Tag: program

  • RBL începe înscrierile pentru acceleratorul ScaleOut, program prin care 10 firme sunt ajutate să facă export. Ce condiţii trebuie să îndeplinească companiile pentru a fi eligibile

    Fundaţia Romanian Business Leaders (RBL) începe înscrierile pentru ScaleOut Accelerator , un program prin care 10 firme româneşti sunt susţinute în vederea internaţionalizării. Prima cohortă, din care vor face parte 10 firme, va fi dedicată companiilor care fac deja business în străinătate sau vor să îşi extindă produsul prin activităţi de internaţionalizare. Printr-o curriculă tailor-made, adaptată obiectivelor de extindere prin export ale fiecărui antreprenor în parte, acceleratorul se adresează firmelor care au deja un model de business viabil pe piaţa românească.

    „Obiectivul nostru este să creştem numărul firmelor româneşti care fac business pe pieţele externe. Studiile arată că prezenţa internaţională directă a firmelor româneşti este modestă, iar deficitul comercial al ţării noastre se adânceşte. Multe dintre companiile româneşti au un potenţial mare şi pot furniza pe pieţele străine produse şi servicii de foarte bună calitate. Chiar dacă exporturile firmelor suferă acum ca urmare a evoluţiei COVID-19, în contextul reducerii cererii de anumite produse şi servicii, a problemelor legate de transport şi din cauza anulărilor contractelor comerciale, credem că economia multor ţări îşi va reveni rapid şi dezvoltarea internaţională a companiilor româneşti va fi o bază importantă a creşterii economice”, a declarat Gabriel Istoc, liderul şi unul dintre iniţiatorii proiectului ScaleOut din cadrul Fundaţiei Romanian Business Leaders.

    Acceleratorul ScaleOut, organizat de Fundaţia Romanian Business Leaders în perioada 7 iunie – 7 noiembrie, va oferi susţinere, mentorat, expertiză şi acces la networking, pentru cele 10 firme româneşti selectate.

    Acceleratorul este un proiect realizat în parteneriat cu Google Atelierul Digital şi Deloitte, alături de companii locale, studii de caz de succes în internaţionalizare, firme antreprenoriale ca eMag şi DocProcess.

    Antreprenorii şi managerii din companiile care vor să se extindă într-o ţară nouă se pot înscrie în programul ScaleOut Accelerator în perioada 7 mai – 7 iunie.

    Programul de acccelerare prin export include:

    1. Pregătire practică în vederea internaţionalizării: cum alegem piaţa ţintă în care facem export

    2. Workshop-uri şi mentorat despre înţelegerea pieţelor internaţionale şi a specificităţilor economice, legislative ale ţărilor de interes

    3. Unelte de export şi digital marketing: instrumente pentru export, workshop-uri despre cum ne putem construi strategia de marketing digital

    4. Mentorat one-to-one and one-to-many alături de antreprenori români care s-au internaţionalizat

    5. Acces la studii de caz cu firme româneşti de succes care s-au internaţionalizat: eMag, DocProcess, UiPath, SaladBox, Ivatherm, Qualitance, CrisTim

    6. Shadowing din partea experţilor români din Diaspora + acces la manageri corporate şi antreprenori cu experienţă în internaţionalizare din comunitatea Fundaţiei Romanian Business Leaders

    7. Company Visits: knowledge practic despre export

    8. Pitching şi Business Canvas pentru exportatori

    9. Expertiză şi mentorat din partea specialiştilor în diplomaţie economică

    10. Plan de business pentru export şi internaţionalizare.  
    Firmele care se pot înscrie în accelerator trebuie să aibă un produs sau serviciu viabil, testat deja pe piaţa românească. Antreprenorii şi managerii care se înscriu în program trebuie să ştie în ce ţară vor să se dezvolte prin export şi internaţionalizare. Programul se adresează în egală măsură firmelor care au activităţi de export şi celor care nu s-au internaţionalizat deocamdată.

    Participarea în accelerator este gratuită, acceleratorul este non-equity, iar selecţia va fi făcută de echipa ScaleOut în funcţie de 1. Modelul de business, 2. Intenţia specifică pentru internaţionalizare într-o anumită ţară şi 3. Produsul/serviciul viabil pentru internaţionalizare. De asemenea, echipa ScaleOut urmăreşte o complementaritate între modelele de business şi pieţele ţintă ale firmelor selectate în program.

    Proiectul ScaleOut va fi alături de toate firmele înscrise în accelerator, prin proiecte de educaţie, networking şi acces la experţi, chiar dacă nu vor fi selectate în program. Viziunea noastră este să avem cât mai multe firme româneşti dezvoltate global.

    În contextul crizei COVID-19, situaţia firmelor româneşti se înrăutăţeste, dar internaţionalizarea, mentalitatea „Born Global” şi exporturile vor deveni mai relevante ca niciodată. Prin urmare, antreprenorii care vor planta seminţele internaţionalizării în următorul an îşi vor proteja companiile pentru viitoarele perioade incerte.

    Lansarea ScaleOut (program lansat cu numele Start-Up Bridge în anul 2018) a fost generată de nevoia antreprenorilor români de a trece graniţele propriu-zise ale ţării pentru dezvoltare regională, dar şi de a-şi depăşi barierele mentale mai mari sau mai mici pe care le avem toţi când vine vorba de business. ScaleOut creează programe educaţionale despre export şi internaţionalizare, evenimente de comunitate şi schimburi de experienţă între ecosisteme de business. Fundaţia Romanian Business Leaders este o comunitate de antreprenori, manageri şi profesionişti români din diverse domenii.

     

  • O reţea locală de sănătate lansează un program de urmărire medicală a persoanelor vindecate de coronavirus

    Reţeaua de sănătate Regina Maria lansează Clinica post COVID, un program integrat destinat persoanelor care au nevoie de urmărire medicală, în urma infectării şi vindecării de COVID 19. Programul este gratuit pentru cadrele medicale şi se desfăşoară atât online, prin intermediul Clinicii Virtuale, cât şi în locaţiile fizice din Bucureşti.

     

    „Ne-am pus întrebarea ce se va întâmpla cu românii care au fost infectaţi şi vindecaţi şi cum putem să îi ajutăm în perioada post COVID. Avem în acest moment o echipă de medici care lucrează integrat pentru a monitoriza starea de sănătate a celor care vor să se asigure că nu apar alte probleme medicale. Este clar nevoie de monitorizarea stării lor de sănătate în perioada următoare. Este un proiect disponibil atât în clinica virtuală, cât şi fizic, în clinicile din Bucureşti“, declară Fady Chreih, CEO Reţeaua de sănătate Regina Maria.

