Tag: renuntare

  • Cum a reuşit o moldoveancă de 33 de ani să vândă plăcinte de 600.000 de euro anul trecut

    „Sunt moldoveancă de la Soroca, de pe malul Nistrului”, se prezintă tânăra antreprenoare. „Lucrez la o transformare treptată din «moldoveancă», aşa cum mi se spunea în 2012, la «moldoveanca de la Cuptorul Moldovencei», aşa cum încep oamenii să-mi spună.”

    Nicoleta Hriţcu este absolventă a două facultăţi, respectiv Facultatea de Economie şi Administrarea Afacerilor din cadrul Universităţii „Al.I. Cuza” şi Facultatea de Teatru, la Universitatea de Arte „George Enescu”, ambele în Iaşi. Ea îşi aminteşte momentul în care a ales calea antreprenoriatului: „Aveam 30 de ani, un copil, avusesem câteva joburi la care nu făcusem performanţă şi ştampila cu minimul pe economie, pe care mi-o puneau pe masă toţi potenţialii angajatori. Cu toate astea, nu mă descurajasem, aveam o părere bună despre mine”, povesteşte ea. „Rezultatele tot întârziau să apară, experienţele mele ca angajat de până atunci s-au dovedit a fi controversate. Fiecare colaborare începea extraordinar. Angajatorii mei aveau adesea aşteptări mari în ceea ce mă priveşte, iar eu, de asemenea, porneam la drum cu un entuziasm debordant şi multe, multe idei, la care se adăuga dorinţa de a schimba lumea. Până la final însă, nu reuşeam să conving pe nimeni, lumea rămânea neschimbată, iar eu sfârşeam prin a arăta, probabil, precum Don Quijote.”

    Prin urmare, a decis să rişte şi să investească propriile resurse financiare într-un nou business. „Am muncit, însă nu oricum, ci respectând regulile jocului în care mă aventuram. La momentul respectiv aveam o idee care prindea din ce în ce mai mult viaţă. Îmi doream să fac ceva mai bine decât vedeam că se face deja, altfel decât o făceau companiile care aveau să fie viitorii mei competitori. Aşa am ajuns să mă poziţionez în piaţă cu un criteriu concret: gustul”, povesteşte Nicoleta Hriţcu. A făcut un plan, fiind în primă fază sprijinită financiar de familie, iar apoi a făcut rost şi de finanţare externă.

    Antreprenoarea spune că în 2012, când a început businessul, concurenţa în domeniu nu era atât de serioasă ca acum. „Între timp, piaţa s-a mai aglomerat. Chiar şi aşa, sunt câţiva jucători importanţi care îşi fac bine treaba, gândesc lucrurile pe termen lung, au viziune şi e o reală plăcere să-i urmăreşti. Însă eu sunt de părere că încă mai este loc de surprize.” Odată cu creşterea puterii de cumpărare în România, crede ea, s-a schimbat şi comportamentul de consum, astfel că oamenii au început să iasă în oraş din ce în ce mai des. „Consider că în prezent piaţa încă nu este satisfacută pe toate segmentele. Mai ales în Iaşi, unde oferta nu este foarte puternică, fie că vorbim despre fast-food, restaurante gourmet, patiserii şi cofetării. Celelalte oraşe mari, cum ar fi Cluj, Timişoara şi mai ales Bucureşti, ne-au luat-o înainte în multe aspecte: diversitate, calitate, creativitate, design şi chiar unicitatea ofertelor.” Piaţa alimentaţiei publice este una dintre cele mai dinamice industrii, spune tânăra antreprenoare. „Este foarte primitoare, dar şi cea mai controversată. Iartă greu greşelile şi consecinţele pot fi însemnate. Cred că oricine poate intra în această industrie, sunt însă foarte puţini cei care reuşesc să construiască reale poveşti de succes.”

