat, insuficient, mai ales datorită concurenţei între afacerile prezente pe piaţă, compania a început să angajeze studenţi, care lucrează part-time, învaţă specificul activităţii şi până acum au şi rămas după ce au terminat facultatea. „Nu e o garanţie, dar e o soluţie”, spune antreprenoarea. 

    Pe lângă investiţiile constante în pregătirea de specialişti în cadrul companiei, în ultimii ani aproximativ 4 milioane de euro au fost direcţionaţi şi înspre dezvoltarea de soluţii logistice, din care jumătate au fost investiţi anul trecut în construirea la Cluj a unui depozit de 2.000 de metri pătraţi, finalizat în proporţie de 99% şi dotat şi cu un atelier de asamblare, unde compania execută mici operaţiuni de asamblare şi microproducţie, şi a unui sediu de birouri de 800-900 mp, pe care speră să îl definitiveze în luna octombrie. Compania are încă trei depozite, în Bucureşti, Timişoara şi Bacău, amplasare care facilitează deplasarea echipei comerciale mobile oriunde în ţară, dar „stilul nostru de lucru presupune ca toate importurile să se facă la Cluj şi să se împrăştie spre celelalte depozite”, subliniază Andreea Strugaru. 

    O altă investiţie importantă – de 300.000 de euro – a fost direcţionată în parcul auto, din care fac parte maşinile pentru inginerii de vânzări şi pentru cei care merg să implementeze proiectele, camionetele pentru piese mici sau maşinile pentru montaj. De asemenea, au fost investiţi peste 100.000 de euro într-o serie de utilaje care ajută la prelucrarea automatizărilor, care sunt importate şi asamblate apoi în depozitele companiei, şi în achiziţionarea unei maşini de tăiat policarbonat şi a uneia de termosudat.

    „Doar un mare dezastruar putea opri evoluţia pieţei”
    În zona căilor de acces automatizate pentru clădiri, spaţii publice şi rezidenţiale, valoarea pieţei, potrivit reprezentanţilor companiei, se ridică la aproximativ 70 de milioane de euro, iar pe segmentul soluţiilor de policarbonat, specialiştii de la Kadra estimează o piaţă de circa 30 de milioane de euro. „Este o piaţă în dezvoltare, dar, comparativ cu alte pieţe din Europa de Est, atât ca cifră de afaceri, cât şi ca nivel tehnologic şi calitativ, România, din păcate, încă este în urmă, spune Ovidiu Fanea, CEO al Kadra.

    El spune că în prezent echipa companiei lucrează foarte mult la a înţelege care sunt trendurile, care este nevoia pieţei şi, în urma acestor cercetări, au realizat că nevoia pieţei este legată tot de informaţie. „Informaţia nu ajunge la clienţii noştri, nu ajunge la investitori. Investitorii nu cunosc ultimele trenduri în tehnologie, nu cunosc toate soluţiile.” Povesteşte, de pildă, că în timpul participării la un târg în Istanbul pe acest domeniu, a fost surprins să audă parteneri străini, atât participanţi cât şi producători din Turcia prezenţi la conferinţă, susţinând că anumite soluţii care se vând în România mai sunt prezente în Siria şi Maroc, nu şi în alte state vecine sau din regiune, precum Bulgaria, Ungaria, Serbia sau Polonia. Şi Andreea Strugaru subliniază, de asemenea, că în comparaţie cu alte state România se situează mult mai jos la capitolul automatizări pentru căi de acces. Spune, de pildă, că în Italia se instalează anual minimum 15.000 de uşi automate, pe când în România „nu ştiu dacă am ajuns la 2.500 anul trecut”. 

    În ciuda acestui lucru, antreprenoarea se declară optimistă în legătură cu viitorul pieţei pe zona de căi de acces automatizate: „Cred că piaţa va creşte în permanenţă. E un trend pe care eu îl simt văzând tot ce se întâmplă în exteriorul ţării şi cunoscând cifrele de acolo”.  Subliniază, totodată, că „piaţa nu se va opri din creştere decât dacă în România se întâmplă un mare dezastru. Avem prea multe de modernizat, prea multe construcţii de reabilitat, chiar şi în zone de importanţă naţională, în zona sănătăţii, de pildă.

