BusinessMagazin

Tag: business

  • Gadget Review: un laptop hibrid cu putere – VIDEOREVIEW

    Lenovo Yoga 900 este un laptop interesant, un 2 în 1 cu alură de business. Deşi exteriorul este foarte frumos realizat din metal, la interior producătorul chinez a decis să apeleze la plastic, ceea ce îi reduce din atractivitate.

    În schimb, balamaua cu care e legat ecranul de restul laptopului este un element care iese în evidenţă imediat şi te duce cu gândul la un ceas de lux; mie mi-a plăcut, însă acest aspect ţine strict de gustul fiecăruia.

    Lenovo a introdus Yoga pentru prima dată publicului în 2012, iar de atunci produsul producătorului chinez a acaparat tot mai mult atenţia publicului prin calitate dar şi datorită unui marketing inteligent. Yoga 900 este continuarea Yoga 3 Pro şi aduce îmbunătăţiri în aproape toate categoriile: mai rapid, mai puternic, câteva ore în plus la autonomia bateriei, dar şi o creştere în greutate (este puţin mai gros decât Yoga 3 Pro). Şi în plus vine cu Windows 10, o îmbunătăţire majoră faţă de Windows 8.

    Yoga 900 nu este extrem de uşor, dar nici nu o să-ţi rupă geanta: are 1,3 kg. După cum sugerează şi numele, este flexibil şi poate fi folosit în mai multe moduri. Fiind un 2 in 1, îl poţi folosi drept tabletă, în modul display (tastatura în spate), sau îl poţi face cort, ceea ce îi dă un plus de utilizabilitate faţă de un laptop obişnuit. Totuşi, modelul pe care l-am folosit pentru teste a avut probleme în a trece de la un mod la altul: tastatura nu se dezactiva în modul display şi nici imaginea nu se întorcea în modul cort. Nu ştiu exact care a fost problema acolo (să fi fost o actualizare de la Windows 10?), însă abia în ultima zi de test laptopul şi-a revenit şi funcţiona cum trebuie.

    Adevărul este că Yoga 900 nu este foarte util sub formă de tabletă, deoarece, chiar dacă tastatura devine inactivă, degetele ţi se pot agăţa de taste şi la 1,3 kg este destul de grea, putând deveni obositor de ţinut în braţe atunci când te uiţi la clipuri video.

    Moduri mai utile sunt celelalte două: cort şi laptopul inversat. Modul cort este foarte bun pentru vizionare de filme, iar modul laptop inversat este bun de utilizat întins pe canapea pentru navigarea pe internet sau pentru o sesiune de editare de poze.
    Laptopul poate duce o zi de muncă (în jur de şapte ore cu opţiunea battery saver şi cam cinci ore fără). Totuşi atunci când bateria se consumă, o încărcare de la 0 la 100% durează în jur de o oră şi 30 de minute. Ceea ce se încadrează în standardul laptopurilor premium.

    Yoga 900 este rapid, sistemul de operare porneşte în câteva secunde, poţi edita clipuri video 4K fără probleme şi asta datorită hard disk-ului SSD de 500 GB, dar şi celor 8 GB de RAM şi procesorului Intel i5 Skylake de 2,30 GHz. La capitolul performanţă este puţin sub al celor cu celor cu care concurează, Microsoft Surface Book 4 sau Dell XPS 13, dar la utilizarea de zi cu zi eu nu am întâmpinat niciun fel de probleme. Totuşi acest laptop rămâne dedicat sectorului de business, astfel să nu vă aşteptaţi să rulaţi jocuri noi. Totuşi am reuşit să rulez la nivel satisfăcător jocuri precum DOTA 2 sau League of Legends, însă dacă vreţi să mai faceţi un meci de FIFA după birou, laptopul acesta nu este varianta potrivită.

    Ecranul de 13,3 inci IPS QHD este foarte frumos, luminos şi are o rezoluţie impresionantă de 3.200 x 1.800, ceea ce îl face perfect pentru vizonarea de filme. Un amănunt care merită notat este faptul că touchscreenul e şi foarte lucios şi reflectă foarte multă lumină, ceea ce poate fi problematic la utilizarea în afară.

    Touchpadul este foarte bun, degetele glisează cu uşurinţă, apăsarea este plăcută şi nici nu este extrasensibil la atingere, de exemplu cu încheietura mâinii. Tastatura este mulţumitoare, deşi cam mică şi înghesuită, iar unele taste sunt inexplicabil de mici; una peste alta, este nevoie de ceva timp pentru a te obişnui să o foloseşti.

    Laptopul are 2 porturi USB 3.0, un port USB 2.0, un card reader, un port pentru încărcare (USB 3.0) şi o cameră web de 720 p ce face o treabă destul de bună şi ar trebui să fie suficient de performantă pentru conferinţe, de pildă.
    În concluzie, Yoga 900 este un laptop de business pentru cei care au nevoie de performanţă portabilă şi care preferă un laptop cu touchscreen.

