BusinessMagazin

Tag: tendinte

  • Cat costa razbunarea




    In canonul albanez, o scriere din secolul XV (dar inca folosita), care detaliaza regulile razbunarii, spune ca rudele unui barbat trebuie “sa-si ia inapoi sangele”, daca acesta este impuscat.








     

    In Iran, o moarte poate fi compensata cu o plata de sange: 100 de camile la inceputurile Islamului; mii de dolari in zilele noastre. Viata unei fete valoreaza doar jumatate din cea a unui baiat. La fel si un ochi; un dinte – a douazecea parte.

     

    In Sicilia, exista o traditie orala care descrie diverse metode pentru razbunare: sa legi picioarele unei persoane de gat astfel incat sa se stranguleze atunci cand se misca; legarea victimei cu mainile la spate langa un rug din lemn de maslin in flacari; aruncarea intr-o cocina cu porci flamanzi.

     

    Astazi razbunarea in masa poate fi vazuta la Radovan Karadzici, fostul lider al sarbilor bosniaci, acuzat de crime de razboi, inclusiv de organizarea masacrului a aproape 8.000 de barbati si copii musulmani in 1995 la Srebrenita. Cel putin cateva dintre aceste crime au fost catalogate la vremea respectiva de oficialitatile sarbe ca razbunari pentru asasinarile unor etnici sarbi.

     

    Abia recent economistii au inceput sa fie atenti la razbunare si au incercat sa o masoare in viata reala. Intr-un studiu publicat in iunie pe site-ul Biroului National de Cercetari Economice (www.nber.org), Naci H. Mocan, economist la Universitatea de Stat Louisiana, a strans informatii despre 89.000 de oameni din 53 de tari pentru a trasa o harta a razbunarii. A descoperit ca femeile, batranii, saracii si locuitorii zonelor cu un grad ridicat al criminalitatii sunt categoriile cele mai razbunatoare.

     

    “Se punea problema daca putem sa cuantificam sentimentele de razbunare intr-o maniera stiintifica”, a spus Mocan. “Este prima analiza a acestei probleme care ia in considerare date reale.” S-a dovedit ca atributele personale – varsta, venit, sex – si caracteristicile culturale ale tarii contribuie deopotriva la dorinta unei persoane de a se razbuna, a adaugat Mocan. “Un sentiment ca razbunarea”, spune el, “care poate fi considerat primar, este direct influentat de conditiile economice si sociale ale persoanei si de tara in care traieste.” Pentru economisti, lucrarea lui Mocan, desi inca preliminara, deschide o noua zona de cercetare. “Cred ca este un studiu cu adevarat important”, spune Daniel Houser, profesor la Universitatea George Mason, specializat in economie experimentala si emotionala. “Nu cunosc nicio alta lucrare in economie care sa incerce sa surprinda diferentele individuale in ce priveste sentimentele de razbunare.”

     

    In ultimii 20 de ani, s-a dovedit cat de importante sunt increderea si reciprocitatea in dezvoltarea unor piete eficiente, a explicat Houser, iar ceea ce ajuta la crearea increderii este pedeapsa. Totusi, pedeapsa poate scapa de sub control si oamenii se pot bloca intr-un cerc vicios, cum e in cazul unui divort cu scantei sau al unei vrajbe vechi de familie.

     

    “Cum calculezi cuantumul adecvat al pedepsei ca sa promovezi relatii de piata eficiente?”, a intrebat Houser. S-ar putea dovedi, spune el, ca “probabilitatea de a crea o economie de piata mai formala sa depinda de cat de mult vrei sa pedepsesti”.

     

    Mocan a colectat date cuprinse intr-un sondaj realizat de Institutul de cercetari juridice si pentru infractiuni interregionale al Natiunilor Unite (UNICJRI) intre anii ‘90 si 2000. Subiectii au fost chestionati care ar fi pedeapsa potrivita pentru un barbat de 20 de ani gasit vinovat de furtul unui televizor color, daca acesta era la cea de-a doua abatere. Pedepsele au variat de la alternativa inchisorii de la doua la sase luni pana la inchisoare pe viata. Mocan a incercat sa ia in calcul diferitele valori ale televizorului in tari diferite, eficienta sistemului legal si pedeapsa medie pentru alte delicte.

     

    In China, Romania si Botswana, de exemplu, aproape 40% dintre respondenti au optat pentru o pedeapsa cu inchisoarea de patru sau mai multi ani. In Africa de Sud, rata a fost de 25%; 18-20% in Egipt, Ucraina si Paraguay; 16% in Canada si Indonezia; 12% in Statele Unite si Filipine; aproape 4% in Norvegia si Slovenia; si 1% in Belgia si Spania.

     

    In interiorul aceleiasi tari, cei care au fost victime ale aceluiasi tip de infractiune (in acest caz furtul) tind sa fie mai razbunatori; nu la fel se intampla in cazul victimelor altui tip de infractiune, ca talharia.

     

    Majoritatea concluziilor lui Mocan confirma ceea ce deja cercetatori din diferite domenii descoperisera: sentimentele de razbunare sunt mai puternice in tarile cu nivele ale castigurilor si educatiei mai scazute, in care domnia legii este firava si in cazul celor care au trecut de curand prin razboi sau care sunt fragmentate din punct de vedere etnic sau lingvistic. Antropologii tind sa creada ca sentimentele de razbunare foloseau, la inceputurile societatii umane, la strangerea relatiilor dintre membrii aceleiasi familii sau ai unui grup. Ele ar fi fost mecanisme protectioniste inainte de aparitia statelor, care au preluat rolul de a pedepsi raufacatorii.

