BusinessMagazin

Tag: special

  • Acord în UE cu privire la recunoaşterea calificărilor profesionale: ”Cine doreşte să lucreze într-un stat membru o va putea face mult mai uşor”

     Acordul obţinut miercuri seara şi care urmează să fie oficial adoptat de Parlamentul European şi Consiliu, reprezentant al statelor membre, se referă la anumite revizuiri ale unei directive europene privind calificările porfesionale, în scopul de a încuraja şi simplifica mobilitatea lucrătorilor în Europa.

    “Angajaţii care doresc să lucreze într-un alt stat membru o vor putea face mult mai uşor fiindu-le recunoscute mult mai repede calificările”, scrie comunicatul eurodeputatei franceze Constance Le Grip, din partea PPE.

    Cartea electronică, în cadrul unei mobilităţi temporare, va înlocui procedurile de declarare existente şi le va permite angajaţilor să furnizeze servicii fără alte formalităţi în ceea ce priveşte calificările”, a explicat comisarul european însărcinat cu Piaţa internă, Mochel Barnier, într-un comunicat.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Întâlnirea secretă a miliardarilor lumii: “Localnicii trebuie să-şi arate paşapoartele pentru a ajunge acasă”

    “Este un spectacol remarcabil – una dintre minunile naturii – şi cel mai interesant lucru care s-a întâmplat în localitatea Watford de la introducerea semafoarelor în sensul giratoriu de pe drumul A412. Zona din jurul hotelului este complet blocată: localnicii trebuie să-şi arate paşapoartele pentru a ajunge acasă“, scrie ironic cotidianul britanic The Guardian.

    Evenimentul este captivant şi pentru delegaţi. Conferinţa este apogeul din anul fiecărui plutocrat începând încă din 1954. Singurul an în care Bilderberg nu s-a organizat a fost 1976, după ce preşedintele fondator al grupului, Prinţul Bernhard al Olandei, a fost prins luând mită de la producătorul american de armament Lockheed Martin. Poate părea ciudat, în contextul scandalurilor legate de activităţile de lobby din Marea Britanie ca o serie de politicieni importanţi să stea ascunşi mai multe zile, înconjuraţi de lux, împreună cu preşedinţi şi directori de fonduri de hedging, corporaţii din IT şi multinaţionale, fără su-pravegherea riguroasă a presei.
    „Este în contradicţie cu angajamentul din 2010 al ministrului de finanţe George Osborne privind «cea mai radicală agendă de transparenţă văzută vreodată de Marea Britanie»“, afirmă parlamentarul britanic Michael Meacher. Conferinţa este, în opinia acestuia, „o cabală antidemocratică privată a liderilor capitalismului occidental, care se întâlnesc în secret pentru a-şi menţine puterea şi influenţa departe de atenţia publică“.

    Dar, ca să fim cinstiţi, este „vigilenţa publică“ necesară atunci când politicienii sunt ascunşi bine cu atât de mulţi membri ai conducerii băncii americane JP Morgan? Întotdeauna directorul general al grupului petrolier BP este prezent ca să se asigure că reprezentanţii poporului nu sunt supuşi la prea mult lobby. Iar dacă acesta nu este prezent, atunci se află la faţa locului măcar un preşedinte al Novartis, Zürich Insurance, Fiat sau Goldman Sachs, notează The Guardian.

    Anul 2013 a adus însă un pic mai  multă „atenţie“ pentru Bilderberg. La presiunea jurnaliştilor şi activiştilor au fost făcute concesii: pentru prima dată în 59 de ani a existat un birou de presă – neoficial, format din „voluntari“. În 2009, când conferinţa a fost organizată în Grecia, au fost doar câteva zeci de privitori, hărţuiţi şi arestaţi de poliţie. Anul acesta a adus o zonă special amenajată pentru presă, persoane de legătură din partea poliţiei, toalete portabile, o camionetă cu gustări, un colţ pentru vorbitori – toate ingrediente ale unui altfel de Bilderberg.

    Bilderberg – o operă caritabilă. Nota de plată a conferinţei şi măsurilor extreme de securitate sunt suportate în Marea Britanie de organizaţia de caritate, înregistrată oficial Asociaţia Bilderberg. Răspunsul la întrebarea privind finanţarea a venit într-un fişier PDF transmis de grupul de hackeri Anonymous. Asociaţia a acoperit „costurile considerabile“, inclusiv pentru cazare, iar în cazul unor delegaţi şi pentru transport, când conferinţa se desfăşoară în Marea Britanie. Este de presupus că organizaţia caritabilă plăteşte şi contractul uriaş cu firma de securitate G4S, scrie publicaţia britanică. Din fericire, asociaţia caritabilă primeşte donaţii consistente din partea unor binevoitori precum Goldman Sachs şi BP. Scopul caritabil al organizaţiei britanice este „educarea publicului“. Astfel, conducerea acesteia organizează conferinţe şi întâlniri în Marea Britanie şi în alte ţări, iar ulterior difuzează rezultatele acestora prin publicarea de rapoarte sau alte mijloace. „Într-un mod inteligent, organizaţia caritabilă difuzează aceste rezultate ţinându-le departe de opinia publică şi presă“, afirmă The Guardian.

  • Ponta îi răspunde şefului ANRE: Să îşi facă treaba şi să ne dea sfaturi mai puţine!

     “Toată lumea e foarte bună la dat sfaturi. Domnul preşedinte de la ANRE e bun la sfaturi. Eu aştept de la el să aibă grijă să aplice regulile europene, că încă la ANRE văd că, în afară de energie eoliană, ei nu ştiu altceva. Să îşi facă treaba şi să ne dea sfaturi mai puţine !”, a spus Ponta.

    Autorităţile trebuie să fie preocupate în special de creşterea veniturilor populaţiei, nu de menţinerea la un nivel jos, pe baze “nesustenabile”, a preţurilor energiei, a declarat, miercuri, preşedintele ANRE, Niculae Havrileţ, la conferinţa “MEDIAFAX Talks about Energy”.

    “Este preţul energiei prea mare sau veniturile prea mici? (…) În mod normal, guvernele ar trebui să se îngrijească mai degrabă de creşterea veniturilor populaţiei, iar nu de menţinerea la un nivel jos, pe baze nesustenabile, a preţurilor energiei. Preţurile mici ale energiei îi avantajează doar pe consumatorii cu venituri mari”, a afirmat şeful Autorităţii Naţionale de Reglementare în domeniul Energiei (ANRE).

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Regele escrocilor vorbeşte din închisoare: „La naiba cu victimele mele! I-am dus în spate 20 de ani şi acum am luat 150 pentru ei”

    “LA ÎNCEPUT LUCRAM CA FUNCŢIONAR ÎN COMISARIATUL ÎNCHISORII. ACUM M-AU PUS SĂ AM GRIJĂ DE TELEFOANE ŞI CALCULATOARE”, se plânge Madoff într-o convorbire telefonică cu CNN Money de la penitenciarul din statul Carolina de Nord unde ispăşeşte o pedeapsă de 150 de ani, echivalentă cu închisoarea pe viaţă.
    Strâmtorat, Madoff a fost nevoit să sune cu taxă inversă pentru a vorbi cu jurnaliştii. Fost investitor respectat, el reclamă că jobul la care a fost repartizat constă în curăţarea şi întreţinerea telefoanelor şi calculatoarelor, fără a presupune expertiză tehnică.

    În vârstă de 75 de ani, deţinutul #61727-054 de la Complexul Federal de Corecţie Butner a fost închis până în anul 2139, după ce a pledat în 2009 „vinovat„ într-o fraudă de tip piramidal de 17,5 miliarde de dolari, desfăşurată în cursul a 20 de ani, timp în care mii de investitori, de la persoane particulare la fonduri de pensii, şi-au pierdut averile şi proprietăţile.

    La închisoare, Madoff spune că lucrează „câteva ore pe zi„, iar în restul timpului se luptă cu mustrările de conştiinţă.
    „De obicei mă trezesc la 4:30 dimineaţa pentru că nu pot să dorm„, afirmă condamnatul.
    Închis într-o secţie de securitate medie, condiţiile din penitenciar nu îi priesc fostului miliardar. După ce schema Ponzi masivă pe care a coordonat-o a fost dezvăluită în 2008, Madoff şi apropiaţii săi au pierdut majoritatea proprietăţilor, inclusiv un penthouse de 7 milioane de dolari situat în Manhattan, o casă de vacanţă în Montauk, New York, locuinţe în Florida şi Franţa şi iahtul denumit „The Bull„ (taurul – n.r.).

    Madoff a încercat din greu să-şi izoleze familia de consecinţele faptelor sale, însă nu a reuşit. În 2010, fiul său cel mare Mark s-a spânzurat la aniversarea a exact doi ani de la arestarea tatălui. „Sunt responsabil pentru moartea fiului meu Mark şi îmi este foarte, foarte greu. Trebuie să trăiesc cu asta. Să trăiesc cu remuşcările, cu durerea pe care am provocat-o familiei mele, dar şi victimelor„, se plânge Madoff.

    FRATELE SĂU, PETER MADOFF, ÎN VÂRSTĂ DE 67 DE ANI, ISPĂŞEŞTE O PEDEAPSĂ DE 10 ANI ÎNTR-UN PENITENCIAR FEDERAL DE SECURITATE MEDIE DIN CAROLINA DE SUD, vinovat pentru muşamalizarea escrocheriei timp de mai mulţi ani. „Evident, cea mai mare durere este că sunt departe de familia mea. Am o căsnicie de 50 de ani, suntem foarte apropiaţi”, spune Bernard. Madoff povesteşte că totul a început în 1987, cu crahul din „Lunea Neagră„, o cădere abruptă a bursei de la New York care i-a afectat grav afacerile, după care nu a mai reuşit să îşi revină. Fostul manager de investiţii susţine că atunci a transformat pentru prima dată clienţii în victime, insistând însă că nu a avut intenţia ca situaţia să se prelungească.

    „Sigur că nu am avut niciodată intenţia să se întâmple aşa ceva. Credeam că voi face faţă, că situaţia este numai temporară, însă a devenit din ce în ce mai rău şi nu am avut curajul să recunosc ceea ce am făcut. S-a creat o problemă gravă”, îşi aminteşte el. Multe dintre victimele „problemei majore” a lui Madoff au arătat deschis că doresc ca acesta să sufere în spatele gratiilor. Însă Mike De Vita, consultant în afaceri care şi-a pierdut o parte din avere în schema Ponzi descoperită de autorităţi în 2007, consideră că viaţa pe care o duce acum fostul investitor „este chiar bună, din anumite puncte de vedere”. De Vita nu crede că Madoff are într-adevăr remuşcări, nici măcar în privinţa familiei, şi crede că mustrările de conştiinţă invocate de acesta sunt vorbe goale.

  • Kelemen: Rolul poliţiei politice a fost preluat de anumiţi procurori, în special de DNA

     “Din 2005 – 2006 încoace au fost cazuri unde noi am observat o transformare perversă la nivelul poliţiei politice de până în 1989. A fost preluat acest rol de anumiţi procurori şi în special de DNA. Am constatat că, de foarte multe ori, deciziile vizau drepturile minorităţilor naţionale, inclusiv folosirea limbii materne în administraţia locală, simbolurile comunităţilor locale şi naţionale şi multe aspecte, inclusiv retrocedarea proprietăţilor.

    De aceea am spus că este o transformare perversă, fiindcă nu mai este poliţie politică. Deciziile justiţiei nu se comentează, dar prin aceste decizii au fost lezate de foarte multe ori drepturile minorităţilor naţionale”, a spus Kelemen.

    Întrebat dacă este sau nu întâmplătoare reţinerea de către DNA a preşedintelui Consiliului Judeţean Harghita, Borboly Csaba, liderul UDMR a afirmat că nu crede că acţiunea a fost întâmplătoare.

    El a adăugat că decizia Curţii de Apel Târgu Mureş, de cercetare în libertate a lui Borboly, este una “corectă şi justă”.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Vânzările din comerţ au scăzut în martie, în special la carburanţi

    n luna martie 2013, volumul cifrei de afaceri din comerţul cu amănuntul (cu excepţia comerţului cu autovehicule şi motociclete) a crescut faţă de luna precedentă ca serie brută cu 13,6%, iar ca serie ajustată în funcţie de numărul de zile lucrătoare şi de sezonalitate a scǎzut cu 0,6%.

    Evoluţia brută s-a datorat creşterii comerţului cu amănuntul al carburanţilor pentru autovehicule în magazine specializate (+18,1%), vânzărilor de produse nealimentare (+13,6%) şi vânzărilor de produse alimentare, băuturi şi tutun (+10,8%).

    Volumul cifrei de afaceri pentru comerţul cu amănuntul (cu excepţia comerţului cu autovehicule şi motociclete), serie ajustată în funcţie de numărul de zile lucrătoare şi de sezonalitate, în luna martie 2013, comparativ cu luna precedentă, a scăzut pe ansamblu cu 0,6%, din cauza scăderii vânzărilor de produse alimentare, băuturi şi tutun (-1,1%). Creşteri s-au înregistrat la vânzările de produse nealimentare (+1,9%) şi în comerţul cu amănuntul al carburanţilor pentru autovehicule în magazine specializate (+0,5%).

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Cele mai puternice companii de mercenari din lume

    ÎNTRE ACESTE CONFLICTE AU EXISTAT DIFERENŢE, dar toate au avut ceva în comun: la un anumit moment una dintre părţi a vrut să aibă mai multe trupe. Majoritatea conflictelor ajung în cele din urmă să depindă de numărul de oameni şi de arme la sol. Astfel că, atunci când comandanţii îşi formează trupele, de obicei caută soldaţi profesionişti, care ştiu să lupte, potrivit Business Insider. Adeseori pentru un preţ destul de ridicat. Ideea de mercenar ar putea părea, la prima vedere, un pic învechită în secolul 21. Dar forţele de acest fel fac diferenţa şi sunt în multe cazuri tot ce stă între un conducător şi eşec sau, dimpotrivă, victorie.

    O PIAŢĂ DE 100 DE MILIARDE. În 2010, 58 de companii private de securitate au semnat un cod internaţional de conduită, care le obligă să respecte drepturile omului şi legislaţia internaţională în privinţa acţiunilor umanitare. Potrivit portalului SwissInfo, în ianuarie 2013, numărul companiilor ce s-au angjat să respecte acest cod a ajuns la 592, iar piaţa serviciilor militare private este evaluată în prezent la circa 100 de miliarde de dolari pe an.

    Încă din anii ‘90, SUA au privatizat anumite funcţii militare, pentru a permite mercenarilor să ia locul trupelor convenţionale. Aceştia sunt folosiţi drept combatanţi, pentru pregătire, consiliere, securitatea persoanelor, expertiză tehnică, strângerea de informaţii, transport, dar şi alte activităţi. Începând cu anii ‘90, odată cu reducerea numărului de trupe a crescut personalul contractorilor militari privaţi. În teatrele de război, raportul dintre trupele private şi cele ale statelor a înregistrat o ascensiune dramatică. În 1991, în timpul războiului din Golf, raportul era de 1 la 50. În 1999, în conflictul iugoslav acelaşi raport er de 1 la 10, în timp ce în 2003 în Irak s-a ajuns ca mercenarii companiilor private să reprezinte cea mai mare forţă după armata SUA.

    Mercenarii au fost folosiţi şi în numeroase războaie civile, în ţări precum Angola, Sierra Leone, Balcani, Papua Noua Guinee. Care sunt cele mai mari companii de mercenari din lume?

    GIGANTUL G4S,  AL DOILEA MARE ANGAJATOR PRIVAT DIN LUME. G4S, companie listată la bursă, este, cu 625.000 de angajaţi, al doilea mare angajator din lume după retailerul american Wal-Mart. O parte a operaţiunilor companiei sunt activităţi de asigurare a securităţii unor bănci, închisori sau aeroporturi, însă G4S joacă un rol important şi în zone de criză la nivel global. În 2004, G4S a preluat Armorgroup, companie ai cărei 9.000 de angajaţi asiguraseră protecţia a circa o treime din convoaiele nemilitare din Irak. Compania este cunoscută şi pentru petrecerile tumultoase şi pentru că ar fi avut pe statele de plată inclusiv lideri de grupări militare din Afganistan.
    Grupul rezultat în urma fuziunii este prezent în peste 125 de ţări, inclusiv unele dintre cele mai periculoase regiuni din Africa şi America Latină, unde oferă agenţiilor guvernamentale şi companiilor private forţe de securitate greu înarmate, servicii de curăţare de mine, strângere de informaţii militare şi pregătire.
     

  • Germanii cumpără tot mai multe case în Italia, profitând de problemele fianciare ale italienilor

     Vânzările de prorietăţi rezidenţiale au scăzut în Italia cu 26% anul trecut, la 88,1 miliarde de euro, ca urmare declinului creditării ipotecare, pe fondul a doi ani de recesiune şi al incertitudinilor legate de taxe, potrivit Bloomberg.

    Achiziţiile străinilor de case reprezentând a doua reşedinţă au avansat cu 14% anul trecut. Cumpărătorii din afara Italiei au cheltuit 2,1 miliarde de euro, potrivit datelor institutului de cercetare Scenari Immobiliari.

    Germanii, lideri în topul clienţilor străini încă din 2009, au acoperit aproape 40% din totalul achiziţiilor, urmaţi de britanici, cu 18%, şi de ruşi, cu 13%.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Altfel de lumină

    Primăvara ploioasă, în metrou, cu miros nesuferit de câine ud şi cu lume multă, mai încruntată decât de obicei. Pe scaunul din faţa mea stă un tip mare, puţin îngândurat, cu pantofi butucănoşi, din aceia ieftini, luaţi din piaţă, cu talpa groasă şi cu nişte ornamente creţe, cam urâte.

    Pantaloni cu genunchi, dar curăţei, mâini zdravene şi muncite. Lângă el o femeie subţire, cu un aer liniştit, mai degrabă tânără, tinereţea aceea fără vârstă, valabilă şi la 50 de ani. Fustă gri şi haină mai degrabă de muşama.La o zguduitură a vagonului s-au privit şi atunci am realizat că sunt împreună; privirea ei s-a luminat frumos, s-a uitat la el cumva special, fără să zâmbească, dar curat, limpede. Pentru o secundă şi el a părut mai puţin încruntat şi i-au sclipit şi lui ochii. Au comunicat şi, timp de o secundă, şi-au spus cât într-un roman gros. Mi-a făcut bine privirea aceea a lor, o regăsesc din ce în ce mai rar, pe stradă
    sau aiurea; o fărâmă am păstrat-o, iar pe cei doi i-am trecut în lista mea de învingători mărunţi – se aveau unul pe celălalt, adică stăpâneau toată lumea.

    Doi. Hotel scorţos, de superlux, unde se ţine o adunare despre viitorul satului românesc după aderarea la Uniunea Europeană. Normal, lipsesc ţăranii şi nu a fost invitat nici măcar unul sau doi primari de sat; sunt prezenţi însă oficiali de la Comisia Europeană, cercetători, sociologi, ceva ziarişti.

    Pe rândul al doilea de scaune stau două Costume Negre cu Cămăşi Albe şi Cravate Grena şi cu Pantofi cu Botul Ascuţit Foarte, Foarte Lucioşi, despre care îmi dau seama mai târziu că au funcţii la un minister şi la Preşedinţie. Costumul de la minister a stat liniştit, a ascultat părerile vorbitorilor despre satul românesc, s-a cerut la tribună şi a vorbit şi el ceva, pe urmă a plecat. Costumul de la Preşedinţie a ascultat şi el atent şi a vorbit, dar de pe scaun. A atras atenţia asupra faptului esenţial că, în legătură cu satul românesc şi cu integrarea în Unuinea Europeană, ne aflăm într-o stare de “asimetrie de atenţie”.

    Pe urmă a plecat.Cum stăteam mai în spate, nu-i văzusem până atunci ochii; nu i-am văzut nici după ce s-a ridicat şi a plecat, pentru că avea ochelari negri. Lumina de pe candelabrele scumpe s-a reflectat o fracţiune de secundă în lentilele negre.
    Trei. Margine prăfuită de capitală europeană şi un taxi cam rablagit, condus de un tip solid, ras în cap şi cu cămaşă în pătrăţele. Mă ceartă că am urcat în faţă, dar il ignor; mă ceartă în continuare pentru că i s-a părut că vreau să trântesc uşa, de care, de altfel, nici nu mă atinsesem încă. A închis el uşa. Obosit de ceartă, taximetristul meu a tăcut preţ de câţiva kilometri.

    Dar nu mulţi. “Ce ne facem, dom’le, cu Băsescu ăsta?”, mă întreabă la un moment dat, asta după ce şi-a dat seama că lucrez prin presă. Nu m-a lăsat să-mi declin competenţa în legătură cu modul de întrebuinţare al preşedintelui şi a continuat, fără punct şi virgulă, dar cu intonaţii pline de năduf să mă informeze în legătură cu starea drumurilor, cu vilele construite nu ştiu pe unde, cu modul în care se descurca el odată şi cu modul în care unii au pus stăpânire pe unele spaţii comerciale şi cum respectivele spaţii comerciale îşi schimbă oferta – prea des pentru puterea de înţelegere a omului meu. Întrebarea retorică “…păi ştii dumneata?…” se repeta destul de des; la întrebarea mai puţin retorică “…păi ştii dumneata cât costă kilu de slănină?…” am ajuns la gară şi a trebuit să-l determin să oprească pentru a coborî, în sfârşit.

    Taximetristul a coborât ca să deschidă portbagajul; am profitat de momentul de tăcere pentru a-i comunica că ştiu cât costă kilu de slănină şi că, fără nicio legătură cu toate cele pomenite, cred că lui o să-i fie tot mai greu, în continuare. Am prins în ochii lui o lumină derutată, nu ştiu dacă era în legătură cu slănina sau cu bacşişul lăsat.

     

  • Ambasadorul Franţei: România are un sistem educativ extrem de performant. Problema este abandonul şcolar

     Ambasadorul Franţei în România, Philippe Gustin, a declarat, marţi, într-o conferinţă de presă la Târgu Mureş, comentând afirmaţiile ministrului Muncii, Mariana Câmpeanu, potrivit cărora soluţia găsită de Franţa pentru romi – de a le da o sumă de bani pentru a reveni în ţara de origine – nu va rezolva niciodată problema, că această măsură a fost stopată la începutul anului.

    “Am lucrat cu doamna Câmpeanu şi am încetat de la 1 ianuarie această măsură. Noi am închis această măsură împreună cu doamna Câmpeanu şi Guvernul român şi am propus un proiect alternativ – am fost şi la Mehedinţi şi Craiova – de a sprijini populaţia romă care vrea să revină în România. Îmi permit un scurt mesaj: România nu este o ţară subdezvoltată în termeni de educaţie. Aveţi un sistem educativ care este extrem de performant, în special pentru crearea elitelor, din păcate aţi pierdut un milion de elevi. În turul meu prin România vizitez aceste şcoli. Am fost profesor şi văd şcoli care permit sprijinirea elevilor.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro