Tag: business

  • Marea Britanie va pierde 43,8 miliarde de lire sterline în următorii trei ani din cauza Brexit-ului

    Camera de comerţ britanică şi-a ajustat previziunile de creştere economică din următorii trei ani după ce britanicii au decis ieşirea din Uniunea Europeană, informează Business Insider.

    Camera de Comerţ Britanică (BCC) a decis luni să-şi ajusteze previziunile pentru următorii ani. Dacă înainte de brexit, BCC vedea o creştere economică de 2,2% acum a ajuns la 1,8%, pentru 2017 credeau că economia Marii Britanii va creşte cu 2,3%, acum şi-au ajustat procentul la 1%, iar pentru 2018 de la 2,4% la 1,8%. Acest lucru înseamnă că economia Marii Britanii va pierde în jur de 43,8 de miliarde de lire sterline până în 2019 când Regatul Unit va ieşi din UE.

    “Incertitudinea sigur va afecta investiţiile în timp ce creşterea inflaţiei şi condiţiile de pe piaţa muncii din Marea Britania sigur vor afecta cheltuielile consumatorilor”, este de părere Suren Thiru, şeful diviziei economice a BCC.

    E imposibil să previzionezi exact cum va evolua economia unei ţări, însă este clar că reviziile realizate de Camera de Comerţ Britanică arată impactul major pe care-l va avea Brexit-ul asupra economiei Marii Britanii.

  • Sfatul de business al săptămânii de la George Horoi, preşedinte Agricola Bacău: “Orice problemă are o soluţie”

    Grupul de firme pe care îl conduce Horoi a avut în primele şase luni ale acestui an o cifră de afaceri de circa 345 milioane de lei, în creştere cu 12,7% faţă de perioada similară a anului trecut. Agricola Internaţional SA, cea mai importantă companie a grupului, în care sunt integrate lanţul de producţie a cărnii de pasăre şi operatorul logistic, a înregistrat în primele şase luni o cifră de afaceri mai mare cu 17,6% faţă de cea realizată în perioada similară a anului trecut, ajungând la 201,8 milioane de lei.

    Grigore Horoi şi-a început cariera în cadrul grupului de firme Agricola în urmă cu 25 de ani şi a urcat pas cu pas în ierarhie până în 2009, când a preluat frâiele conducerii pentru întregul grup. Absolvent de studii economice, până în 1991 a lucrat la o fermă, iar fostul director al Agricola, Petru Plăcintă, zootehnist care a condus combinatul avicol din Bacău vreme de trei decenii, l-a numit economist-şef al complexului de găini ouătoare. Grigore Horoi este, de altfel, şi unul dintre cei trei acţionari români care deţin pachetul majoritar de acţiuni ale companiei, a cărei istorie începe în urmă cu aproape 60 de ani.

    CARE A FOST CEL MAI DIFICIL MOMENT DIN CARIERĂ ŞI CUM L-AŢI DEPĂŞIT?

    Cel mai dificil moment a fost criza din 1997. Atunci, subvenţia pe produs, de 30%, a dispărut, iar dobânzile au crescut la peste 150%. Inflaţia la acel moment a ajuns la circa 80%, TVA a crescut de la 9% la 18%.

    Momentul a fost depăşit cu încredere şi determinare şi cu sprijinul partenerilor: bănci, furnizori, acţionari, angajaţi şamd. Agricola a avut şi are între valorile sale asumate reputaţia – bună, care dă încredere partenerilor săi.

    CE AŢI ÎNVĂŢAT DIN ACEASTĂ EXPERIENŢĂ?

    Că orice problemă are o soluţie.

    CARE SUNT GREŞELILE PE CARE LE ÎNGĂDUIŢI ALTORA?

    Greşeala care nu se repetă. În general, sunt greu de iertat greşelile provocate de lipsa implicării şi de superficialitate.