    Nu se plânge de birocraţie, de impozite prea mari sau de taxe. „Nu pot, pentru că am creat şi dezvoltat o afacere sănătoasă, care funcţionează bine chiar şi în cadrul legal şi fiscal din România”, comentează antreprenoarea. „Nici finanţarea nu a fost niciodată pentru noi o problemă. Sunt foarte multe locuri de unde îţi poţi lua resursele băneşti necesare. Sunt adepta ideii «cine caută, găseşte», însă nu înainte de a te asigura că ştii ce vrei, ai un plan bun şi, desigur, referinţe bune.”

    Nicoleta Hriţcu spune că nu s-a lovit de prejudecăţile care uneori urmăresc doamnele din business, dar drumul său în afaceri nu a fost lipsit de probleme. „Nu pot să spun că am avut probleme cu prejudecăţi legate de faptul că sunt femeie. Mai degrabă vârsta mi-a dat de furcă”, spune ea. „Când intram în contact cu potenţialii colaboratori sau cu reprezentanţi ai instituţiilor statului, le stârneam şi un zâmbet în colţul gurii, a neîncredere. Nu ştiu dacă şi în celelalte oraşe mari din ţară, precum în Capitală, se întâmplă la fel, dar la Iaşi sunt foarte multe femei antreprenor şi toate se simt foarte bine în pielea lor. La fel şi eu. Sunt însă probleme pe care le-aş menţiona, mai ales încercările de a împăca munca şi viaţa de familie.”

    În prezent, Cuptorul Moldovencei are 26 de angajaţi şi planurile vizează angajarea altor 7-8 persoane. „În 2012, când am început businessul, eram doar doi angajaţi: eu şi un patiser. În 2013, eram cinci, apoi a crescut echipa progresiv: în 2014 eram 9 persoane, în 2015, 15, în 2016 am depăşit numărul de 20 de angajaţi. În 2017 preconizez că vom avea 30-35 de angajaţi”, notează Nicoleta Hriţcu. La ora actuală, antreprenoarea gestionează un laborator şi trei puncte de desfacere. Un nou laborator şi un alt punct de desfacere se află în amenajări; va ajunge astfel să controleze două laboratoare specializate: unul pentru patiserie şi unul pentru produsele de cofetărie, şi patru magazine proprii în Iaşi. Obiectivul general pentru Cuptorul Moldovencei este unul simplu: dorinţa ca produsele lor să ajungă la un număr cât mai mare de persoane, cu un preţ corect, afirmă antreprenoarea. Anul trecut, Cuptorul Moldovencei a raportat o cifră de afaceri de aproape 600.000 de euro, iar pentru 2017 Nicoleta Hriţcu şi-a stabilit ca obiectiv venituri de 800.000 de euro.

    Atunci când vorbeşte despre Cuptorul Moldovencei, spune că  îi este greu să cuantifice succesele, pentru că, argumentează ea, motorul afacerii nu a fost câştigul financiar, ci recunoaşterea propriei sale puteri de a construi ceva adevărat, valoros, dar şi cu extrem de multă responsabilitate faţă de toţi cei implicaţi. „Aşa am început, aşa funcţionăm şi acum. Pe traseu, am văzut şi potenţialul pe care îl are piaţa – mai mare decât mă aşteptam eu. Aşa am crescut din 2013 şi până în prezent deopotrivă cifra de afaceri, numărul de angajaţi, profitul. Şi nu ne oprim aici.”

  • De ce vrea cel mai mare producător de ţigarete din lume ca românii să renunţe la fumul de ţigară

    Totuşi, renunţarea la ţigările convenţionale a tuturor fumătorilor de pe plan local reprezintă principalul obiectiv al lui Branislav Bibic, Director general al Philip Morris România de jumătate de an. Care sunt paşii pe care îi face în această direcţie?

    “Visul meu numărul 1 este să îi convertesc pe toţi fumătorii din România la IQOS şi nu glumesc când spun acest lucru: este ultimul gând cu care adorm şi primul cu care mă trezesc dimineaţa”, descrie Branislav Bibic, director general al companiei Philip Morris, principala sa preocupare de la preluarea mandatului din România, în cadrul evenimentului Meet the CEO. Philip Morris International (PMI) este prezentă pe piaţa locală prin două entităţi juridice: Philip Morris Trading S.R.L. şi Philip Morris România S.R.L.