     

  • Atacul clonei asupra Hollywoodului

    Reliance Entertainment – o divizie a unui conglomerat indian controlat de miliardarul Anil Ambani – se afla in negocieri cu Steven Spielberg si David Geffen, intentionand sa finanteze un nou proiect al acestora. De altfel, compania a semnat o serie de intelegeri cu regizori, precum Jay Roach si Chris Columbus, sau actori de la Hollywood, printre care George Clooney, Jim Carrey si Brad Pitt. Spre deosebire de ceilalti investitori straini care s-au indreptat spre Hollywood – si uneori nu au fost rasplatiti suficient pentru eforturile depuse – Reliance are o experienta semnificativa in cadrul industriei cinematografice.

    Ambani este un jucator nou in acest segment, insa sotia sa, Tina Munim, este o fosta vedeta a Bollywoodului. Seful Reliance Entertainment, regizorul Amit Khanna, si presedintele companiei, Rajesh Sawhaney, fost executiv in cadrul unui trust de presa, au anuntat un plan ambitios, care cuprinde infiintarea unei companii media in valoare de 10 miliarde de dolari si care va fi astfel una dintre cele mai mari firme de profil la nivel mondial.

    Dupa cativa ani de prosperitate, companiile media indiene descopera ca au o gramada de bani, dar nu au suficiente optiuni pentru a-i investi. “Cu toate ca industria indiana a filmului inregistreaza performante record, iar banii sunt suficienti, principala problema pe care o avem de infruntat este lipsa talentelor, in conditiile in care actorii de top au semnat contracte pentru cativa ani buni de acum incolo”, a declarat Hetal Adesara, fondatorul Business of Cinema, o companie care furnizeaza online stiri despre Bollywood.

    De aceea, companiile precum Reliance se indreapta spre Hollywood, in incercarea de a-si extinde portofoliile si de a “crea un tip incrucisat de cinematografie”, folosind actori atat din India, cat si de peste hotare, a adaugat Adesara. In ce masura va reusi insa Reliance sa schimbe cultura de business – orientata spre interior – a industriei cinematografice americane ramane deocamdata o intrebare deschisa. Regizorii care au lucrat atat la Hollywood, cat si la Bollywood spun ca indienii pun un accent deosebit pe autonomie si inovatie, ceea ce ar putea avea un impact puternic asupra Hollywoodului.

    “Am o libertate de creatie totala in ceea ce priveste meseria pe care o practic”, spune Vidhu Vinod Chopra, regizorul “Enklaya”, pelicula nominalizata anul acesta la Oscar la categoria “Cel mai bun film strain”. Recent, Chopra a semnat cu Reliance Entertainment un contract pentru realizarea a doua filme, pentru mai mult de 100 de milioane de dolari. “Crede cineva ca vreun studio din Statele Unite mi-ar fi dat 100 de milioane de dolari si pe deasupra si libertate totala de creatie?”, a comentat el.

    In cazul unuia dintre proiectele Reliance, “Broken Horses”, un film in limba engleza produs in New Mexico, Chopra este atat autorul scenariului, cat si regizorul. Mai mult, el ar putea fi cel care va alege afisul de promovare. “Este un adevarat paradis al regizorilor”, a mentionat Chopra. Pe de alta parte, regizorii care primesc astfel de fonduri au o sarcina mult mai dificila, acestia trebuind sa fie mult mai preocupati de riscurile pe care le implica munca lor.

    “Voi avea o responsabilitate mult mai mare decat in cazul in care as fi lucrat la Holywood si as fi avut, sa zicem, cinci consilieri”, spune regizorul. Reprezentantii Reliance Entertainment au promis, in acelasi timp, sa reduca “birocratia” care caracterizeaza productiile de la Hollywood – un obiectiv cel putin remarcabil, avand in vedere ca vine din partea unei tari cu un guvern cunoscut pentru gradul ridicat de birocratizare.

    Dezvoltarea rapida a industriei media din India si din celelalte tari emergente atrage capitalurile investitorilor si inregistreaza audiente neintalnite in lumea occidentala. Veniturile industriei indiene a filmului au depasit anul trecut 2,2 miliarde de dolari, mai putin de o zecime din cele inregistrate de studiourile de film de la Hollywood, potrivit unui studiu al PricewaterhouseCoopers. Este de asteptat insa ca Bollywoodul sa-si dubleze veniturile pana in 2012, avand in vedere cresterea anuala de 13%, fata de 3%, cat inregistreaza afacerile de la Hollywood.

    “Exista o multime de lectii pe care pietele emergente le-ar putea oferi restului lumii”, spune Rajesh Jain, director pe media si entertainment in cadrul KPMG, in India. Printre sugestiile acestuia se numara modalitatea de folosire a noilor platforme media si reducerea costurilor. Companiile media indiene au adoptat noile canale de distributie, cum ar fi internetul, mult mai rapid decat rivalele lor occidentale. Aceasta situatie se datoreaza in buna masura si diasporei indiene – 25 de milioane de indieni traiesc in afara granitelor tarii, dar filmele produse de Bollywood nu se gasesc in cinematografele din localitatile lor de resedinta.

    Rajshiri Group, detinatoarea uneia dintre cele mai vechi case de productie din India, a fost prima companie care a facut posibila descarcarea de pe internet a filmelor produse de catre companie in acelasi timp in care ele rulau drept premiere pe ecranele de cinema. Aceasta actiune s-a bucurat de succes in randul publicului, in conditiile in care pretul unui film nu era mai mare de zece dolari. In acest moment, Rajshiri ofera o librarie media online, de unde pot fi descarcate sute de filme produse de Bollywood, dar si melodii in limba hindi.

