Tag: Zbor

  • Guvernul rus modifică informaţiile legate de zborul MH17 de pe Wikipedia

    Bătălia politică în privinţa zborului Malaysian Airlines MH17 se duce şi pe Wikipedia: guvernul rus elimină pasajele în care este acuzat că a furnizat teroriştilor rachetele care au fost folosite în atacul asupra avionului.  Un program care monitorizează adesele IP ale guvernului rus a raportat că un user a adăugat pe pagina despre prăbuşirea aparatului de zbor, în limba rusă, formularea “Avionul a fost doborât de soldaţi ucranieni”. Fraza înlocuia precizarea, făcută cu doar o oră mai devreme, că avionul a fost doborât de “teroriştii din auto-proclamata republică Donetsk, cu ajutorul unui sistem de rachete Buk, primit de la Federaţia Rusă”.

    Alte softuri de urmărire a modificărilor enciclopediei virtuale au raportat modificări ale paginilor privind accidentele aeronautice civile, efectuate de pe pagini oficiale ruseşti, informează Telegraph.

    Ucraina a acuzat Rusia şi separatiştii pro-ruşi că distrug şi probele de la locul dezastrului, pentru a-şi ascunde vinovăţia.

     

  • NATO analizează datele de zbor ale avioanelor AWACS din România şi Polonia, în tragedia din Ucraina

     Alianţa Nord-Atlantică s-a declarat, vineri, “preocupată” cu privire la armamentul greu folosit de separatiştii proruşi în estul Ucrainei, după prăbuşirea avionului aparţinând Malaysia Airlines în regiunea Doneţk.

    “Suntem preocupaţi în legătură cu numărul crescând de armament greu folosit de separatişti în estul Ucrainei, precum şi în ceea ce priveşte gradul tehnologic ridicat al echipamentelor militare”, a declarat un oficial NATO.

    “Am constatat că Rusia permite în continuare trecerea mercenarilor şi a armamentului greu la graniţele cu Ucraina”, a adăugat oficialul.

    Întrebat despre circumstanţele prăbuşirii avionului Malaysia Airlines în zona de conflict din Ucraina, oficialul a refuzat să comenteze în legătură cu o situaţie care ţine de “domeniul informaţiilor”.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • CRONOLOGIE – Cazuri similare tragediei aviatice din estul Ucrainei: Avioane de pasageri care au fost doborâte de-a lungul istoriei

     Zborul SB 1812 al Siberian Airlines

        4 octombrie 2001

        78 de oameni au murit

        doborât de Ucraina


    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Pelerinaj în epoca de piatră: locul unde rocile sfidează gravitaţia

    Părea o imagine din desene animate. Când am ajuns acolo, mi-am dat seama că locul seamănă perfect cu peisajul creat în serialul “The Flintstones”. Serialul de animaţie a fost intitulat în limba română “Aventuri din Epoca de Piatră” şi cred că nicio expresie nu ar putea exprima mai bine o aventură în Cappadocia, o regiune aflată în inima Turciei, la circa 800 de kilometri de Istanbul.

    Am aterizat pe aeroportul din Kayseri undeva aproape de miezul nopţii, după o conexiune de doar 30 de minute în Istanbul pe care o consideram din start ratată. Am avut noroc să prindem zborul de legătură, care ne-a dus cu un pas mai aproape de zborul care conta cu adevărat pentru noi, cel cu balonul cu aer cald.La ieşirea din aeroport nimic nu părea diferit de lumea din care plecasem, iar în Cappadocia mă aşteptam să văd o altă lume. Nu a fost însă nevoie decât de o călătorie de circa o oră cu taxi-ul până la hotel pentru o călătorie în timp, chiar în epoca de piatră.

    Hotelul pe care l-am ales era localizat în Goreme, punctul de pornire pentru toate zborurile cu balonul, şi era un hotel de tip peşteră, respectiv sculptat în piatră.

    Până ca Neil Armstrong să păşească pe Lună în 1969, cred că cea mai apropiată imagine pe care oamenii o aveau despre astru era Cappadocia, locul unde rocile de multe ori sfidează gravitaţia şi, mai mult, au forme ce variază de la capete de extratereştri la cămile şi iepuri şi par cu siguranţă nepământene.