    Acestea au înregistrat în 2015, cel mai recent an pentru care există informaţii publice disponibile, venituri cumulate de aproximativ 2,4 miliarde de lei şi un profit net de circa 50 de milioane de lei; peste 800 de angajaţi lucrează în cele două companii. Philip Morris ocupă locul trei într-o piaţă estimată de Business Magazin la 3,5 miliarde de euro (după multinaţionala britanică British American Tobacco, cu afaceri cumulate de 1,65 mld. euro în 2015 şi Japan Tobacco International, cu afaceri de 879 mil. euro în 2015). Industria este al doilea cel mai mare contributor la bugetul de stat şi printre cele mai importante în ceea ce priveşte exporturile (exportul de ţigări a crescut de aproape 10 ori în ultimul deceniu şi se apropia anul trecut de 1 miliard de euro).

    Producătorul de ţigarete, care are în portofoliu mărci ca Marlboro şi L&M, este prezent pe plan local încă din 1993, perioadă în care Branislav Bibic nu îşi începuse încă parcursul profesional în cadrul companiei. „Vin din Croaţia, am studiat diferite lucruri: de la inginerie mecanică la studii europene, administrarea afacerilor, iar acum conduc afacerea Philip Morris din România”, îşi trasează, în câteva linii, Branislav Bibic povestea carierei. Iar dacă mai demult se autocaracteriza drept un „social smoker”, acum este un utilizator social de IQOS, dispozitivul din categoria celor cu potenţial de risc redus, care reprezintă principalul pariu al companiei americane pentru viitor.

    Coincidenţele au marcat cariera lui Branislav Bibic, după cum mărturiseşte înainte de începerea evenimentului Meet the CEO, aspect pe care îl demonstrează apoi în povestea sa profesională; tot coincidenţele l-au adus în câteva dintre cele mai frumoase oraşe europene. „Nu m-am gândit niciodată la cât de frumos este un loc, am căutat mereu oportunităţi de carieră interesante, care aduceau provocări; totuşi, probabil că nu am fost întotdeauna strategic în ceea ce priveşte dezvoltarea mea profesională.” Branislav Bibic este originar din oraşul Zadar de pe coasta dalmată croată.

    Pe la mijlocul anilor ’90, când îşi finaliza studiile de inginerie mecanică la o universitate din Zagreb, a plecat în Viena să lucreze la un proiect ştiinţific la Institutul de Termodinamică, ce aparţinea de Universitatea Tehnică din Viena, ca urmare a pasiunii sale pentru termodinamică. În acea perioadă a avut şi primul loc de muncă, într-o funcţie de vânzări în turism. După ce şi-a terminat proiectul de diplomă şi a mai lucrat câţiva ani în turism, a ajuns în oraşul belgian Bruges, cu o bursă de studii în domeniul ştiinţelor europene în cadrul unui program masteral în Colegiul Europei (colegiu belgian cu două campusuri, în Bruges, Belgia, şi în Varşovia, Polonia). După absolvirea studiilor de Integrare Economică Europeană, s-a angajat într-o fundaţie politică din Croaţia; a lucrat aici câţiva ani, iar de acolo a făcut pasul spre Parlamentul croat, unde a rămas pentru o perioadă scurtă de timp. Trecerea în lumea corporate a făcut-o printr-un post în cadrul multinaţionalei croate din FMCG Atlantic Group, de unde a făcut apoi pasul spre Philip Morris.

    Branislav Bibic şi-a început cariera în industria tutunului în urmă cu un deceniu, iar traseul său spre funcţia de CEO a fost unul atipic: a început în funcţia de corporate affairs manager pentru Croaţia, Slovenia şi Bosnia, după câţiva ani s-a mutat în centrul de operaţiuni din Lausanne, ca manager regulatory affairs pentru regiunea EEMA (Europa de Est, Orientul Mijlociu şi Africa). Următorul pas a fost promovarea în funcţia de director affairs pentru regiunea Europa Centrală Sud, după aproximativ un an, iar în 2012 a preluat primul rol de general manager, pentru Philip Morris Croaţia. Trecerea la conducerea pieţei croate a fost cea mai mare schimbare, dar şi cea mai dificilă şi frumoasă din cariera lui. „Aveam foarte puţină experienţă comercială pe atunci, aşadar a trebuit să învăţ multe foarte rapid şi a trebuit să am multă încredere în oamenii din jurul meu, dar a fost foarte important, probabil a fost jobul de care m-am bucurat cel mai mult până acum, după rolul pe care îl am acum, din România.”

  • Novak Djokovic a renunţat la colaborarea cu întregul său staff înaintea turneului de la Madrid

    Mutarea a fost anunţat de presa internaţională, dar şi de site-ul oficial al sportivului sârb. Djokovic şi-a motivat decizia prin faptul că vrea să-şi regăsească ritmul victoriilor pe teren. Astfel, sârbul a renunţat la colaborarea cu antrenorul Marian Vajda, preparatorul fizic Gebhard Phil Gritsch şi fizioterapeutul Miljan Amanovic, despărţirea producându-se de comun acord, după cum se anunţă pe site-ul oficial al tenismenului.

    “Le voi fi întotdeauna recunoscător lui Marian, GG şi Miljan pentru profesinalism şi angajamentul faţă de obiectivele mele din carieră. Fără sprijinul lor nu aş fi putut atinge acesta înăltimi profesionale. Ştiu că s-au dedicat în totalitate şi şi-au trăit vieţile încercând să mă ajute să-mi realizez obiectivele. Nu a fost o decizie uşoară, dar cu toţii am simţit că este nevoie de o schimbare”, a declarat Novak Djokovic, conform site-ului său oficial.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Tinerii americani preferă timpul petrecut cu prietenii în locul achiziţiilor materiale

    Dacă înainte de criză oamenii au cumpărat o mulţime de lucruri, cum ar fi case, mobilier, maşini şi haine, iar vânzare cu amănuntul au crescut extraordinar de mult, ulterior lucrurile s-au schimbat. Cheltuielile pentru haine au scăzut mult, ajungând la o cotă de 20% din totalul cheltuielilor de consum în acest secol. Ce se întâmplă, de fapt? Călătoriile sunt  este în plină expansiune. Gradul de ocupare a hotelurilor se află în plină expansiune. Companiile aeriene interne au înregistrat mai mulţi pasageri în fiecare an, începând cu anul 2010, iar anul trecut companiile aeriene din SUA a stabilit un record de 823 de milioane de pasageri. Creşterea consumului în restaurante este chiar mai avansată. Din 2005, vânzările în locuri unde se serveşte mâncare şi băutură au crescut de două ori mai repede decât toate celelalte cheltuieli din retail. În 2016, pentru prima dată, americanii au cheltuit mai mulţi bani în restaurante şi baruri decât la magazine alimentare. Există, aşadar, şi o explicaţie „socială” la acest lucru. Mulţi tineri sunt conduşi de experienţe ce le pot oferi cele mai bune conţinuturi de viralizat în social media, de la o poză pe plajă, până la unghiul perfect de a pune în valoare farfuria în care este servită cina. Chair dacă pare nerealist, întrebările de tipul „Ce experienţă îmi va oferi cea mai populară postare pe Instagram?“  duce la acţiunile şi comportamentul oamenilor de peste 13 ani.

    Asta ar trebui să fie o afacere profitabilă pentru malluri, spune Barbara Byrne Denham, un economist senior la Reis, o firmă de analize imobiliare. Departamentul de magazine a eşuat, dar mâncare mai bună, divertismentul de calitate, chiar şi opţiunile diversificate de fitness ar putea aduce adolescenţii şi familiile acestora înapoi în mallurile care se luptă pentru supravieţuire. În acest context, oamenii pot începe să se „rătăcească” din nou în magazinele fizice, expuse acum riscului de închidere.

  • Un nou tip de job unde nu ai program, munceşti când vrei şi cât vrei. Această femeie a câştigat 1 milion de dolari într-un an

    Iniţial, Pocek făcea câte 10- 15 dolari pe oră, dar cu ratingurile pozitive ale clienţilor şi cu o nouă certificare, a început să perceapă  preţuri mai mari. Între timp,  şi-a permis să renunţe la slujba ei cu normă întreagă şi să-şi ofere serviciile prin Fiverr, unde pentru un pachet de CEO încasează până la 800 de dolari. În prezent este singura femeie freelancer şi singurul american de pe Fiverr care câştigă până la 1 milion de dolari cu ajutorul acestui site.  „Auzi mereu că primul milion este cel mai greu de făcut. M-a făcut să-mi doresc să fac şi mai mult”, declara aceasta.

    Aproape jumătate din câştig l-a realizat în 2016, când profitul câştigat prin ajutorul Fiver a ajuns la 445.000 de dolari, iar pentru că cererile sale nu sunt constante, venitul pe lună poate varia între 26.000 şi 43.000 de dolari. Cifrele în creştere nu se datorează creşterii volumului de muncă, ci faptului că mizează pe experienţa sa pentru a impune tarife din ce în ce mai mari. Aceasta munceşte, în funcţie de cereri, între 25 şi 60 de ore pe săptămână.

    „Fiver îţi oferă un cadou preţios – timpul. Poţi alege dacă azi vrei să munceşti, să faci bani sau să îţi iei o zi liberă, să stai cu familia ta. Pentru asta sunt foarte mulţumită”, adaugă aceasta. 

  • Unu din trei europeni vrea o societate fără bani


    Ţările mai dezvoltate, precum Marea Britanie sau Olanda, au unele dintre cele mai sofisticate infrastructuri de plată digitală din lume şi, cu toate că apetitul locuitorilor de a renunţa la cash este considerabil, nu au reprezentat cele mai mari procente dintre ţările chestionate, acestea situându-se numai la 21%, respectiv 23%.

    Pe de altă parte, în ţările emergente precum Turcia, Polonia şi România, unde tehnologia digitală de plăţi nu este atât de avansată, apetitul pentru o viaţă fără cash este considerabil mai mare (42%, 40%, respectiv 38%), potrivit informaţiilor trimise de reprezentanţii companiei. Acest lucru poate sugera că dezvoltarea tehnologică, dar şi confortul pot fi factori importanţi în preferinţele consumatorilor.

    La nivel european, studiul arată o scădere constantă în obiceiul de a utiliza bani lichizi, cu peste jumătate dintre respondenţi (54%) folosind mai puţin cash în ultimele 12 luni şi 78% dintre aceştia previzionând o scădere şi mai mare în următorul an.
    Chiar şi în ţări cu o tehnologie avansată de plăţi, majoritatea europenilor (88%) aleg tot bancnotele pentru plăţi cotidiene mici, cu o valoare până la echivalentul a 10 euro, cum ar fi o cafea, o gustare sau cheltuieli de transport. Mai bine de o jumătate dintre respondenţi (57%) au în portofel echivalentul a 40 de euro şi 82% au folosit bancnote în ultimele trei zile.
    În acelaşi timp, 55% dintre europeni cred că nivelul de securitate
     

  • Un MILIARDAR oferă banii oricărui bărbat care îi va lua fiica de nevastă – GALERIE FOTO

    Povestea ciudată a zestrei de sute de milioane de dolari a început în 2012, atunci când miliardarul din Hong Kong, Cecil Chao Sze-tsung, a făcut o ofertă iniţială de 65 de milioane de dolari, care a crescut ulterior la 180 de milioane, pentru orice bărbat dispus să o ia de nevastă pe fiica sa. Gigi plănuia deja o nuntă în acel moment, cu o femeie numită Sean Eav, cu care se întâlnea deja de 9 ani. Da, fiica magnatului este lesbiană şi nu e absolut deloc interesată să se mărite cu niciun bărbat şi, în fapt, este extrem de fericită cu relaţia pe care o are în prezent.

    Cecil a continuat, însă, să susţină că Gigi este singură, refuzând să-i accepte orientarea sexuală. După ce povestea a devenit virală, tânăra i-a scris o scrisoare tatălui ei, care a ajuns chiar să fie publicată în South China Morning Post.

    Citeşte continuarea articolului pe Gândul

  • Un MILIARDAR oferă bani oricărui bărbat care îi va lua fiica de nevastă – GALERIE FOTO

    Povestea ciudată a zestrei de sute de milioane de dolari a început în 2012, atunci când miliardarul din Hong Kong, Cecil Chao Sze-tsung, a făcut o ofertă iniţială de 65 de milioane de dolari, care a crescut ulterior la 180 de milioane, pentru orice bărbat dispus să o ia de nevastă pe fiica sa. Gigi plănuia deja o nuntă în acel moment, cu o femeie numită Sean Eav, cu care se întâlnea deja de 9 ani. Da, fiica magnatului este lesbiană şi nu e absolut deloc interesată să se mărite cu niciun bărbat şi, în fapt, este extrem de fericită cu relaţia pe care o are în prezent.

    Cecil a continuat, însă, să susţină că Gigi este singură, refuzând să-i accepte orientarea sexuală. După ce povestea a devenit virală, tânăra i-a scris o scrisoare tatălui ei, care a ajuns chiar să fie publicată în South China Morning Post.

    Citeşte continuarea articolului pe Gândul

  • Guvernul ar urma să renunţe la introducerea COTEI ZERO de TVA la tranzacţiile imobiliare

    “Mediul de afaceri a arătat că această măsură mai mult încurcă decât ajută, aşa că este posibil să se renunţe la introducerea cotei zero la tranzacţiile imobiliare. În plus trebuie notificată şi Comisia Europeană, iar până acum nu s-a trimis nimic oficial la Bruxelles”, au precizat, pentru MEDIAFAX, surse guvernamentale.

    În Programul de guvernare al PSD se arăta că va fi extinsă cota zero de TVA pentru vânzarea de locuinţe, publicitate şi pentru inputuri în agricultură, începând cu 1 martie 2017.

    “Mizăm pe 50.000 de noi locuri de muncă în construcţii, şi ca urmare a propunerii noastre de eliminare a TVA-ului pentru vânzarea de locuinţe şi a impozitului pe transferul proprietăţii cu valoare mai mică de 100.000 de euro”, se arăta în acest document.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • O nouă dependenţă afectează sute de milioane de oameni. Este mai puternică decât drogurile sau alcoolul

    Dacă nu puteţi rezista prea mult fără Facebook, Snapchat sau alte reţele de socializare online, să ştiţi că e o problemă întâlnită la scară largă. A devenit atât de pregnantă încât există acum terapeuţi care vă pot ajuta în acest sens, conform BBC.com.

    În ultimii ani, utilizatorii de social media care nu reuşesc să renunţe la device-uri deşi ar dori să se opună acestei „dependenţe” solicită din ce în ce mai des tratament prin intermediul profesioniştilor. Iar terapeuţii nu se lasă mai prejos – oferă consiliere, găzduiesc şedinţe de „dezintoxicare” şi stabilesc diverse strategii pentru a-i ajuta pe aceştia să renunţe la nevoia compulsivă de „scroll”. Şedinţele de o oră pot costa de la 150 de dolari pe oră, iar tratamentele  mai lungi, pentru câteva zile, costă peste 500 de dolari.

    În ultimii ani, numărul pacienţilor care solicită ajutor de la Nathan Driskell, terapeut în Houston, SUA, pentru aşa-numita dependenţă socială, a crescut cu 20%, iar acum acest segment reprezintă aproape jumătate dintre pacienţii săi, spune el.  

    Dependenţa de social media nu este recunoscută ca o tulburare oficială de autorităţile medicale de clasificare, însă devine un subiect din ce în ce mai  controversat. Unii terapeuţi, inclusiv Driskell, tratează pacienţii cu aceleaşi metode pe care le-ar folosi pentru a trata alte dependenţe.