    Iar multe dintre studiourile de productie din tara au urmat acest model, cu toate ca descarcarile de filme genereaza venituri mult reduse fata de cele pe care le aduc cinematografele. Totusi, la baza, Hollywood si Bollywood sunt doua industrii radical diferite. In primul rand, bugetul unui film produs la Bollywood este semnifi cativ mai redus decat al unui film produs de studiourile din Los Angeles. Bugetul unui film indian porneste de la 200.000 de dolari, foarte rar ajungandu-se la bugete de 20 de milioane de dolari.

    Peste jumatate din bugetul unui film indian reprezinta comisioanele primite de regizor si de actori. Finantarea filmelor de la Bollywood a fost dintotdeauna extrem de putin transparenta, o buna parte a banilor provenind de la crima organizata sau de pe piata neagra. In ultimii ani insa, o serie de mari corporatii au fost atrase spre industria filmului, ca urmare a cresterii puternice inregistrate de acest segment, care a inceput sa beneficieze inclusiv de credite din partea bancilor din India, dar si din afara tarii.

    Este o industrie inca in plin proces de restructurare din punctul de vedere al finantarii, spune Adesara. Aceasta estimeaza ca 50%-60% din sumele injectate pe aceasta piata sunt legitime, adaugand ca “va mai dura cativa ani pana cand industria va deveni complet transparenta din punctul de vedere al finantarii”.

  • Retro de prin 2008








    Se ia un laptop de ultima generatie, se imbraca intr-o carcasa din lemn de pin, asemeni unei cutii muzicale victoriene, iar tastatura e inlocuita de cea a unei masini de scris de pe vremuri. Rezultatul – un obiect ce pare o combinatie intre lumea fantastica a lui Jules Verne si epoca viitorului descrisa de Arthur C. Clarke in “Odiseea spatiala” – este unul dintre exemplele palpabile ale asa-numitei tendinte “steampunk”.




     

    Steampunk reprezinta un stil care combina designul industrial futurist cu elemente din epoca victoriana, un fel de punk industrial victorian, a carui prima sursa de inspiratie a fost epoca locomotivelor cu aburi si a dirijabilelor. A debutat in productii de la Hollywood precum “Wild Wild West”, un western science fiction cu Will Smith, “Reign of Fire”, unde Christian Bale trebuie sa apere Londra de invazia dragonilor, sau “The League of Extraordinary Gentlemen”. Dar a prins cu adevarat contur datorita unor obiecte aproape fantastice iesite din mintile inventatorilor, precum un ansamblu prezentat acum doi ani la San Francisco – o serie de roboti care seamana cu locomotivele din secolul al XIX-lea, cu picioare metalice si care functioneaza pe baza de aburi. Anul acesta, “punk-ul cu aburi” a intrat direct pe scena luxului, la Salonul Orologeriei de la Geneva. CreaLuxe, o companie fondata de maestrul ceasornicar Jean-François Ruchonnet si de bancherul Andreas Stricker, a lansat Cabestan Winch Vertical Tourbillon, un ceas inspirat din universul navigatiei, pe care timpul mai degraba se descifreaza decat se citeste. Orele si minutele sunt afisate de doi tamburi rotativi din aluminiu gravat, montati pe un sistem de rulmenti. Tamburii sunt echipati cu un resort ce face posibila deconectarea in timp ce se ajusteaza ora, iar mecanismul este intors printr-un alt cabestan, cu ajutorul cricului pastrat in interiorul cataramei. Tamburul al treilea indica rezerva de functionare, iar cel de-al patrulea secundele, fiind plasat langa tourbillonul vertical din otel dur dotat cu o rama care pivoteaza.

     

    Combinatia intre elemente victoriene si design futurist poate fi privita de multi ca o tendinta extrema, folosita mai degraba pentru a realiza produse care atrag atentia, fara a avea neaparat o utilitate. Insa disponibilitatea timpului nostru de a accepta orice fel de asociere intre nou si vechi a facut tot mai multe companii sa priveasca spre trecut in cautare de surse de inspiratie. De la carti si filme pana la ceasuri, parfumuri, haine sau chiar telefoane mobile, trecutul invadeaza insa universul nostru, fie ca se asociaza sau nu cu elemente moderne intr-un mod atat de explicit precum steampunk. Cronicarii targurilor orologere de la Basel si Geneva remarcau anul acesta o tendinta care a influentat multe dintre colectiile marilor manufacturi: reinventarea clasicului. IWC a reeditat modelele care au stat la baza colectiilor sale de ceasuri, pentru a-si celebra cei 140 de ani de existenta. Conferinta de presa de la Geneva s-a organizat intr-un decor de epoca: o cabina imbracata in catifea visinie, cu ornamente aurite, tablouri vechi pe pereti si multe hublouri. Aici s-au sarbatorit 140 de ani de cand F.A. Jones a calatorit din Statele Unite in Elvetia pentru a pune bazele International Watch Company. Marca a lansat colectia “Vintage Jubilee Edition 1868-2008”, care consta in reeditari ale modelelor emblematice din cele sase familii de ceasuri IWC: Pilot’s Watch, Portuguese, Ingénieur, Aquatimer, Da Vinci si Portofino. Ceasurile au pastrat aspectul clasic, insa mecanismele sunt “actualizate”. Si Jaeger-LeCoultre a reinventat unul dintre modelele sale clasice, Polaris. Memovox Tribute to Polaris inseamna o reeditare a unuia dintre cele mai ravnite ceasuri, lansat in doua versiuni: una din 1965 si una din 1968.