    + culori vii

    + touchscreen

    + performant

    – plasticul

    – tastatura înghesuită

    Casetă tehnică:

    Display – 13,3 inchi, touchscreen, 3.200 x 1.800, QHD+

    CPU – Intel Core i7 Skylake 2,3 GHz, turbo boost până la 2,8 GHz

    Placă video – Intel HD Graphics 520

    Memorie – 8 GB DDR3, ce poate fi mărită până la 16 GB

    Hard disk – 512 GB SSD

  • Arabia Saudită şi SoftBank vor să creeze un fond de investiţii de 100 de miliarde de dolari

    Arabia Saudită şi SoftBank Group din Japonia vor crea un fond de investiţii de tehnologie care ar putea ajunge la 100 de miliarde de dolari, ceea ce l-ar face unul dintre cei mai mari investitori privaţi şi un nou “rege” în industrie, scrie Reuters.

    Mişcarea este parte dintr-o serie de iniţiative de business dramatice lansate de Riyadh anul acesta în condiţiile în care Arabia Saudită, cu o economie afectată de scăderea preţului petrolului, investeşte masiv în efortul de a tranzita spre o economie care să nu fie dependentă de petrol.

    La începutul acestui an au investit 3,5 miliarde de dolari în Uber, compania americană de ride-sharing.

    SoftBank, un gigant de investiţii în telecm de 68 de miliarde de dolari, de asemenea a crescut investiţiile în mai multe domenii. Spre exemplu, a cumpărat producătorul de cip-uri britanic Arm Holding în iulie.

    Fondul suveran al Arabiei Saudite, Fondul de Investiţii Publice, va fi partenerul de investiţii principal şi ar putea aduce până la 45 de miliarde de dolari în următorii cinci ani în business, în timp ce SoftBank ar putea investi 25 de miliarde de dolari.

    Mai mulţi alţi investitori mari, care nu sunt încă numiţi, sunt în discuţii active legate de participaţia lor, ceea ce ar putea fondul la 100 de miliarde de dolari.

    “În următorul deceniu, SoftBank Vision Fund va fi cel mai mare investitor în sectorul de tehnologie”, a spus preşedintele SoftBank Masayoshi Son.

  • Croitorii din mall. Românii mizează pe vânzări de un milion de euro în acest an

    Un tânăr din Bacău mizează pe atenţia la ţinută a bărbaţilor care vizitează Băneasa Shopping City, unde a deschis magazinul fanion al afacerii London Tailors. Cu această strategie mizează pe vânzări de un milion de euro până la finalul anului.

    „Ar putea părea nefiresc domeniul în care activez acum, faţă de educaţia pe care am urmat-o, dar mă bucur că m-am regăsit aici”, descrie Adrian Boană parcursul său profesional. În prezent, afacerea pe care a fondat-o în urmă cu aproximativ şapte ani este formată din flagship store-ul London Tailors aflat în centrul comercial Băneasa, dintr-o unitate outlet (în Fashion Outlet Militari) şi un magazin online. Acestea au generat anul trecut afaceri de 3,2 milioane de lei; iar în cadrul firmei lucrează 14 angajaţi.

    Magazinul a fost creat în jurul conceptelor one stop shop şi ready to wear. În prezent 10% din vânzări sunt reprezentate de vânzarea de costume made to measure, iar restul, de costume premium. Made-to-measure se află la graniţa dintre retail şi bespoke, croitoria de la zero. În sistemul made-to-measure, clientul are posibilitatea să îşi aleagă ţesătura, căptuşeala etc., iar costumul este realizat pe baza unui etalon, ajustat în funcţie de măsurile clientului. Articolele vestimentare pot fi executate astfel într-un timp relativ scurt şi cu costuri scăzute, prin comparaţie cu procedeul bespoke.

    Pregătirea profesională a antreprenorului băcăuan nu ar fi oferit niciu indiciu în privinţa domeniului ales pentru a-şi dezvolta afacerea; Adrian Boană a studiat Chimie şi Fizică la Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca, iar după licenţă a obţinut o diplomă de la Open University Business School London şi a urmat şi un program masteral în marketing şi comunicare în afaceri.

    Şi-a început traseul în domeniul retailului de modă aducând pe plan local şi dezvoltând trei branduri: mărcile de îmbrăcăminte pentru bărbaţi Ramsey şi Cerruti, cât şi pe cel de parfumuri Tiffi. Spune că această etapă l-a învăţat cum să se adapteze cerinţelor publicului şi să facă pasul către altceva. „Poate contraintuitiv, dar London Tailors a apărut la debutul crizei, când partenerii externi, pentru care dezvoltaseră destul de mult pe piaţa din România, ne-au spus mai pe ocolite că suntem pe cont propriu”, descrie Boană punctul de cotitură pentru aventura sa antreprenorială. Deşi vestea, în mod evident, nu l-a bucurat, spune că l-a făcut să decidă că orice investiţie va mai face în retail sau în oricare alt domeniu va fi printr-un brand pe care îl deţine.

    Cunoştea domeniul, înţelegea necesitatea unei poziţionări foarte bune, iar cea mai dificilă etapă în dezvoltarea afacerii a fost alegerea numelui, despre care povesteşte că trebuia conectat la ceea ce urma să se vândă sub umbrela brandului şi ceea ce reprezintă acesta. „Întâi am ştiut cum va arăta colecţia, apoi cum vor arăta magazinele şi după ceva timp am găsit şi numele potrivit”, explică antreprenorul etapele dezvoltării acestui business. A început afacerea printr-o investiţie proprie de aproximativ 250-300 de mii de euro, pe care spune că a reuşit să o amortizeze în aproximativ doi ani.

