BusinessMagazin

Tag: business

  • ​Încrederea mediului de business german, la maximul ultimelor 28 de luni

    Încrederea sectorului de afaceri german a înregistrat o creştere peste aşteptări în septembrie, atingând cel mai ridicat nivel din ultimii peste doi ani, semnalând faptul că directorii de companii au trecut peste temerile legate de Brexit care le scăzuseră moralul luna trecută, scrie Reuters.

    Indicele institutului economic Ifo privitor la încrederea sectorului de business a avansat la 109,5 de la un nivel revizuit în sus de 106,3 în august, cea mai puternică creştere lunară din iulie 2010. “Companiile sunt clar mai optimiste cu privire la lunile următoare. Sunt mai mulţumite de actuala situaţie a businessului lor”, a declarat şeful Ifo Clemens Fuest. “Economia germană se aşteaptă la o toamnă de aur”, a spus el.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Brexitul îi face pe trei sferturi dintre directorii de companii britanici să ia în calcul relocarea

    Votul Marii Britanii de a părăsi Uniunea Europeană i-a făcut pe mai bine de trei sferturi dintre şefii companiilor mari să spună că iau în considerare mutarea sediilor operaţiunilor în afara Marii Britanii, potrivit unui studiu realizat de KPMG.

    Aproximativ 72% dintre cei 100 de lideri de business implicaţi în studiu au spus că au votat pentru rămânerea UK în UE în cadrul referendumului din iunie. 69 dintre aceştia sunt optimişti că economia britanică va creşte pe parcursul anului viitor, în timp ce 73% dintre ei şi-au exprimat încrederea că şi companiile lor vor creşte. 76 dintre CEO au spus că se gândesc să îşi mute business-ul din Anglia.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Bătălia celor mai bune smartphone-uri ale momentului: Care are cea mai bună cameră. iPhone 7 versus Samsung Galaxy S7

    „Ne pare rău, Apple, dar camera smarphone-ului iPhone7 nu este mai bună decât cea a lui Galaxy S7”, scrie un jurnalist de la Business Insider, făcând o comparaţie între fotografiile realizate cu camerele celor mai „râvnite” modele de telefoane de pe piaţă.

    În ciuda unei serii de îmbunătăţiri pe care cei de la Apple le-au făcut în cazul noului model de iPhone, S7 reuşeşte să surprindă şi să câştige competiţia calităţii, în faţa rivalului său.

     Acest lucru este uşor dezamăgitor pentru „fanii” iPhone, care au fost obişnuiţi până acum cu o cameră foto ce poate concura cu oricare alta şi care poate fi luată oriunde, în buzunar.

    Vedeţi AICI care are cea mai bună cameră. iPhone 7 versus Samsung Galaxy S7

     

  • “Mă des­curc foarte bine singură”

    Rucsandra Hurezeanu, fondatorul producătorului de dermatocosmetice Ivatherm, spune că a fost curtată de fonduri de investiţii şi de investitori strategici, însă a decis să nu vândă pentru că acum are libertatea de a-şi conduce businessul după cum doreşte.

    „Am fost curtată de fonduri de investiţii şi de un mare producător de OTC-uri din Europa, însă nu este o opţiune să plec. Astăzi eu nu am un target de producţie impus de cineva şi deo­camdată mă des­curc singură foarte bine“, spune antre­prenoarea prezentă recent în cadrul conferinţei ZF „Branduri româneşti“.

    “Mă des­curc foarte bine singură”

  • Sfatul de business al săptămânii de la Dragoş Petrescu, CEO City Grill:„Poţi obţine ce doreşti dacă ştii să ţii oamenii potriviţi lângă tine“

    În urmă cu mai bine de zece ani, Dragoş Petrescu a decis să încerce antreprenoriatul şi să deschidă singur un restaurant. Dragoş Petrescu a luat pulsul pieţei ospitalităţii ca store manager la McDonald’s în programul de aplicare pentru franciză, iar în 1999 a pus bazele, împreună cu Cătălin Mahu, ale lanţului de restaurante La Mama.

    Petrescu şi-a continuat formarea profesională în Franţa, la Toulouse, unde a absolvit cursuri de management al întreprinderii, a continuat la Chicago, cu un Advanced Operations Course, şi mai apoi a absolvit un Executive MBA la Asebuss în 2005.

    Grupul City Grill, controlat de antreprenorul Dragoş Petrescu, a terminat anul trecut cu afaceri de 115 milioane de lei, în creştere cu 28% faţă de 2014 şi aproape duble faţă de 2012. Compania cuprinde 16 restaurante şi cafenele sub mai multe branduri, precum City Grill, Trattoria Buongiorno sau Hanu’ lui Manuc.

    CARE A FOST CEL MAI DIFICIL MOMENT DIN CARIERĂ ŞI CUM L-AŢI DEPĂŞIT?

    Au fost câteva, dar poate cel mai important este cel în care odată terminat exitul din La Mama am fost nevoit să pornesc la drum cu un nou model de business (City Grill), de la zero. La început nu a funcţionat, însă după reframe (proces absolut necesar în orice start-up), am reuşit să găsim calea viabilităţii. Cum a fost posibil? În primul rând datorită oamenilor experţi în domeniu, care m-au urmat în acest proiect, fără resurse deosebite. În al doilea rând a ajutat cultura de companie creată pe caracter, putere de muncă şi acceptarea greşelii, creând astfel premisele corectării permanente a parcursului (reframing), până la atigerea viabilităţii (obţinerea de vânzări cu profit).

    CE AŢI ÎNVĂŢAT DIN ACEASTĂ EXPERIENŢĂ?

    Că poţi obţine ce doreşti dacă ştii să ţii oamenii potriviţi lângă tine.

    CARE SUNT GREŞELILE PE CARE LE ÎNGĂDUIŢI ALTORA?

    Aproape orice greşeală. Mai puţin furtul – în orice formă ar fi el. Altfel, sunt promotorul greşelii şi al decizilor rapide radicale. Acesta este avantajul competitiv pe care un antreprenor îl are în faţa corporaţiei.

    CE ALTĂ PROFESIE V-AR FI PLĂCUT?

    Câteva: 1. avocat; 2. pilot de avion; 3. hotel management.

    CE PROFESIE NU AŢI FI ALES NICIODATĂ?

    Una sigură şi călduţă, cum ar fi angajat la stat. Pe orice post.

    UN SFAT PENTRU TINERI LA ÎNCEPUT DE CARIERĂ.

    Iubesc milenialii şi ce aduc ei în lumea de astăzi. Bateţi-vă pentru ideile voastre! Luaţi-vă riscuri (dacă puteţi – calculate, măcar sumar)! Sunteţi în poziţia de a va adapta mult mai bine tehnologiei de astăzi. Faceţi proiecte legate cumva de „app-uri“.

    PREFERINŢE

    CUVÂNT: Nimic nu este imposibil

    CARTE: „David şi Goliat“, de Malcom Gladwell

    PERSONALITATE: 1. Steven van Groningen; 2. Elon Musk; 3. Bill Gates
     

  • Sfatul de business al săptămânii de la Dragoş Petrescu, CEO City Grill:„Poţi obţine ce doreşti dacă ştii să ţii oamenii potriviţi lângă tine“

    În urmă cu mai bine de zece ani, Dragoş Petrescu a decis să încerce antreprenoriatul şi să deschidă singur un restaurant. Dragoş Petrescu a luat pulsul pieţei ospitalităţii ca store manager la McDonald’s în programul de aplicare pentru franciză, iar în 1999 a pus bazele, împreună cu Cătălin Mahu, ale lanţului de restaurante La Mama.

    Petrescu şi-a continuat formarea profesională în Franţa, la Toulouse, unde a absolvit cursuri de management al întreprinderii, a continuat la Chicago, cu un Advanced Operations Course, şi mai apoi a absolvit un Executive MBA la Asebuss în 2005.

    Grupul City Grill, controlat de antreprenorul Dragoş Petrescu, a terminat anul trecut cu afaceri de 115 milioane de lei, în creştere cu 28% faţă de 2014 şi aproape duble faţă de 2012. Compania cuprinde 16 restaurante şi cafenele sub mai multe branduri, precum City Grill, Trattoria Buongiorno sau Hanu’ lui Manuc.

    CARE A FOST CEL MAI DIFICIL MOMENT DIN CARIERĂ ŞI CUM L-AŢI DEPĂŞIT?

    Au fost câteva, dar poate cel mai important este cel în care odată terminat exitul din La Mama am fost nevoit să pornesc la drum cu un nou model de business (City Grill), de la zero. La început nu a funcţionat, însă după reframe (proces absolut necesar în orice start-up), am reuşit să găsim calea viabilităţii. Cum a fost posibil? În primul rând datorită oamenilor experţi în domeniu, care m-au urmat în acest proiect, fără resurse deosebite. În al doilea rând a ajutat cultura de companie creată pe caracter, putere de muncă şi acceptarea greşelii, creând astfel premisele corectării permanente a parcursului (reframing), până la atigerea viabilităţii (obţinerea de vânzări cu profit).

    CE AŢI ÎNVĂŢAT DIN ACEASTĂ EXPERIENŢĂ?