     

    Chiar si telefoanele mobile, care prin excelenta inseamna tehnologie de ultima generatie, se inspira din moda trecutului. Producatorul rus de telefoane mobile Gresso, specializat in terminale de lux, a conceput doua telefoane noi, Gresso White Diamonds si Gresso Royal Diamonds, ale caror carcase sunt fabricate din lemn negru african vechi de 200 de ani, iar numerele de pe tastatura sunt gravate in stil roman. Telefoanele, cu tastatura incrustata cu diamante, sunt comercializate la pretul de 15.000 de dolari (Gresso White Diamonds) si 52.000 de dolari (Gresso Royal Diamonds), acesta din urma fiind lansat in editie limitata la 200 de exemplare.


    Si producatorii de valize, care creau cufere pentru elitele din secolele trecute, si-au petrecut timpul cautand in arhive. Englezii de la Globe Trotter, care creeaza valize din 1897, au reinterpretat modelele care pe vremuri erau purtate de exploratorii de lux. Linia Safari, o combinatie discreta de roz si bej, aminteste de valizele purtate in trecut de elefanti in timpul safariurilor din Africa, iar linia Orient pare inspirata din fascinatia pentru mirodeniile Orientului.

     

    La randul sau, moda revine la vechile valori: croitorii de costume la comanda, care la inceputul secolului trecut i-au imbracat pe Fred Astaire, Gary Cooper sau Cary Grant, sunt din nou in tendinte.

     

    Si in lumea aromelor se practica intoarcerea la vintage. Casa Givenchy reediteaza anual cate un parfum clasic, precum Amarige, Organza sau Very Irresistible, in editie limitata. Iar Chanel No 5, unul dintre clasicele casei Chanel, lansat pe piata din 1921, este imbunatatit in fiecare an, iar de-a lungul deceniilor si-a modificat permanent aroma, in special din cauza interzicerii folosirii anumitor ingrediente, precum moscul natural.

     

    In fine, personajele istorice sunt si ele reinventate de literatura. De pilda, cartea “The Other Boleyn Girl”, scrisa de Philippa Gregory, este considerata una dintre scanteile care au aprins pasiunea publicului britanic pentru fictiunea istorica.




  • Adio opulenta








    La zece minute dupa ce magazinul online al retelei Neiman Marcus anunta reduceri de 60% la colectiile de designer, miile de pantofi, genti si haine par ca se evaporeaza. Pantofii Marc by Marc Jacobs, care in perioada de reduceri pot fi cumparati cu 100 de dolari (fata de 300 in sezon) sau gentile Chloé care se vand la jumatate din pret sunt luate cu asalt de amatoarele de moda din toata lumea, atrase de reducerile aplicate la preturile in dolari.




     

    Cercetarile arata ca agitatia de pe site-ul american poate fi extrapolata nu numai in SUA, dar si la intregul comportament de shopping online al europenilor. Conform unui studiu MasterCard, consumatorii europeni din clasa de mijloc pot fi gasiti mai degraba cautand chilipiruri pe internet decat facand parada prin magazinele exclusiviste sau cheltuind sume impresionante pentru vacante luxoase. Studiul a fost realizat pe un esantion de 3.500 de persoane din clasa medie din Marea Britanie, Germania, Franta, Italia, Rusia si Irlanda. Se pare ca segmentul consumatorilor care castiga peste 50.000 de euro pe an inregistreaza una dintre cele mai mari cresteri la ora actuala in Europa. Totusi, acest grup isi foloseste puterea financiara intr-un mod total diferit de stereotipurile opulentei cunoscute din trecut.

     

    Produsele si serviciile dedicate acestui segment tind sa devina, in consecinta, tot mai variate si mai inventive. Mediul online a fost primul care a speculat interesul pentru hainele de designer cu reducere. Ultima moda in materie de shopping sunt site-urile cu haine de designer la care ai acces pe baza de invitatie, precum www.gilt.com sau www.ruelala.com. Reducerile incep la o data si o ora anuntate prin e-mail, iar produsele sunt disponibile pentru 36-48 de ore (dar rar rezista mai mult de cateva ore). Gilt este opera a doi studenti de la Harvard si se concentreaza pe produsele designerilor Oscar de la Renta, Valentino, Carolina Herrera si Dolce & Gabbana. Orice membru al clubului care aduce noi “acoliti” primeste 25 de dolari pe cap de nou recrut. Site-urile se lauda cu anumite produse care nu se gasesc in magazine; Ruelala are branduri ca Anne Klien, 7 for all Mankind si Kate Spade.

     

    Mai mult, au aparut bloguri si site-uri speciale unde sunt anuntate magazinele si perioadele de discount si care dau sfaturi amatorilor de moda despre cum sa isi cumpere haine de designeri la preturi reduse (Diva on a Dollar, Fashion Blog). Femeile au transformat achizitia de haine de pe internet la preturi reduse intr-o adevarata vanatoare de comori, mai ales ca discounturile sunt disponibile inca de la inceputul sezonului si nu mai poate fi vorba de haine demodate. Iar achizitia unui produs de lux la pret intreg este privita in aceste comunitati ca o decizie lipsita de orice sens.

     

    Si comerciantii clasici care tintesc segmentul mediu au identificat aceste obiceiuri de consum si au imaginat evenimente care sa atraga. De exemplu, Gap a organizat seri de shopping speciale, la care accesul s-a facut doar pe baza de invitatie. Gap a identificat cei mai buni clienti din primele 10 piete, in functie de vanzari, si i-a numit “ambasadori Gap”. Apoi compania le-a trimis prin posta invitatii la petrecerile in jeansi si a facut totul pentru a le starni pofta de cumparaturi.

