Unde să te duci la Marea Neagră, când ai o săptămână şi un velier? Trecem în revistă principalele atracţii în trei ţări, aflate la îndemâna navigatorilor fără multă experienţă: România, Bulgaria şi Turcia.
ROMÂNIA:
Recomandat: Limanu.
Menţiuni: Mangalia, Eforie şi Constanţa.
BULGARIA:
Recomandate: Balcic, Dinevi Marina în Sveti Vlas, Varna
Menţiuni notabile: Nessebar, Sozopol
TURCIA:
Recomandat: Atakoy Marina (malul european, Istanbul)
Menţiuni: Igneada (în caz de urgenţă doar), Rumelifeneri (la ieşirea din Bosfor spre Marea Neagră)
DE NOTAT: de la Mangalia la Istanbul, distanţa în linie dreaptă se parcurge în 50 de ore. Mult mai plăcut este însă un parcurs din port în port, astfel încât efortul provocat de şederea pe mare să fie compensat de nopţi dormite la adăpost, fără mişcarea valurilor. În acest caz, durata parcursului este de circa o săptămână. Care sunt destinaţiile care nu trebuie ratate? Iată mai jos topul, în ordinea satisfacţiilor oferite navigatorului, nu în cea geografică.
TOP 5 PORTURI TURISTICE ÎN MAREA NEAGRĂ APROPIATĂ
1. ISTANBUL – ATAKOY MARINA. Acest port este un must-see. Dar cu buzunarele pline, de preferinţă cu cash. Pentru că aici nu mai suntem în UE, e nevoie de o grămadă de acte, iar de asta cel mai bine e să se ocupe un agent. Ne va costa cam 50 de euro de pasager, dar economisim timp, care poate fi investit în vizitarea oraşului. Din Atakoy (care e cam la 10 km de Top Kapi) se ajunge în oraş cu taxiul. Dacă vreţi shopping, nici nu e nevoie de deplasări lungi: lângă marina se aflau, ultima oară când am numărat, nu mai puţin de trei malluri. Toate la distanţe de mers pe jos. Atakoy are şi el un set de restaurante şi magazine care imită branduri internaţionale (inclusiv o clonă reuşită de Starbucks). Aici se pot face şi reparaţii mai complicate la barcă. Dar marea atracţie a locului – şi motivul pentru care trebuie să vii cel puţin odată în viaţă – e Bosforul. Un drum pe el la firul apei nu e doar o călătorie în istorie, ci şi explorarea unui oraş plin de energie şi emoţie.
2. BALCIC. Destul de aproape de Dinevi, e pe locul doi în preferinţele mele doar din cauza experienţei pe care o ai la vamă: orice iaht trebuie să meargă la cheul înalt de beton în portul industrial, unde acostarea e pregătită pentru vapoare mai degrabă şi rişti să-ţi zgârii barca. După ce ai trecut de asta, aşezarea e delicioasă (la propriu şi la figurat) şi foarte rumansko-friendly. Toate meniurile sunt în română, iar harbour masterul, căpitanul Gheorghi, se ştie cu toţi skipperii de la noi. Suntem ca acasă aici – şi aici putem să facem şi plinul, chestie imposibilă în România, care nu are în acest moment nicio benzinărie în niciun port turistic! Cel mai plăcut lucru în Balcic este o croazieră până la micul port din Nisipurile de Aur, cu o baie în larg, în faţa staţiunii Albena.
3. LIMANU. Portul turistic românesc cel mai puţin cunoscut turiştilor (slavă Domnului!), dar preferat acum de majoritatea proprietarilor de bărci. Se ascunde la capătul unui canal de câţiva kilometri peste care trecem, neatenţi, în drum spre 2 Mai din Mangalia. Dezvoltat de la zero de un investitor privat, e acum proprietatea lui Mihai Marcu, mai bine cunoscut după numele grupului de familie: MedLife. Portul are două pontoane în mijlocul unui golf natural înverzit şi liniştit şi se degustă în linişte mai ales în timpul săptămânii. În week-end trebuie să veniţi pregătiţi de petrecere, pentru că regattele româneşti se ţin (sau ajung), cele mai multe, aici. Limanu are o terasă şi un mic magazin nautic, însă Vama e la doi paşi, pentru cine doreşte mai multă varietate. Plăcut e şi drumul de ieşire spre mare, care trece pe lângă şantierul naval al Mangaliei.
4. DINEVI MARINA (ÎN SVETI VLAS). Este cea mai mare marină din Bulgaria, aflată la câteva mile de încântătorul oraşel medieval Nessebar. Facilităţile sunt de primă mână şi sunt noi, iar restaurantele şi magazinele de pe mal sugerează că trebuie să ai măcar rude în lumea interlopă ca să-ţi poţi permite. Nu e nicio exagerare aici: dezvoltatorii proiectului au avut destule probleme cu justiţia bulgărească. Chiar şi aşa, plin de noii îmbogăţiţi şi iahturi scumpe, portul este o experienţă plăcută, cu un harbour master bun cunoscător de engleză şi extrem de manierat. Găseşti aici, după o zi grea pe mare, restaurante franţuzeşti, fusion şi mexicane, alături de magazine de firmă (da, fireşte, Paul & Shark e primul!). Locul e la o zi departare pe mare de Varna şi la două de Mangalia. Petrecerile pe mal pot fi cam gălăgioase totuşi, aşa că legaţi barca departe de restaurante.
5. VARNA. Portul e plăcut, cu intrarea în golful Varnei extrem de spectaculoasă: oraşul e aşezat pedealuri împădurite şi cele mai multe blocuri, chiar cele din vremea comunismului, sunt acceptabil de urâţele. Dar acostarea e greoaie: trebuie să treci pe lângă câteva zone cu stânci, iar cele mai bune locuri sunt luate de localnici. Te vei chinui să găseşti un punct în care să poţi cupla barca la reţeaua electrică. Dar dacă treci de asta, ai în faţă unul dintre cele mai bune (şi mai scumpe) restaurante de la Marea Neagră ale yachtmenilor: Captain Cook. Dedesubt, o altă atracţie pentru echipajele româneşti: magazinele de accesorii, care sunt mult mai bine dotate decât în România – iahtingul e un domeniu oricum mai bine dezvoltat în Bulgaria, deşi ţara pare mai săracă decât a noastră. Dincolo de acest paradox, din portul turistic se ajunge la cele mai bune plaje şi terase din Varna, pe jos. De aici, cu iahtul ai o întreagă coastă liberă, întinsă spre sud, spre Nessebar, unde poţi arunca ancora la ceva distanţă de ţărm şi merge la plajă cu o mică ambarcaţiune gonflabilă pe care e bine s-o ai la bord.
Dincolo de acest clasament, trebuie menţionat un lucru important şi care dă valoare estetică oricărei croaziere: ţărmul şi priveliştea lui. Cam tern în zona României (din lipsă de forme de relief mai pronunţate), ţărmul începe să se anime şi să devină interesant după Capul Caliacra spre sud. De aici şi până la Balcic avem cele mai frumoase locuri de la Marea Neagră: Coasta de Argint, cum o numeau strămoşii noştri în interbelic. Ancorajul lângă un ţărm stâncos şi pustiu e una dintre marile plăceri ale unei croaziere. Nu doar pentru că te scoate din învălmăşeala plajei şi a teraselor, ci şi pentru că îţi dă şansa unei întâlniri cu istoria: în fond şi grecii şi romanii erau la fel de singuri pe mare ca tine. Dar despre asta e greu de povestit. Trebuie încercat măcar o dată!