    Fără spitale nu supravieţuim ca naţie, toate trebuie modernizate, şi spitalul e genul de construcţie care înghite foarte multe căi de acces tehnice. În sălile de operaţie, de exemplu, nu mai poţi folosi uşi pe balamale, sunt necesare uşi automate, ermetice.” Nu îşi bazează însă previziunile doar pe modernizări, ci şi pe noi deschideri: „Deşi se pare că Bucureştiul e sufocat de malluri şi clădiri de birouri, situaţia nu se replică în celelalte oraşe”, spune reprezentanta Kadra. Nu la fel stau însă lucrurile şi pe zona soluţiilor de policarbonat, pentru că „România are un stil aparte de a merge în zona de produse ieftine, şi noi am renunţat la a face distribuţie în zona de sud”, adaugă ea.

    De altfel, o problemă în piaţă este, potrivit lui Fanea, înclinaţia tipică în rândul românilor spre investiţii „cu amortizare ultrarapidă şi cu returnare a investiţiei în maximum cinci ani, nu există o planificare pe 15-20 de ani, astfel încât viaţa produsului să conteze”. În plus, spune că la nivel european domeniul în care compania activează este legiferat de nişte normative de siguranţă (oferind drept exemplu EN 16005, care prevede că orice sistem de acces automat montat în spaţiul european pietonal, dar implicit şi în cel industrial, trebuie să corespundă unor anumite norme). „Acest normativ este cunoscut şi este obligatoriu şi în România, doar că nu este verificat, validat şi urmărit de nimeni.

    Beneficiarul primeşte o cotaţie de preţ referitoare la proiectul lui şi nu are capacitatea să înţeleagă dacă corespunde sau nu normativului şi nu există, din cunoştinţele mele, nicio instanţă care să verifice respectarea acestor normative de siguranţă”, subliniază el. La rândul său, Radu Opriş, acţionar majoritar în cadrul companiei, completează spunând că „nici măcar nu vorbim de diferenţe majore de preţ. Partea de senzoristică, care aduce o uşă automată în zona de siguranţă personală, este sub 10% din valoarea uşii, dar îţi oferă siguranţa că nu va fi niciun om accidentat. Totuşi, deşi vorbim de sub 10%, majoritatea clienţilor, mai ales atunci când nu clientul decide nivelul de securitate, decid să nu cumpere”.
    „Suntem destul de în spate faţă de nevoile pieţei şi în urma normelor europene.

    În alte ţări, în Franţa sau Germania, de pildă, când se construieşte o clădire se fac diverse scenarii pentru situaţii de incendiu, zone de vânt, expunere, însă în România discuţia este mult simplificată şi limitată strict la a respecta minima cerinţă a normelor”, mai spune Fanea. Totuşi, Andreea Strugaru susţine că, în ciuda faptului că atunci „când intervine criteriul preţ, întotdeauna se fac nişte compromisuri”, că lucrurile stau totuşi mult mai bine decât în urmă cu 20 de ani şi că există şi furnizori în România care au conştiinţă şi fac un lucru cu responsabilitate. „Nu suntem noi singurii, dar vrem să fim cei mai buni.”

    La nivel de competiţie, antreprenoarea susţine că nu există firme similare pe piaţă, cu toate că sunt competitori, de pildă Histria International sau Vertigal Design, în al căror portofoliu se regăsesc o parte din soluţiile oferite de Kadra. „Semănăm cumva, pentru că şi ei se ocupă oarecum de partea aceasta de acces tehnic, dar sistemele de parcare doar noi le avem, policarbonatul de asemenea. Este foarte greu să alcătuieşti un top de firme care se ocupă fix de acelaşi lucru”, explică Strugaru. „Nouă ne place să nu mai fie şi alţii, dar este loc şi până la urmă concurenţa e spre bine. Ne-au trebuit nişte ani să înţelegem că nu e rău să fie. Nu cred că este o piaţă foarte atractivă pentru jucătorii din vest. Cred că asta e problema – mărimea pieţei astăzi nu atrage jucători mari. Sunt firme puternice care ar putea păşi aici. Dar şi dacă vor veni, noi ne simţim deja suficient de stăpâni pe puterile noastre pentru a face faţă.”

    Potrivit ei, preţurile produselor Kadra sunt medii înspre înalte, poziţionarea companiei fiind una care tinde către premium. „Acest «premium» e compus din mai multe componente – produsul, căruia i se adaugă şi serviciul, iar ca serviciul să fie premium trebuie să ai specialişti care să facă faţă cerinţelor. E un deziderat.” O barieră automată, de pildă, costă 1.000 de euro, o uşă glisantă automată – 3.000 de euro, iar o uşă rotativă poate să coste între 25.000 şi 80.000 de euro.