    CE ALTĂ PROFESIE V-AR FI PLĂCUT?

    Îmi place să construiesc echipe şi să le mobilizez pentru a pune în valoare resursele. Cred că mi-ar plăcea jobul de antrenor.

    CE PROFESIE NU AŢI FI ALES NICIODATĂ?

    Am o mare admiraţie pentru medicii chirurgi, dar nu cred că aş putea să profesez. Nu cred că aş putea să fac meseria de profesor – nu-mi place să repet aceleaşi… vorbe.

    UN SFAT PENTRU TINERI LA ÎNCEPUT DE CARIERĂ.

    Fie că aleg poziţia de angajat, fie pe cea de antreprenor, să se orienteze spre lucrurile pe care le-ar face cu plăcere. Încrederea, perseverenţa şi etica profesională sunt elemente care îi pot ajuta în drumul spre succes.


    Preferinţe

    CUVÂNT:
    Armonie. Nu-l folosesc, dar am auzit că are legătură cu atitudinea mea.

    CARTE:
    Citesc destul de mult, dar cartea „Doctrina Şocului. Naşterea capitalismului dezastrelor“ de Naomi Klein îmi revine periodic în minte.

    PERSONALITATE:
    Nu am o persoană la care să mă raportez. În general sunt plin de admiraţie faţă de oamenii care au reuşit având mintea deschisă, creativă, foarte perseverenţi şi serioşi în relaţia cu partenerii.

  • Cum au reuşit trei tineri din Timişoara să facă bani din ceva ce se găseşte în orice casă

    Cei trei tineri sunt Remus Rădvan, Rareş Mateescu şi Andrei Mimiş, iar produsele lor handmade sunt realizate alături de alţi artişti – Gabriela, Cristina şi Timeea – dar şi de colaboratori pe partea de marketing, design şi website. Atât cofondatorii, cât şi artiştii sunt din domenii diferite: tehnologie, economie sau arhitectură. Ei comercializează tablouri realizate prin tehnica numită string art; mai exact, produsele care poartă chiar numele firmei – cufire – sunt compuse dintr-o placă de lemn, cuie puse într-o ordine organizată în aşa fel încât înfăşurarea cu aţă să creeze un impact vizual special şi aţa propriu-zisă, de culori alese astfel încât să transmită mesajul dorit, explică tinerii. Modelele variază de la diverse forme geometrice până la peisaje, monograme, sigle, citate sau, de ce nu, portrete.

    Timpul şi pasiunea constituie, în opinia antreprenorilor, principala investiţie într-un startup. „Ideea mi-a venit de pe Pinterest, am văzut un astfel de produs şi mi-am dorit şi eu unul. M-am gândit câte lucruri s-ar putea face cu această tehnică“, povesteşte Remus Rădvan, unul dintre fondatori. „Recunosc că ideea a ajuns apoi în «sertarul de idei» şi abia după câteva luni i-am povestit lui Rareş, ulterior lui Andrei şi aşa a luat naştere Cufir.“

    Suma iniţială investită a fost de 800 de euro, bani de care au făcut rost de la prieteni „punând la bătaie pasiunea noastră şi timpul să îi batem la cap că merită. Ce-i drept, nimeni nu credea că vom putea vreodată scoate bani din bătutul cuielor; ne-au cam luat în derâdere. Cred că ne-a ajutat şi faptul că realizasem Minds Hub, iar asta ne-a oferit un plus de credibilitate, însă tot eram văzuţi ca venind din sfera voluntariatului“, povesteşte el. Minds Hub, proiectul de care aminteşte Rădvan, a ţinut prima pagină a ziarelor locale din Timişoara la începutul acestui an, fiind primul hub educaţional din România. Cu o investiţie de 85.000 de euro obţinută prin sprijinul a 30 de companii partenere, studenţii au amenajat un spaţiu cu o suprafaţă de 200 mp în cadrul Facultăţii de Economie şi de Administrare a Afacerilor din Timişoara; Minds Hub va asigura, spun fondatorii, o platformă activă de educaţie colaborativă pe axa angajator – viitor angajat – formator.

