BusinessMagazin

Tag: presedinte

  • Opinie Dragoş Damian, CEO Terapia: Elitele economice din România ar trebuie să se mobilizeze pentru a da Preşedintele tării în 2024, aşa cum elitele economice l-au dat pe Alexandru Ioan Cuza in 1859. De ce mediul de afaceri de astăzi e vinovat de multe lucruri care nu se fac în această tară

    Nu trimiteam opinia asta la care tot mosmondesc de anul trecut daca nu vedeam declaratiile lui Adrian Sarbu, care a reluat ceea ce unele manuale de istorie spun cu jumatate de gura, anume ca AIC a fost pus domnitor in 1859 de elitele economice al celor doua tari romanesti de atunci. Exista astfel precedentul si momentul istoric ca elitele de afaceri din 2024 sa sustina un candidat la Presedintie, fie acesta om de afaceri, om politic, sportiv, militar, sau orice altceva ne poate naviga pana in 2029.

    Toti pruncii stiu ca din 2025 incolo urmeaza o perioada internationala ingrozitor de complicata, iar pentru Romania este cu atat mai complicata cu cat politica noastra externa a ramas la stadiul ca intrebam “Cat de sus sa sarim?” cand un partener strategic de ordona “Sariti!”. Si, oricat de sus am sari, tot nu am intrat in Schengen, ca sa dam doar un exemplu de obedienta nerasplatita……

    Toti injuram si consideram vinovata clasa politica pentu ceea ce intampla astazi in Romania. 

    Nu este vinovata clasa politica pentru ceea ce se intampla in tara. 

    Vinovat este mediul de afaceri pentru ca, desi a sesizat inechitatile si distorsiunile din public si privat si stia ca era o chestiune de timp sa se ajunga la deficit excesiv, a tacut complice stand cu mana intinsa la politicieni incercand sa mai prinda – incearca si acum – pe ultima suta de metri, o scutire, o facilitate, o schema de ajutor sau un stimulent.

    Mediul de afaceri este vinovat pentru ca, desi vede ca suntem complet captivi importurilor de mancare, medicamente, energie si aparare, tace complice si investeste tot in depozite ca sa mai importe ceva, in loc sa produca in tara.

    Mediul de afaceri este vinovat pentru ca, desi vede cum se desira sistemele de sanatate si educatie, complet politizate, tace complice incercand sa mai prinda un contract cu un spital sau cu o scoala.

    Mediul de afaceri este vinovat pentru ca, desi condamna oficial evaziunea fiscala si munca la negru care infloresc cu larga contributie a politicului, tace complice incercand sa gaseasca solutii “creative” care in cele din urma conduc tot la evaziune fiscala si munca la negru.

    Mediul de afaceri este vinovat pentru ca, desi stie de amestecul nepriceput al politicului in economie, tace complice incercand sa gaseasca inca un politician care sa-l “ajute”.

    Mediul de afaceri este vinovat pentru ca, desi stie ca Romania pierde demografie, pierde tinerii destepti si pierde forta de munca calificata pentru ca politicul nu a facut nimic in ciuda tuturor semnalelor, tace complice crezand ca o sa poate umple tara de muncitori asiatici.

    Mediul de afaceri mai are putin timp de reflectie daca sa continue sa se vaicareasca de modul in care este guvernata tara aratand spre politicieni sau sa treaca la treaba si sa dea viitorul Presedinte al Romaniei. Presedintele Romaniei poate fi dat de Washington, de Bruxelles, de Vatican, de Muntele Athos, de loje, de serviciile secrete si de alte teorii ale conspiratiei sau, pentru schimbare, de elitele din mediul de afaceri, asa cum se intampla in foarte multe tari si cum s-a intamplat si in Romania in 1859.

    Asadar, cei 500 de invitati de la ZF 25 ar trebui sa se gandeasca daca nu a venit momentul sa se implice pentru a da Presedintele Romaniei. Sa sustina un politician, un sportiv, un militar sau un om de afaceri. Avem lideri exceptionali in mediul de afaceri care pot face diferenta. Avem pe Radu sau Dan sau Anca sau Mihai sau Cristina sau Adrian sau Iulian sau Ionut sau Stefan care pot schimba Romania cu totul pana in 2030.

  • Adrian Sârbu: Democraţia e bună, dar trebuie să te ţii de ea. România trebuie să copieze sistemul electoral american. Toate funcţiile publice să fie alese şi finanţarea transparentă

    Nemo: Aţi invocat de multe ori, în discuţii, aici la Ştiu, democraţia americană, pe care românii ar trebui să o ia drept model. Dar democraţia asta americană e complicată. La noi, românii nu prea ies la vot, vrem să comasăm alegeri. Americanii au început deja alegerile şi nu sunt alea generale.