     

    Cat despre petrecerea timpului liber, studiul MasterCard sustine ca relaxarea in familie este preferata de 42,7% dintre francezi, 40,7% dintre irlandezi, 37% dintre englezi si 33,7% dintre rusi, in timp ce pentru germani (29,1%) si italieni (24,1%) reprezinta a doua optiune dupa escapadele solitare. “Studiul arata ca aceasta categorie de consumatori avuti si-a reevaluat scara de valori, indepartandu-se de materialism si punand tot mai mare accent pe familie, prieteni si calitatea vietii”, spune Jorn Lambert, SVP consumer & commercial products al MasterCard Europe.

     

    Francezii, cei mai mari gurmanzi ai lumii, sunt cei care au ridicat cinele in familie la nivel de simbol al statutului social. Peter Mayle descrie cu lux de amanunte in cartea “Un an in Proventa” (unde povesteste experientele prin care trece dupa mutarea din Marea Britanie in Provence) ritualul cinei la francezii din clasa medie, de unde nu lipsesc delicatese precum foie gras sau trufe, multiple feluri de paine care sa se potriveasca la fiecare mancare sau vinuri alese cu grija. 

     

    Se pare ca mesele in familie au devenit populare si printre tineri, care adesea isi invita prietenii sau colegii acasa pentru ca acestia sa le cunoasca familia. Elena Beganu, care a absolvit anul acesta Masterul in Studii Europene Avansate din cadrul Institutului European de Inalte Studii Internationale, a studiat la Nisa, Berlin si Roma si a facut calatorii de studii la Geneva, Strasbourg sau Rostock. “De fiecare data cand ajungeam intr-un oras de unde provenea unul dintre colegi, eram invitati la o cina, pentru a le cunoaste familia.” Si parintii Elenei, care locuiesc la Roma, au organizat un astfel de eveniment, la care i-au invitat pe cei 25 de colegi ai fetei. “Masa a avut si preparate traditionale romanesti, zacusca sau salata de vinete, si aperitive italiene. Si nu a lipsit specialitatea mamei, prajitura cu branza si stafide”, spune Elena.

     

    Obiceiurile de consum ale clasei medii influenteaza si piata luxului. In ultima perioada, hainele cu marca vizibila si bijuteriile opulente au inceput sa faca loc aparitiilor discrete. Specialistii in moda anunta revenirea look-ului care nu tine cont de sezon si a hainelor care pot fi purtate aproape tot timpul anului. Desigur, femeile vor continua sa mearga la cumparaturi, dar se pare ca vor alege mai degraba una sau doua rochii clasice in loc de un dulap plin cu haine ultramoderne, dar care rezista doar un singur sezon. “Isi doresc haine care arata scump, dar care nu sar calul”, spune Suze Yalof Schwartz, redactor de moda la editia britanica a revistei Glamour.

     

    Si in ceea ce priveste timpul liber, consumatorii de lux par sa fi fost inspirati de clasa medie. Mai nou, cinele din restaurantele exclusiviste au fost inlocuite de petreceri fastuoase la vilele proprietate personala. Este adevarat, totul este conceput cu bugete ridicate (care pot ajunge la 30.000 de lire sterline), meniurile sunt gatite de bucatari care se lauda cu stele Michelin si servite cu fast, iar oaspetii sunt intretinuti de magicieni, de cantareti de opera sau de dansatori profesionisti.

     

    Chiar si cand vine vorba de turism, consumatorii de lux par sa aprecieze mai nou turismul bazat pe experiente insolite in locul unei vacante de huzur intr-o destinatie exotica, dar comoda. Emil Delibasev, country manager al British Airways pentru Romania si Bulgaria, spune ca este un fan al insulei Bora Bora atunci cand vine vorba despre destinatii de vacanta. Daca prima data a preferat clasicul club cu bungalow pe apa, dupa ce a observat ca era incojurat de consumatori de lux care mancau la fiecare masa homar cu sampanie, s-a reorientat. A ales Club Med, un resort destinat tinerilor, unde cine vine are acces la activitati mult mai diverse, precum pescuit noaptea, snorkeling sau paragliding.

     

    Reprezentantii MasterCard spun ca, desi isi pot permite orice, cei mai multi consumatori (46,5%) analizeaza cu atentie ofertele si preturile pe internet, comparand diverse site-uri inainte de a face o achizitie de produs sau serviciu. “Savurez fiecare moment dinaintea excursiei, imi place sa aleg hotelul si sa planuiesc in detaliu zborul, desi sunt privilegiat sa pot zbura cu un cost minim”, spune Emil Delibasev.




  • Camelia Sucu, investitii de 2 mil. euro

    Urmatorul showroom va fi deschis la Cluj, cel mai probabil pana la sfarsitul anului, in urma unei investitii totale de 500.000 de euro. “Ne-am hotarat sa deschidem urmatorul magazin in Cluj, luand in calcul mai multi parametri, printre care cei mai importanti sunt nivelul serviciilor si calitatea vietii, per ansamblu”, a declarat Camelia Sucu, presedintele distribuitorului. In prezent, compania are patru showroom-uri, dintre care trei se gasesc in Capitala si unul se afla in Constanta.

     

    Pentru anul acesta, compania preconizeaza cresterea cifrei de afaceri pana la sase-sapte milioane de euro, comparativ cu cele cinci milioane de euro realizate anul trecut. Din punctul de vedere al valorii, reprezentantii companiei se asteapta ca segmentul canapelelor sa inregistreze cea mai mare crestere a vanzarilor. Cat priveste volumul, accesoriile vor detine primul loc, conform oficialilor.

     

    Compania a initiat, recent, o campanie de rebranding cu o valoare estimata la 500.000 de euro prin care doreste orientarea catre dezvoltatorii din domeniul imobiliarelor de lux. “Urmand modelul occidental, categoria de public cu venituri peste medie nu mai este preocupata exclusiv de utilitatea si functionalitatea bunurilor pe care le cumpara. Mobila de designer, tendinta foarte populara in Vest, a inceput sa fie cautata si in Romania pentru ca ofera unicitate si exclusivism”, a mai spus Sucu.

     

    Principalele tendinte in consumul de mobilier de lux se axeaza pe piesele realizate din materiale naturale si ecologice. Astfel, mobilierul cu un design simplu, elegant, din sticla si metal cu imprimeuri sunt in topul preferintelor clientilor Class Living.

     

    Magazinele Class Living gazduiesc aproape 30 de branduri internationale de mobilier de lux, printre care: Natuzzi, Flexform, Molteni&C., Dada, Scavolinni, Aran, Selva, Assi d’Assolo, Dallagnese, Pianca etc. Produsele marca Natuzzi au realizat circa 25% din volumul total de vanzari ale companiei in 2007, potrivit informatiilor puse la dispozie de oficialii Class Living.
     

  • Retelele sociale, acum si pe mobil

    Laura Kern din New York are 28 de ani si multi prieteni cu care vrea sa tina legatura. De cand a descoperit retelele sociale accesibile prin telefonul mobil, poate sa stie mereu unde se afla ei, poate face schimb de impresii asupra ultimei petreceri la care au participat sau le poate trimite fotografiile facute in excursia din weekend de pe telefonul ei mobil.

    “Uite-l pe Jack; probabil se duce cu baietii la barul nostru, pentru ca langa el ii mai vad pe trei dintre colegii lui de birou. Ma gandesc sa le fac o surpriza si sa apar acolo inaintea lor”, spune ea, aratand un punct mic rosu pe o harta de pe ecranul telefonului. Laura Kern este doar unul dintre milioanele de membri de retele sociale online care incearca acum sa-si transpuna experienta de comunicare pe internet pe telefonul mobil.

    Nu mai este pentru nimeni o noutate ca retelele sociale precum Facebook sau MySpace au castigat in ultimii ani zeci de milioane de membri. Iar dintre primele zece site-uri din lume, patru sunt retele sociale, conform revistei Time. Noutatea o reprezinta insa numarul mare de companii care se ofera sa transforme telefoanele mobile in adevarate portaluri de acces catre astfel de retele. Avand in vedere ca numarul abonatilor la servicii de telefonie mobila din intreaga lume a depasit 3,3 miliarde, cu mult mai multi decat utilizatorii de internet, o astfel de afacere suna promitator.

    In ultima perioada a crescut numarul micilor companii care ofera servicii de “mobile social networking”. Cu alte cuvinte, ofera posesorilor de telefoane mobile posibilitatea de a se conecta la retele sociale si de a-si localiza amicii sau colegii prin intermediul celularului. “Elementul de baza al acestor servicii este localizarea in timp real a prietenilor care sunt conectati la aceeasi retea”, a declarat Dan Harple, fondatorul si directorul executiv al GyPSii, o retea sociala din Amsterdam pentru telefoane mobile.

    In urma unei cautari pe GyPSii, utilizatorii pot vedea pe o harta numele prietenilor lor aflati in retea si locurile in care acestia se afla, totul in timp real. De asemenea, membrii acestui tip de retea sociala au la dispozitie liste cu restaurante si alte asemenea locuri recomandate de prietenii lor.

    O alta retea sociala din spatiul mobil le permite utilizatorilor sa-si actualizeze datele privind pozitia pe harta si alte informatii la fiecare 15 secunde, ceea ce ofera o mare acuratete, conform companiei furnizoare, Bliin Your Live din Olanda. “Posesorii de telefoane mobile folosesc software-ul distribuit de noi pentru a arata celorlalti unde se afla, ce fac in acel moment, dar si pentru a gasi prieteni, a posta fotografii sau clipuri video”, explica Stef Kolman, cofondatorul companiei.

    Avand in vedere ca mari zone de pe glob nu beneficiaza de acces la internet, dar multi dintre locuitorii de acolo detin telefoane mobile, companiile de gen se orienteaza cu precadere spre aceasta nisa. Spre exemplu, reteaua MyGamma, administrata de firma BuzzCity din Singapore, are deja peste 2,5 milioane de abonati, in conditiile in care locuitorii din zona respectiva, dar si din alte regiuni ale Asiei si Africii folosesc telefonul mobil ca principala cale de a accesa internetul. “Principalul lor mod de conectare la restul lumii nu este computerul, ci telefonul mobil”, precizeaza Lai Kok Fung, directorul executiv de la BuzzCity.

    Un studiu efectuat de compania din Singapore a ajuns la concluzia ca 62% din utilizatorii MyGamma petrec in medie circa 30 de minute pe internet prin intermediul mobilului. Extinzand perspectiva, circa 50 de milioane de utilizatori de telefonie mobila din intreaga lume sunt deja membri ai unei retele sociale mobile, conform unui raport recent realizat de Informa Telecoms. Firma de cercetare de piata estimeaza in acelasi raport ca rata de crestere a numarului de membri ai unor astfel de retele va creste in urmatorii cinci ani de la 2,3% pana la 12,5%.