    Educaţie colaborativă este conceptul central: companiile vor lucra împreună cu instituţiile de învăţământ pentru a creşte şansele studenţilor de a trece de pe băncile facultăţii direct în câmpul muncii. Iar această practică e des întâlnită în Banat, unde angajatori precum Continental sau Bosch au ca principal punct de recrutare centrele de învăţământ superior.

    Atunci când intri în Minds Hub ai senzaţia că te afli într-un sediu al Google: mese realizate din anvelope luminate cu leduri, scaune din carton şi biblioteci suspendate. Ideile studenţilor nu au fost puţine şi nici uşor de pus în practică, dar rezultatul este spectaculos. Capacitatea este încă destul de mică – doar 60 de persoane – dar iniţiatorii mai pregătesc şi un laborator de informatică dotat cu aparatură de ultimă generaţie. Spaţiul creativ cuprinde un lounge cu bibliotecă frântă pe tavan, o sală de lucru ce are cuburi de sticlă, o sală de şedinţe cu o masă suspendată şi elemente decorative din beton. Hubul va deveni un loc de întâlnire a studenţilor timişoreni dornici de activităţi extracurriculare şi va găzdui o serie de traininguri, workshopuri, cluburi de carte, programe de mentorat, programe de start-up-uri, prezentări şi conferinţe. Participanţii la activităţile din hub sunt, alături de studenţi, şi profesori, profesionişti din business şi reprezentanţi ai organizaţiilor nonprofit.

    Drumul antreprenoriatului este unul plin de obstacole, iar Remus Rădvan spune că a învăţat din fiecare greşeală pe care a făcut-o: „Dacă ar fi după mine, mi-aş dori să existe un tonomat în care să bagi bani şi să te înveţe, cu exemple, câte o lecţie antreprenorială. Sincer, oricâte cărţi am citit, din mijlocul acţiunii am făcut unele greşeli pe care credeam sincer că le pot evita. E clar că nu o să le mai fac pentru că ne-au costat bani, timp şi evoluţie, dar aş fi preferat bancomatul înainte, să rămân «marcat» din timp.“ Clientul de cufire are între 27 şi 35 de ani, deţine propria locuinţă şi se gândeşte la amenajatul ei într-un mod aparte, personalizat. „Iubitori de handmade şi artă“, completează tânărul antreprenor. „De asemenea, tot astfel de persoane îşi permit să facă un cufir cadou şi le place ca la petrecerea respectivă să iasă în evidenţă prin alegerea autentică. Cu timpul, am descoperit o nouă nişă, chiar de la clienţii noştri care erau cu preponderenţă din corporaţii. Ne-au întrebat: oare nu puteţi veni la noi la firmă să facem un cufir împreună?“

    Aşa a luat naştere proiectul Handcrafting (in) Corporate: tinerii pun la cale tot felul de evenimente pentru angajaţii companiilor. Idee care a prins destul de bine, spun ei, şi au început deja să aibă companii cunoscute drept clienţi. „Ce ne bucură foarte mult este faptul că ne punem la masă cu ele şi încercăm să fabricăm o experienţă unică pentru ei, o experienţă în care să se regăsească.“ Piaţa de handmade din România include însă numeroase domenii, aşa că întrebarea firească a fost cum se diferenţiază Cufir de alte afaceri similare. „Noi mergem doar pe nişa noastră de tablouri şi amenajări interioare; vom rămâne în jurul tehnicii string art, cuiele, lemnul şi aţa –  pentru că asta ne defineşte. Fiecare start-up handmade se diferenţiază prin produsele lor şi brand. La brand construim în fiecare zi, iar colegii mei au înţeles ce înseamnă acest lucru, cât de important e să construieşti o comunitate în jurul brandului. Iar de produs chiar suntem mândri să îl găsim ca o alternativă aparte faţă de stickerele decorative pentru pereţi sau tablourile canvas. Cufirele noastre, pe lângă faptul că sunt lucrate manual şi au un nivel de personalizare ridicat, ies şi în relief şi creează un efect cu umbre unic. Dacă îl pui pe un perete pe care bate soarele, vei vedea că pe timpul zilei parcă îşi schimbă forma, datorită umbrei care se modifică.“

    În cele câteva luni de la lansare, Cufir a generat vânzări de peste 5.000 de euro, dar tinerii cofondatori ţintesc cel puţin 10.000 de euro până la finalul anului. „Probabil pentru cititori nu sunt sume mari, acesta poate fi un salariu lunar pentru un manager de corporaţie, însă pentru noi este dovada că acest proiect este pe drumul cel bun, că va reuşi, iar 2017 cu siguranţă va fi un an cu o creştere exponenţială.“

    Mediul antreprenorial din vestul ţării nu arată foarte strălucit, spun tinerii antreprenori. Există anumite iniţiative locale de sprijinire, dar acestea sunt izolate. Ar trebui să existe oameni dedicaţi, spun ei, care să caute astfel de iniţiative şi să îi ajute pe cei care vor să pornească o afacere. „Cred că primul an, primele luni sunt primordiale; e important să ştii că te ajută cineva, să ştii că banca îţi poate da un mic ajutor, să ştii cum să-ţi plătesti taxele, cum să comunici cu un contabil, cum să-ţi aduci primii clienţi şi să fii întotdeauna concentrat pe client; la finalul zilei, dacă nu ai vânzări, nu prea poate funcţiona nimic“, crede Remus Rădvan. El mai spune că micii antreprenori sunt atât de implicaţi în munca lor, în partea operaţională a unui start-up, încât cu greu mai pot avea mintea limpede şi viziunea de a îşi lua un mentor.

    „În continuare consider că până în 25 de ani, cât timp încă suntem studenţi, este perioada perfectă să începi un start-up, să rişti, să fii curios, să explorezi. Încă mai putem să ne bazam pe susţinerea părinţilor până să intrăm în acea umbră de ruşine pentru a le mai cere bani, încă mai putem locui la cămin cu o sumă modică sau mânca o shaorma şi ne-a trecut foamea. E cea mai frumoasă vârstă. Sunt curios ce o să ne ofere viitorul dar cred că voi păstra părerea asta mult timp de acum înainte iar amintirile cu siguranţă vor rămâne pentru totdeauna în mintea şi sufletul nostru“, încheie tânărul antreprenor.

  • Cele mai nebuneşti lucruri pe care oamenii şi le implantează în corp

    Artista care şi-a implantat un cip pentru a simţi cutremurele

    Artista spaniolă Moon Ribas şi-a dorit să poată simţi cutremurele, motiv pentru care are un implant sub piele, iar acesta este conectat la iPhonul său, care urmăreşte activitatea seismică. Atunci când are loc un cutremur, implantul său vibrează în funcţie de intensitatea cutremurului, iar ea transpune aceste senzaţii în dansul său. Planeta se mişcă, producând permanent vibraţii. „M-am gândit că ar fi uluitor dacă am putea traduce aceste mişcări naturale masive într-un alt mod,” a declarat Moon Ribas.

    Bărbatul care şi-a implantat o ureche într-o mână

    Artistul Stelard s-a hotărât să-şi transforme corpul într-un terminal care să poată transmite sunetele şi altor oameni de pe glob. Anul trecut, printr-o operaţie complexă i-a fost implantată pe brţ o ureche crescută în laborator. El plănuieşte să o conecteze la internet, iar un microfon ar urma să transmită sunetele din preajma braţului său.