    Fie că vorbim despre urmările bolii sau despre efectele tratamentelor primite în perioada spitalizării, o parte semnificativă dintre pacienţii care au depăşit această boală necesită în continuare o atenţie sporită. În unele cazuri, deşi virusul este eliminat din organism, pacienţii pot rămâne cu o serie de afecţiuni ale funcţiei pulmonare, insuficienţă renală, leziuni ale muşchiului inimii, insuficienţă multiplă de organ sau complicaţii legate de tratamentul urmat pentru vindecare.

    Monitorizarea pacienţilor vindecaţi de COVID 19 constă în investigaţii imagistice – CT sau RX – şi o serie de analize de sânge, recomandate de medic în funcţie de fiecare caz în parte, printre care: hemoleucogramă, teste pentru evaluarea funcţiei hepatice şi a funcţiei  renale. În plus, am inclus în program şi EKG-ul, pentru cei cu afecţiuni cardiace, şi testele serologice pentru răspunsul imun la infecţia cu noul coronavirus.

    Pacienţii care nu au un medic curant trebuie să facă o programare online la unul din medicii dedicaţi din acest proiect, consultaţie facilitată de serviciul de telemedicină Clinica Virtuală Regina Maria. În urma anamnezei, medicul evaluează cazul pacientului şi pregăteşte un raport medical ce conţine indicaţiile necesare pentru eventuale analize şi investigaţii imagistice de care pacientul are nevoie.

    Pacienţii care au „Contul Meu”, pot accesa rapid rezultatele în dosarul medical disponibil în aplicaţia clinicii. Cei care nu au cont pot deschide unul online sau pot accesa rezultatele analizelor pe reginamaria.ro, în secţiunea „Rezultate analize”. Pentru investigaţiile imagistice efectuate, rezultatul se poate trimite prin e-mail, fără să fie necesară vizita în clinică. Interpretarea se va face fie în Clinica Virtuală, de medicul ales de pacient la intrarea în program, fie de medicul curant.

  • Ce măsuri pregăteşte Guvernul pentru a sprijini companiile după încetarea stării de urgenţă? ”În pachetul de măsuri avem şi una cu referire la un fel de program similar Kurzarbeit”

    Guvernul pregăteşte un set de măsuri pentru sprijinirea companiilor după ce starea de urgenţă va trece. Printre aceste măsuri va fi subvenţionarea parţială a salariilor şi un program program similar modelului german de flexibilizare a muncii Kurzarbeit.

    ”În primă instanţă, ne dorim să prelungim prevederile Ordonanţei 30, mă refer aici la prevederile despre şomaj tehnic pentru industriile care vor fi în continuare afectate de restricţiile impuse de Guvern. Ne dorim ca pe o perioadă de aproximativ 3 – 6 luni să subvenţionăm o parte din salariile angajaţilor care se întorc la muncă. Restricţiile se vor ridica treptat şi vor fi tipuri de afaceri care vor fi în continuare afectate de aceste restricţii. Aici mă refer în primă instanţă la HoReCa pentru că acest sector va rămâne sub oarecare restricţii în perioada următoare de după 15 mai. În pachetul de măsuri avem şi una cu referire la un fel de program similar Kurzarbeit”, a declarat Tudor Polak, Secretar de Stat în Ministerul Muncii, în cadrul conferinţei online HRMonise – RE:Start Work, organizată de Adecco România.

    Modelul german Kurzarbeit implică o flexibilizare a programului de muncă în funcţie de comenzile pe care le are angajatorul. Acest model de muncă flexibilă există în piaţa muncii din Germania de mai bine de un secol.

    Potrivit acestui model, guvernul suportă o parte din salariile angajaţilor atunci când companiile reduc numărul orelor de lucru, astfel încât să prevină concedierile.

    De asemenea, autorităţile lucrează la protocoalele prin care companii îşi pot relua activitatea după 15 mai.

    ”Noi vom face un pachet de recomandări pentru fiecare tip de activitate în parte pentru cum ar trebui să decurgă activitatea după încetarea stării de urgenţă. Nu ştiu dacă va fi o modificare a legislaţiei în acest sens. Măsurile vor fi anunţate spre partea de final a stării de urgenţă. Efectele crizei asupra pieţei muncii se vor putea cuantifica 15 iunie  – 30 iunie. Şomajul tehnic se va opri şi vom vedea câţi angajaţi au fost afectaţi şi cum va arăta piaţa muncii. Sper ca mediul de afaceri să reuşească să îşi ţină angajaţii. Efectele reale ale acestei crize nu le ştie nimeni”, a adăugat Tudor Polak.

    Florin Godean, Cluster Manager Adecco Romania & Ungaria, afirmă că acţiunile pe care le-a luat Guvernul până acum au dus la o stare de conservare în cadrul companiilor, însă impactul acestei crize va putea fi măsurat după ce trece starea de urgenţă.

    ”Deocamdată noi suntem în o stare de linişte de dinaintea furtunii. Acţiunile pe care le-a făcut Guvernul au dus la o stare de conservare în cadrul majorităţii companiilor. Ştim că sunt câteva industrii care vor fi în continuare afectate, însă sunt câteva industrii care încep încet-încet să îşi reia activitatea. Mă refer aici la industria de automotive, la cei din servicii. Noi, Adecco, am funcţionat în această perioadă şi vom continua să facem angajări, însă nu ştim cu exactitate la ce să ne aşteptăm. Lucrăm pentru câteva industrii precum  logistica, retailul, telecomunicaţiile, IT-ul, care funcţionează fără probleme”, a declarat Florin Godean.

     

     

     

  • Primele firme respinse sau acceptate de bancă din programul IMMInvest au fost publicate. Şase firme din comertul auto au acordul băncilor

    Primele companii admise sau respinse pentru finanţare de bănci din programul IMMInvest au fost publicate.  Astăzi, la ora 01.00, erau şase companii care au obţinut acord de finanţare de la băncile înscrise în program. Toate companiile admise au activitate în zona de comerţ auto şi reparaţii auto, conform datelor oferite de platforma de analiză financiară confidas.ro.

    Companiile care vor finanţare prin IMMInvest sunt Auto Best SRL din Dâmboviţa, companie cu 35 de angajaţi şi o cifră de afaceri de peste 12,3 milioane de lei în 2018, Delcar SRL din Braşov, cu o cifră de afaceri de aproape 63 mil. lei în 2018, Eco-Car SRL din Harghita, cu o cifră de afaceri de aproape 6,9 mil. lei,  Scorpion Exim din Vrancea – aproape 31 mil. lei, Primato SRL din Alba – peste 1,65 mil. lei şi Aliat AMS din Mureş, cu o cifră de afaceri de peste 25 mil. lei în 2018.

    Până la ora menţionată, erau trei companii care au fost respinse de băncile din programul IMMInvest: Good Food Restaurant din Cluj, Anuta I. Marian-Daiana din Olt şi Proaudit Cont SRL din Bucureşti.

    La ora 01:00, data 5 mai, erau 41.021 de cereri unice pe platforma IMMInvest, dintre care 24.393 au fost transmise la bancă, 24.139 necesitau clarificări, 3.981au fost preluate de FNGCIMM pentru analiză, 60 erau revocate, 8.323 erau transmise FNGCIMM, 6 erau aprobate de bancă şi 3 erau respinse de bancă.

     

  • Romulus Oprica, sociolog: „Spaţiul privat a câştigat teren în această perioadă de izolare, pentru că acesta este spaţiul care oferă siguranţă emoţională”

    În contextul în care se vorbeşte tot mai multe despre o întoarcere la birou, dar cu un program de muncă flexibil, una dintre întrebările care îi preocupă pe mulţi dintre angajaţi în prezent este dacă programul lor de muncă va trece prin schimbări majore. Sociologul Romulus Oprica, managing partner al firmei BrandBerry este de părere că programul „clasic” nu se va schimba pentru majoritatea angajaţilor din România, iar din această perioadă de izolare va avea de câştigat spaţiul privat, care ne poate oferi siguranţă emoţională.

    Experimentul de Work From Home trăit în mod forţat în această perioadă este, în realitate, valabil pentru o categorie restrânsă de cetăţeni şi anume cei care pot livra produsul muncii lor independent de un spaţiu anume. Am putea crede că, de exemplu, toţi programatorii şi analiştii intră în această categorie, dar nici măcar ei nu pot fi incluşi în totalitate în grupul celor care pot lucra independent de organizaţia care le plăteşte salariul. În foarte multe cazuri sunt atât de importante criteriile de securitate sau capacităţile tehnice oferite de birou încât nu putem crede că, cel puţin momentan, se va modifica foarte mult programul şi stilul de muncă”, spune Romulus Oprica.

    De asemenea, el observă că în majoritatea largă a industriilor programul este stabilit de interdependenţele existente în societate, motiv pentru care nu putem funcţiona independeţi unii faţă de ceilalţi. „Copiii merg la şcoală într-un anumit interval, acesta fiind intervalul propice şi pentru majoritatea părinţilor de a fi productivi. Industria alimentară trebuie să producă mai ales într-un inteval care să permită livrarea produselor la prima oră a zilei iar serviciile de salubritate şi transport, ca să oferim doar două exemple, trebuie să fie active aproape non-stop. Cu alte cuvinte, trăim cu toţii într-o reţea, nu într-o bulă specială care să ne facă independenţi unii de ceilalţi. Şi, până la urmă, tocmai această interdependenţă şi negociere constantă cu ceilalţi face această societate atât de frumoasă!”

    Cu siguranţă însă, subliniază sociologul, în această perioadă am fost forţaţi să vedem şi alte opţiuni de a rezolva sarcinile zilnice, indiferent că sunt sarcini de muncă sau banale activităţi zilnice. „Această perioadă de criză ne-a determinat să fim mai deschişi, mai creativi, ceea ce în mod cert va influenţa modul în care lucrăm şi trăim. Tehnologiile, mai ales cele de comunicare, au cunoscut un salt cantitativ şi calitativ semnificativ în aceste ultime luni şi ritmul evoluţiei lor nu se va diminua pentru că nici riscul nu a trecut. Atât timp cât avem activă această ameninţare la adresa unei nevoi de bază, a sănătăţii noastre, vom fi mult mai atenţi şi mai deschişi la toate instrumentele care ne pot aduce un plus de securitate”, spune Romulus Oprica.  

    El consideră că după această perioadă, nevoia spaţiului privat va creşte. „Dacă ne uităm pe stradă, în magazine, la cozi, vedem că majoritatea covârşitoare a cetăţenilor respectă regulile de distanţare fizică. De ce? Pentru că pe oamenii de afară nu-i cunoaştem, nu sunt cei din cercul nostru social apropiat, cei în care avem încredere şi faţă de care nu simţim nevoia să păstrăm distanţa de siguranţă, de 2 metri. Este aproape imposibil ca această distanţă fizică să nu se manifeste şi în relaţia spaţiu privat social – spaţiul public profesional. Toţi cei care am experimentat această izolare, dacă suntem persoane foarte sociabile, vom dori să ne revedem în apropiere fizică mai ales cu cei care ne sunt dragi şi nu vom aloca resurse semnificative de timp celor cu care nu aveam şi înainte o relaţie apropiată; cei care sunt mai puţin sociabili vor fi cu atât mai puţin interesaţi de intensificarea relaţiilor profesionale. Cu alte cuvinte, consider că spaţiul privat a câştigat teren în această perioadă de izolare, pentru că acesta este spaţiul care oferă siguranţă emoţională”. 

     


     

  • Sfârşitul Work-Life Balance-ului?

    „Îmi lipsesc urcatul în maşină după un meeting şi mersul prin Bucureşti care mă enerva, dar acum îmi dau seama cât de mult îmi plăcea de fapt. E altă intensitate, eu aşa cum am muncit în ultimele săptămâni nu am mai muncit niciodată înainte, măcar aveam pauze, acum nu prea mai am pauze”, a spus Dragoş Anastasiu, preşedintele grupului Eurolines, într-o discuţie recentă cu Business MAGAZIN prin intermediul platformei Zoom. Iar în articolul de copertă al ediţiei trecute, Anca Bidian, CEO al Kiwi Finance, mărturisea şi ea: „Nu mai avem repere clare de timp alocat serviciului şi de multe ori avem impresia (sau chiar aşa şi este) că ziua de lucru este toată ziua. Cu toţii vrem să trecem cât mai bine peste această perioadă, iar eu personal nici nu cred că mai am o agendă zilnică”.
    Acest nou mod de lucru despre care vorbesc Anca Bidian şi Dragoş Anastasiu, dar cu care se confruntă şi alţi CEO sau antreprenori, dar şi angajaţi aflaţi la toate nivelurile de carieră, oriunde în lume, îi caracterizează pe cei mai mulţi dintre cei care au putut să îşi continue sarcinile de muncă în condiţii de pandemie.
    Astfel, peste atât de mult discutatul echilibru între viaţa personală şi viaţa profesională, idealul „Work Life Balance” pare şi mai greu de atins din cauza lipsei unor limite fizice (spaţiul de la birou vs. spaţiul de acasă) sau poate chiar şi limita adusă de ora aceea în plus petrecută în trafic, în care lăsam în urmă (sau nu) problemele sau chiar şi reuşitele de la birou. Dincolo de lipsa graniţelor, tehnologia contribuie într-un mod intruziv la gradul de încărcare a angajaţilor – cu mailuri, mesaje pe grupuri de WhatsApp, Facebook, conferinţe pe Zoom sau Slack care apar constant, uneori simultan, la orice oră din zi, din noapte, în weekend sau de sărbători.  În timp ce copiii au şi ei propriile teleconferinţe.
    Iar dacă unii dintre noi alegeau să nu îşi mai citească mail-urile în concediu sau în weekend, pentru o uşoară deconectare în trecut, s-ar putea ca acest lucru să nu mai fie posibil în viitor. Trecem într-o nouă „revoluţie”, o schimbare similară poate celei aduse de inventarea iluminatului cu petrol, care însemna că angajaţii pot lucra 12 ore pe zi, înainte de secolul XIX, când s-a inventat istoricul program „de la 9 la 5”?
    Datele unui studiu realizat recent de BestJobs arată că în prezent pe piaţa locală 3 din 10 angajaţi lucrează de acasă, iar principalele trei probleme care vin în îndeplinirea sarcinilor de serviciu pe care le întâmpină angajaţii care lucrează remote sunt lipsa unei comunicări eficiente cu restul echipei (15,7%), lipsa clarităţii în ceea ce priveşte sarcinile zilnice (11,82%) şi comunicarea deficitară cu clienţii (9,17%). Dintre cei care lucrează de acasă, 35% au constatat că sunt mai productivi în această perioadă de muncă obligatorie la domiciliu comparativ cu productivitatea pe care o au la birou, pentru că nu mai pierd timp cu deplasarea zi de zi. Pe de altă parte, 13% dintre cei care lucrează de acasă spun însă că sunt mai puţin eficienţi, în condiţiile în care trebuie să se ocupe şi de treburi casnice sau să aibă grijă de copii.
    Unul dintre riscurile telemuncii se leagă de hiperactivitate, angajaţii care lucrează de acasă fiind tentaţi să lucreze nonstop. Potrivit platformei de resurse umane undelucram.ro, angajaţii care lucrează de acasă muncesc cu 2 zile mai mult în fiecare lună. Iar în timp ce mulţi angajatori se plâng că productivitatea angajaţilor ar putea scădea, situaţia este inversă: 85% dintre companiile care oferă flexibilitate angajaţilor şi le oferă posibilitatea de a lucra remote vor observa o creştere în productivitatea acestora, observă cei de la undelucram.ro. Cât din această productivitate ia din felia timpului personal?
    După cum remarcă jurnaliştii de la Harvard Business Review, timp de mai multe decenii, organizaţiile au promovat modelul „angajatului ideal” în profilul persoanei disponibile 24 de ore pe zi, 365 de zile pe an, în fiecare an al carierei sale: „Acesta este un arhetip nerealist, unul care presupune că există mereu în peisaj o persoană care să aibă grijă de restul aspectelor care ţin de viaţă. Totuşi, în prezent două treimi din familiile americane sunt cu părinţi singuri sau cu doi părinţi care muncesc. Cu şcolile şi grădiniţele închise, munca nu poate continua ca în mod normal doar pentru că lucrul remote este posibil din punct de vedere tehnologic”, spun autorii articolului care a analizat această temă în Harvard Business Review. Poate mai mult ca oricând, angajaţii sunt din nou în postura de a-şi demonstra disponibilitatea, cu aproximativ un sfert din populaţia globului care lucrează de acasă şi probabil vor lucra într-un mod flexibil şi prin rotaţie, tot de acasă, în perioada următoare. Mai putem să vorbim despre echilibru în această nouă paradigmă?


    O graniţă din ce în ce mai puţin vizibilă

    „Echilibrul dintre viaţa personală şi cea profesională este un subiect despre care s-a discutat foarte mult în ultimii ani şi pe care angajaţii au început să pună din ce în ce mai mult accent. Dacă acum câţiva ani eram puşi în situaţia de a petrece mai mult timp la birou decât acasă, prioritizând cariera în detrimentul vieţii personale, noile generaţii au schimbat această abordare”, observă Raluca Peneş, HR manager al companiei de outsourcing de salarizare şi administrare de personal, recrutare şi muncă temporară Smartree. Potrivit ei, anterior pandemiei începuserăm să acordăm mai multă valoare timpului petrecut cu familia, hobbyurilor şi activităţilor extra şi să încercăm să separăm viaţa profesională de cea personală. Aceasta reprezenta un factor motivant pentru salariaţi, iar organizaţiile s-au adaptat în timp, conştientizând că acesta este unul dintre principalele criterii de selecţie ale unui candidat atunci când are în vedere schimbarea jobului.
    Dar odată cu intrarea în această perioadă de pandemie, lucrurile par a se schimba, iar modul de lucru „work from home” face ca graniţa dintre viaţa profesională şi cea personală să fie practic invizibilă şi uneori greu de gestionat, crede Raluca Peneş.
    „Faptul că nu mai există două medii diferite, şi anume cel de birou, spaţiu, comunicare directă cu colegii, şi cel de acasă, duce, nu de puţine ori, la situaţia în care timpul petrecut în faţa calculatorului acasă să nu poată fi asociat direct mediului profesional, ci personal”, observă managerul de la Smartree. De asemenea însă, lucrurile pot sta şi invers. „Fiind nevoiţi să ne petrecem timpul în casă şi ca atare să adaptăm şi programul de lucru la noul context, fără posibilitatea de a desfăşura alte activităţi în afara celor casnice, putem avea senzaţia că programul de lucru nu s-a terminat. Avem tentaţia de a rămâne logaţi pe calculator, de a răspunde e-mailurilor sau telefoanelor primite de la colegi, condiţii în care ne putem simţi stresaţi, suprasolicitaţi, dorind să revenim la birou.”
    Lipsa unei interacţiuni zilnice şi şi a lucrului în echipă ar putea conduce şi la un sentiment acut de izolare. „Pe de altă parte, lucrând de acasă, va exista, cel puţin pentru unii dintre noi, tentaţia interferării unor treburi casnice cu programul de muncă. Este recomandat să eliminăm aceste elemente care ne pot distrage atenţia, pentru că nu vom face decât să excludem barierele între viaţa profesională şi cea personală şi să nu finalizăm taskurile în niciunul dintre planuri.”
    Rezultatul? „Vom sfârşi  prin a lucra haotic, poate în unele cazuri cu mult peste media orelor de program, situaţie ce va genera din nou nemulţumiri”. Raluca Peneş precizează că în acest context, foarte important de gestionat pe termen de lucru este menţinerea concentrării pe obiective şi pe productivitatea muncii de acasă. „Acestea pot fi atinse mai uşor printr-o organizare riguroasă şi prin respectarea programului zilnic, setarea unui spaţiu dedicat activităţilor profesionale, dar şi prin ghidarea după deprinderile de la birou, inclusiv luarea pauzelor.”
    HR managerul companiei Smartree este de părere că chiar dacă organizaţiile îşi vor relua activităţile de la birou, aceasta se va realiza treptat şi „sigur vom fi puşi în continuare în situaţia de a lucra în anumite perioade şi de acasă”. În plus, o parte dintre angajaţi vor dori să permanentizeze noul mod de lucru de acasă, cu care unii dintre noi eram obişnuiţi şi înaintea epidemiei, dar într-un cadru foarte bine stabilit, adică în limita a câteva zile pe lună.
    „Referitor la clasicul program 9:00 – 17:00, putem spune că în anumite domenii sau pentru anumite tipologii de joburi, şi înaintea pandemiei, acesta era un concept depăşit, urmărindu-se în schimb un sistem care pune concentrarea pe sarcinile de realizat şi pe nivelul de energie şi creativitate al fiecărui individ în parte. Dar aici intervine modul în care fiecare dintre noi ne disciplinăm şi ne organizăm activităţile, astfel încât să ne echilibrăm viaţa profesională cu cea personală, dar şi să devenim mai productivi din punct de vedere profesional”, conchide ea.
    Simona Chesăraicu, care a muncit vreme de mai mulţi ani în mari companii, ajungând ca la un moment dat să coordoneze departamentul de resurse umane al unei multinaţionale, este acum psihoterapeut şi profesor calificat în mindfulness (o disciplină care ne ajută să trăim în prezent). Totuşi, spune că nici ei nu i-a fost chiar atât de simplu să transfere tot ce se întâmpla în cabinet, în mediul online, aceasta reprezentând o schimbare mare care a cerut pregătire, inclusiv prin citirea a mai multe informaţii despre aspectele tehnice ale aplicaţiei Zoom.  „S-au schimbat şi felul în care facem lucrurile şi ce este nevoie să facem”. În rândul clienţilor ei a identificat două tendinţe: „Persoanele care au rămas fără locuri de muncă, din  categoria angajaţilor care sunt în şomaj tehnic, medici, din cabinetele stomatologice, din servicii, cosmetică, care nu mai lucrează acum, iar o altă categorie este a celor care lucrează mult mai mult, în special din zona de corporate şi care s-au trezit acasă cu câte doi copii, care fac lecţii online, iar ei au programul de muncă la fel ca înainte, doar că îl fac de acasă din sufragerie. Şi pentru ei  viaţa s-a complicat destul de mult, dacă vorbim despre o casă cu trei camere, cu doi copii, cu soţia care lucrează de acasă uneori, administrarea meetingurilor devine o problemă, de exemplu. Cei care sunt tineri şi nu au copii încă pare a se fi adaptat puţin mai uşor, dar pentru majoritate lucrurile s-au complicat”.
    Fiecare abordare a situaţiei este una personală şi nu poate fi generalizată, observă psihoterapeutul: „Simpla schimbare pe care a adus-o perioada aceasta ne cere un efort de adaptare, eram obişnuiţi cu un anumit ritm, cu o anumită rutină, în care undeva după-amiază, seara, ne apropiam de cei de acasă, pentru cei care lucrează de acasă a dispărut toată partea aceasta de rutină şi a fost înlocuită cu «mă mut din dormitor în sufragerie şi îmi ţin meetingurile acolo sau invers şi mă intersectez în pauzele mult mai informale cu cei care sunt în casă»”. Spune că a întâlnit multe reacţii de genul „nu ştiu cum să mă comport, stăm mult prea mult timp împreună, nu îmi găsesc spaţiul personal”. A întâlnit de asemenea reacţii în care cuplurile au spus că nu mai ştiu despre ce să povestească, mai ales dacă volumul de muncă s-a redus mutându-se în online. A întâlnit, în extrema cealaltă, cazuri care spun „este minunat, acum putem face tot ce aveam pe o listă de aşteptare”. „Nu este alb sau negru răspunsul la această situaţie, trăim această experienţă diferit şi depinde foarte mult cu ce bagaj a intrat fiecare în perioada aceasta, în funcţie de acest lucru unii au găsit un loc bun, alţii dimpotrivă se simt constrânşi şi presaţi de ce se întâmplă”, explică ea. Observă de asemenea că nici celor singuri nu le este deloc uşor: „Sunt situaţii în care e greu să fii şi cu tine, dacă nu avem obiceiul de a ne uita la noi din când în când şi de a face exerciţii de introspecţie e greu să stai cu tine însuţi şi atunci ne umplem timpul cu multe activităţi, iar contextul social şi economic ne a oferit ocazia de a face aproape orice – acum puteam să plecăm deseori în weekenduri în city break. Era simplu să fugim de noi, de partener, de relaţie, de familie, să supraîncărcăm sau supracompensăm, pentru cei care au fost antrenaţi să facă în permanenţă ceva e un moment mai greu”.