    Nu doar companii mici sunt interesate de potentialul retelelor sociale mobile. AOL, Yahoo!, Nokia si chiar Coca-Cola au initiat o serie de proiecte menite sa creeze comunitati prin intermediul serviciilor de telefonie mobila. Cu toate acestea, directorii firmelor care au adus pe piata conceptul de “mobile networking” sunt sceptici cu privire la succesul marilor companii. “Nu vor inregistra succese rasunatoare. Marile companii privesc segmentul mobil ca pe o extensie a site-urilor lor de internet, in timp ce pentru noi, telefoanele sunt principala preocupare”, a declarat directorul de la BuzzCity.

    Desi aceste retele sociale mobile sunt primite foarte bine de impatimitii retelelor clasice, multi se simt amenintati de privarea de intimitate si expunerea la care sunt supusi de astfel de servicii. “Numai o mica parte dintre clienti vor fi incantati de ideea de a imparti cu restul lumii astfel de informatii”, afirma Dan Winterbottom, analist Informa Telecoms.

    Lumea din telefonul mobil

  • In nisa cu clientul

    Babel Communication este o agentie specializata in comunicarea pentru domeniul constructiilor, infiintata in 1998. Dupa cum spune Calin Diaconu, directorul Babel Communication, ideea de a se axa pe o nisa a aparut datorita primului client al agentiei, producatorul de lacuri si vopseluri Policolor. Acum, afirma Diaconu, cel mai mult investesc in promovare “vopselarii”, “adezivii” si apoi comerciantii, dar “sunt si companii din constructii care inca nu au inceput investitiile in comunicare, cum sunt <caramizile>”.

    Ce avantaje are o agentie specializata fata de una care are clienti din domenii diverse? Diaconu spune ca prefera sa se pozitioneze prin nisa, deoarece astfel agentia devine mai credibila in fata clientilor, dar creste si increderea in interiorul firmei. “Nu vorbim despre acelasi tip de creativitate ca la telefoane, guma de mestecat sau bauturi. Ca agentie specializata pentru domeniul de constructii trebuie sa operezi o traducere a limbajului tehnic in limbaj creativ, ceea ce implica experienta in publicitate. E o provocare sa poti comunica pentru adezivi, fier-beton, vopseluri sau acoperisuri din tabla.”

    Diferentele dintre campaniile de promovare de pe piata constructiilor si cele din alte domenii constau in alegerea mediilor de promovare (reviste specializate de constructii sau arhitectura) si a mesajelor care trebuie adaptate publicului-tinta. In acest domeniu, bugetul unei campanii “ vizibile” incepe de la 200.000-250.000 de euro, in functie de obiectivele campaniei si de frecventa cu care mesajele vor fi receptionate. Printre cele mai importante campanii realizate de Babel, Diaconu enumera lansarea vopselei Spor din 1999 si proiectele pentru Ceresit dintre 2000 si 2008. Pentru acest an, agentia estimeaza o cifra de afaceri de aproximativ 10 milioane de euro. Babel si-a lansat in 2005 o sucursala in Bulgaria, iar acum ar urma deschiderea uneia in Serbia. Un element important pentru business-ul agentiei este “Misiunea Casa”, un proiect de informare multi-channel in domeniul amenajarilor, al carui buget de comunicare in 2008 este de 200.000 de euro. Proiectul, lansat in 2003, cuprinde o emisiune tv si una de radio, revista, un portal de internet si un serviciu de videosharing, iar comunitatea online este de aproximativ 20.000 de utilizatori inregistrati si in jur de 200.000 de afisari pe saptamana.

    Un domeniu ce pare mult mai simplu decat comunicarea pentru anumite sectoare industriale este comunicarea politica, in special pentru ca diferentele fata de o agentie de comunicare nespecializata sunt in acest caz mai mici. “De fapt te adresezi acelorasi emotii”, spune Dan Andronic, directorul firmei Multimedia Political Communication (MPC), ai carei actionari majoritari sunt Dan Andronic si Tal Silberstein, cei ce se ocupa de aproximativ doi ani si de imaginea premierului Calin Popescu-Tariceanu. “Exista desigur diferente, in sensul ca reclama comerciala este mult mai libera decat cea politica; reclama comerciala te poate face sa visezi, poate sa-ti infatiseze o lume de basm. Intr-un fel, acelasi lucru il fac si politicienii prin imaginea pe care si-o promoveaza, dar exista o doza mai mare de realism”, adauga Andronic. Faptul ca nu isi mai dorea sa fie jurnalist l-a determinat sa deschida agentia in 2002. Experienta din presa a fost un avantaj pentru agentie, in virtutea relatiilor capatate in mediul politic. Acelasi avantaj l-a avut si Capital Promotion, o alta firma importanta de consultanta politica, unde ambii proprietari, sotii Claudiu si Adriana Saftoiu, au fost ziaristi inainte de a ocupa functii in administratia Basescu.

    Un alt punct de plecare util a fost pentru MPC faptul ca partenerii lui Dan Andronic, Bogdan Teodorescu si Radu Enache, erau profesori la Scoala Nationala de Studii Politice si Administrative (SNSPA), avand astfel o anumita autoritate in fata clientilor, care nu rareori au impresia ca stiu cel mai bine situatia si ce gen de promovare anume li se potriveste. “Cea mai mare greseala pe care o poate face un om politic sau un consultant politic este sa spuna ca stie. Poti avea impresii, dar impresiile acestea trebuie testate in sondaje, focus grupuri, pentru ca s-ar putea ca intr-un focus grup ceva care tie iti place enorm si sa ti se para o chestie geniala sa fie pe locul al patrulea”, sustine Dan Andronic.