    Un fan al tehnologiei care vrea un o cheie de încriptare la încheietura mâinii

    Iniţial, tot ceea ce îşi dorea Amal Graafstra a fost să nu mai fie nevoit să poarte cheile pretutindeni. Recent însă, Graafstra, care este fondator al companiei Dangerous Things, a dezvoltat un implant special, care conţine chei criptografice. Acest cip a fost implantat la încheietura mâinii sale, ceea ce îi permite să-şi folosească propriul corp pentru a decripta fişiere.

    Un bărbat care nu poate desluşi culorile şi-a implantat o antenă pentru a putea diferenţia nuanţele

    Artist şi activist, Neil Harbison nu poate vedea culorile, dar o antenă îl ajută să le… audă. Antena este conectată la un cip care traduce culorile în sunete, convertindu-le în diferite frecvenţe ce vibrează.

     Un specialist în vânzări cu o cască de telefon în ureche

    Rich Lee şi-a dorit să poată ascuta muzică pe ascuns. Aşa că în 2013 şi-a implantat în ureche un device pentru a putea face acest lucru. Ulterior, decizia sa s-a dovedit folositoare şi în alte circumstanţe, de pildă să vorbească la telefon.

    Un fotograf cu o cameră în craniu

    Mulţi fotografi simt camera ca pe o extensie a corpurilor lor. Wafaa Bilal, fotograf şi profesor la NYU, şi-a implantat o cameră în ceafă. Câteva luni mai târziu, din pricina unor complicaţii de sănătate, mare parte din device a fost îndepărtat.

    Un tip pasionat de hacking biologic şi-a implantat un cip de tip bluetooth

    Pentru a-şi monitoriza semnele vitale, Tim Cannon, un pionier în domeniul bio-hacking-ului şi-a implantat un cip în 2013. De-atunci, implanturile de acest fel au devenit tot mai mici iar Cannon şi-a dezvoltat o companie în domeniu.

    Soldaţi cu cip-uri implantate în creier

    Departamentul de Apărare din SUA speră ca la un moment dat va putea să trateze urmările războiului asupra soldaţilor – ca sindromul post traumatic – prin cip-uri implantate în creier.

    Un profesor şi soţia sa au implanturi pentru a simţi mişcările celuilalt

    Kevin Warwick este unul dintre cei mai importanţi pionieri în domeniul bio-hackig. În 1998, Warwick, care este profesor de cibernetică la Reading University, a devenit primul cyborg din lume; şi-a implantat un cip în braţ pentru a putea face diverse lucruri de la distanţă, de pildă să deschidă uşi sau să stingă lumina. Mai târziu, cipul din braţul său a fost conectat printr-o intervenţie chirurgicală la sistemul nervos central, ceea ce îi permite practic să se conecteze la calculator.

     

     

     

     

  • Cele mai nebuneşti lucruri pe care oamenii şi le implantează în corp

    Artista care şi-a implantat un cip pentru a simţi cutremurele

    Artista spaniolă Moon Ribas şi-a dorit să poată simţi cutremurele, motiv pentru care are un implant sub piele, iar acesta este conectat la iPhonul său, care urmăreşte activitatea seismică. Atunci când are loc un cutremur, implantul său vibrează în funcţie de intensitatea cutremurului, iar ea transpune aceste senzaţii în dansul său. Planeta se mişcă, producând permanent vibraţii. „M-am gândit că ar fi uluitor dacă am putea traduce aceste mişcări naturale masive într-un alt mod,” a declarat Moon Ribas.

    Bărbatul care şi-a implantat o ureche într-o mână

    Artistul Stelard s-a hotărât să-şi transforme corpul într-un terminal care să poată transmite sunetele şi altor oameni de pe glob. Anul trecut, printr-o operaţie complexă i-a fost implantată pe brţ o ureche crescută în laborator. El plănuieşte să o conecteze la internet, iar un microfon ar urma să transmită sunetele din preajma braţului său.