    În discuţiile cu clienţii săi, Adrian Boană spune că se bucură să vadă care este efectul asupra stării de spirit pe care li-l dau acestora achiziţiile pe care le fac; ţinuta poate chiar să schimbe modul în care oamenii vorbesc, negociază sau se comportă la evenimente. În ce priveşte profilul clienţilor, Boană spune că ei fac parte mai ales din zona de business şi a celor liber‑ profesionişti. „Aş spune că sunt oameni care ştiu ce vor, orientaţi spre value for money şi spre calitate mai mult decât spre cel mai mic preţ. În egală măsură ne bucurăm şi de clienţii care ne aleg pentru evenimente deosebite din viaţa lor”, descrie tânărul profilul clienţilor săi. Bonul mediu din magazinele London Tailors se situează în jurul valorilor de 1.200 – 1.300 de lei.

    „Totuşi, spre deosebire de alte industrii, la noi variază destul de mult în funcţie de sezon. Cum cele mai multe nunţi au loc vara, în această perioadă vedem şi cea mai mare creştere a valorii medii investite de clienţi în vestimentaţie”, explicăel.
    Dacă în trecut a avut şi două magazine stradale, deschise în Cluj‑Napoca şi în Bucureşti, în prezent se axează pe centrele comerciale, care aduc o poziţionare optimă. Astfel, în 2014 a mutat magazinul în centrul comercial Băneasa: „Ştiu că acest tip de prezenţă este un concept care pare să funcţioneze, cel puţin dacă ne uităm la filme americane sau britanice, dar pe piaţa din România am decis să abordăm situaţia diferit”.

    Antreprenorul clujean spune că etapele cele mai dificile din dezvoltarea afacerii se leagă de începuturile pe cont propriu. „Apar constant probleme la care trebuie să găseşti soluţii şi un business nu poate fi mereu în stare de echilibru. Noi propunem o colecţie de o calitate competitivă pentru orice piaţă şi acest lucru are costurile sale implicite.” Astfel, Adrian Boană spune că a fost nevoie de timp pentru a câştiga încrederea clienţilor pe care îi are astăzi, crucială într-o astfel de afacere.

    Fondatorul London Tailors nu mai crede în reţete ideale pentru reuşită, dar îi sfătuieşte pe tinerii asemenea lui să persevereze în demersurile lor antreprenoriale.

    „Există însă muncă şi necesitatea de a vedea dincolo de primul concept, primele luni, chiar primii ani şi primele investiţii. Un tânăr antreprenor trebuie să calculeze de zece ori, rezultatul să îl împartă la trei şi dacă din acest calcul rezultă că nu pierde bani, atunci e un semn suficient de bun ca să se apuce de un business”, explică el. Totuşi, crede că oportunităţile cele mai numeroase vin din zona de online, unde s-ar concentra şi el dacă ar fi la început de drum sau dacă ar vrea să pornească o altă afacere.

    Printre planurile London Tailors pentru perioada următoare se află consolidarea afacerii din Bucureşti, dar Boană ia în calcul şi extinderea în alte oraşe. Totodată, este interesat de o prezenţă mai puternică în mediul online în viitor.

    Fanii hainelor făcute exact pe măsura lor au posibilitatea de a alege dintr-o piaţă a hainelor bespoke şi made to measure care câştigă din ce în ce mai mult teren în România; alături de London Tailors, pe această nişă activează şi Sarto made to measure – o afacere condusă de tinerii Alex Drăgan şi Matei Ladea, formată atât dintr-o afacere de vestimentaţie made to measure, cât şi dintr-o ramură de distribuţie de pantofi Loake, cu afaceri de peste un milion de euro; Marsay, fondată de Vlad Mariş, cu afaceri de circa 40.000 de euro anul trecut; Tudor Personal Tailor, afacere fondată de Marius Dan, cu afaceri anuale de circa patru milioane de lei, potrivit informaţiilor publicate pe site-ul Ministerului de Finanţe.

    Potrivit interviurilor acordate de ei anterior revistei Business Magazin, piaţa locală de made-to-measure este într-o continuă expansiune, atât la nivel naţional, cât şi internaţional; iar cei din domeniu se aşteaptă ca în zece ani din cinci costume, doar unu să fie cumpărat din retailul clasic.
     

  • Povestea tânărului care la doar 24 de ani a devenit campionul mondial al patiseriei şi îngheţatei

    Yazid Ichemrahen avea 19 ani când a câştigat titlul de cel mai bun patiser din Franţa. i-au trebuit încă doi ani să cucerească apoi titlul european, iar după alţi trei ani a devenit campionul mondial al patiseriei şi îngheţatei. Era anul 2014. Nu îi place să vorbească despre asta, însă îi place să stea în bucătărie şi că creeze opere de artă comestibile. Nu de alta, dar în ultimii ani gastronomia mondială s-a transformat astfel încât a devenit cea de-a opta artă.