    Regiunea merită văzută atât la pas, cât şi din zare, de la zeci, sute sau chiar 1.000 de metri altitudine, de unde Cappadocia pare că ţi se aşterne la picioare. Ca să zbori trebuie să îndeplineşti un adevărat ritual, mai exact trebuie să te trezeşti înainte să se trezească soarele (pe la 4 şi jumătate de dimineaţă), pentru a fi pregătit când microbuzul va veni să te conducă de la hotel la biroul companiei cu care ai ales să zbori. Acolo te aşteaptă un mic dejun frugal, alcătuit în principal din fructe (căpşunile şi pepenele verde sunt nelipsite indiferent de anotimp) şi cafea. Urmează apoi un drum de câteva minute (până la 20-30) cu maşinile de teren până la punctul de unde urmează să se înalţe balonul. Unele companii zboară mereu din acelaşi loc. Pilotul nostru, Mike (singurul pilot britanic din Cappadocia, care are pe lista pasagerilor politicieni, milionari, dar şi capete încoronate precum regele Iordaniei), preferă să asculte indicaţiile pe care vântul i le oferă în fiecare dimineaţă şi, în funcţie de asta, îşi alege locul de start.

    În prima zi când am ajuns la balon, după doar trei ore de somn, Mike ne-a avertizat că vântul e cam supărat şi astfel sunt şanse mici să zburăm. Ne-am încăpăţânat – şi noi, pasagerii, dar şi pilotul – să umflăm balonul, poate între timp îi va trece supărarea vântului. Nu i-a trecut, şi am plecat spre hotel hotărîţi să revenim a doua zi, sau chiar a treia dacă va fi nevoie. Nu toţi pasagerii balonului au fost la fel de norocoşi, unii dintre ei plecând în ziua respectivă către aeroport. Zborul cu balonul ţine de vreme, deci de noroc, iar în Cappadocia circa 300 zile din an sunt norocoase.

    Prima noastră zi a fost una dintre celelalte 65, însă în a doua am reuşit să ne ridicăm de la sol la răsăritul soarelui. Am luat startul în cursa cu înălţimile din altă zonă decât cele mai multe baloane, ba mai mult, ele au avut şi un avans de câteva minute. Când am început să ne înălţăm cerul era deja colorat de câteva zeci de baloane. Nu am încercat să le prindem din urmă pentru că ştiam că în final noi vom rămâne printre ultimii pe cer, deoarece urma să zburăm o oră şi jumătate, cu 30 de minute mai mult decât timpul standard de zbor.

    La început am plutit în voia vântului, la doar câţiva zeci de metri altitudine, admirând de aproape casele cândva locuite, văile, fiecare diferită de celelalte, fie prin paleta de culori ce varia de la alb la roşu, fie prin numărul impresionant de formaţiuni stâncoase care îţi stârneau imaginaţia. La început am încercat să dau o formă fiecărei roci, însă, în final, după multe cămile, iepuri, extratereştri sau adevăraţi monştri, am admirat imaginea de ansamblu. După ce ne-am săturat să mai fim pământeni, Mike şi-a înştiinţat balonul că este timpul să începem lupta cu înălţimile.

    Încă de când ne-am urcat în balon ni s-a spus că acesta este cel mai sigur mijloc de transport, însă, rareori, din cauza vremii este necesară o aterizare forţată. Nu a fost cazul, însă Mike ne-a pregătit pentru orice variantă.

    Există multe locuri în lume unde poţi zbura cu balonul, însă Cappadocia şi Burma sunt cu siguranţă cele mai impresionante ca privelişte. Mike a început să zboare în Marea Britanie, unde îşi aminteşte că participa la curse nebuneşti pe furtună, pentru a vedea cine câştigă lupta: omul sau vremea. Vântul şi ploaia i-au pus câteva piedici, dar el a rămas mereu în cursă.

    După ce s-a format în Marea Britanie a mers de la nord la sud şi de la est la vest şi a văzut aproape toată lumea din balon, chiar şi Antarctica, dar spune că nimic nu se compară cu peisajul din Cappadocia. Afirmă asta după şapte ani în care a zburat deasupra zonei în fiecare dimineaţă (de fapt doar în cele 300 de zile din an când vremea o permite).

    Cu balonul poţi zbura oricând, însă în zorii zilei, când soarele abia îşi arată faţa, este cel mai bun moment pentru că tot atunci vântul este prielnic. Pe timpul verii companiile programează şi un al doilea zbor pentru a face faţă cererii, însă acesta este mai periculos. Chiar şi aşa, balonul cu aer cald rămâne cel mai sigur mijloc de transport.

    După zbor companiile îşi aşteaptă clienţii la aterizare cu şampanie, căpşuni şi tort, doar există motiv de sărbătoare. Balonul aterizează de fiecare dată în alt loc, în funcţie de direcţia în care l-a îndreptat vântul. Pilotul comunică însă în permanenţă cu oamenii de la sol, astfel că la aterizare ei sunt deja acolo cu festinul.

    Odată coborîţi din balon am decis că trebuie să vedem regiunea şi la pas, mai ales că fiecare vale are traseele proprii de trekking. Nu am vrut să ratăm nici oraşele şi satele din zonă pentru că fiecare vine cu ceva diferit. Mustafapaşa îşi poartă încă cu mândrie moştenirea grecească, astfel că uşile şi ferestrele caselor deschise la culoare sunt încă pictate în nuanţe tari de albastru şi verde. Uchisar stă cocoţat pe vârful unui deal, iar deasupra oraşului tronează castelul. Nu vă aşteptaţi la un castel în adevăratul sens al cuvântului, ci la o formaţiune din stâncă, cu multe găuri care ţin loc de ferestre şi de uşi.
    Cei mai curajoşi pot încerca să viziteze şi oraşele subterane – Derinkuyu şi Kaymakli – care se întind pe opt niveluri sub pământ. O coborâre până la circa 50 de metri sub pământ te poate lăsa fără aer (la propriu), însă poate fi şi o dovadă în plus că zona Cappadociei este o altă lume.

    Dovezi găseşti şi în canionul Ihlara, unde apusul soarelui se bate pentru titlul de cel mai frumos din lume cu cel din Santorini sau din junglele africane. Pentru a ajunge aici trebuie să urci pe drumuri şerpuitoare în timp ce în faţă ţi se profilează munţii înzăpeziţi. Odată ajunşi la 1.700 de metri altitudine am mers să vizităm şi biserica roşie (Kizil Kilise), care are în spate o istorie de peste 1.500 de ani. Apoi am luat cina într-un restaurant tradiţional în zonă, construit peste un râu. Canapelele şi mesele din lemn stau suspendate practic deasupra apei care susură la picioare. De altfel, ar fi şi păcat să îţi termini călătoria în Cappadocia altfel decât cu o masă tradiţională, care, indiferent de felurile comandate, va fi bogată şi una dintre cele mai bune pe care le-ai mâncat vreodată.
     

  • Cât câştigă o stewardesă din România la compania Emirates

    Meseria de stewardesă aduce după sine multe beneficii, dar la fel de multe sacrificii. Sutele de ore de zbor înseamnă, pe de o parte, vizite în cele mai îndepărtate colţuri ale lumii dar, pe de altă parte, şi timp petrecut departe de casă şi de cei apropiaţi.

    Unul dintre cele mai importante atuuri ale meseriei este pachetul salarial. La compania Emirates, o stewardesă câştigă aproximativ 1.700 euro pe lună plus diurne, pentru o medie de 80 de ore de zbor.

    Emirates a organizat în repetate rânduri sesiuni ample de recrutare în România mizând pe faptul că oferă un salariu triplu faţă de venitul mediu, asigură cazare şi masă şi posibilitatea de a vizita întreaga lume. Iar câteva mii de tinerii din România sunt deja angajaţii companiei, unui dintre ei fiind chiar pilot. „Emirates angajează de mult timp tineri români şi din Europa de Est pentru că fetele sunt frumoase, învaţă uşor limbi străine şi relaţionează uşor cu alţi oameni din alte culturi”, spune o angajată a companiei din România, fostă stewardesă în Orientul Mijlociu pentru mai mulţi ani.

    Emirates s-a clasat pe primul loc în topul celor mai bune companii aeriene din lume în 2013, realizat de Skytrax. Compania a urcat şapte locuri, în 2012 ocupând locul 8.

    Există însă o serie de condiţii pe care candidatele trebuie să le respecte pentru a lucra la o companie aeriană. Spre exemplu, există o înălţime minimă acceptată, companiile cerând candidatelor să ajungă, cu mâna, până la înălţimea de 2,12 metri. Tatuajele nu sunt permise decât în locuri ce nu sunt vizibile iar statutul de fumător este total interzis.

  • Ştirea care confirmă invazia românilor. Este cea mai circulată rută aeriană din România cu 16 zboruri pe zi

    Cea mai circulată rută aeriană din România este Bucureşti-Londra. Cinci operatori oferă zilnic posibilitatea de a ajunge în capitala Regatului Unit, iar pasagerii pot alege dintre 16 variante de zbor.