    Uneori pe parcursul dezvoltarii strategiei pentru o campanie li s-a intamplat sa-si dea seama ca acea campanie nu va merge; de aceea o mare parte a bugetului de marketing, aproximativ 30%, este dedicat cercetarii, in timp ce segmentelor de creatie si de productie le revin aproximativ 20%, respectiv 50%. Cel mai mare buget de campanie administrat pana acum de MPC a fost cel al PSD din 2004, intre trei si cinci milioane de euro. Andronic spune ca dificultatile cele mai mari intr-o campanie constau in gasirea mesajului potrivit, posibilitatea testarii acestuia si distribuirea lui. Realizarea unei campanii poate sa dureze “cinci luni sau poate cinci ani – o idee buna poate sa-ti vina imediat sau poti sa nu o ai deloc”. Asa incat, dincolo de campania electorala propriu-zisa, exista strategie pe termen lung, iar clientii de obicei contacteaza agentia cu aproximativ un an, un an si jumatate inainte de inceputul unei campanii electorale.

  • Romanii vor apartament langa serviciu si scoala copiilor

    Tot mai multi occidentali prefera o casa la marginea orasului sau in zonele semirurale in locul unui apartament in oras. In Romania, lucrurile stau complet diferit, habitatul individual fiind descurajat in primul rand de lipsa infrastructurii si a soselelor civilizate. Asta a facut ca noile ansambluri rezidentiale sa-i convtnga pe tot mai multi romani sa se intoarca de unde au plecat: la bloc.

    Click aici pentru a citi continuarea

  • Publicitate online: o cursa cu obstacole

    Potrivit previziunilor Deloitte cu cat creste succesul publicitatii online, cu atat va creste si numarul controalelor de reglementare.  “Piata de publicitate online din Romania in 2007 este estimata in jurul cifrei de 10 milioane de Euro, o cifra care nu poate fi ignorata de nimeni atunci cand are in vedere domeniul publicitar si ritmul de crestere al publicitatii online in Romania, mult peste trendul global inregistrat pana acum” , declara Radu Herinean, Enterprise Risk Services Manager la Deloitte Romania .

    Herinean adauga ca in timp ce in 2005 investitiile in publicitatea online insemnau doar 1% din piata de publictate, acestea au ajuns anul trecut la aproximativ 3%, adica 10 milioane de euro.
    Reprezentantul Deloitte spune ca in evolutia publicitatii locale se aliniaza tendintelor internationale, dar in ceea ce priveste viteza de crestere perspectivele pietei locale sunt mai optimeste decat cele la nivel global.
    " Astfel, in ceea ce priveste publicitatea pe internet, se pastreaza trendul prin care publicitatea online va creste cu peste 50% in 2008. Televiziunea digitala si-a facut deja loc in casele românilor, iar cel putin un operator major de televiziune prin cablu va introduce televiziunea IP, cel mai probabil spre sfarsitul anului”, spune Radu Herinean.

    Studiul Deloitte estimeza publicitatea online la nivel mondial la 42 miliarde de dolari, in timp ce potrivit unui raport din decembrie al companiei de cercetare ZenithOptimedia arata ca in acest an in publicitatea pe internet se vor investi 44,5 de miliarde de dolari dintre care 36 numai in Statele Unite, mai mult cu 24% fata de 2007.

    Cu privire la piata de televiziune prin internet (IPTV) este asteptat ca alaturi de compania Ines care ofera astfel de servicii din 2005, in acest an sa se lanseze si Romtelecom. Reprezentantii companiei au declarat ca deocamdata sunt in faza de testare a acestor facilitati.

    " In ceea ce priveste pirateria, ne vom clasa foarte probabil si continuare in urma mediei globale, in ciuda faptului ca legislatia noastra este mult mai agresiva in acest domeniu. Trendul presei scrise, de migrare catre online, se regaseste si la noi, insa in acest moment in Romania publicatiile online sunt fie proiecte initiate direct online fie oglinda unor publicatii tiparite” mai spune reprezentantul Deloitte Romania.

    Deloitte Touche Tohmatsu este o organizaţie de firme care furnizează servicii in patru domenii profesionale – audit, taxe, consultanta manageriala si consultanta financiara.
    Deloitte are reprezentante in 140 de ţări si peste 150.000 de angajati in intreaga lume.

  • Lyon, un oras din Dubai

    Omul de afaceri Saeed al-Gandhi s-a indragostit de metropola franceza si doreste sa-i recreeze spiritul in Dubai, asa cum a declarat un reprezentant al primariei orasului.

    Al-Gandhi dorise initial sa construiasca o universitate cu predare in limba franceza in colaborare cu Universitatea din Lyon, insa anuntul emiratului Abu Dhabi, care intentioneaza sa construiasca pe teritoriul sau o copie a Luvrului, l-a facut sa-si schimbe planurile. Astfel va lua nastere proiectul Lyon-Dubai, ce se va intinde pe o suprafata de circa 2,8 kilometri patrati, cam cat Cartierul Latin din Paris, unde se vor ridica piete, restaurante, cafenele si muzee, in urma unui acord in valoare de peste 450 de milioane de euro semnat cu primaria lyoneza. Va exista si un Institut Paul Bocuse, care poarta numele unui renumit maestru bucatar din orasul francez, unde se vor organiza cursuri de administratie hoteliera si gastronomie. Rostul infiintarii acestui institut in Dubai este cererea mare de directori de hotel competenti, datorita dezvoltarii turismului din zona.

    Nu va fi uitat nici fotbalul, existand planuri pentru un centru de antrenament ce va primi asistenta din partea echipei Olympique Lyonnais. Nu vor fi copiate insa blocurile mai putin estetice din orasul francez si nici interdictia recent introdusa in Franta privitoare la fumatul in locuri publice.