    Astfel, în final, ce contează? Forma sau gustul? Amândouă, crede tânărul patiser care are acum 26 de ani. Spune că a început să gătească încă din copilărie, şi a crescut practic în bucătărie, acolo unde se simte confortabil şi astăzi. „În final, ceea ce realizez trebuie să îmi facă mie plăcere, şi abia apoi clienţilor. Dacă nu-mi va plăcea mie, nu cred că ei îl vor aprecia”, a spus Yazid Ichemrahen. Chef-ul francez a fost prezent recent la Bucureşti cu ocazia evenimentului Fete de la Gastronomie. Este a doua oară când ajunge în România, de fiecare dată la Bucureşti, oraş pe care l-a descoperit în mică măsură în timpul unor plimbări prin zona centrală, pe la „casa lui Ceauşescu” (Casa Poporului), pe Calea Victoriei şi prin centrul vechi.

    „Dacă ar fi să creez o prăjitură dedicată Bucureştiului, una care să-mi amintească de oraş, aş folosi ciocolată, multă ciocolată. Mi se pare că Bucureştiul nu are multe ciocolaterii unde să se parieze atât pe produs cât şi pe design”, povesteşte el.

    Bucureştiul nu se află pe lista oraşelor sale preferate, cel puţin nu încă. Aminteşte de New York, oraş care l-a cucerit iremediabil şi unde se vede locuind. Are o energie aparte metropola numită Centrul Universului şi spune că i-ar plăcea ca peste circa doi ani să îşi deschidă acolo prima patiserie-cofetărie.

    Momentan are 15 patiserii în zona de sud a Franţei, în special în zona Avignon. Vrea să se extindă, însă nu are planuri bine conturate. În România însă antreprenorul Cristian Preotu, care deţine împreună cu soţia sa mai multe businessuri în domeniul gastronomiei de lux, printre care şi reţeaua de magazine Comtesse du Barry, spune că se gândeşte la o colaborare cu tânărul patiser. El vorbeşte fie de o colaborare la nivel de reţete pentru celelalte businessuri ale lui, fie de deschiderea unei cofetării în franciză.

    Preotu deţine mai multe afaceri în distribuţie, retail şi HoReCa, cu afaceri cumulate de peste 6 milioane de euro. Antreprenorul controlează astfel cinci magazine de gastronomie Comtesse du Barry în România şi unul în Serbia, două de modă pentru copii sub brandul Petit Bateau, un restaurant franţuzesc, unul cu specific japonez şi o ciocolaterie sub brandul Michel Cluizel. Mai mult, are şi o afacere de distribuţie de vinuri din Franţa în special, dar şi din Italia, Australia sau SUA, vinuri pe care le livrează către retaileri precum Mega Image (20 dintre magazinele companiei), Metro Cash & Carry, Selgros sau Real. Pe lista de clienţi se mai găsesc şi circa 40 de restaurante din Bucureşti şi alte câteva din ţară.

    Astfel, colaborarea cu Yazid Ichemrahen nu ar fi prima de acest gen pentru Preotu în contextul în care antreprenorul român mai are alte trei francize franţuzeşti.

    „Pe Cristian (Preotu, n.red.) l-am cunoscut acum câţiva ani printr-un prieten comun care lucrează tot în domeniul gastronomiei. De atunci am ţinut legătura, iar acum sunt a doua oară la Bucureşti cu el. De fiecare dată mi-a mai dezvăluit câte ceva din secretele acestei capitale”, povesteşte patiserul. La rândul său, Preotu afirmă că a mers special la Avignon să îl cunoască pe campionul mondial al patiseriei şi îngheţatei. „Ce m-a surprins cel mai mult este că ai nişte produse create de campionul mondial, care arată ca adevărate opere de artă şi care costă foarte puţin, circa 4 euro. Este o afacere care cred că ar putea prinde şi în România.”

    Antreprenorul român nu exclude însă o colaboare cu Yazid Ichemrahen doar pe partea de consultanţă, patiserul francez fiind consilierul multor afaceri de profil din toată lumea. În businessul de patiserii el mai are un asociat, care preferă însă discreţia, iar Yazid Ichemrahen spune că este un „silent partner”.

    Yazid Ichemrahen este însă maestrul patiser, în bucătărie el fiind cel care decide ce ingrediente foloseşte, în ce combinaţii şi ce rezultat vrea să obţină. „Nu am ingrediente pe care să le consider a fi preferate. Îmi place să gătesc cu ciocolată şi cu fructe însă nu mă limitez.” Patiserul francez găteşte încă din copilărie, şi spune că pasiunea pentru dulciuri a venit din interior. Nu a avut pe nimeni să îl inspire iniţial, mai ales că a crescut o perioadă într-un orfelinat. Originar din oraşul francez Epernay din nordul Hexagonului, el a fost crescut ulterior de o familie adoptivă care mai avea doi copii, pasionaţi la rândul lor de patiserie. Astfel, miercurea după-amiaza, după ce mergea la şcoală, dacă era cuminte, recompensa sa era că putea pregăti o prăjitură cu iaurt. „Cred că viaţa mea a început din nou după ce mi-au fost recunoscute meritele în patiserie. M-a convins să continui faptul că am văzut în ochii altor oameni plăcere după ce mi-au gustat produsele”, scrie el pe site-ul propriu.