    Fără limite fizice, dar cu limite mentale

    „Pe mine m-a ajutat foarte mult rutina, chiar dacă este o altă rutină, să am o agendă, un program clar, să ştiu dimineaţa la ce oră mă trezesc, să am repere clare peste zi, să păstrez rutina cu disciplină, asta am lucrat şi cu clienţii care s-au găsit destul de debusolaţi la început”, descrie Chesăraicu modul în care am putea să trasăm nişte limite pentru un mai bun echilibru. Partea de organizare este cea mai importantă „acolo unde sunt probleme de spaţiu fizic, trebuie găsite soluţii punctuale – la o familie cu doi copii, trei camere, este o problemă, acolo unii îşi negociază teritoriul mai bine, alţii obosesc mai mult pe parcursul zilei”.
    Ce se întâmplă când intervin colegii noştri sau şefii care nu respectă limitele? „Când lucram în corporaţie spuneam că există două tipuri de urgenţe, şi în viaţa profesională, şi în viaţa personală: accidentele sau focul, atunci când chemăm salvarea sau pompierii – iar  replica pe care o primeam era că avem deadline-uri. E adevărat, dar deadline-urile nu înseamnă o urgenţă vitală, le setăm împreună, dacă uneori nu estimăm corect volumul de muncă, acolo găsim soluţii, dar urgenţă nu există”, spune ea.
    Negocierea trebuie să aibă astfel loc şi în discuţiile cu superiorii, cu şefii, ca să nu ajungem la evenimente de presiune majoră în care constant trebuie să lucrăm la ceva. „E nevoie de o comunicare cât mai eficientă, cât mai clară, în care să trasăm clar obiectivele fiecăruia. Dacă reuşim să comunicăm mai bine, întotdeauna găsim soluţii.” Un alt factor de stres este generat de comunicarea prin intermediul tehnologiei. Ce facem atunci când un coleg ne scrie pe un canal, ceilalţi pe un alt canal, trebuie să iau informaţia dintr-o parte şi trebuie să o transmit prin intermediul altei platforme? „Prima replică care îmi vine în minte este: mai puţin e mai bine”, spune Simona Chesăraicu. Ea crede că realist ar fi să evaluăm situaţia în care suntem, chiar dacă vrem să nu se schimbe foarte multe din lucrurile din jurul nostru, ele s-au schimbat deja, nu putem să facem la fel de mult ca înainte sau la fel cum făceam înainte şi să acceptăm, să conştientizăm că lucrurile stau altfel şi să conştientizăm că avem nevoie ca ele să se întâmple cumva mai simplu, mai firesc. Dacă ne propunem să facem lucrurile exact aşa cum se întâmplau înainte, cel puţin în perioada aceasta în care ne adaptăm la mediul online, nu se va întâmpla, presiunea va fi foarte mare,  comunicarea în online este foarte diferită.”
    Ea îl oferă ca exemplu pe băiatul său, care face şcoala în mediul online: „În primele trei săptămâni era extrem de obosit – ei sunt mici, vorbesc toţi odată, dar nici dascălii nu ştiau ce să facă, le-a luat câteva săptămâni să înţeleagă ce se întâmplă în mediul online”.
    Acum totul este diferit, totul este în online, iar faptul că nu mai discutăm o sarcină de birou la cafea se reflectă în gradul nostru de oboseală generat de aceste platforme de comunicare: „E nevoie de o perioadă de adaptare. Reţetă universală nu cred că există, ci este nevoie de răbdare şi de a încerca să vedem cât mai clar cum stau lucrurile şi ce putem scoate  bun din această situaţie”. 
    Simona Chesăraicu mai vorbeşte despre un fenomen pe care l-a observat – respectiv contagiunea emoţională – motiv pentru care anxietatea este, observă ea, un termen aproape la fel de folosit acum precum cel de „pandemie”: „Sigur că este o perioadă în care creşte nivelul de anxietate, dar am şi auzit foarte mult acest lucru şi de la oameni care nu o resimt, dar le atrage atenţia  – e foarte uşor să fii contaminat de diverse stări, cred că şi asta se întâmplă”.
    Chiar dacă vor exista sechele ale acestei perioade pentru mulţi dintre noi, ea este de părere că avem capacitatea să ne adaptăm. „A fost o ocazie pentru mulţi dintre noi să reflectăm la cum arată, şi viaţa profesională, şi viaţa de familie, la ce e important, la ce nu e important, care sunt valorile după care ne-am ghidat, cât de mult am nevoie, cât de mult nu am nevoie – cu siguranţă am reflectat mulţi dintre noi, iar asta ne va duce la un fel nou de a ne raporta, şi la muncă, şi la echipă, şi la ceea ce se întâmplă. Mai mult decât atât, creierul nostru a învăţat un model nou de funcţionare prin neuroplasticitate – a învăţat un model care nu exista până ieri şi dacă îl învăţ cu răbdare şi cu tehnică bună azi, el va funcţiona după un model nou. Ne putem învăţa şi dezvăţa de aproape orice, cel puţin aşa ne spun neuroştiinţele”.



    Un program devenit mai degrabă istorie

    Sociologul Alexandru Dincovici, managing partener al firmei Izibiz Consulting, descrie programul de la 9 la 17 „drept un artefact cultural şi un tip de muncă de care se bucură doar anumite categorii de oameni, şi nu altele. De altfel, să spui că lucrezi de la 9 la 5 e, cel puţin în limba engleză, şi o asumare a unui soi de statut inferior de angajat (la noi poate de corporatist) care prestează o muncă nesemnificativă şi care îşi permite luxul de a opri orice fel de activitate profesională de îndată ce s-a terminat programul (dovadă în plus a lipsei de importanţă a muncii de acest tip, spre deosebire de exemplu de munca din «sectoare strategice» care se desfăşoară nonstop)”, explică Alexandru Dincovici.
    În ceea ce priveşte regulile de delimitare între viaţa personală şi cea profesională, el este de părere că aceasta era mai degrabă una fizică şi viza două spaţii diferite. „Avem în primul rând ideea de locuinţă, spaţiu intim, care se opune biroului, spaţiu semipublic. Pentru multă lume, cele două spaţii nu s-au contopit acum, ci biroul a invadat acasă-ul. Cu bocancii. Cum facem să putem crea viaţă profesională în spaţiul privat e de fapt întrebarea esenţială de acum?”, întreabă retoric sociologul. El este de părere că, pentru a recrea cât de cât o delimitare dintre cele două, trebuie în primul rând neapărat un soi de separare a spaţiului profesional în casă, şi ulterior şi a timpului de lucru. Altfel, riscăm să nu mai avem deloc graniţe şi pe termen lung poate deveni nesănătos şi dificil de gestionat. „Cu cât gospodăria este mai aglomerată, cu atât este mai dificil de făcut, şi atunci când există copii şi toţi membrii familiei sunt nevoiţi să lucreze delimitarea trebuie să fie posibilă pentru toată lumea, păstrând şi un grad de intimitate de ambele părţi, limitând accesul vieţii profesionale în intimitatea familială dar şi al familiei în lumea profesională”, spune el.
    De asemenea, observă că ţinuta de birou, purtată în continuare,  poate şi ea contribui la stabilirea unor graniţe, din două perspective. Pe de o parte ea poate marca simbolic un timp de lucru, şi pe de altă parte poate constrânge purtătorul la o anumită postură şi la desfăşurarea unor activităţi de birou, în detrimentul celor casnice.
    Pe de altă parte, Alexandru Dincovici este de părere că acolo unde acest program „de la 9 la 5 există”, se va menţine, dar vor exista câteva schimbări de paradigmă, în contextul în care existau deja mişcări care propuneau de mult reducerea timpului de lucru din diferite motive, cu propuneri care pleacă de la săptămâna de 35 de ore (o reuşită a socialiştilor francezi) şi până la săptămâna de 4 zile lucrătoare şi multe alte alternative mai mult sau mai puţin flexibile. El este de părere că, pe măsură ce această stare de alertă va continua, cu cât va persista mai mult pericolul inamicului invizibil care ne poate îmbolnăvi, cu atât există posibilitatea să ne schimbăm şi noi mai mult, ca oameni. „Contactul fizic, de exemplu, este esenţial pentru formarea noastră ca persoane, şi avem nevoie, după cel al mamei, şi de contactul şi de interacţiunile cu alţi oameni. Ori, pe lângă muncă, se schimbă şi învăţarea şi e greu de spus ce fel de oameni va naşte şi va crea această pandemie. Cum vor relaţiona ei şi cum vor gestiona lumea nouă care se conturează.”


    Sociologul Romulus Oprica, managing partner al firmei BrandBerry, atrage atenţia asupra faptului că în majoritatea industriilor programul este stabilit de interdependenţele existente în societate: „Copiii merg la şcoală într-un anumit interval, acesta fiind intervalul propice şi pentru majoritatea părinţilor de a fi productivi. Industria alimentară trebuie să producă mai ales într-un interval care să permită livrarea produselor la prima oră a zilei iar serviciile de salubritate şi transport, ca să oferim doar două exemple, trebuie să fie active aproape nonstop”. Cu alte cuvinte, explică el, trăim cu toţii într-o reţea, nu într-o bulă specială care să ne facă independenţi unii de ceilalţi. Şi, până la urmă, tocmai această interdependenţă şi negociere constantă cu ceilalţi face această societate atât de frumoasă, spune Oprica.  
    „Cred că am fost forţaţi să vedem şi alte opţiuni de a rezolva sarcinile zilnice, indiferent că sunt sarcini de muncă sau banale activităţi zilnice. Această perioadă de criză ne-a determinat să fim mai deschişi, mai creativi, ceea ce în mod cert va influenţa modul în care lucrăm şi trăim. Tehnologiile, mai ales cele de comunicare, au cunoscut un salt cantitativ şi calitativ semnificativ în aceste ultime luni şi ritmul evoluţiei lor nu se va diminua pentru că nici riscul nu a trecut. Atât timp cât avem activă această ameninţare la adresa unei nevoi de bază, a sănătăţii noastre, vom fi mult mai atenţi şi mai deschişi la toate instrumentele care ne pot aduce un plus de securitate”, constată Romulus Oprica.  
    Pe de altă parte, în acest nou context, este de părere că nevoia spaţiului privat va creşte, prin urmare balanţa va înclina mai mult înspre atenţia acordată vieţii personale. „Dacă ne uităm pe stradă, în magazine, la cozi, vedem că majoritatea covârşitoare a cetăţenilor respectă regulile de distanţare fizică. De ce? Pentru că pe oamenii de afară nu-i cunoaştem, nu sunt cei din cercul nostru social apropiat, cei în care avem încredere şi faţă de care nu simţim nevoia să păstrăm distanţa de siguranţă, de 2 metri. Este aproape imposibil ca această distanţă fizică să nu se manifeste şi în relaţia spaţiu privat social – spaţiul public profesional. Toţi cei care am experimentat această izolare, dacă suntem persoane foarte sociabile, vom dori să ne revedem în apropiere fizică mai ales cu cei care ne sunt dragi şi nu vom aloca resurse semnificative de timp celor cu care nu aveam şi înainte o relaţie apropiată; cei care sunt mai puţin sociabili vor fi cu atât mai puţin interesaţi de intensificarea relaţiilor profesionale. Cu alte cuvinte, consider că spaţiul privat a câştigat teren în această perioadă de izolare, pentru că acesta este spaţiul care oferă siguranţă emoţională.”


    Din ce este alcătuită o zi normală de lucru? 

    Viaţa normală de lucru a angajaţilor din marile companii era deja îngreunată de lipsa de intimitate din birourile open space, de şedinţele interminabile şi de întreruperile colegilor sau notificărilor primite pe e-mail. Acum, pentru toţi cei care lucrează de la domiciliu a venit un nou set de întreruperi – atât de natură personală (poate copiii care învaţă şi ei în regim de telemuncă, după un program propriu, dar care necesită atenţia adulţilor) cât şi tehnologică – cu mesaje care vin instant de pe toate platformele din partea colegilor de echipă. În contrast cu ce se întâmplă acum, vă reamintim din ce era alcătuită o „zi normală de muncă”, potrivit datelor publicaţiei americane Harvard Business Review: 

    ●  Şedinţe care durează mai multe ore, pentru a discuta chestiuni asupra cărora se poate reveni de fapt prin câteva mailuri;
    ●  Întreruperi neplanificate, cauzate de obicei de birourile deschise, de platformele de mesagerie instant, precum şi de sunetele de notificare ale smartphone-urilor şi desktopului;
    ●  Căutarea consensului în echipe pentru decizii reversibile, fără consecinţe prea mari;
    ●  Căutarea neobosită a acelui „inbox zero”, un simbol al a pune scopurile altora înaintea voastră;
    ●  Călătoritul, uneori la distanţă, pentru a-i întâlni pe oameni faţă în faţă, când de fapt un telefon ar fi suficient;
    ●  Trecerea de la o sarcină la alta constant şi extenuarea fără prea multe rezultate;
    ●  Sarcini rudimentare şi administrative. 

  • Mihai Ritivoiu, doctor în economie: Programul IMM Invest s-a născut mort. Nimeni nu va putea prelucra mii de dosare într-un timp util, iar dacă banii nu ajung la firme în următoarea lună, va fi prea târziu

    Mihai Ritivoiu, doctor în economie, scrie într-o opinie pe blogul său că programul IMM Invest, cel mai mare program guvernamental de credite garantate şi dobânzi subvenţionate pentru companii, este sortit pierii. În opinia sa, pe lângă faptul că programul ignoră realitatea „de la firul ierbii”, numărul de dosare va fi prea mare pentru a putea fi prelucrat în timp util, iar agenţii economici vor avea nevoie de resurse financiare într-un timp scurt.

    „Dumneavoastră (ministrul de finanţe Florin Cîţu – n. red.) daţi zecile de mii de agenţi economici aflaţi pe marginea prăpastiei (da, sunt zeci de mii, site-ul s-a blocat pentru că toţi s-au îngesuit buluc) pe mâna băncilor, să le deschidă dosare de credite, să îi analizeze, să le ceară bugete de venituri şi cheltuieli si cash-flow pe trei ani, la final să nu le semneze contractul de credit până nu obţin certificat fiscal de la Finanţe, etc. Doar că nimeni nu va putea prelucra zeci de mii de dosare într-un timp util. Iar dacă banii nu ajung la firme în următoarea lună, va fi prea târziu. Pacientul este pe masa de operaţie şi pierde masiv sânge. Nu-l mai poţi resuscita când e mort”, scrie Mihai Ritivoiu pe site-ul său.

    De asemenea, el apreciază măsurile economice din OUG 42 ca fiind marginale şi fără efect: „Practic, aţi pus la bătaie 781 milioane de lei pentru susţinerea dobânzilor şi comisioanelor pe anul acestea, aţi suplimentat plafoanele Fondului de Garantare pentru IMM-uri şi aţi redus co-garantarea de la 20 la 10 la sută. Ori, la agenţii economici nu plata dobânzilor e marea problemă. Ci accesul urgent la lichidităţi. Să poată să îşi aducă oamenii la muncă, să îşi achziţioneze materia primă, să îşi achite impozitela la stat. Iar aici, vor aştepta după bănci până la Paştele cailor.”

    Mihai Ritivoiu mai spune că unii furnizor şi importatori nu mai livrează pe credit şi noua regulă este plata pe loc, iar o bună parte dintre companii se află deja în incapacitate de plată.

    „Speriaţi de ce ar putea să vină, numeroşi importatori şi furnizori nu mai livrează pe credit comercial. Plata cu banul jos este noua regulă. Mai mult, o parte din firme au intrat deja în incapacitate de plată, nu şi-au plătit taxele la stat, salariile, unii au şi intrat în incidenţă de plată, neonorându-şi biletele la ordin.”

    În acest context, orientarea către bănci este o soluţie mai greu accesibilă, în condiţiile în care sistemul bancar de acum este diferit de cel de acum 10 ani şi acordarea creditelor mari se face la nivel central, mai opiniează Mihai Ritivoiu.

    „Sistemul bancar românesc nu mai este cel de acum zece ani. Este în restructurare masivă, cu închideri de agenţii, tăieri de salarii, automatizarea proceselor. Duse sunt vremurile în care un director regional de bancă avea în competenţă acordarea de credite într-un plafon de 2-5 milioane de euro. În prezent, majoritatea documentaţiilor de credit sunt analizate în Centrale, la Bucureşti. Ai datorii la stat? Ai avut întârzieri la plata ratelor? Nu te credităm.”

     

  • Un IT-st, despre blocarea site-ului IMM Invest: Realizarea site-ului este mediocră spre critică. Probabil au luat de pe internet o tema gratuită

    Andrei Buşe, un specialist IT care lucrează în prezent în Franţa, spune că realizarea site-ului www.imminvest.ro, care gestionează programul guvernamental IMM Invest atât de aşteptat de antreprenori, nu a fost realizată în mod profesionist, scrie Mediafax.ro
     
    „Realizarea site-ului este mediocră spre critică. Pentru un site care pretinde că dă informaţii despre acordarea unor credite, să ai erori de genul acesta e inadmisibil. Inspiră neîncredere aplicanţilor”, a declarat, pentru MEDIAFAX, Andrei Buşe.
     
    Site-ul programului IMM Invest, un program guvernamental care ajută firmele mici şi mijlocii afectate de criza coronavirusului să asigure capital de lucru şi de investiţii, este nefuncţional astăzi, în ziua lansării.  Prin intermediul acestui program, statul garantează până la 90% din valoare creditelor obţinute de firme. Oficialii Fondului pentru Garantare a Creditelor pentru IMM-uri spun că site-ul este nefuncţional deoarece există suspiciunea unui atac cibernetic sofisticat.

    IT-stul explică cum a fost creat site-ul IMM Invest

    O explicaţie tehnică asupra situaţiei site-ului www.imminvest.ro, ”tradusă” de Andrei Buşe, specialist IT:
     
    ”Să o luam cu începutul, cu alfabetul construirii unui site:
     
    1. Serverul este în Germania 
    IP Address 18.185.176.236 is hosted on a dedicated server 
     
    este ales bine, server dedicat (adică nu sunt alte site-uri pe acel server)
     
    DNS urile sunt cele de la Amazon Web Services:
    NS-1357.AWSDNS-41.ORG (has 12,513 domains)
    NS-393.AWSDNS-49.COM (has 16,287 domains)
    NS-899.AWSDNS-48.NET (has 253 domains)
    NS.1586.AWSDNS-06.CO.UK (has 314 domains)
     
    Până aici totul este OK.
     
     
  • Guvernul a dat drumul la cel mai mare program de garanţii din istoria României, 15 miliarde de lei, dar site-ul este blocat pentru că sunt 150 de aplicaţii pe secundă. VIDEO

    Fondul Naţional de Garantare a creditelor pentru IMM-uri a dat drumul la cel mai mare program de garanţii pentru companii din istoria României, care poate ajunge la nu mai puţin de 15 miliarde de lei, adică peste 3 miliarde de euro.

    La puţin timp de la deschiderea programului, platforma  www.imminvest.ro, unde IMM-urile se pot înscrie pentru a accesa credite garantate de stat cu dobânzi preferenţiale subvenţionate, s-a blocat imediat,  fiind înregistrate peste 150 de aplicaţii pe secundă.

    Vineri, începând cu ora 10, reprezentanţii Fondului Naţional de Garantare a creditelor pentru IMM-uri sunt într-o  discuţie video cu antreprenorii.

     

  • Ce program vor avea unităţile Kaufland România în perioada sărbătorilor pascale

    Cu ocazia sărbătorilor de Paşte, Kaufland România anunţă programul de funcţionare al magazinelor din întreaga ţară. Astfel, în perioada 16.04.2020 – 20.04.2020, hypermarketurile vor începe programul în intervalul 06:00 – 08:00, dar vor varia orele de închidere.


    – Joi, 16.04 – vineri, 17.04, ora deschiderii va varia în funcţie de magazin în intervalul 06:00 – 08:00, iar ora închiderii între 21:00 – 24:00.
    – Sâmbătă, 18.04, majoritatea magazinelor vor avea program special de funcţionare, cu program scurt, între orele 07:00 – 16:00, cu excepţia magazinelor din Gheorghieni, Odorheiu Secuiesc, Miercurea Ciuc, Sfântu Gheorghe, Târgu Secuiesc, care vor avea program normal de funcţionare.
    – Duminică, 19.04, magazinele Kaufland vor fi închise, cu excepţia celor din oraşele menţionate anterior.
    – Luni, 20.04, magazinele vor avea program scurt, cuprins în intervalul orar 09:00-15:00, cu excepţia magazinelor din oraşele menţionate anterior şi a celui situat în incinta mall-ului Promenada din Sibiu, care va fi închis.
    Pentru informaţii exacte referitoare la programul de sărbători al fiecăruia dintre magazinele Kaufland, reprezentanţii businessului îi sfătuiesc pe clienţi să acceseze site-ul companiei şi să selecteze magazinul Kaufland în care urmează să vină la cumpărături.

    În plus, prin serviciul de livrare rapidă la domiciliu Glovo, clienţii pot comanda produse alimentare sau nealimentare de pe lista de cumpărături, exclusiv din hipermarketurile Kaufland România. Serviciul Glovo este disponibil online pe glovoapp.com/ro, iar aplicaţia mobilă poate fi descărcată gratuit din AppStore sau GooglePlay.

    În această perioadă, persoanele de peste 65 de ani sau cu dizabilităţi pot comanda produse de strictă necesitate apelând numărul de telefon 0720.00.95.95 (tarif normal), în intervalele luni-sâmbătă: 08:30-20:00 şi duminică: 08:30-19:00. Sâmbătă, 18.04, acest serviciu va fi deschis în intervalul orar 08:30-16:00; duminică, de Paşte, serviciul nu va fi disponibil, iar luni, 20.04, va funcţiona în intervalul 10:00-15:00.

    Prin acest serviciu lansat în parteneriat cu Glovo, Kaufland România asigură livrarea gratuită la domiciliu şi plata ramburs a produselor. Linia telefonică creată este momentan disponibilă în toate cele 14 oraşe din reţeaua Glovo – Bucureşti, Cluj Napoca, Timişoara, Iaşi, Braşov, Craiova, Constanţa, Sibiu, Arad, Ploieşti, Oradea, Brăila, Galaţi şi Piteşti.