    Că poţi obţine ce doreşti dacă ştii să ţii oamenii potriviţi lângă tine.

    CARE SUNT GREŞELILE PE CARE LE ÎNGĂDUIŢI ALTORA?

    Aproape orice greşeală. Mai puţin furtul – în orice formă ar fi el. Altfel, sunt promotorul greşelii şi al decizilor rapide radicale. Acesta este avantajul competitiv pe care un antreprenor îl are în faţa corporaţiei.

    CE ALTĂ PROFESIE V-AR FI PLĂCUT?

    Câteva: 1. avocat; 2. pilot de avion; 3. hotel management.

    CE PROFESIE NU AŢI FI ALES NICIODATĂ?

    Una sigură şi călduţă, cum ar fi angajat la stat. Pe orice post.

    UN SFAT PENTRU TINERI LA ÎNCEPUT DE CARIERĂ.

    Iubesc milenialii şi ce aduc ei în lumea de astăzi. Bateţi-vă pentru ideile voastre! Luaţi-vă riscuri (dacă puteţi – calculate, măcar sumar)! Sunteţi în poziţia de a va adapta mult mai bine tehnologiei de astăzi. Faceţi proiecte legate cumva de „app-uri“.

    PREFERINŢE

    CUVÂNT: Nimic nu este imposibil

    CARTE: „David şi Goliat“, de Malcom Gladwell

    PERSONALITATE: 1. Steven van Groningen; 2. Elon Musk; 3. Bill Gates
     

  • Ţara unde oamenii sunt plătiţi de stat să îşi părăsească casele

    Pe coasta de Est a Canadei există un orăşel mic diviziat de o criza. Fabrica de peşte din localitate care susţinea majoritatea business-urilor, inclusiv şcoala, a fost închisă. Automat foarte multă lume a plecat, însă câţiva dintre oameni refuză să plece, înclusiv Perry Locke, care a fost primar, şeful pompierilor şi administrează o staţie generatoare de curent electric. Fiul lui a fost ultimul care s-a înscris la liceu, scrie Bloomberg.
     
    Acum autorităţile au decis că este mai ieftin să plătească oamenii din Little Bay Island să plece decât să-i mai administreze în actuala formulă. Astfel locuitorilor le sunt oferiţi 189.000 de dolari să-şi părăsească casele. Regiunea Newfoundland are una dintre cele mai mici rate de naştere din Canada, cea mai mare medie de vârstă, cea mai mare rată a şomajului şi cel mai mic grad de alfabetizare, potrivit RBC Economics Research. Cu toate acestea oamenii nu sunt decişi dacă să plece sau să rămână în oraşul natal. 
     
    Relocarea s-a întâmplat de-a lungul timpului şi din ce în ce mai mulţi oameni au acceptat banii, însă alţi sunt împotrivă. “Ce să fac cu banii dacă nu-mi pot găsi un loc de muncă”, a declarat Locke, ce deţine staţia generatoare de curent electric. 

  • Ţara unde oamenii sunt plătiţi de stat să îşi părăsească casele

    Pe coasta de Est a Canadei există un orăşel mic diviziat de o criza. Fabrica de peşte din localitate care susţinea majoritatea business-urilor, inclusiv şcoala, a fost închisă. Automat foarte multă lume a plecat, însă câţiva dintre oameni refuză să plece, înclusiv Perry Locke, care a fost primar, şeful pompierilor şi administrează o staţie generatoare de curent electric. Fiul lui a fost ultimul care s-a înscris la liceu, scrie Bloomberg.
     
    Acum autorităţile au decis că este mai ieftin să plătească oamenii din Little Bay Island să plece decât să-i mai administreze în actuala formulă. Astfel locuitorilor le sunt oferiţi 189.000 de dolari să-şi părăsească casele. Regiunea Newfoundland are una dintre cele mai mici rate de naştere din Canada, cea mai mare medie de vârstă, cea mai mare rată a şomajului şi cel mai mic grad de alfabetizare, potrivit RBC Economics Research. Cu toate acestea oamenii nu sunt decişi dacă să plece sau să rămână în oraşul natal. 
     
    Relocarea s-a întâmplat de-a lungul timpului şi din ce în ce mai mulţi oameni au acceptat banii, însă alţi sunt împotrivă. “Ce să fac cu banii dacă nu-mi pot găsi un loc de muncă”, a declarat Locke, ce deţine staţia generatoare de curent electric. 

  • Singurătatea, oportunitatea de business a viitorului

    Izolarea în rândul tinerilor creşte ceea ce dă naştere a unei industrii de companie, de tovărăşie. În curând a plăti pentru plimbări, cine sau întâlniri romantice va fi ceva normal, scrie Emily White într-un articol pentru The Guardian.

    Chuck McCarthy a pornit un serviciu prin care se oferă să se plimbe cu străini în schimbul unei sume de bani (despre care am scris aici). Dacă ai bani, acum poţi închiria un prieten, poţi plăti pentru a fi îmbrăţişat sau poţi să iei o masă cu un străin. Reacţia oameniilor la auzul acestor lucruri variază. Aplaudăm asemenea gesturi când vine vorba de bătrâni, dar îi judecăm pe cei tineri care sunt dispuşi să plătească pentru o plimbare. Cu toate acestea, indiferent de vârstă, toţi oamenii au nevoie de o conexiune cu o altă persoană.

    Ne gândim că poate cei tineri nu au nevoie de aşa ceva, ei îşi pot crea singuri prietenii, relaţii amoroase, însă mulţi dintre aceştia suferă la acest capitol, scrie White. Institutul pentru Sănătatea Mintală din SUA a găsit faptul că tinerii cu vârste cuprinse între 18 şi 34 de ani sunt mai predispuşi să se simtă singuri decât persoanele în vârstă (peste 55 de ani) şi studiul sugerează că acest sentiment ar creşte şi mai mult în viitor.

    Nu sunt în favoarea plăţii pentru o interacţiune umană, însă nu nici împotriva ei, spune Emily White. Tinerii se află sub o presiune socială mare azi: nu există multe locuri de muncă unde colegii sunt statornici, sunt puţine cartiere cu parcuri şi locuri publice şi puţine joburi cu orare predictibile. Vieţile noastre au devenit mai dificile şi o piaţă s-a deschis pentru servicii de îngrijire: plătim străini să aibă grijă de bătrâni, de câinii noştrii, să ne organizeze petrecerile de zilele de naştere.

    Peste un deceniu, plata pentru o conexiune, interacţiune cu o altă persoană ar putea fi la fel de normală ca şi plata pentru terapie. Acum criticăm, dar nevoia de companie va persista. Nevoia de o conexiune socială este primordială: dacă există un serviciu prin care putem vorbi cu cineva ca cu un prieten îl vom accepta, nu ne vom îndepărta de o astfel de oportunitate.

  • Singurătatea, oportunitatea de business a viitorului

    Izolarea în rândul tinerilor creşte ceea ce dă naştere a unei industrii de companie, de tovărăşie. În curând a plăti pentru plimbări, cine sau întâlniri romantice va fi ceva normal, scrie Emily White într-un articol pentru The Guardian.

    Chuck McCarthy a pornit un serviciu prin care se oferă să se plimbe cu străini în schimbul unei sume de bani (despre care am scris aici). Dacă ai bani, acum poţi închiria un prieten, poţi plăti pentru a fi îmbrăţişat sau poţi să iei o masă cu un străin. Reacţia oameniilor la auzul acestor lucruri variază. Aplaudăm asemenea gesturi când vine vorba de bătrâni, dar îi judecăm pe cei tineri care sunt dispuşi să plătească pentru o plimbare. Cu toate acestea, indiferent de vârstă, toţi oamenii au nevoie de o conexiune cu o altă persoană.

    Ne gândim că poate cei tineri nu au nevoie de aşa ceva, ei îşi pot crea singuri prietenii, relaţii amoroase, însă mulţi dintre aceştia suferă la acest capitol, scrie White. Institutul pentru Sănătatea Mintală din SUA a găsit faptul că tinerii cu vârste cuprinse între 18 şi 34 de ani sunt mai predispuşi să se simtă singuri decât persoanele în vârstă (peste 55 de ani) şi studiul sugerează că acest sentiment ar creşte şi mai mult în viitor.

    Nu sunt în favoarea plăţii pentru o interacţiune umană, însă nu nici împotriva ei, spune Emily White. Tinerii se află sub o presiune socială mare azi: nu există multe locuri de muncă unde colegii sunt statornici, sunt puţine cartiere cu parcuri şi locuri publice şi puţine joburi cu orare predictibile. Vieţile noastre au devenit mai dificile şi o piaţă s-a deschis pentru servicii de îngrijire: plătim străini să aibă grijă de bătrâni, de câinii noştrii, să ne organizeze petrecerile de zilele de naştere.

    Peste un deceniu, plata pentru o conexiune, interacţiune cu o altă persoană ar putea fi la fel de normală ca şi plata pentru terapie. Acum criticăm, dar nevoia de companie va persista. Nevoia de o conexiune socială este primordială: dacă există un serviciu prin care putem vorbi cu cineva ca cu un prieten îl vom accepta, nu ne vom îndepărta de o astfel de oportunitate.