    Faptul că nu a fost legat de familie i-a permis însă să călătoreasă şi să înveţe de la cei mai buni din domeniu, experienţă care l-a făcut riguros şi atent; spune că dezvoltarea sa se datorează atât muncii asidue cât şi oportunităţii de a cunoaşte şi de a învăţa de la unii dintre cei mai cunoscuţi chefi din lume. Avea 14 ani când a făcut primul său internship la maestrul patiser Vincent Dallet, pentru ca apoi portofoliul său de colaborări să crească. Ulterior, a lucrat pentru unii dintre cei mai importanţi chefi din hexagon şi în restaurante decorate cu „constelaţii Michelin”, precum Relais & Châteaux La Chèvre d’Or din satul Eze sau Cordeillan-Bages din Gironde. Apoi, a fost ajutor de patiser la restaurantul cunoscutului Joël Robuchon din cadrul Hôtel Métropole din Monaco. De atunci până astăzi însă Yazid Ichemrahen a dezvoltat propriul său business, a devenit cel mai bun patiser şi cofetar din lume şi oferă consultanţă multor restaurante cotate a fi printre cele mai bune din lume. „Mi-amintesc de unul dintre primii mei angajatori. Era cotat la vremea aceea ca fiind campionul mondial la patiserie; mi-a spus atunci că responsabilităţile nu se oferă, se preiau. Această frază mi-a ghidat cariera încă de atunci şi m-a ajutat să evoluez rapid pentru a ajunge cine sunt astăzi.” Şi planurile sale nu se opresc aici.

  • 10 Obiceiuri pe care le au oamenii extrem de plictisitori

    Business Insider a realizat o listă cu 10 obiceiuri ale oamenilor plictisitori pentru a te ajuta să identifici persoanele din viaţa ta care te plictisesc sau pentru a evita să devii chiar tu una dintre ele. Acestea sunt 10 obiceiuri ale oamenilor extrem de plictisitori:

    1. Au conversaţii fragmentate şi inegale. O conversaţie inegală este un lucru sigur – aceştia fie ascultă tot timpul şi nu vorbesc aproape deloc, sau dimpotrivă monopolizează discuţia şi nu ascultă ce spun ceilalţi.

    Vezi aici cele 10 Obiceiuri pe care le au oamenii extrem de plictisitori

  • Şi-a început cariera în zona farma, iar acum lucrează în imobiliare. A gestionat peste 50.000 de metri pătraţi în ultimii 2 ani

    Din 2008 conduce, în cadrul DTZ Echinox, departamentul Office, care gestionează tranzacţiile de închiriere a spaţiilor de birouri. În ultimele 24 de luni, echipa de care este responsabilă a închiriat peste 50.000 de metri pătraţi de birouri. Licenţiată a Facultăţii de Limbi şi Literaturi Străine din cadrul Universităţii Bucureşti, Mădălina Cojocaru s-a angajat la începutul carierei sale, în 2000, în echipa de marketing & sales a A&D Pharma, şi se ocupa de promovarea produselor dermocosmetice din portofoliul Mediplus.

    Apoi, în anul III de facultate, a fost recrutată de directorul comercial al hotelului Sofitel (acum Pullman) şi a lucrat în hotelărie timp de şase ani ca account manager în departamentul de vânzări, iar apoi încă un an în cadrul hotelului Novotel din Bucureşti. Povesteşte că nu a avut un plan de carieră şi nici nu a terminat una dintre facultăţile care i-ar fi putut da o direcţie clară din punct de vedere profesional, precum cele tehnice, de drept sau de medicină. „Totuşi, cunoaşterea limbii franceze şi-a pus amprenta asupra primilor ani de carieră şi m-a ajutat să intru în lumea corporate într-o perioadă în care comunitatea de business franceză din Bucureşti era extrem de activă.“

    Însă intrarea în sectorul imobiliar a fost premeditată, deoarece observase că era un domeniu cu potenţial, iar contactele create în industria ospitalităţii au ajutat-o la semnarea rapidă a primelor tranzacţii. „Era o piaţă extrem de dinamică, în sectorul de birouri se construia foarte mult, rata de neocupare ajunsese la un moment dat la 1%, astfel că munca brokerilor era mai degrabă concentrată pe identificarea spaţiilor decât pe cea a diversificării portofoliului de chiriaşi.“

    Apoi a urmat declinul pieţei imobiliare, perioada 2009 – 2010 fiind cea mai dificilă din cariera sa: „Trebuia să fii creativ, să-ţi diversifici serviciile, să vizezi clienţi care aveau nevoie de servicii de consultanţă pentru reducerea cheltuielilor şi eficientizarea spaţiului. Era un moment în care aproape nimeni nu mai dorea să se mute, majoritatea chiriaşilor fiind concentraţi pe scăderea costurilor de ocupare“. În acea perioadă, peste 50% din volumul tranzacţiilor intermediate de membrii departamentului Office au vizat renegocieri de contracte de închiriere.

    Spune că pe termen lung, peste zece ani, şi-ar dori să-şi continue activitatea în zona imobiliară: „Este un domeniu extrem de dinamic, plin de provocări, din care ai mereu ceva de învăţat şi în care filosofia «it’s not personal, it’s business» nu se aplică“.