    Un fan al tehnologiei care vrea un o cheie de încriptare la încheietura mâinii

    Iniţial, tot ceea ce îşi dorea Amal Graafstra a fost să nu mai fie nevoit să poarte cheile pretutindeni. Recent însă, Graafstra, care este fondator al companiei Dangerous Things, a dezvoltat un implant special, care conţine chei criptografice. Acest cip a fost implantat la încheietura mâinii sale, ceea ce îi permite să-şi folosească propriul corp pentru a decripta fişiere.

    Un bărbat care nu poate desluşi culorile şi-a implantat o antenă pentru a putea diferenţia nuanţele

    Artist şi activist, Neil Harbison nu poate vedea culorile, dar o antenă îl ajută să le… audă. Antena este conectată la un cip care traduce culorile în sunete, convertindu-le în diferite frecvenţe ce vibrează.

     Un specialist în vânzări cu o cască de telefon în ureche

    Rich Lee şi-a dorit să poată ascuta muzică pe ascuns. Aşa că în 2013 şi-a implantat în ureche un device pentru a putea face acest lucru. Ulterior, decizia sa s-a dovedit folositoare şi în alte circumstanţe, de pildă să vorbească la telefon.

    Un fotograf cu o cameră în craniu

    Mulţi fotografi simt camera ca pe o extensie a corpurilor lor. Wafaa Bilal, fotograf şi profesor la NYU, şi-a implantat o cameră în ceafă. Câteva luni mai târziu, din pricina unor complicaţii de sănătate, mare parte din device a fost îndepărtat.

    Un tip pasionat de hacking biologic şi-a implantat un cip de tip bluetooth

    Pentru a-şi monitoriza semnele vitale, Tim Cannon, un pionier în domeniul bio-hacking-ului şi-a implantat un cip în 2013. De-atunci, implanturile de acest fel au devenit tot mai mici iar Cannon şi-a dezvoltat o companie în domeniu.

    Soldaţi cu cip-uri implantate în creier

    Departamentul de Apărare din SUA speră ca la un moment dat va putea să trateze urmările războiului asupra soldaţilor – ca sindromul post traumatic – prin cip-uri implantate în creier.

    Un profesor şi soţia sa au implanturi pentru a simţi mişcările celuilalt

    Kevin Warwick este unul dintre cei mai importanţi pionieri în domeniul bio-hackig. În 1998, Warwick, care este profesor de cibernetică la Reading University, a devenit primul cyborg din lume; şi-a implantat un cip în braţ pentru a putea face diverse lucruri de la distanţă, de pildă să deschidă uşi sau să stingă lumina. Mai târziu, cipul din braţul său a fost conectat printr-o intervenţie chirurgicală la sistemul nervos central, ceea ce îi permite practic să se conecteze la calculator.

     

     

     

     

  • Fondul de investiţii 3TS Catalyst va investi 0,7 mil. euro în platforma de recrutare Smartdreamers

    Fondul de investiţii 3TS Catalyst va investi 0,7 mil. euro în platforma de recrutare Smartdreamers, fondurile urmând să fie utilizate pentru expansiunea businessului în România, Ungaria şi pe alte pieţe din regiune, a declarat în cadrul unei conferinţe Marius Ghenea, investment director în cadrul fondului.

    “Această rundă de investiţie, care vine după alte două realizate de către business angels, ne permite să accelerăm dezvoltarea afacerii”, a declarat Adrian Daniel Cernat, CEO al Smartdreamers.

    Citiţi mai multe pe www.zf.ro

  • Petre şi Marius le dau corporatiştilor ce nu găsesc la muncă: „Am cunoscut un sensei care trosnea gâtul oamenilor, iar ei ziceau că se simt mult mai bine”

    Atunci când ajungi să stai multe ore la birou, viaţa ta îşi pierde echilibrul. Ajungi să fii mai stresat, mai nervos, ai mai puţină grijă de tine şi de sănătatea ta, iar efectele nu vor întârzia să apară.

    „Trainingul se întinde pe o perioadă de şase luni. În prima fază, managerul trece printr-o fază de scanare. „Vedem unde există dezechilibre, după care îl ajutăm să se redescopere. Înainte de a-l ajuta cu businessul, cu problemele cu oamenii, trebuie să văd dacă omul respectiv crede în ceva şi dacă este conştient de valorile lui ca om, de punctele lui forte, de factorii lui de succes, de ce îl ajută să funcţioneze. De regulă, astea sunt transmise din generaţie în generaţie. Părinţii ne bat la cap, dar contează să se prindă, să avem un sistem de ghidare a vieţii personale. De câte ori cădem, dacă suntem suntem conştienţi de credinţele noastre, de valorile noastre, de diferenţele dintre noi, putem să revenim la starea de echilibru. Altfel, e un dezastru total”, spune business coach-ul Petre Nicolae.

    Citeşte mai multe despre modul în care reuşesc Petre şi Marius să le dea corporatiştilor ce nu găsesc la muncă

  • O tânără de 21 de ani din România va lucra la cea mai mare şcoală privată de business din Europa

    Să te naşti în România, să faci studii la Paris, ca să ajungi să fi invitată să lucrezi pentru cea mai mare şcoală privată de business din Europa. O istorie de succes a româncei Andreea Grad, care la vârsta de doar 21 ani a reuşit să-şi creeze drumul către o carieră de invidiat.

    Aflaţi pentru ce trebuie să fii pregătit dacă ţi-ai pus în plan să devii cetăţean de onoare în localitatea ta, şi care sunt paşii pentru a atinge scopuri mari.

    Andreea Grad, o bistriţeancă ambiţioasă a decis să studieze la Université Paris-Sorbonne, una dintre cele mai bine cotate universităţi din lume, scrie b1.ro. Andreea a primit titlul de cetăţean de onoare al comunei natale, a făcut liceul la Bistriţa, în cadrul Colegiului Naţional «Andrei Mureşanu», iar astăzi este admisă la un dublu masterat în Franţa.

    „Alegerea unei facultăţi reprezintă cel mai mare challenge al ultimului an de liceu. Pentru mine a fost relativ simplu, îmi doream să studiez în Franţa încă din clasa a 10-a când, în cadrul unui schimb de experienţă şcolar, organizat de către Primăria Municipiului Bistriţa, am avut ocazia să cunosc acest nou univers. Si cum e relativ ieftin să visezi, am început şi eu..

    Mulţi dintre prietenii care deja studiau în străinătate mă încurajau să fac acest pas şi apoi reuşita de la Bacalaureat a încununat această decizie, deja destul de bine conturată la acea perioadă. Absolvisem un profil bilingv, posibilităţi erau multe să studiez şi în ţară, însă nu îmi vedeam viitorul ca fiind translator sau profesor de franceză”, a povestit şefa de promoţie de la Sorbona.

    Andreea consideră că şcoala din Franţa pune în valoare calităţile indiferent de domeniu.

    Cititi mai multe pe www.romani-buni.info

  • Ce schimbări apar în corpul tău după ce bei o ceaşcă de cafea

    Pentru mulţi dintre noi, cafeaua este mai mult decât un moft: aceasta face parte din ritualul de dimineaţă, fiind elementul care ne ajută să ne punem pe picioare. Indiferent dacă iubeşti dimineţile liniştite sau cele alături de familie, prieteni sau parteneri de business, o ceaşcă de cafea este întotdeauna o idee bună. Iată ce se întâmplă cu corpul tău după ce bei o ceaşcă de cafea.

    În primele 10 minute: Cafeaua intră în fluxul sanguin. Presiunea din sânge începe să crească, iar acelaşi lucru se întâmplă şi cu ritmul cardiac.

    După 20 de minute: Începi să te simţi mai concentrat şi mai alert. Îţi este mult mai uşor să prinzi informaţii, dar şi să iei decizii şi să rezolvi anumite probleme. Pe lângă asta, cafeina te ajută să te simţi mai puţin obosit conectând creierul la receptorii adenozinei.

    După 30 de minute: Corpul tău începe să producă mai multă adrenalină. Poţi avea chiar o viziune mai clară, deoarece pupilele se vor dilata treptat.

    Cititi mai multe pe www.one.ro

  • Cum sunt urmăriţi candidaţii de către recrutori cu ajutorul reteţei de socializare Facebook

    Platformele social media precum Facebook reprezintă un loc ideal pentru recrutorii care caută candidaţi pentru job-uri, după cum demonstrează o analiză complexă realizată de jurnaliştii de la BBC Capital.

    În urmă cu aproximativ patru luni, Lisa Dorahy îşi citea newsfeed-ul de pe pagina proprie de Facebook, când a dat peste o reclamă legată de un nou post. Nu îşi căuta un loc de muncă, dar acela a fost unul dintre puţinele momente în care mama a trei copii avea timp să folosească platforma social media, iar locul de muncă de asistent la o agenţie de recrutare part time părea perfect pentru ea, scrie BBC Capital. A aplicat pentru locul  de muncă respectiv şi a avut un interviu trei zile mai târziu, pe care l-a trecut cu brio, angajându-se la agenţia Human Connections din Noua Zeelandă. Dorahy a realizat astfel că s-a aflat în grupul ţintă al celor care au postat anunţul pe Facebook.

    Publicitatea pe Facebook nu reprezintă un fenomen nou – iar anunţurile legate de locuri de muncă reprezintă rezultatul activităţii recrutorilor care caută pe cineva cu abilităţile dvs., bazate pe informaţia pe care aţi oferit-o pe Facebook şi omportamentul vostru pe reţeaua de spcializare.

    Facebook Ads este un serviciu care permite businessurilor să plaseze reclame pe şi în jurul feed-urile de Facebook ale utilizatorilor. Odată cu plasarea unei astfel de reclame, businessul respectiv poate să aleagă cu exactitate tipul de utilizator căreia se adresează, în funcţie de vârstă, sex, interese, religie, ş.a.

    Facebook nu este singura platformă social media care permite reclamele targetate – orice altă platformă care colectează datele utilizatorilor poate oferi un serviciu similar. Spre exemplu, Google+ şi Instagram (reţea deţinută de Facebook) oferă de asemenea reclame hyper-targetate (după cum numeşte BBC acest tip de promovare), în timp ce LinkedIn permite recrutorilor să creeze reclame pe bază de vârstă şi sex, dar nu în funcţie de rasă şi orientare sexuală.

    Fondatorul agenţiei digitale de marketing Link Humans estimează că aproximativ 10% din cele circa 20.000 de agenţii de recrutare de pe piaţa britanică folosesc în prezent publicitatea pe Facebook.

    ”Facebook are cele mai multe informaţii referitoare despre persoane, discutabil, dintre toate companiile tech”, spune el pentru BBC. Facebook are aproximativ 1,13 utilizatori activi zilnic şi este locul în care poţi să găseşti candidaţi pentru toate tipurile de job-uri, spune fondatorul platformei social media Social-Hire Tony Restell.

    Atât în Statele Unite ale Americii, cât şi în Regatul Unit, sunt ilegale procesele de recrutări care includ discriminări legate de vârstă, sex, religie; astfel că chiar dacă reclamele respective nu par discriminatorii ele înseşi, procesul de targetare permite targetarea unora şi excluderea altora. Chiar dacă procesul folosit pentru aplicări la diverse anunţuri legate de locuri de muncă disponibile, aceste lucruri sunt greu de demonstrat, spune David Perry, managing partner la o firmă de avocatură din New York.