    Smart city văzut prin ochii unui inginer

    Conceptul de smart city ar trebui să înglobeze, în opinia lui Radu Opriş, soluţii de monitorizare a traficului. De pildă, atunci când un camion intră în centrul Bucureştiului cu toate că nu are voie, nu trebuie să fie nevoie de poliţie pentru a constata că s-a întâmplat ceva, ci există camere care scanează numărul şi forma camionului şi îl încadrează într-o categorie. „O mare problemă vine din supraîncărcarea camioanelor, în general în Europa de Est. Acestea sunt verificate foarte rar, unul din zeci de mii, amenzile nu se dau cum ar trebui, aşa că te vezi nevoit să repari drumuri pe care nu aveau voie să intre deloc, sau cu un cost mult mai mare”, explică el.

    „Smart city înseamnă şi gestionarea mai smart a oraşului. De exemplu, încasarea locurilor de parcare într-un mod organizat, automat, care reprezintă o sursă de venituri pentru primărie”, spune Fanea. În Bucureşti, adaugă el, nu se vede încă o transparenţă din acest punct de vedere, dar „alte primării raportează deja gestionarea locurilor de parcare cu o taxare automată, care reprezintă sursa doi sau trei de finanţare a primăriei”. Potrivit lui, în Europa peste 30% din trafic este redus pentru că se gestionează mai corect locurile de parcare. „Smart city înseamnă tehnologie supernouă. Cred că pariul smart city e mult mai mare. E gândit în optimizarea urbană individuală, inclusiv cu transportul, cu partea de maşini electrice, toate trebuie gândite masiv.”

    Reprezentantul Kadra mai spune că deschiderea autostrăzilor va aduce dezvoltare în zona de est a României, pentru că acolo există putere de muncă şi disponibilitate. „În momentul în care o autostradă va aduce o legătură directă între vestul şi estul României, estul va exploda din punct de vedere industrial, este o garanţie.”
    Andreea Strugaru spune, la rândul său, că sunt locuri în care vede o schimbare, cel mai relevant exemplu fiind, în opinia sa, Clujul, unde s-au implementat deja proiecte în acest sens şi care are astăzi autobuze electrice sau o aplicaţie în care oricine vine în oraş poate să vadă unde găseşte un loc de parcare în centrul oraşului, un alt exemplu bun fiind şi Oradea. „Este o competiţie constructivă între câteva oraşe în zona de smart city. Dacă mă întrebaţi de Bucureşti, oraşul în care eu trăiesc, ştiu că avem Wi-Fi în parcuri. Dar altceva pe direcţia de smart city eu nu văd. Nici măcar parcări unde să parchezi în mod civilizat în orice parte a oraşului nu există.” Încheie însă într-o notă optimistă: Dacă nu există, înseamnă că le vom face, deci vom avea de lucru.

    Pe tocuri în construcţii
    „Cum a fost să lucraţi ca antreprenoare în această industrie?”, am întrebat-o pe Andreea Strugaru. Mi-a spus că în urmă cu 10-15 ani era un avantaj să fii femeie în acest domeniu, pentru că ţi se deschideau uşile mai uşor: „Noi am fost întotdeauna cei care a trebuit să meargă cu propunerile la clienţi şi cumva am senzaţia că mie mi-a fost mai uşor decât colegilor mei. Trebuie să recunosc că în ultima perioadă, probabil că şi din cauza greutăţilor şi a experienţelor negative prin care s-a trecut, industria construcţiilor s-a abrutizat mult şi nu mai e distractiv ca femeie să te duci pe un şantier. La nivel managerial încă se poate discuta”. În schimb, spune că în relaţiile cu partenerii externi nu există niciun moment în care să simtă că este femeie şi că nu se face diferenţa. Crede că în acea direcţie se îndreaptă şi România, în care, dacă ne punem la masă să discutăm, probabil nu va conta dacă suntem femei sau bărbaţi.

  • Oraşul locuit doar de femei cu vârste cuprinse între 20 şi 35 de ani. Ce trebuie să facă bărbaţii ca să poată intra in oraş – FOTO

    În Noiva do Cordeiro trăiesc peste 600 de femei, cu vârstele cuprinse între 20 şi 35 de ani. Unele dintre ele sunt căsătorite, dar soţii lor trebuie să trăiască şi să lucreze în altă parte, scrie Daily Mail.

    În această comunitate rurală din sud-estul Braziliei, femeile se află la conducere şi au propriul set de reguli. Femeile care sunt căsătorite şi au familii trebuie să-şi trimită soţii şi fii care au împlinit 18 ani să lucreze departe de casă, putând să se întoarcă doar în weekend.

    “Oraşul nostru e mai frumos, mai organizat şi mult mai armonios cu femeile la conducere”, spune Rosalee Fernandes pentru publicaţia britanică. “Împărţim totul, chiar şi pământul pe care-l muncim. Nimeni nu se află în competiţie cu nimeni. Ne strângem să ne uităm la telenovele, ne împrumutăm haine şi ne vopsim unghiile”, a adăugat ea.

    Problema este că este dificil de găsit un bărbat singur care să nu fie rudă sau căsătorit deja cu o vecină. “Toate visăm să ne îndrăgostim şi să ne căsătorim. Dar ne place să trăim aici şi nu vrem să fim nevoite să plecăm din oraş pentru a putea găsi un soţ”, a spus Nelma Fernandes.

    Astfel comunitatea de femei invită bărbaţii să li se alăture, cu o singură condiţie. “Trebuie să-şi dea acordul să facă ceea ce spunem şi să trăiască după regulile noastre”. 

     

     

  • Opinie Bogdan Botezatu, director de cercetare a ameninţărilor informatice, Bitdefender: “Prea naivi, ignoranţi sau răuvoitori?”

    Valoarea pagubelor cauzate de atacuri cibernetice a crescut cu 12% în 2018, până la o medie de 13 milioane de dolari, pentru fiecare organizaţie sau companie vizată. Suma reprezintă doar o treime din totalul costurilor asociate cu breşe de securitate. Companiile care suferă un atac major sunt nevoite să suporte multe alte costuri ulterioare, inclusiv amenzi şi reputaţie afectată.

    Specialiştii în securitate cunosc bine riscurile de a lăsa infrastructura vulnerabilă la atacuri externe, însă la fel de important este să luăm în calcul şi ameninţările venite tocmai din interior. Studii recente arată că echipele IT din companii sunt de părere unanimă că angajaţii companiei – fie ei neglijenţi, slab instruiţi, uneori chiar rău intenţionaţi – sunt principalul factor de risc în faţa unei potenţiale breşe. Rezultatele nu sunt doar îngrijorătoare, ci se şi înscriu pe o traiectorie ascendentă. Astfel, managementul companiilor trebuie să îşi pună o întrebare foarte serioasă: cum ne pregătim pentru potenţiale atacuri externe, dar mai ales de ameninţările interne?

    Criminal informatic, caut angajaţi naivi

    De departe cea mai prolifică formă de atac cibernetic rămân e-mailurile de tip phishing care mizează pe naivitatea angajatului în divulgarea de informaţii. Un exemplu sunt datele de acces pe care atacatorii le pot folosi pentru a pătrunde mai profund în infrastructura organizaţiei. E-mailurile de tip phishing sunt doar prima parte dintr-un atac mai amplu şi se pot considera „punctul de intrare” al atacatorului. Instruirea angajaţilor să detecteze aceste tipuri de mesaje poate salva compania de la cheltuieli enorme cu remedierea unui potenţial atac, poate chiar şi de la faliment în unele cazuri. Cel mai des întâlnite forme de phishing sunt mesajele făcute să arate ca provenind de la o sursă legitimă care solicită victimei să introducă numele de utilizator şi parola pentru autentificare, moment în care atacatorul obţine datele de acces ale victimei, sau cele care conţin un fişier ataşat ce includ o ameninţare informatică controlată de atacator. Frecvente sunt şi e-mailurile care conţin un mesaj menit să sperie, îndrumând victima să întreprindă diverse acţiuni care permit atacatorului să se infiltreze în organizaţie.

    În cazul fişierelor ataşate de tip Word sau PowerPoint, funcţia Macros este des folosită de atacatori pentru a ascunde cod periculos. Dacă mesajul reuşeşte să convingă victima să permită rularea Macros, atacatorul poate fura date sensibile din calculatorul acesteia, poate obţine acces pe sistemele interne sau poate instala ameninţări informatice.

    După ce a analizat 470 de miliarde de e-mailuri în 2018, Microsoft a semnalat o creştere de 250% în detecţiile de phishing. Deşi motoarele anti-phishing avansează constant, şi criminalii informatici îşi ajustează tehnicile de păcălire a victimelor.

    „Am vrut doar să instalez un program!”

    Shadow IT se referă la practica de a instala şi folosi tehnologii şi aplicaţii software fără acordul departamentului IT. Această neglijenţă poate duce la pierderi de date sau poate facilita accesul răufăcătorilor în infrastructură. Într-o companie, departamentul IT trebuie să fie întotdeauna conştient ce sisteme sunt folosite şi de către cine, în orice moment. În plus, folosirea unor procese sau aplicaţii fără acordul departamentului IT poate duce la neconformitate legală.

    Shadow IT poate fi asociat şi cu practica Bring Your Own Device, sau BYOD. Spre deosebire de Shadow IT, BYOD este o practică acceptată şi susţinută de numeroase departamente IT la nivel global. BYOD presupune folosirea device-urilor personale în scopuri de business şi prezintă un nivel ridicat de risc. Mişcarea a apărut când companiile nu au mai putut să oprească angajaţii să îşi aducă dispozitivele personale la serviciu. Astfel, au decis să se folosească de acest aspect pentru creşterea productivităţii. În realitate, riscurile eclipsează beneficiile. De exemplu, pierderea sau furtul unui laptop folosit atât în scopuri personale, cât şi în scop de serviciu poate duce la scurgere de date sau acces neautorizat la sistemele companiei. Un studiu Verizon arată că 48% din companii preferă să sacrifice securitatea în favoarea eficientizării proceselor de business – o practică nesănătoasă care adesea duce la compromis.

    Să nu îi supărăm, că poate se supără ei

    Pe lângă ameninţările rezultate din neglijenţă sau practici riscante, mai există şi cea a angajaţilor rău intenţionaţi. Din motive de răzbunare sau pentru a genera profit, un angajat de rea-credinţă are acces direct la sisteme şi date interne şi poate prezenta un risc mare pentru organizaţie. Nu doar angajaţii, ci şi partenerii sau contractorii cu acces la sisteme şi date interne, posibil chiar şi cu acces la sistemele de securitate ale companiei reprezintă potenţiale capcane. Pentru combaterea ameninţărilor externe şi interne, furnizorii de soluţii de securitate au conceput tehnologii stratificate care semnalează în timp real orice deviaţie de la comportamentul normal al sistemelor, permiţând departamentelor IT să ia măsuri înainte ca securitatea datelor să fie compromisă.

    Companiile sunt sfătuite să ţină constant programe de training pe securitatea datelor, în unele cazuri chiar să desfăşoare exerciţii care să determine cât de vulnerabili sunt angajaţii în fata ameninţărilor de tip phishing.

  • Românii vor nu doar autostrăzi, ci şi energie şi gaze

    În România, vreascurile sau cocenii rămân sursa principală de căldură, nici măcar jumătate dintre locuinţe nefiind conectate la reţeaua de gaze. În Ungaria, aproape 80% din case sunt conectate la reţeaua de distribuţie a gazelor.

    În timp ce antreprenorii locali vorbesc despre transformarea educaţiei într-o experienţă, digitalizarea proceselor urmând să aibă un rol esenţial în modelarea învăţământului, 3.500 din cele 6.700 de şcoli din România nu sunt alimentate cu gaz metan, directorii trebuind să se îngrijească în fiecare an să cumpere lemne pentru iarnă. Mureşul, Prahova, Clujul, Ilfovul şi Bucureştiul, printre cele mai bogate judeţe din România, au şi cele mai extinse reţele de distribuţie a gazului. În cele mai sărace judeţe, cum sunt Teleorman, Mehedinţi şi Covasna, nici gazul nu curge.

    Astfel, ecuaţia este cât se poate de clară: acolo unde este asigurat accesul la resurse vine şi creşterea economică. La fel ca în cazul autostrăzilor.

    România are în acest moment circa 40.000 de kilometri de conducte de distribuţie a gazului natural, arată datele pentru 2017 de la Institutul Naţional de Statistică. Coincidenţă sau nu, judeţele care stau cel mai bine la capitolul infrastructură de gaze sunt şi liderii de business ai României, zone precum Bucureşti, Ilfov, Cluj sau Prahova fiind de fapt şi centrele economice naţionale. În contextul în care producţia de gaze locală are toate şansele să se dubleze odată cu demararea lucrărilor de exploatare din Marea Neagră, dezvoltarea infrastructurii de distribuţie a gazelor şi în restul judeţelor poate reprezenta o soluţie de creştere economică. Însă pentru conectarea la reţeaua de gaze naturale, un consumator român trebuie să treacă prin foarte mulţi paşi, întreaga procedură putând să dureze chiar şase luni, într-un scenariu optimist.

    „Sunt multe cereri de conectare, au crescut semnificativ în ultimii ani, din mai multe motive, printre care şi dezvoltările imobiliare. Anul trecut am conectat 56.000 de clienţi noi“, spunea recent Eric Stab, preşedinte şi CEO al Engie România.

    Compania, prin intermediul Distrigaz Sud Reţele, administrează o reţea de gaze de 19.000 de kilometri, care acoperă sudul României, mai precis 19 judeţe şi Bucureştiul: Ilfov, Giurgiu, Vâlcea, Argeş, Olt, Dolj, Gorj, Braşov, Prahova, Covasna, Dâmboviţa, Galaţi, Brăila, Tulcea, Constanţa, Ialomiţa, Buzău, Vrancea, Călăraşi. Numărul de clienţi racordaţi la reţeaua de distribuţie a Distrigaz Sud Reţele este de peste 1,7 milioane, din care consumatori casnici sunt 95%. În anul 2008, de exemplu, Distrigaz Sud Reţele avea racordaţi la reţeaua sa de distribuţie 1,2 milioane de clienţi.

    „Durează foarte mult să construieşti ceva în România. Noi am mers la municipalităţi să aliniem procesul, iar o idee este de a avea un ghişeu unic pentru autorizaţii. În Bucureşti, pentru gaz ai nevoie de 17 autorizaţii şi avize. Sunt discuţii pozitive însă“, mai spune Stab.

    Iar această dificultate, pe care o întreţine statul, se vede în cifre. La nivel naţional, după investiţiile realizate, doar 46% dintre locuinţe sunt racordate la reţeaua de gaze naturale, după cum arată cele mai noi date publicate de Consiliul European al Reglementatorilor din Energie (CEER). În Ungaria, aproape toate gospodăriile sunt legate de reţeaua de distribuţie a gazului natural, la fel şi în Olanda, în timp ce în Italia rata este de circa 76%, iar în Cehia de 56%, arată calculele ZF făcute pe baza informaţiilor furnizate de Consiliul European al Reglementatorilor din Energie.

    „Noi suntem dispuşi să investim, dar trebuie să aibă sens. Pentru noile extinderi avem o rată medie de conectare de 10%, dar pentru a le face profitabile trebuie să ai 50%. De ce este rata aşa de mică? Oamenii trebuie să investească în propria instalaţie, costuri care se ridică la mii de euro. Nu mulţi îşi pot permite asta. Sunt necesare scheme pentru instalare“, a mai precizat Stab. Statul trebuie să intervină din nou.

    Accesul la energie, mai bine spus calitatea acestui serviciu, este o altă problemă pentru România. În primele şase luni ale anului trecut, Eurostat arată că românii au avut de suportat cea mai mare creştere a facturii la energie dintre toate statele europene, de 14,1%, astfel că un consumator de aici are o factură mai mare decât unul din Ungaria. În schimbul preţurilor mari însă, românii primesc cel mai slab serviciu de distribuţie a energiei în funcţie de durata întreruperilor.

    „Între prima jumătate a anului 2017 şi prima jumătate a anului 2018, cele mai mari reduceri de preţuri la energie în monedă locală au fost înregistrate în Polonia (-4,3%) şi Grecia (-3,6%), urmate de Letonia (-3,5%), Malta şi Germania (ambele cu câte 3,2%). În contrast, cele mai mari scumpiri au fost înregistrate în România (+14,1%), Estonia (11,7%), Olanda şi Croaţia (ambele cu 9,2%)“, se arată în datele Comisiei Europene.

    La final, Bulgaria, Lituania şi Ungaria au terminat perioada analizată cu cele mai mici preţuri la energie pentru consumatorii casnici din Uniunea Europeană, la polul opus fiind Danemarca, Germania şi Belgia. După aceste scumpiri, un consumator din România are o factură mai mare decât un croat, un maltez, un ungur, un lituanian şi un bulgar, toţi, cu excepţia consumatorilor din Bulgaria, având venituri mai mari. Mai mult, consumatorii din Ungaria şi din Bulgaria chiar ar putea fi alimentaţi cu energie din România în contextul în care piaţa locală este un exportator net de electricitate în regiune.

    Paradoxurile continuă însă

    În timp ce facturile au tot crescut, calitatea serviciului de distribuţie a energiei rămâne cea mai slabă la nivel european. Potrivit ultimului raport realizat de Consiliul European al Reglementatorilor din Energie, România a terminat anul 2016 cu 290 de minute de întreruperi neplanificate, aceasta fiind valoarea indicatorului SAIDI, cel mai relevant parametru în ceea ce priveşte calitatea serviciului de distribuţie a energiei electrice.
    Din statistică sunt excluse evenimentele excepţionale. Următoarea clasată este Polonia, dar care are numai 180 de minute de întrerupere.

    Ungaria a terminat anul 2016 cu numai 75 de minute de întreruperi neplanificate. Sunt însă ţări a căror performanţă în ceea ce priveşte calitatea serviciului de distribuţie pare aproape ireală. În Germania, durata întreruperilor neplanificate a fost de 12,8 minute, în Elveţia a fost de 9 minute, iar în Slovenia consumatorii au stat în beznă doar 1,7 minute în 2016, acesta fiind recordul la nivel european. În România sunt opt companii de distribuţie a energiei electrice, toate private. Este de menţionat totuşi că în cazul e-Distribuţie Muntenia, companie controlată de Enel, durata întreruperilor neplanificate din 2017 a fost de 2,4 ore, cea mai mică la nivel naţional. În comparaţie, consumatorii alimentaţi de Electrica Transilvania Nord, compania care face parte din grupul Electrica, acolo unde statul continuă să fie cel mai mare acţionar, fără a fi majoritar, au stat în beznă peste 6 ore.

    Companiile de distribuţie a energiei spun însă că lucrurile pot sta mai rău în contextul în care Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei (ANRE) a anunţat că pentru perioada de reglementare 2019-2023 rata reglementată a rentabilităţii (RRR), indicator cheie pentru profitabilitatea companiilor de distribuţie, va scădea. În plus, OUG 114, promovată de stat anul trecut, loveşte din nou în investiţii.
    Astfel, italienii de la Enel deja au anunţat că îşi vor reduce la jumătate investiţiile în reţelele din România ca urmare a noilor reglementări ale ANRE, de la 550 de milioane de euro în următorii trei ani la 300 de milioane de euro.

    „Este păcat pentru această ţară, pentru clienţi şi pentru compania noastră, dar trebuie să reducem nivelul investiţiilor. În comparaţie cu anul anterior, vom investi mai puţin cu 35-40%“, spune şi Frank Hajdinjak, directorul general al E.ON România.

    În România reţeaua de energie administrată de E.ON, în zona Moldovei, a terminat anul trecut cu întreruperi neplanificate de 249 de minute, rezultat mult mai bun faţă de cele 320 de minute din 2017, de exemplu. În 2014, un consumator de energie conectat la reţeaua de distribuţie administrată de germanii de la E.ON din nordul ţării petrecea în beznă 408 minute din cauza întreruperilor neplanificate, aşa că avansul este semnificativ. Pe de altă parte, în Germania, de exemplu, durata întreruperilor în reţeaua E.ON a fost de 20 de minute, în Suedia de 120 de minute, în Ungaria 60 de minute, aşa că şi decalajele sunt semnificative.

    Mai mult, energia ajunge oricum greu la consumatori, în contexul în care un business de talie medie din Bucureşti are de trecut prin 9 proceduri şi poate aştepta până la 174 de zile pentru a fi conectat la electricitate, la reţeaua administrată de Enel. Din nou, regulile le stabileşte statul. Cu această „performanţă“ România ocupă locul 154 din 190 de economii analizate de Banca Mondială în ultima ediţie a studiului său despre uşurinţa de a face afaceri în mai multe state.

    În Cehia, de exemplu, sunt necesare doar 3 proceduri şi 60 de zile pentru ca un mic consumator să fie conectat la reţeaua din Praga. Un consumator comercial din Chişinău are de îndeplinit 6 proceduri care durează în total 87 de zile pentru a fi conectat la reţeaua de energie. În Bulgaria, deşi numărul de zile de aşteptare este mai mare, numărul de proceduri este mai mic, astfel că şi Bulgaria este înaintea României în ceea ce priveşte accesul unei mici companii la energia electrică.

    La final, nu doar lipsa autostrăzilor este motiv de protest. România are aceeaşi lungime a căilor ferate ca acum 100 de ani, circa 11.000 de kilometri, Cehia sau Ungaria, ţări cu suprafeţe semnificativ mai mici, având o infrastructură apropiată ca număr de kilometri cu cea locală. Astfel, harta trenurilor de mare viteză se opreşte în estul Europei, în contextul în care dacă în Vest trenurile „zboară“ cu mai bine de 250 de kilometri la oră, în România abia se târâie cu 45 de kilometri la oră.

    Astfel, #şîeu – România vrea autostrăzi trebuie rebranduit în #şîeu – România vrea acces la gaze, #şîeu – România vrea să nu mai stea în beznă, #şîeu – România vrea di tăti.

  • Compania din România care a investit 2,9 milioane de euro în dotarea „şcolilor copilăriei”

    Motivaţie
    Necesitatea derulării proiectului rezidă în existenţa la nivel de comunitate a unor bariere de ordin material, care împiedică facilitarea accesului copiilor din şcoli la un sistem nou de iluminat, economic, ecologic, durabil şi confortabil.

    Descrierea proiectului
    Proiectul  „Energie în şcolile copilăriei” presupune înlocuirea integrală a sistemului de iluminat din şcolile beneficiare cu corpuri de iluminat moderne, pe bază de tehnologie LED, având un consum redus de energie. Proiectul a fost iniţiat intern, în anul 2012, la nivelul departamentului Responsabilitate Corporatistă din cadrul E.ON România şi a ajuns până la acest moment la cinci ediţii. Conceptul, criteriile de selecţie a beneficiarilor, precum şi paşii necesari implementării au fost, de asemenea, concepute intern. Grupul ţintă al proiectului este format pe de o parte din beneficiari direcţi – copiii care învaţă în unităţile de învăţământ şi cadrele didactice – cât şi beneficiari indirecţi – autoritatea locală care asigură resursele necesare administrării şcolilor. Obiectivul proiectului este să faciliteze accesul elevilor şi al cadrelor didactice la un sistem de iluminat modern, durabil si ecologic şi, implicit, să ofere un mediu propice performanţei şcolare. În acelaşi timp, comunitatea, prin autorităţile locale, va fi susţinută în modernizarea infrastructurii şcolare şi în realizarea unui consum de energie scăzut, urmare a montării noilor sisteme de iluminat.
    Printre principalele criterii care au stat la baza selecţiei unităţilor de învăţământ incluse în proiect au fost: sursele de iluminat să nu fi fost modernizate în ultimii cinci ani şi vulnerabilitatea şcolii din punctul de vedere al capacităţii de a-şi achita consumul de energie. Colaborarea în cadrul proiectului s-a făcut în principal cu unităţile de învăţământ incluse, dar şi cu autorităţile locale sau judeţene. Implementarea s-a facut în perioada mai – octombrie, cu concentrarea pe lunile vacanţei şcolare de vară. Intervenţia echipelor specializate a fost una punctuală, cu preluarea şi finalizarea succesivă a câte unei săli de clasă. Schimbarea sistemului a presupus înlocuirea corpului de iluminat şi a neoanelor vechi cu noi corpuri şi tuburi cu LED.

    Rezultate
    Campania de modernizare a infrastructurii şcolare prin schimbarea sistemului de iluminat în unităţile de învăţământ a debutat în 2012. Pe parcursul a cinci ediţii a fost modernizat sistemul de iluminat în 54 de unităţi de învăţământ, inclusiv în structurile aparţinătoare, totalizând un număr aproximativ de 35.000 de beneficiari. Investiţia totala a fost de aproximativ 2,9 mil. euro.
    În intervalul 2017 – 2018 s-au derulat două ediţii, având 17 unităţi de învăţământ beneficiare şi însumând o investiţie de aproximativ 1,3 mil. euro. Peste 30.000 de tuburi cu LED au fost montate în ultimii doi ani în şcolile incluse în proiect, beneficiari direcţi fiind 15.000 de elevi şi cadre didactice. Tehnologia LED asigură o economie considerabilă de energie, consumul fiind cu circa 50% mai scăzut decât iluminatul cu becuri fluorescente şi cu circa 80% mai mic decât cel clasic, cu becuri incandescente. 



    Cifră de afaceri netă în anul 2017
    (e.on energie)
    4,8 mld. lei

    Număr angajaţi
    6.850


    Profit în anul 2017
    (e.on energie)
    173,6 mil. lei