    TAROM oferă zilnic două zboruri la un preţ ce pleacă de la 300 de euro. Tot pentru circa 300 de euro, pasagerii pot alege să zboare şi cu British Airways, care operează patru zboruri pe zi.

    Operatorul low-cost WizzAir oferă bilete începând cu 130 de euro, zburând de şase ori pe zi. EasyJet operează zborul Bucureşti-Londra la un  preţ ce porneşte de la 180 de euro şi are două zboruri zilnic. Cei de la Ryanair au preţuri ce încep de la 130 de euro pe zi şi operează tot două zboruri.

    Peste 120.000 de români lucrează în Marea Britanie, iar odată cu eliminarea vizelor la 1 ianuarie 2014 numeroşi politicieni britanici şi-au exprimat îngrijorarea cu privire la numărul mare de români ce ar putea să caute locuri de muncă în Regat.

    Un aspect pozitiv este acela că tot mai mulţi întreprinzători români îşi deschid afaceri la Londra, Manchester, Birmingham, Bristol sau Edinburgh. Multe dintre afacerile românilor sunt în industria alimentară (restaurante şi magazine cu produse româneşti), servicii (coafură, reparaţii calculatoare) sau în transporturi de marfă şi pachete.

  • 100 de zile de la dispariţia zborului MH370 aparţinând Malaysia Airlines: Rudele pasagerilor, convinse că “se ascunde ceva”

     “După 100 de zile de la dispariţie, (zborul) MH370 reprezintă o durere în inima tuturor malaysienilor şi restului lumii. Nu putem şi nu ne vom opri până când (zborul) MH370 nu va fi găsit”, a dat asigurări luni ministrul malaysian al Transporturilor Hishammuddin Hussein.

    Malaysia “nu poate şi nu va abandona” familiile pasagerilor, a adăugat el.

    Avionul de tip Boeing 777 – care a decolat pe 8 martie de la Kuala Lumpur către Beijing, cu 239 de persoane la bord – s-ar fi prăbuşit în sudul Oceanului Indian, în direcţia opusă faţă de destinaţie.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Povestea tinerei de 25 de ani care a devenit stewardesă în Dubai: Muncesc pentru ca într-o zi să pot să trăiesc fericită şi pe o bucată de pământ românesc

    Andra Conţiu, 25 de ani, a plecat din România în urmă cu doi ani, după ce a absolvit facultatea de alimentaţie şi turism la Braşov şi liceul la Topliţa. Spune că visa încă din facultate să devină stewardesă, aşa că a decis să se mute în Dubai, loc de unde vizitează acum întreaga lume.

    “Odată ce am ajuns în Dubai, oamenii din jurul meu au fost cei ce au crezut mai mult în visul meu, fără să ştie de el, şi m-au împins către realizarea lui”, povesteşte Andra, care lucrează ca însoţitor de bord în cadrul unei companii aeriene din Orientul Mijlociu.

    “Interviul de angajare a avut loc în Dubai, nu este uşor, te solicită, însă e important să transimiţi acea energie pozitivă. Desigur, emoţiile au fost prezente, poate pentru că ştii că cei cu care concurezi sunt toţi diferiţi, altă naţionalitate, altă experienţă, altă cultură.  Cred că am fost în jur de 30 de candidaţi în ziua în care am fost eu şi am rămas doar trei în final. Interviul se desfăşoară pe durata mai multor zile şi, desigur, organizarea este diferită faţă de cea din România. Ei practic fac o preselecţie online înainte de a te chema la interviu”, spune Andra Conţiu.

    Despre minusurile jobului de stewardesă, tânăra spune că cel mai tare îi lipseşte somnul, din cauza diferenţelor de fus orar. Există însă şi numeroase aspecte pozitive atunci când lucrezi pentru o companie aeriană: “Programul meu de muncă este clar diferit de oricare alt job, motiv pentru care rutina lipseşte din viaţa mea. Am multe zile libere, mai multe decât ţi se oferă în mod obişnuit, pe care fie le petrec în Dubai, fie pot pleca oriunde în lume pentru puţină relaxare”.

    Meseria de stewardesă este bine plătită, chiar şi pentru standardele înalte din Dubai: “Salariul unui însoţitor de bord diferă de la lună la lună, însă se poate ajunge la 2.000 de euro dacă ai zboruri bune, pentru că eşti plătit şi pentru orele de zbor, plus diurna din fiecare tură, ca să nu mai menţionez că ţi se oferă cazare şi toate facilităţile. Seniorii noştrii câştigă mai mult, nu pot spune cu exactitate cât, însă nimeni nu le plânge de milă”.

    Cum decurge însă o zi de lucru din viaţa unei stewardese? “Încep pregatirea pentru un zbor cu 4-5 ore înainte de decolare. Ca echipaj de bord, începem să ne pregătim de acasă cu bagaje, machiaj, coafură, ţinută, totul trebuie să fie perfect. Urmează drumul până la sediu, drum în care recitesc safe talk-ul, pentru a-mi reîmprospăta cunoştinţele. Trebuie să îţi faci check-in-ul cu minimum două ore înainte de zbor, iar punctualitatea e sfântă; pentru doar 30 de secunde întârziere rişti să nu mai fii primit la zbor. Echipajul se adună într-o sală de conferinţe, unde discutăm toate detaliile legate de zbor, ne cunoaştem între noi, pentru că la fiecare zbor oamenii sunt alţii şi bineinţeles trebuie să trecem de toate verificările: paşaport şi licenţa pentru avionul pe care zburăm să fie în regulă, vaccinurile să fie la zi, uniforma să fie imaculată, manichiura să fie făcută cu ojă roşie sau transparentă, părul strâns cum ne-au învăţat în timpul pregătirilor şi safe talk-ul. Safe talk-ul e cel ce produce emoţii mereu, se pune o întrebare legată fie de aviaţie, de cazuri medicale, de securitate, la care trebuie să ştii să răspunzi pentru a putea opera zborul respectiv. După ce ajungem la avion, mai sunt o serie de sarcini până la îmbarcarea pasagerilor, după care urmează munca noastră propriu-zisă din timpul unui zbor.”

    Andra Conţiu spune că îi lipsesc multe lucruri legate de ţară, însă viaţa din Orientul Mijlociu are beneficiile ei. “Am încetat să mai simt anumite lipsuri din momentul în care am început să zbor; familia şi prietenii sunt însă cei care îmi lipsesc în continuare. Viaţa din Dubai e cu totul alta, comparativ cu România. Automat, când esti lipsit de griji poţi să te bucuri de ceea ce este în jurul tău”. Tânăra este mulţumită de slujba ei şi de viaţa pe care o duce, însă ar dori să se întoarcă, cândva, în România: “Momentan nu e mai bine acasă. Muncesc, însă, ca într-o zi să pot să trăiesc fericită şi pe o bucată de pământ românesc.”

    Sute de românce lucrează în prezent ca însoţitoare de bord pentru companii precum Emirates, Qatar Airlines sau FlyDubai. Transportatorii aerieni din Orientul Mijlociu desfăşoară anual recrutări de personal în statele europene, ca urmare a dezvoltării agresive pe piaţa aeriană mondială.

  • AVIONUL DISPĂRUT: Malaysia publică datele satelitare privind zborul MH370

     Departamentul de aviaţie civilă a anunţat că a colaborat cu Inmarsat pentru a furniza 47 de pagini de date înregistrate de operatorul britanic de sateliţi, precum şi note explicative.

    Rudele celor 239 de persoane aflate la bordul avionului Boeing 777 al Malaysia Airlines au cerut publicarea datelor brute, pentru ca acestea să poată fi supuse şi altor analize, în timp ce epava avionului încă nu a fost găsită.

    Inmarsat a folosit sateliţii pentru a ajuta la reconstituirea rutei aeronavei.

    Avionul Boeing se deplasa pe ruta Kuala-Lumpur – Beijing la 8 martie, dimineaţa, când a schimbat brusc traiectoria la aproximativ o oră de la decolare, fără a oferi explicaţii.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • AVIONUL DISPĂRUT: Malaysia publică datele satelitare privind zborul MH370

    epartamentul de aviaţie civilă a anunţat că a colaborat cu Inmarsat pentru a furniza 47 de pagini de date înregistrate de operatorul britanic de sateliţi, precum şi note explicative.

    Rudele celor 239 de persoane aflate la bordul avionului Boeing 777 al Malaysia Airlines au cerut publicarea datelor brute, pentru ca acestea să poată fi supuse şi altor analize, în timp ce epava avionului încă nu a fost găsită.

    Inmarsat a folosit sateliţii pentru a ajuta la reconstituirea rutei aeronavei.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro