De voie-de nevoie, actori, regizori sau dramaturgi au dezvoltat în paralel cu abilităţile artistice şi aptitudini antreprenoriale. Lipsa unui spaţiu în care să creeze, dar şi necesitatea susţinerii activităţii lor şi a tinerilor absolvenţi i-au determinat să îşi construiască propriile spaţii de creaţie. Dacă odinioară acestea erau ascunse în apartamente sau cafenele, în prezent reprezintă spaţii generoase, în care investiţiile sunt de ordinul sutelor de mii de euro.
„E scump să faci un teatru, mult mai scump decât m-am aşteptat eu – am pornit de la o idee şi am ajuns la o cu totul alta”, descrie râzând actorul Bogdan Dumitrache investiţia de circa 200.000 de euro în proiectul Apollo111. Potrivit descrierii actorului-antreprenor, cunoscut mai ales pentru rolurile sale din filme precum Sieranevada, Poziţia copilului, Loverboy, În derivă, Trafic – Apollo111 este un hub cultural. Întins pe un spaţiu de 850 mp, cu înălţime de 5 m, Apollo111 va avea o sală de teatru, care ocupă o jumătate din suprafaţă; cealaltă jumătate va fi împărţită între un bufet care deserveşte teatrul şi o zonă de birouri – pentru agenţia de casting, o sală de repetiţii, rezidenţe artistice etc. Spune că mare parte din investiţia de 200.000 de euro sunt banii săi şi ai asociaţilor săi; ceilalţi trei cofondatori sunt regizorul Călin Netzer, producătorul de filme şi proprietarul Multimedia Est, Dragoş Vîlcu, şi Cătălin Rusu, care este director de creaţie şi CEO al firmei Rusu-Borţun. Pentru finanţare, spune Dumitrache, „am bătut din uşă-n uşă, din proiect în proiect” şi au reuşit astfel să obţină o linie de credit nerambursabilă prin programul Ministerului Economiei Comerţ 2016 pentru IMM-uri; la acestea se adaugă şi un parteneriat cu BRD.
Povesteşte că ideea dezvoltării unui astfel de spaţiu i-a venit în urmă cu mai bine de trei ani, iar proiectul urmează să fie lansat luna aceasta, doar căutarea spaţiului potrivit a durat mai mult de doi ani; a fost ales un spaţiu în zona Piaţei Universităţii din Bucureşri, în Palatul Universul, o clădire cu o istorie ce începe la 1900, odată cu redactarea unuia dintre primele şi cele mai cunoscute ziare din România.
Următoarea etapă s-a dovedit a nu fi deloc mai uşoară; amenajarea spaţiului s-a prelungit cu şapte luni faţă de previziuni, din cauza consolidărilor şi a soluţiilor de siguranţă pe care le avea de implementat. De altfel, Dumitrache spune că existenţa a multe teatre independente în Bucureşti aflate în spaţii nepotrivite este unul dintre aspectele care i-au inspirat să creeze acest loc. „Senzaţia mea este că mişcarea independentă devine din ce în ce mai puternică, au apărut multe locuri în care se joacă, multe trupe, ceea ce a generat un public nou, dar locaţiile în care se desfăşoară aceste spectacole nu sunt optime; publicului i-au crescut aşteptările, cred că este nevoie de un spaţiu ceva mai bun pentru teatru.”
Au folosit linia dedicată IMM‑urilor de la Ministerul Economiei pentru achiziţia echipamentelor de care aveau nevoie, mai cu seamă instalaţia tehnică a teatrului, spre care au fost direcţionaţi aceşti bani. Cea mai mare parte din investiţie a fost absorbită însă de soluţiile de securitate implementate. „Contextul este este de aşa natură, încât, la nivel de proiectare, se supralicitează pentru că toată lumea este speriată. A fost un meci greu pentru mine să dimensionez corect, pentru că proiectanţii voiau să facă instalaţii mult mai mari decât necesarul meu.” Spune că instalaţiile constau în motoare enorme de presurizare, căi de evacuare asigurate la foc, pereţi rezistenţi la foc vreme de 90 de minute; aceste „detalii” au atras cea mai mare parte din bani.
Dumitrache este încrezător în ce priveşte amortizarea investiţiei: „Produsul cultural poate angrena în jurul lui foarte multe alte surse de venit; este folosit ca o momeală, ca un mijloc de a atrage oamenii. În jurul lui se pot dezvolta foarte multe lucruri”. Concret, vrea să construiască o afacere care se va susţine singură şi nu doar din teatru; cheltuielile spaţiului vor fi împărţite între cele trei entităţi în care este împărţit spaţiul. „Cheltuielile de întreţinere vor fi echilibrate şi uşor de susţinut, barul va fi o sursă separată de venit; sala poate fi monetizată, fiind modulară, şi poate fi folosită în mai multe scopuri.“ Astfel, pe lângă preţul biletelor la spectacole, de 65 de lei, sala poate găzdui evenimente private. Tot aici pot avea loc cursuri de actorie, care să se încheie cu un spectacol. În plus, teatrul va avea şi un magazin de suveniruri.
Spectacolele în cadrul Apollo111 sunt organizate în trei stagiuni: cea principală, de seară, una pentru copii şi alta de tineri sub 35 de ani. În ce priveşte funcţionarea teatrului, cei cinci parteneri şi-au propus ca în fiecare an producţiile realizate să fie coordonate de câte un director artistic, care va aduce o propunere de concept care să subordoneze cinci producţii. Primul director artistic va fi chiar Dumitrache, iar conceptul pe care l-a ales a fost îmbinarea dintre teatru şi film. „Am ales un exerciţiu interdisciplinar teatru film pentru primul an în care vreau să amestec cele două lumi, fie montez un scenariu de film, fie montez cu un regizor de film, fie filmez ceea ce montează un regizor de teatru, depinde de tipul exerciţiului.” Anul viitor, directoratul artistic va fi preluat de regizorul Radu Afrim, iar peste doi ani, i-l va propune dramaturgului Mimi Brănescu. „Nu reinventăm roata, idei am cules cam de peste tot; am ajuns la această formulă după o vreme împreună cu partenerii mei – într-un fel e aşa ca în actorie – eu ca actor găsesc foarte dificil să caut mai întâi forma şi apoi să o umplu; caut mai întâi conţinutul, iar conţinutul pe care îl găsesc îmi generează forma”, descrie el modul în care a ajuns la conceptul de funcţionare a spaţiului, printr-o analogie cu activitatea de actor. De altfel, Bogdan Dumitrache spune că aptitudinile sale antreprenoriale s-au dezvoltat în paralel cu cele artistice, vrând-nevrând. „Nu-i uşoară viaţa de actor şi tot timpul am fost obligat să mai fac ceva ca să pot supravieţui; de aici mi-au venit aceste abilităţi, întotdeauna am avut ba un bar, ba agenţia de casting”, îşi descrie el evoluţia glumind.
