BusinessMagazin

Tag: suedia

  • De ce a cumpărat Microsoft cel mai urât joc din istorie

    Suma oferită de Nadella celor de la Mojang, de 2,5 miliarde de dolari, reprezintă una dintre cele mai mari oferite de Microsoft pentru preluarea unei companii. Împreună cu Skype, Nokia şi aQuantive, pentru care Bill Gates a plătit peste 5 miliarde de dolari, cumpărarea Mojang reprezintă una dintre cele mai mari investiţii ale Microsoft.

    Markus Persson, care trăieşte la Stockholm, a câştigat peste un miliard de dolari în urma tranzacţiei. Persson, cunoscut în lumea gamerilor sub pseudonimul Notch, era acţionar majoritar în cadrul Mojang, controlând 71% din acţiunile companiei. El are 1,8 milioane de urmăritori pe Twitter şi spune că a devenit celebru în uma succesului înregistrat de Minecraft. „Nu fac jocuri gândindu-mă că ele vor avea succes. Pentru mine nu este vorba doar despre bani“, a spus Persson.

    Markus Persson a lansat Minecraft în 2009, un joc în care utilizatorii pot construi de la clădiri la lumi întregi, la civilizaţii, folosind materiale de construcţii. La 35 de ani, Persson spune că nu a dorit să poarte responsabilitatea unui asemenea succes: „Nu vreau să devin un simbol, să fiu responsabil de un succes de asemenea proporţii pe care, sincer, nu îl pot înţelege. Eu nu sunt un antreprenor, nu sunt un CEO, sunt un simplu programator căruia îi place să-şi exprime părerile pe Twitter“, a mai spus Persson.

    Provocarea pentru Microsoft este de a creşte veniturile obţinute de Minecraft fără a distruge esenţa jocului, acea esenţă care l-a făcut atât de popular. CEO-ul Nadella încearcă să ducă Microsoft dincolo de Windows sau de programele pentru PC, într-o zonă a gaming-ului cu care compania clădită de Bill Gates nu este asociată în mod uzual. Minecraft ar putea fi, de asemenea, „biletul de intrare“ al Microsoft pe dispozitivele ce rulează Android sau iOS, fiind astfel mai aproape de concurenţii de la Apple şi Google.

    Al Hilwa, analist al IDC, consideră că Minecraft va ajuta Microsoft să se apropie de o parte dintre clienţii săi. „Jocul va crea o legătură puternică între companie şi cei care sunt clienţi prin utilizarea Xbox, dar pe care Microsoft i-a ignorat anterior“, declară Hilwa. „Acest lucru ar aduce o anumită siguranţă cu privire la viitoarele achiziţii din zona de hardware.“

    Minecraft a devenit un fenomen global la scurt timp după lansarea sa, în 2009. Jucătorii trebuie să colecteze resurse – lemn, piatră, cărbune sau oţel – pentru a construi case, castele sau oraşe întregi. Jocul a fost accesat de peste o sută de milioane de oameni, după cum a anunţat compania în luna februarie.

    Lansat iniţial doar pentru PC, Minecraft poate fi acum jucat şi pe consolele Xbox şi Playstation, precum şi pe telefoanele care rulează iOS sau Android. Conform unui studiu dar publicităţii de către Microsoft, doar utilizatorii de Xbox 360 au petrecut, în ultimii doi ani, peste 2 miliarde de ore jucând Minecraft.

    În iunie 2014, Minecraft a devenit cel mai vândut joc pentru calculator din istorie, cu 16 milioane de unităţi, depăşind World of Warcraft şi Diablo 3. Acest lucru poate fi explicat, spun specialiştii, prin faptul că Minecraft se adresează mai multor categorii de vârstă, cu precădere celor mici care nu au acces la alte jocuri. Dr. Andrew Przybylski, psiholog la Universitatea din Oxford, a declarat că jocul poate ajuta la dezvoltarea mai multor abilităţi, atât timp cât cei mici nu sunt lăsaţi să petreacă prea mult timp în faţa monitorului. El a realizat un studiu pe cinci mii de copii din Marea Britanie, cu vârste cuprinse între 10 şi 15 ani, şi a ajuns la concluzia că o oră pe zi în faţa calculatorului, în cadrul unui anumit tip de joc, îi face pe copii mai sociabili; cei care nu se bucură de această „pauză“ pot deveni hiperactivi. „Tinerii care se joacă la calculator o oră pe zi se adaptează mai bine situaţiilor sociale decât cei care nu se joacă sau cei care se joacă mai mult de trei ore pe zi“, notează raportul publicat de Przybylski.

    Pentru a juca Minecraft, utilizatorii plătesc o taxă unică atunci când instalează programul, cuprinsă între 7 şi 27 de dolari, în funcţie de platforma folosită. Interfaţa este gândită să arate retro, precum jocurile de la începutul anilor ’90, şi este realizată integral din cuburi. Din acest motiv, jocul a fost supranumit „LEGO digital“. Algoritmul realizat de cei de la Mojang generează peisaje aleatoriu, astfel încât jocul nu se termină niciodată. De asemenea, interfaţa respectă tranziţia zi-noapte, astfel încât jucătorii trebuie uneori să construiască „pe întuneric“.

    Minecraft are mai multe moduri de joc, însă cel mai popular este cel creativ – în care utilizatorii nu au limite de timp sau adversari pe care să îi înfrunte, şi astfel îşi pot da frâu liber imaginaţiei.

  • Opoziţia de stânga, favorită în alegerile legislative din Suedia

    Secţiile de votare s-au deschis la ora locală 8.00 (9.00, ora României) în vederea alegerii celor 349 de parlamentari, după opt ani de regim Fredrik Reinfeldt, premierul, în vârstă de 49 de ani, care conduce o coaliţie de centru-dreapta.

    Potrivit unor institute de sondare a opiniei publice, social-democratul Stefan Löfven urmează să îndepărteze Guvernul, căruia-i reproşează că a crescut prăpastia dintre bogaţi şi săraci, într-o ţară ataşată idealului egalitar.

    “Avem şansele noastre, da”, a spus el sâmbătă.

    Fostul muncitor şi sindicalist, în vârstă de 57 de ani, are sarcina să încarneze Suedia oamenilor simpli, cea despre care subliniază că nu are nivelul de trai al elitelor.

    Niciodată ales, niciodată ministru şi lipsit de experienţă internaţională, el a făcut campanie promiţând o fiscalitate mai favorabilă gospodăriilor modeste, investiţii în infrastructură şi îmbunătăţirea educaţiei.

    El ar urma să profite de pe urma sănătăţii economiei şi finanţelor publice ale Suediei. Dar riscă să pornească cu un handicap politic, şi anume de a fi premierul social-democrat ales cu cea mai redusă susţinere, potrivit intenţiei de vot, din istoria ţării.

    Potrivit unui sondaj al Institutului Novus difuzat sâmbătă, social-democraţii ar obţine 30,3% din voturi, Moderaţii 22,0%, Democraţii din Suedia (extrema dreaptă) 9,6%, iar Verzii 9,2%.

    “Cred că după alegeri va exista o situaţie foarte confuză”, a declarat pentru AFP Mikael Sundström, profesor de ştiinţe politice la Universitatea din Lund.

    În cazul în care Iniţiativa Feministă dezminte sondajele, care o creditează sub pragul intrării în Parlament de 4% din voturi, cele opt partide reprezentate în Riksdag îşi vor împărţi mandatele din nou

    Ascensiunea Democraţilor din Suedia ar putea să contracareze proiectul unei eventuale coaliţii între social-democraţi, Verzi şi Partidul de Stânga, condamnată să fie minoritară.

    Gradul de coeziune al acestei coaliţii în jurul lui Löfven este altă incertitudine. Verzii şi Partidul de Stânga nu au spus clar dacă doresc portofolii de miniştri.

  • INCIDENT aviatic SUA – Rusia: Un avion de spionaj american, urmărit de o aeronavă rusească, a încălcat spaţiul aerian suedez

    Avionul RC-135 Rivet Joint a intrat fără permisiune în spaţiul aerian suedez, a declarat un oficial militar american. Aeronava a trecut, de asemenea, prin spaţiul aerian al altor ţări, deşi nu este clar dacă a avut permisiunea să facă acest lucru, relatează CNN.

    Avionul american zbura în spaţiul aerian internaţional şi efectua o misiune de supraveghere electronică în momentul în care ruşii au făcut o mişcare neobişnuită, urmărindu-l cu un radar terestru.

    Ruşii au trimis cel puţin un avion de vânătoare pentru interceptarea aeronavei americane, au declarat sâmbătă oficialii americani.

    Echipajului avionului de spionaj a fost atât de îngrijorat de urmărirea radarului încât a vrut să părăsească zona cât mai repede posibil, a explicat oficialul. Cea mai rapidă rută pentru a se îndepărta de ruşi i-a dus în spaţiul aerian suedez. Oficialii americani au recunoscut că acest lucru s-a întâmplat fără aprobarea militară a Suediei.

    Ca urmare a acestui incident, Statele Unite discută problema cu Suedia, în eventualitatea unor alte incursiuni de acest tip.

    Aceasta este cel puţin a doua întâlnire potenţial periculoasă dintre un avion american şi unul rus în ultimele luni. La 23 aprilie, un avion rus SU-27 Flanker a trecut la doar 30 de metri de vârful unui avion de recunoaştere american RC-135U deasupra Mării Ohotsk între Rusia şi Japonia, a declarat un oficial din cadrul Departamentului Apărării.

    Aeronavele ruseşti şi americane se întâlnesc deseori în nordul Europei, precum şi în zonele din Extremul Orient rus şi Alaska. Dar oficialii susţin că activitatea radarului terestru desfăşurată de ruşi în acest caz a fost neobişnuită.

  • Românii, cei mai expuşi din UE să-şi piardă locurile de muncă din cauza automatizării activităţilor

     În rândul celor 28 de state UE, riscul de computerizare a locurilor de muncă variază de la 46,69% în Suedia la 61,93% în România, arată studiul, publicat de economistul Jeremy Bowles.

    În comparaţie, un studiu similar din septembrie realizat de Carl Frey şi Michael Osborne de la Universitatea Oxford a arătat că 47% dintre americani se aflau în categoria celor care riscă să-şi piardă posturile din cauza avansului tehnologic, care presupune o automatizare a activităţii lor în următorii 10 sau 20 de ani.

    Ţările din nordul Europei, printre care Marea Britanie, Germania şi Franţa au un risc generat de automatizare similar celui al SUA, afirmă Bowles, care lucrează la Centrul Internaţional pentru Creştere de la London School of Economics.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Povestea lui Erling Persson, fondatorul H&M

    Erling Persson este fondatorul lanţului suedez de haine Hennes & Mauritz (H&M), format din 3.200 de magazine răspândite în 54 de ţări, în cadrul cărora lucrează 116.000 de angajaţi.

    El s-a născut în 1917 în familia unui măcelar din Västerås, oraş provincial aflat la o oră depărtare de Stockholm. Asemenea altor antreprenori de succes, precum Ingvar Kamprad, fondatorul Ikea, şi Warren Buffett, Erling Persson a fost un tânăr ocupat. A vândut în tinereţe carne, reviste, stilouri şi alte produse chiar şi colegilor săi de armată, în perioada în care urma stagiul militar obligatoriu. Persson s-a mutat în 1938 din micul oraş Västerås în Stockholm, unde credea că va avea mai multe posibilităţi pentru a se dezvolta. Tatăl său i-a spus atunci ”Pleacă fiule, te vei întoarce curând„. Spusele tatălui său nu s-au adeverit însă, iar nouă ani mai târziu el însuşi şi-a vândut magazinul din Västerås şi s-a mutat la Stockholm pentru a-l ajuta pe fiul său.

    După mutarea în capitală, Persson şi-a continuat afacerile, iar în 1942, la mijlocul celui de al doilea război mondial, a zburat în Hamburg pentru o discuţie cu un furnizor. Suedia era o ţară neutră, prin urmare afacerile se desfăşurau normal. În timpul nopţii însă, bombardierele aliaţilor au zburat deasupra ora-şului Hamburg, iar Erling Persson a fost nevoit să se as-cun-dă la subsolul hotelului Vier Jahreszeiten, unde a băut toată noaptea whisky împreună cu alţi oaspeţi ai hotelului. Dimi-neaţa următoare, a văzut că clădirea de alături fusese bom-bardată. (În 1980, H&M a deschis primul magazin din Germania, chiar lângă acest hotel.) Călătoriile de afaceri ale lui Per-sson au continuat şi după încheierea războiului.

    În 1947, a călătorit în Statele Unite ale Americii, iar în timpul acestei călă-torii a fost impresionat de lanţurile de retail Lerner (New York&Company de astăzi), Macy’s şi Barney’s. A observat că pantofii din Statele Unite ale Americii erau cu 75% mai ieftini decât în Suedia, prin urmare i-a venit ideea să vândă şi el haine mai ieftine şi mai rapid decât com-peti-torii. După ce s-a întors în ţara natală, a deschis un maga-zin pentru femei, Hennes (”Al ei„ – n.r.) care oferea haine ieftine, stilate. A deschis primul magazin în 1947 în Västerås, alegând ora–şul mai mic pe baza argu-mentului că dacă ideea eşua, repu-taţia sa în  Stockholm ar fi rămas in-tac–tă. Magazinul a avut succes printre local–nici, iar în curând Erling a deschis şi un spa-ţiu de vânzare în Stockholm.

    Persson nu era pasionat de modă, dar înţelegea retailul modern. Afacerea miza pe moda de ultimă generaţie şi pre-ţu-rile mici, obţinute prin optimizarea comen-zilor şi livrărilor şi prin contractarea celor mai ieftini producători – de obicei din lumea a treia. Compania Hen-nes a devenit ”H&M„ în 1968 când Pers-son a cumpărat Mauritz Widforss, un retailer de produse de vânătoare şi arme prin care s-a extins cu o linie de haine pentru bărbaţi. Până atunci, compania se dezvoltase cu precauţie în afara graniţelor, deschizând magazine în Norvegia şi Danemarca.

    În 1974, com-pania a fost listată la bursa din Stockholm – decizie luată mai ales din cauza taxelor foarte mari plătite de moştenitorii din Suedia în acea perioadă şi pe seama faptului că profitul făcut de companie nu era suficient pentru ca aceasta să se transforme într-o companie globală. A fost o teorie incorectă, deoarece H&M ar fi putut deveni o companie globală pe pro-priii bani, iar decizia a fost regretată de conducerea companiei, fondatorii fiind ne-voiţi să plătească prea multe taxe pe dividende, potrivit presei americane.

    În 1976, Persson a deschis primul magazin din Londra, în 1980, s-a extins în Germania,  iar până în 1985 deţinea 200 de magazine răspândite pe întreg con-tinentul. Erling Persson s-a pensionat în 1982, iar locul său în companie a fost ocu-pat de fiul său, Stefan Persson. Până la sfârşitul anului 1990, H&M a devenit cel mai mare lanţ de retail de haine din Euro-pa, iar în 2000, analiştii financiari considerau acţiunile H&M drept cele mai valoroase din sectorul de retail. Erling Persson a murit în 2002, la 85 de ani, o mare parte din ac-ţiunile companiei şi din capitalul acesteia fiind moştenite de copiii săi, Stefan şi Lottie.

  • Suedia şi Olanda susţin candidatura lui Juncker la preşedinţia Comisiei Europene

    Suedia este gata să susţină candidatura lui Jean-Claude Juncker la preşedinţia Comisiei Europene, a declarat, miercuri, premierul suedez Fredrik Reinfeldt, după ce, iniţial, a criticat vehement legitimitatea fostului premier luxemburghez, relatează AFP.

    “Dacă Jean-Claude Juncker obţine o majoritate calificată din partea şefilor de stat şi de guvern din UE şi are, de asemenea, susţinerea Parlamentului European, prevederile Tratatului de la Lisabona vor fi respectate, iar Guvernul este favorabil ca Suedia să se alăture acestei majorităţi”, a declarat premierul Reinfeldt, citat de agenţia de presă TT.

    În urmă cu două săptămâni, premierul Fredrik Reinfeldt a afirmat, într-un interviu pentru cotidianul britanic Financial Times, că alegerea lui Juncker, fără nicio dezbatare, “face imposibilă o altă candidatură şi exclude un număr important de alţi potenţiali candidaţi la preşedinţia Comisiei Europene”.

    De asemenea, într-o întâlnire din 9 şi 10 iunie cu alţi şefi de guvern, inclusiv cancelarul Angela Merkel şi premierul britanic David Cameron, Fredrik Reinfeldt a susţinut poziţia şefului Guvernului de la Londra, care se opune candidaturii lui Jean-Claude Juncker la preşedinţia Comisiei Europene.

    La rândul său, premierul olandez Mark Rutte a anunţat că Olanda susţine candidatura lui Jean-Claude Juncker la preşedinţia Comisiei Europene. “Dacă va fi cerut un vot explicit, vom susţine candidatura lui Juncker”, a declarat premierul Rutte, într-o dezbatere în Camera inferioară a Parlamentului, cu două zile înaintea summitului UE.

    Decizia Suediei şi Olandei de a susţine candidatura lui Jean-Claude Juncker, care, de asemenea, şi-a asigurat de la început sprijinul Germaniei şi Franţei, reprezintă o lovitură dură pentru Marea Britanie.

    Şefii de stat şi de guvern din UE urmează să ajungă la un acord în legătură cu desemnarea viitorului preşedinte al Comisiei Europene la summitul prevăzut pentru joi şi vineri la Ypres şi Bruxelles.

    Premierul britanic David Cameron, care îi reproşează, printre altele, fostului premier belgian că este prea federalist, şi-a anunţat intenţia de a solicita un vot în Consiliul European, deşi se află în minoritate.

    Potrivit Tratatului de la Lisabona, preşedintele Comisiei Europene este ales de Parlamentul European. După ce va fi desemnat de liderii europeni, candidatura lui Jean-Claude Juncker va fi supusă la vot în plenul Parlamentului European, la sesiunea din 14-17 iulie. Pentru a fi ales, Juncker are nevoie de 376 de voturi.

    Un dezacord între Marea Britanie şi restul statelor membre ar putea avea consecinţe considerabile asupra relaţiilor dintre Londra şi Europa. Guvernul conservator de la Londra şi-a anunţat intenţia de a organiza în 2017 un referendum în legătură viitorul Marii Britanii în Uniunea Europeană.

  • Salariaţii cu normă întreagă din România au lucrat anul trecut cele mai multe ore din UE

    Salariaţii cu normă întreagă din România au lucrat anul trecut în medie 2.099 de ore, cel mai mult în rândul ţărilor din UE, în timp ce liber-profesioniştii români, cu 2.024 de ore, se numără printre europenii cu cea mai redusă activitate, potrivit institutului francez Coe-Rexecode.

    România şi Grecia (2.010 ore) sunt singurele două ţări din UE unde numărul de ore lucrate de angajaţii cu normă întreagă a depăşit anul trecut pragul de 2.000 de ore.

    Numărul de ore lucrate în România a scăzut de la 2.103 în anii 2011 şi 2012, arată datele institutului francez de studii economice Coe-Rexecode, obţinute de la Eurostat, biroul de statisitcă al UE.

    România şi Grecia sunt urmate de Ungaria, cu 1.969 de ore în medie pe an, Bulgaria şi Croaţia, cu câte 1.954 ore.

    Ţara cu cel mai redus număr de ore lucrate a fost anul trecut Franţa, cu 1.661 ore, urmată de Finlanda, cu 1.648 de ore şi Suedia, cu 1.685 de ore.

    Potrivit organizaţiei Eurofound, în România, Ungaria, Polonia şi Estonia au înregistrat anul trecut cel mai lung program de lucru agreat colectiv din UE, de 1.840 de ore.

    În ultimii 15 ani, numărul de ore lucrate în medie de un angajat cu normă întreagă din România a scăzut uşor, de la 2.104 ore în 1998 la 2.099 anul trecut. Maximul acestei perioade a fost înregistrat în 2003, când românii au lucrat în medie 2.171 ore.

    Cel mai mare declin din ultimii 15 ani al numărului de ore lucrate a fost înregistrat în Franţa, de 14,8%, urmată de Spania (9,8%), Germania (8,9%), Suedia (8,5%), Italia (7,6%) şi Marea Britanie (3,1%).

    Românii ocupă prima poziţie în UE şi după numărul de ore lucrate pe an de angajaţii part-time, cu 1.272 de ore în medie, urmaţi de unguri, cu 1.146 ore, polonezi, cu 1.074 ore, şi belgieni, cu 1.073 ore. În Bulgaria, angajaţii part-time au lucrat anul trecut în medie 938 de ore.

    Liber-profesioniştii din majoritatea ţărilor europene lucrează semnificative mai mult decât angajaţii cu normă întreagă, doar în România şi alte trei ţări numărul de ore înregistrate anul trecut de această categorie fiind sub cea a angajaţilor.

    Astfel, în România liber-profesioniştii au lucrat anul trecut în medie 2.024 de ore, potrivit Coe-Rexecode. Doar în Bulgaria, cu 1.744 ore, Estonia, cu 2.005 ore, şi Spania, cu 2.015 ore, liber-profesioniştii au avut o activitate mai redusă anul trecut.

    Belgia, cu 2.659 ore, Austria, cu 2.479 ore, şi Germania, cu 2.399 ore, sunt ţările în care persoanele din această categorie au lucrat cel mai mult anul trecut.

  • Pachetul salarial, păstrarea locului de muncă, orele petrecute la birou şi influenţa noilor tehnologii de comunicare sunt principalele griji ale angajaţilor europeni

    Indicatorii economici arată primele semne de revenire la un trend de creştere, în special în ţările din nordul Europei. În acelaşi timp, indicatorii-cheie ai barometrului arată o revenire a încrederii angajaţilor în viitorul companiei în care lucrează : în Marea Britanie, 73% dintre salariaţi sunt optimişti cu privire la evoluţia viitoare a companiilor în care lucrează (+4% faţă de 2013), 80% în Germania (+4% faţă de 2013), 59% dintre salariaţii francezi (+2% faţă de 2013). Cu toate acestea, optimismul în uşoară creştere este marcat de griji în ce priveşte nivelul pachetelor de remuneraţie şi puterea de cumparare. Nivelul pachetului salarial este cea mai frecventă cauza de îngrijorare, fiind principala preocupare pentru 40% dintre angajaţii europeni.

    Pe locul doi în « ierarhia » preocupărilor salariaţilor se află păstrarea locului de muncă, aspect care apare ca fiind cel mai important pentru 38% dintre salariaţi. Managerii şi top-managerii sunt mai puţin afectaţi de această îngrijorare decât media salariaţilor : doar 25% dintre manageri şi 26% dintre top-manageri declară că păstrarea locului de munca este principala lor grijă.

    În ţările care par a fi depăşit criza economică, salariaţii sunt semnificativ mai mulţumiţi şi mai motivaţi la muncă. În schimb, în ţările din sudul Europei, salariaţii se declară nemotivaţi – spre exemplu, 38% dintre salariaţii francezi declară că motivaţia lor este în scadere, lucru resimţit şi de 35% dintre portughezi şi 33% dintre italieni, faţă de doar 22% din suedezi sau 23% din salariaţii germani.

    Barometrul Edenred 2014 arată şi că salariaţii europeni încep din nou să fie preocupaţi de faptul că petrec prea mult timp muncind. Timpul petrecut la muncă este principala cauză de griji pentru 22% din salariaţi. Acest lucru este mai accentuat în ţările care au depăşit criza economică şi în cazul managerilor în general.

    Timpul prea îndelungat petrecut lucrând este principala îngrijorare pentru 43% dintre suedezi şi 30% dintre germani. Aceeaşi este şi principala cauză de griji pentru 47% dintre top-manageri şi pentru 36% dintre middle-manageri.Fenomenul de “blurring” se accelerează în toată Europa. Noile tehnologii de comunicare (laptop, telefoane inteligente, tablete etc.) au schimbat modul în care angajaţii lucrează, astfel că linia de demarcaţie dintre programul de lucru şi timpul liber este din ce în ce mai neclară. În prezent, 67% din angajaţii europeni declară că muncesc şi în afara orelor normale de lucru, dar de asemeni 62% declară că  se ocupă de probleme personale în timpul orelor de lucru. Această tendinţă este şi mai marcata în cazul celor cu funcţii de conducere : 90% dintre top manageri şi 84% dintre middle-manageri lucrează şi în afara programului normal. În acelaşi timp, 77% dintre top manageri şi 78% dintre middle-manageri rezolvă probleme personale în timpul serviciului.

    Deşi noile tehnologii sunt percepute de salariaţi ca având o influenţă benefică asupra calităţii vieţii profesionale (68%), acţiunile întreprinse de companii pentru a se adapta noilor tendinţe sunt considerate nemulţumitoare : 39% dintre salariaţi consideră că măsurile luate pentru a găsi noi moduri de organizare a programului de lucru sunt insuficiente.

    Programul de lucru flexibil în România, aproape inexistent

    «În calitate de partener al specialiştilor în management şi HR, experienţa noastră ne arată că şi în România tendinţele sunt asemănătoare cu cele din ţările din sudul Europei : păstrarea locului de muncă este o preocupare majoră, coroborată cu îngrijorarea privind puterea de cumpărare şi nivelul de plată total (salariu şi beneficii). Dacă în unele ţări, cum ar fi Anglia, Belgia sau Suedia, angajaţii au reînceput să fie optimişti şi să aibă mai multă încredere în viitorul lor profesional, în România nivelul de motivare al angajaţilor este încă scăzut –  aceasta este o zonă în care angajatorii români pot interveni acum cu efect maxim : orice acţiune în favoarea angajaţilor va fi mult mai eficientă în acest climat încă nesigur. » declară  Iulian Alexe, Director de marketing si dezvoltare al Edenred România.

    În ce priveşte noul trend de blurring, “acesta este cu siguranţă prezent în România, în special în rândul managerilor, al angajaţilor specializaţi şi al angajaţilor tineri.  Spre deosebire însa de restul Europei, în România opţiunile de program de lucru flexibil sunt cvasi-inexistente. Part-time, flextime, job-sharing sau lucrul la distanţă sunt în prezent excepţii rarissime,  mai degrabă decât opţiuni standard ; cu siguranţă în anii următori vom asista la o dezvoltare accelerată a acestor practici de management al resurselor umane. Pe măsură ce angajaţii tineri, din generaţia Y, se vor integra pe piaţa muncii, tiparele lor, de îmbinare a muncii cu timpul liber, îşi vor aduce puternic amprenta şi in rândul companiilor românesti. Pentru specialiştii în management şi resurse umane, va fi o provocare găsirea unor modalităţi flexibile şi eficiente de a-i motiva pe aceşti angajaţi cu preocupări noi şi cu o viziune foarte personală asupra carierei lor, iar Edenred este deja pregătit cu soluţiile de care vor avea nevoie companiile pentru recompensarea şi motivarea salariaţilor de maine. » (Iulian Alexe, Edenred România)

     

  • Austria a câştigat finala Eurovision. România s-a clasat pe locul 12 (GALERIE FOTO, VIDEO)

    Reprezentanta Austriei a interpretat piesa “Rise Like A Phoenix”, care a adunat de la cele 37 ţări participante la vot punctajul maxim – 290 de puncte.

    Conchita Wurst, “femeia cu barbă”, este numele de scenă al lui Thomas Neuwirth, 25 de ani. Wurst doar cântă în travesti, nefiind transsexual, spre deosebire de Dana International (Yaron Cohen) din Israel, care a câştigat ediţia din 1998 cu piesa “Diva” şi cu care vedeta austriacă a fost frecvent comparată.

    “Această noapte este dedicată tuturor celor ce cred într-un viitor al păcii şi al libertăţii. Ştiţi cine sunteţi fiecare – suntem unitate şi suntem de neoprit”, a declarat Wurst la primirea trofeului.

    Comentatorii de pe Twitter, invitaţi să-şi exprime opiniile sub hashtagul #eurovision, au calificat victoria vedetei austriece drept “un mare pas înainte pentru comunitatea LGBT” sau, după caz, “o nouă dovadă a decadenţei Europei”. Ei au remarcat, de asemenea, că numai patru ţări nu au acordat puncte Austriei: Armenia, Belarus, Polonia şi Estonia.

    În finală au fost reprezentate 26 de ţări, iar concursul a fost urmărit în direct de peste 120 de milioane de telespectatori.

    Pe locul al doilea s-a clasat Olanda, cu 238 de puncte, reprezentată de The Common Linnets cu melodia “Calm After The Storm”.

    Pe locul al treilea s-a clasat Suedia, cu 218 de puncte, reprezentată de Sanna Nielsen cu “Undo”.

    România s-a clasat pe locul 12, la egalitate de scor cu Finlanda, cu 72 de puncte. Reprezentanţii României au fost Paula Seling şi Ovidiu Cernăuţeanu, care au interpretat piesa “Miracle”.

    Piesa Finlandei, care a obţinut acelaşi punctaj cu a României, a fost “Something Better” interpretată de Softengine.

    Piesa României a primit puncte din partea juriilor din Moldova (12 puncte), Austria, Malta, Spania şi Israel (8 puncte), Azerbaidjan (6 puncte), Belgia şi Italia (5 puncte), Norvegia şi Macedonia (4 puncte), Irlanda (2 puncte), Portugalia (1 punct). România a acordat, la rândul său, 8 puncte Austriei, 10 puncte Ungariei şi 12 puncte Suediei.

    La Copenhaga a fost prezent cu ocazia finalei Eurovision şi premierul Victor Ponta împreună cu soţia sa, Daciana Sârbu. Ambii s-au pozat cu Paul Seling, Ovi şi delegaţia României.

    România a participat la Eurovision de 15 ori din 1994 până acum, reuşind să ajungă pe locul 3 de două ori: în 2005 cu Luminiţa Anghel şi Sistem (“Let Me Try”) şi în 2010 cu Paula Seling şi Ovidiu Cernăuţeanu (“Playing With Fire”). În 2006, piesa “Tornero” cu Mihai Trăistariu i-a adus României locul 4. În 2013, Cezar Ouatu a reprezentat România cu piesa “It’s My Life”, cu care a obţinut locul 13 cu 65 de puncte.

    Sursa foto, video: Eurovision; Facebook – Victor Ponta

  • Ce primesc locuitorii din alte ţări ca să facă mai mulţi copii

    Japonia, spre exemplu, cheltuie aproape 30 de milioane dolari pe evenimente matrimoniale sau copii-roboţi care să îi convingă pe oameni că îşi doresc să aibă copii adevăraţi. În Danemarca şi Suedia, guvernele investesc sume impresionante în campanii publicitare care să le amintească oamenilor că datoria civică se referă şi la lucrurile care se petrec în dormitor, relatează qz.com.

    În cele mai multe părţi, însă, s-a ales o metodă ceva mai practică: autorităţile oferă pe post de “afrodisiac” bani, maşini sau frigidere. Şi chiar dacă sunt şanse mici ca aceste  “prime” oferite să schimbe în mod radical rata natalităţii, populaţia va învăţa în timp că a avea un copil este un lucru bun.

    Finlanda oferă un pachet de maternitate care conţine haine, pijamale sau cărţi pentru familiile nou-născuţilor. La schimb, oamenii pot opta pentru un cec de 140 de euro. Aceeaşi practică se regăseşte şi în Singapore, unde guvernul oferă o geantă plină de cadouri pentru a sărbători evenimentul.

    În 2007, Rusia a declarat data de 12 septembrie ca zi naţională a procreerii şi oferea femeilor însărcinate şansa de a câştiga frigidere, maşini sau bani.

    Cea mai cunoscută formă de încurajare rămâne însă cea financiară, fie prin oferirea unor sume de bani, fie prin asigurarea unor reduceri de taxe sau impozite. Franţa este un exemplu de succes în această privinţă, pachetul de ajutor financiar oferit de guvern familiilor cu nou-născuţi ducând ţara pe unul din primele locuri în Europa din punct de vedere al natalităţii.