  • 12 ani de afaceri în Business Magazin

    Pe 5 octombrie revista a împlinit 12 ani. În redacţie am primit tort şi mâ gândeam zile trecute ce drum lung am parcurs de la începuturi, când cei pe care îi sunam la telefon ne întrebau: „De la ce magazin aţi spus că sunteţi?“

    Pentru mine, aventura Business Magazin a început în vara lui 2004, cu un telefon de la Laurenţiu Ispir, care a fost primul redactor-şef al revistei şi acum este manager de investiţii la Oresa Ventures. Ne-am întâlnit la Cafeneaua Actorilor, de lângă TNB, am povestit – el ce vrea să facă, eu – ce pot să fac; am fost unul dintre cei 15 oameni care au participat la inventarea revistei, iar apoi la creşterea ei.

    Ziariştii de business au o fixaţie: să afle cifre de la cei cu care vorbesc. Iată câteva despre noi. Lucrăm acum la numărul 584; de tot atâtea ori am reuşit să alcătuim un sumar cu poveşti, ştiri, uneori exclusivităţi, idei mai bune sau mai puţin bune, alteori de-a dreptul extraordinare. Am răsfoit arhiva în decursul anilor de mai multe ori, cel mai recent zilele acestea. Fără excepţie, de fiecare dată mi-am spus: „Ce revistă mişto!“.

    Tot în categoria cifrelor se înscrie şi dimensiunea teancului de reviste în print. Dorin Oancea, care este acum director editorial al Mediafax şi până în această vară a fost, vreme de aproape şapte ani, redactor-şef, al patrulea în linie după Laurenţiu Ispir, Mona Dârţu şi Ionuţ Bonoiu, scria în urmă cu doi ani: „Business Magazin împlineşte 10 ani. Cu acest număr teancul de reviste va ajunge la o înălţime de 196 de centimetri, iar peste alte zece numere, când vom ajunge la numărul 500, vom face fix doi metri, înălţime de baschetbalist. «zece ani?», întreb oarecum mirat, pentru că am amintiri limpezi, clare, despre cum a început şi despre cum a continuat totul“. (Dacă facem regula de trei simplă, pesemne înălţimea teancului se apropie acum
    de 2,5 m.)

    Şi eu am amintiri la fel de clare. Chiar şi despre discuţii purtate de-a lungul anilor, despre interviuri, despre şedinţele la care trebuia să-mi susţin ideile – la fel şi ceilalţi – pentru a ajunge în revistă. Şi despre cei care au fost inima revistei, de-a lungul anilor. Zeci de oameni, pentru a da (nu-i aşa?) un reper în cifre. În caseta redacţională a primului număr erau nu mai puţin de 15 oameni.

    În numai un an aproape jumătate dintre ei plecaseră, iar de-a lungul anilor am avut, apoape mereu, colegi noi, la construcţia revistei au participat redactorii-şefi, de care am amintit deja, dar şi redactorii-şefi adjuncţi Crenguţa Nicolae şi Iuliana Roibu; editorii şi redactorii Răzvan Mureşan, Ioana Ursu, Ionuţ Ancuţescu, Mihai Muşătoiu, Larisa Ghiţulescu, Bogdan Neagu, Florenţa Ghiţă, Cătălin Ştefancu, Ana Răduţă, Anca Arsene-Bărbulescu, Andrei Năstase, Mihai Mitrică, Raluca Badea, Diana Sava, Vali Bârzoi, Liviu Iancu, Aurel Drăgan, Bogdan Pencea, Adriana Todoran, Ileana Ilie, Călin Hera, Adriana Roşoga, Romulus Deac, Alin Fumurescu, Costi Rogozanu, Daniela Penescu, Andreea Ciucă, Roxana Cristea, Laura Culiţă, Dana Bondrescu, Luminiţa Niţoiu, Dan Dragomir şi Adriana Moscu. În egală măsură, art directorul Olga Petroff alături de colegii Gabriela Caletzeanu, Sebastian Nicolae, Cătălin Chirilă şi Alexandru Ciubotaru, care s-au ocupat de imagini şi paginare, au făcut ca Business Magazin să arate aşa cum trebuie să arate o revistă modernă.

    Şi chiar dacă le puteţi vedea numele în caseta redacţională, o să înşir şi aici numele colegilor de acum. Stăm la două rânduri de mese şi îi pot cuprinde dintr-o privire. Georgiana Călin stă în stânga mea, apoi urmează calculatoarele Ioanei Matei, ale Veronicăi Popescu, Roxanei Cârcior, Cameliei Iliescu; în faţa Cameliei stă Bogdan Angheluţă, lângă el Florin Caşotă, iar „cercul“ este închis de George Toader; fac o treabă minunată. Aceştia sunt oamenii.

    Aş mai putea să dau şi alte cifre. De 11 ani publicăm catalogul 100 Tineri manageri de top, produs care este cel mai optimist produs media; de şapte ani, în fiecare toamnă prezentăm 100 Cei mai admiraţi CEO din România, despre care am spus de la bun început că este cel mai subiectiv produs editorial, fiind măsura admiraţiei; de cinci ani publicăm catalogul 200 Cele mai puternice femei din business. Anul acesta ajungem la a treia ediţie a proiectului Cele mai inovatoare companii din România şi la a doua ediţie a proiectului Cele mai promiţătoare start-up-uri. Din 2010 a pornit seria evenimentelor Meet the CEO, ajuns la 54 ediţie, care l-a prezentat în această vară pe Yves Caracatzanis, noul şef al operaţiunilor locale ale Dacia Renault. Merită amintite şi Business Club-urile pe care le organizăm de 12 ani şi galele în cadrul cărora lansăm cataloagele.

    Despre mai multe cifre poate da detalii Cristian Hostiuc, directorul editorial al BM şi ZF, care spunea în cel mai recent editorial: „Având în vedere că durata medie de viaţă a unei firme antreprenoriale din România este de şapte ani, conform datelor BNR, Business Magazin a trecut primul test al timpului, al pieţei, dar în primul rând al cititorilor.

    Revista este un business ca oricare altul, are un buget, un cont de profit şi pierderi, are o organigramă, venituri, cheltuieli, linii de business, are «indirecte», un gross profit şi EBITDA“.

    Din miile de articole pe care le-a prezentat de-a lungul anilor, veţi regăsi în paginile următoare câteva dintre ideile, oamenii, declaraţiile marcante şi fenomenele surprinse de-a lungul anilor. „Cât costă România“, „Generaţia Multitasking“, „România non-stop“, „România fără capete“, „Up-grade de viaţă“, „Primul miliardar român“, „Mai are România clasă de mijloc?“ sunt doar câteva dintre materialele care au apărut pe coperta revistei de-a lungul anilor.

    Am scris despre criză atunci când guvernanţii şi companiile spuneau că România nu va fi afectată de valul de scăderi din toate domeniile. Iar apoi, când pieţele s-au prăbuşit, am ales să scriem despre cei care reuşeau. Pentru a arăta că se poate, pentru a inspira.

    De-a lungul timpului, Business Magazin a spus povestea companiilor şi oamenilor care au influenţat mediul de afaceri din România şi care au păşit peste hotare – fie manageri care au preluat funcţii de management (aşa cum este Călin Drăgan, care conduce Coca-Cola în Japonia), fie a celor care cu produsele şi serviciile lor au plecat să cucerească lumea (aşa cum a făcut Bitdefender).

    Business Magazin a fost şi este un produs ce cultivă normalitatea. Business Magazin a pus în discuţie temele actualităţii şi a găzduit opiniile comunităţii de afaceri. A încercat mereu să aducă politicul cu picioarele pe pământ, a fost o sursă de inspiraţie pentru cei ce vor să realizeze ceva şi să se realizeze. A scris despre tineri antreprenori care au pornit afaceri şi au câştigat bani buni. A scris despre români care conduc afaceri din străinătate şi a scris despre lideri din provincie. A emis previziuni despre cursul leului şi am scris despre bani şi stăpânii acestora.

    Cei 12 ani pe care i-am petrecut în redacţia Business Magazin au reprezentat o perioadă formidabilă şi m-am gândit adeseori că am o slujbă grozavă. Am cunoscut oameni extraordinari – antreprenori sau angajaţi în multinaţionale, care sunt în stare să mute munţii din loc. Am văzut cum economia duduia, cum companiile se întreceau în investiţii, am constatat apoi cum aproape toate multinaţioanele au intrat în silenzio stampa. Când aveau de comunicat creşteri de vânzări, de cifre de afaceri, primeam răspunsurile rapid sau chiar pe loc; criza a schimbat nu numai comportamente de consum, ci şi felul de comunicare. Cel mai adesea companiile au preferat să nu mai vorbească. Deloc. Au trecut ani până când limbile au început să se dezlege iar, şi nici acum apetitul de discuţii nu este la cote similare cu perioada de dinainte de căderea Lehman Brothers.

    12 ani într-o viaţă de om se pot măsura în multe feluri. Un copil născut în 2004 este acum în clasa a patra. Mie mi se pare că revista a depăşit demult şcoala primară, iar faptul că revista Business Magazin există încă în print, după vremuri tumultuoase pentru piaţa media, este o dovadă în acest sens.

    Sunt companii care aniversează 50 sau 100 de ani; pe lângă ele, cei 12 ani de Business Magazin pot părea puţini. Pentru un produs media, mai cu seamă pe piaţa locală, este o validare, o dată în plus, că cititorii şi interlocutorii noştri au nevoie de un astfel de produs.

    12 ani cu Business Magazin. Oamenii pe care am mizat

    Evoluţia economiei în 12 ani de Business Magazin

    Industriile cu cea mai spectaculoasă evoluţie în ultimii 12 ani 

     

  • Care sunt cei mai promiţători oameni de business sub 40 de ani din America. Numărul 1 are legătură cu una dintre cele mai controversate afaceri din România

    Revista americană Fortune a realizat topul anual al celor mai influenţi 40 de oameni de afaceri care au sub 40 de ani, un clasament care reuneşte elita mondială din lumea de business. Locul întâi este ocupat de Brendan Bechtel, CEO al gigantului american Bechtel Group.

    El are 35 de ani şi de la 1 septembrie a preluat frâiele uneia dintre cele mai importante companii de construcţii din lume, Bechtel Group, care în 2015 a avut venituri de 40 mld. dolari, aceeaşi care a construit în România 50% din tronsonul de autostradă dintre Suplacu de Barcău şi Borş, cu o lungime de 60 de kilometri, scrie Ziarul Financiar.

    Autostrada Bechtel este una dintre cele mai controversate afaceri din România, având în vedere sumele plătite către grupul american şi faptul că pur şi simplu nu a fost construită în totalitate. Afacerea a început pe vremea când Adrian Năstase era premier, ca un „cadou” pentru americani, pentru că România a putut intra în NATO. şi a încetinit pe vremea lui Traian Băsescu, pentru ca în final să se închidă pe vremea lui Victor Ponta şi a lui Dan Şova (contractul cu Bechtel a fost reziliat de către Dan Şova, în 2013).

    Iar primii zece cei mai importanţi oameni de afaceri din lume sunt, conform Fortune:

    1. Brendan Bechtel, CEO Bechtel Group

    2. Chinezul Ye Jianming, CEO al gigantului din energie China Energy Company Limited (CEFC), care conduce o afacere de 42 de mld. de dolari pe an din petrol în China, dar pe care puţini îl cunosc. Compania sa are acorduri petroliere în ţări precum Kazahstan, Qatar, Abu Dhabi şi Ciad şi s-a asociat cu alţi giganţi pentru a exporta petrol din China, făcându-l un jucător privat puternic, aliat al guvernului chinez.

    3. Jake Sullivan, în vârstă de 39 de ani, este senior policy advisor al echipei care se ocupă de campania prezidenţială a lui Hillary Clinton în cursa pentru Casa Albă, „Hillary pentru America”. El i-a câştigat încrederea lui Hillary Clinton,  în calitate de consiler al campaniei prezidenţiale din 2008, dar şi la Departamentul de Stat, unde  a fost cel mai tânăr director de planificare. Dacă Hillary Clinton va câştiga alegerile, este de aşteptat ca Sullivan să fie adjunctul cabinetului său. 

    Citeşte continuarea articolului în ZF

  • Compania care controlează internetul, dar nimeni nu a auzit de ea. 150 milioane de website-uri folosesc tehnologia lor

    Nginx, pronunţat “Engine-X” este probabil unul dintre cele mai importante startup-uri de care probabil nu ai auzit. Compania tocmai a primit o finanţare de 8 milioane de dolari de la gigantul telecom australian Telstra, scrie Business Insider.

    În momentul de faţă tehnologia de web-server a Nginx este foarte populară. Cel puţin 150 milioane de website-uri o folosesc.
    Mai mult, 49% din topul 1000 al site-urilor cu cel mai mare trafic din lume utilizează Nginx, potrivit W3Techs. Mult peste competiţie. IIS, al Microsoft, funcţionează doar pe 6.8% dintre site-urile din acelaşi top. În clasament se află serverele Google cu o cotă de 9.8% şi Apache cu 26.6%.

    Chiar şi NASA a apelat la Nginx pentru site-ul care a transmis imagini live de pe rouverul Curiosity în explorarea sa a planetei roşii.

    Produsul este gratuit, iar ca startupul să genereze venituri oferă o variantă premium, care are la dispoziţie mai multe unelte pentru clienţi, dar şi consultanţă.

  • Cum a ajuns o tânăra de 29 de ani care trăia din ajutor de somaj să facă aproape 1 milion de dolari

    În 2012 Kimra Luna nu avea niciun ban. Ea împreună cu soţul ei, Seth, şi cu cei doi copii trăiau în California cu socrii ei, încercând să supravieţuiască, informează Business Insider.

    “Timp de patru ani, nici eu, nici soţul meu nu am avut un job constant”, a povestit tânăra de 29 ani. “Aveam ceva economii, dar s-au evaporat repede, trăiam din ajutorul de somaj”, a adăugat ea.

    Seth a reuşit să obţină o slujbă ca şofer şi câştiga îndeajuns să acopere cheltuielile de bază. După şase luni de stat acasă, Luna s-a plictisit aşa că a apelat la economii şi a cumpărat un computer. Kimra Luna şi-a pornit un blog, apoi s-a angajat. Vindea produse de îngrijire a pielii şi suplimente organice. Între timp a început să citească mai multe despre antreprenoriat, iar în primavara anului 2014 şi-a lansat propriul site şi a renunţat la job. Pentru asta a făcut un împrumut de 5000 de dolari, bani pe care i-a folosit pentru crearea site-ului, pentru promovarea pe Facebook şi pe cursuri online.

    Primul ei produs a fost un curs numit “Crushing it on Facebook” (Cum să reuşeşti pe Facebook), în urma căruia a primit cereri pentru consultanţă şi coaching. A început să vândă pachete de coaching, o consultanţă de 12 săptămâni pentru 2.000 de dolari. În primele şase săptămâni a câştigat 10.000 de dolari. Un an mai târziu, compania a înregistrat venituri de 950.000 de mii de dolari.

    În momentul de faţă, principala sursă de venit este un program de marketing de 12 săptămâni “Be True, Brand You”, care costă 2000 de dolari şi care are 500 de studenţi. Ea estimează că lucrează cam 25-30 de ore pe săptămână, dar pentru a conduce afacerea are nevoie de ajutor. “Nu pot să lucrez fără ajutorul oamenilor. Am doi asistenţi care lucrează cam 30 de ore pe săptămână şi un bucătar care îmi prepară mesele”, a spus ea.