    Adrian Sârbu: În primul rând, democraţia americană e democraţie pentru că acolo se desfăşoară alegeri tot timpul şi pentru orice funcţie importantă. Ţi-am spus tot, da? A concura pentru un job public este o acţiune permanentă, şi cele mai importante joburi, nu numai preşedintele şi primarul de la noi, sunt alese. Direct sau indirect. Ăsta e primul lucru.

    Nemo: Şi nu obosesc americanii.

    Hofi: Exact, nu obosesc pentru că au nişte conducători şi ideologi foarte proşti, înţelegeţi ironia, care nu spun: „uite avem patru rânduri de alegeri anul ăsta, să nu mai facem atâtea”.

    Adrian Sârbu:  Hai să parafrazez o zicală mult îndrăgită de tine.

    Hofi: Hai să văd cât e ora că poate înjuraţi. Puteţi să spuneţi.

    Adrian Sârbu: Zice „băutura e bună, dar să te ţii de ea”, da? Am voie?

    Hofi: Şi mie îmi place vorba asta?

    Adrian Sârbu: Şi eu spun, vorbind despre America democraţia: e bună, dar să te ţii de ea, da? În fiecare zi şi pentru fiecare funcţie importantă. Ăsta e un element. Al doilea. Sistemul de alegeri cu electori, care, ştii care e culmea? A fost şi în România şi l-am abandonat. În Caragiale, România când a intrat în democraţie, a funcţionat cu democraţie indirectă. Sistemul american, înainte de toate, este foarte clar. Am o putere legislativă, Congresul. Şi am o putere executivă, preşedintele. În America, preşedintele e ales direct-indirect. Adică, alegătorii aleg electori care votează pentru preşedinte după sistemul cine a câştigat un stat, the winner takes it all. Deci, sistemul electoral american este model. În acest sistem, care e foarte complex, foarte complex, ai alegerea preşedintelui direct-indirectă, pentru că până la urmă votul tău generează electori care votează pentru tine, nu votează împotriva ta, model pe care Trump a încercat să-l fisureze în 2020 şi o să-l coste. Şi un lucru foarte, foarte important: transparenţa finanţării. E transparenţa finanţării până la super PAC-uri ( comitete de acţiune politică). Tu, Hofi, ai voie să-i dai lui Nemo până la o sumă de bani, dacă eşti individ. Dacă eşti firmă, până la o sumă de bani. Toţi banii sunt pe faţă. Nu-i dă AEP. AEP-ul e chestia asta de la noi care dă milioane de euro partidelor ca să dea şpagă presei, să dea şpagă celor care sunt bine poziţionaţi. Nu e ca la noi.

    Hofi: Adică în România banii pleacă de la toţi, acolo pleacă de la cine vrea să dea.

    Adrian Sârbu: Nu, în România banii noştri se duc la buget, nişte şmecheri îi împart cum vor ei, pe un algoritm pe care l-au creat, dar nu au întrebat pe nimeni, că l-au făcut în Parlament bara-bara, pe vremea lui Băsescu.

    Nemo: Şi mai fac parte şi partidelor.

    Adrian Sârbu: Şi acum ei zic că finanţează democraţia dând şpagă presei. Asta e România. Ne întoarcem în America. Orice ban e vizibil. Într-adevăr, după nişte dezbateri foarte, foarte dureroase au născut acum vreo 8 ani, chiar pe vremea lui Obama, nu a lui Trump, aceste super-PAC unde tu poţi să pui bani, respectiva organizaţie, care atenţie, este supercontrolată, orice dolar de acolo e controlat şi raportat, foarte important, aceste super-PAC-uri fac campanie favorabilă unuia sau altuia, favorabilă unei teme, unei idei, unui trend. Şi, într-adevăr, sunt driveri ai opiniei. Dar când eu spun democraţie, ai principalele două condiţii ale democraţiei, şi anume votezi funcţiile, în primul rând funcţiile sunt clare, legislativ – executiv, votezi şi vezi rezultatul votului tău şi ai toată finanţarea vizibilă. Ce trebuie să facem noi? Să-l copiem.

     

  • Discurs înflăcărat la Davos: Noul preşedinte al Argentinei, Javier Milei, i-a acuzat pe liderii occidentali în cadrul Forumului Economic Mondial că „au abandonat valorile apusene” care stau la baza progresului lumii civilizate: „Lumea Occidentală este în pericol! Singurul rezultat al policitilor ei actuale va fi sărăcia!”

    Preşedintele libertarian al Argentinei, Javier Milei, i-a acuzat pe liderii occidentali că au abandonat „valorile Occidentului”, într-un discurs ţinut în cadrul Forumului Economic Mondial, unde debutul său pe scena globală a fost întâmpinat cu aplauze călduroase, scrie Financial Times.

    „Sunt aici pentru a vă spune că lumea occidentală este în pericol… deoarece cei care ar trebui să apere valorile Occidentului au fost cooptaţi de o viziune asupra lumii care duce inexorabil la socialism şi, prin urmare, la sărăcie”, a declarat Milei miercuri în faţa audienţei de la Davos.

    El a spus că „organizaţiile internaţionale” au fost influenţate de „colectivism”, „feminism radical” şi o „irealizabilă agendă care vizează mediul”.

    Milei, care se autointitulează „anarho-capitalist”, a fost ales preşedinte în luna noiembrie a anului trecut, pe fondul celei mai grave crize din ultimele două decenii a economiei sud-americane.

    Şeful unei mari firme europene de buyout a ieşit din sala de congres „impresionat” de discursul lui Milei.

    Înaintea discursului, Daniel Pinto, preşedintele şi directorul operaţional al JPMorgan, a declarat că noul guvern al Argentinei „poate crea un nou început pentru statul sud-american, punând capăt unui şir de 80 de ani de deteriorare economică”.

    El a avertizat însă că va urma un „an greu”, deoarece planurile lui Milei „necesită ca populaţia să fie dispusă să treacă prin sacrificiul [austerităţii]”.

    Politicile economice ale lui Milei au câştigat, de asemenea, sprijinul iniţial al FMI, al cărui personal tehnic a aprobat săptămâna trecută o plată de fonduri pentru Argentina şi al cărui director general adjunct, Gita Gopinath, a declarat pentru Financial Times că noua administraţie „a acţionat cu curaj pentru a corecta câteva dintre neajunsurile economice de care statul suferă în prezent”.

    Apariţia lui Milei la Davos, prima sa deplasare peste hotare în calitate de preşedinte, a fost prima sa şansă de a-şi prezenta viziunea ultraliberală elitei globale după victoria şocantă înregistrată în alegeri.

    Milei a declarat miercuri: „Cazul Argentinei este o demonstraţie empirică a faptului că, indiferent cât de bogat ai fi sau cât de mult ai avea în ceea ce priveşte resursele naturale… dacă se adoptă măsuri care împiedică funcţionarea liberă a pieţelor… singurul rezultat la care se va ajunge este sărăcia”.

    De la preluarea mandatului în decembrie, economistul libertarian a acţionat rapid pentru a reduce deficitul fiscal al Argentinei şi pentru a dereglementa economia.

    Săptămâna trecută, FMI a acordat un vot de încredere în planurile lui Milei, deoarece personalul său tehnic a aprobat o plată de 4,7 miliarde de dolari din programul de împrumut de 43 de miliarde de dolari al ţării, permiţându-i acesteia să ramburseze fondul pentru împrumuturile anterioare. Argentina este cel mai mare debitor al Fondului Monetar Internaţional.

    Decizia urmează să fie aprobată de consiliul de administraţie al FMI. Milei s-a întâlnit miercuri, după discursul său purtat la Davos, cu directorul general al FMI, Kristalina Georgieva, pentru a discuta problemele în cauză.

  • 3500 de cititori decid prioritatea nr. 2 a României în 2024

    Hofi: După îndelungi discuţii în coaliţie PSD recunoaşte. Ar fi de acord cu comasarea alegerilor dar numai daca propunerea PNL ar fi sustinuta si de alte partide. Asta spune vicepreşedintele PSD, Gabriel Zetea care nu exclude modificarea a Statutului PSD, astfel încât nici candidatul la Preşedinţie să nu fie neapărat preşedintelui partidului. Să fie unul comun al coaliţiei, dar să fie de stânga.

    Nemo: Şi am ajuns la preocuparea nr. 2 a românilor când vine vorba de priorităţi, democratică.

    Adrian Sârbu: Mă aştept ca românii să fie mai inerţi la acest blat istoric. Practic, România e clar împărţită. E România partidelor şi a votanţilor lor, cu interesele lor care, iarăşi sunt foarte clare. Banii din buget, inclusiv ce vine de la UE, sunt pentru ei. Noi, restul, trebuie să producă taxele care generează o parte din banii ăştia, că restul, pe baza a ce producem noi şi a PIB-ului nostru se iau bani de la UE. Bine. Românilor nu li sa oferit oportunitatea de a vota pentru democratică. Sunt convins că ar fi votat majoritar împotrivă. A fost un blat şi o manevră înăuntrul comunităţii politice pentru că s-au gândit şi că românii sunt inerţi şi oricum nu au cum să reacţioneze. Ce să faci, revoluţie? Deci, aceştia 3500 de români prim-miniştri spun, cu aproape 20% din voturi, că eo prioritate să revim la ceea ce România a început să simtă că fiind stătea ei naturală. O democraţie liberală, într-o economie de piaţă, care îşi doreşte să evolueze. România eo democraţie eşuată. De ce? Pentru că: 1. Românul nu mai votează, că spune că e dezamăgit. Greşit. E o insultă pe care şi-o aduce sieşi. Nu, românul trebuie să voteze, să se lupte pentru că orice non vot eo ratare. E o ratare a unei şanse ca un alt tip de ideologie, de mentalitate să devină măcar prezentă, dacă nu majoritară în lumea acestor aşa-zişi lideri. Sigur, ne apucăm acum să dăm sfaturi dlui Ciolacu. E, aici e situaţia reală şi foarte gravă a României. Toţi aceste cetăţeni îşi au interesele lor în această ţară. Şi ei, astăzi, din păcate, prevalează. De ce au obosit ei? Pentru că au de făcut 5 campanii electorale. Acum zice: „domne, ştiţi ceva… Incredibil… Ştiţi ceva, avem candidat comun. Nu mai facem alegeri de 4 ori. Ne permitem să facem numai de trei ori, dar de fapt de două ori, dar numai o dată. Şi după aia niciodată că v-am spus candidatul şi am hotărât noi. Şi avem şi doi preşedinţi”. Constituţia spune că primul lucru într-un stat şi să votăm. Şi dacă nu vor să coste 3,5 miliarde de lei, luăm frumos telefonul mobil, nu-i mai dăm banii STS-lui, că nu ştim cine-s ăia, votăm cu mobilul. Luăm o platformă consacrată globală şi votăm în fiecare zi.

     

    Rezultatele sondajului Mediafax- ZF-Aleph News

    Decide tu prioritatea numărul 1 a României în 2024 şi următorii 5 ani

    1. Creşterea economică de peste 5% prin alocarea resurselor financiare rezultate din tăierea cu 20% a numărului bugetarilor şi alocarea fondurilor europene către antreprenori, operatori privati ​​şi către proiecte româneşti – 42%
    2. Revenirea la modelul real de democraţie liberală, putere-opoziţie, prin renunţarea la democraţie şi creşterea controlului cetăţeanului asupra acţiunilor Parlamentului, Guvernului şi Preşedintelui-18%
    3. Schimbarea mentală din pierzătorii românilor în câştigători, capabili să promoveze identitatea culturală în România şi în Europa – 17%
    4. Adoptarea accelerată şi largă a tehnologiilor digitale, a inteligenţei artificiale în economie, administraţie, în educaţie în vederea transformării României într-o societate învăţată şi verde – 14%
    5. Ridicarea capacităţii de apărare a României prin investiţii în tehnologii moderne şi resurse umane, în condiţiile extinderii războiului regional -9%

     

  • Scandal politic în Polonia: Poliţia poloneză arestează doi foşti miniştri la palatul prezidenţial. Arestarea celor doi are loc pe fondul unei dispute între preşedintele Andrzej Duda şi noul guvern al premierului Donald Tusk

    Poliţia poloneză a intrat marţi în palatul prezidenţial al ţării şi a arestat doi politicieni condamnaţi pentru abuz de putere, potrivit publicaţiei DW.

    Fostul ministru de interne Mariusz Kaminski şi fostul său secretar de stat Maciej Wasik s-ar fi refugiat în palatul preşedintelui Andrzej Duda.

    Anterior, premierul Donald Tusk l-a acuzat pe preşedintele de dreapta Andrzej Duda că a obstrucţionat încarcerarea celor doi politicieni.

    „Domnule preşedinte, fac un apel din inimă pentru binele statului polonez: trebuie să puneţi capăt acestui spectacol! Ne va duce într-o situaţie foarte periculoasă”, a declarat Tusk la Varşovia.

    Acesta este cel mai recent incident dintr-un conflict tot mai intens între noul guvern, condus de Tusk, şi partidul conservator Lege şi Justiţie (PiS), care a guvernat Polonia timp de opt ani.

    Sute de susţinători ai PiS s-au adunat în faţa palatului prezidenţial şi în faţa secţiei de poliţie unde erau reţinuţi cei doi politicieni.

    Purtătorul de cuvânt al PiS, Rafał Bochenek, i-a descris pe cei doi ca fiind „prizonieri politici” într-o postare pe reţelele de socializare, publicată marţi. Într-o altă postare, el a descris arestarea lor ca fiind „o răpire ilegală şi o încălcare a tuturor regulilor democratice”.

    Miniştrii Kaminski şi Wasik au fost condamnaţi pentru abuz în urma unor acţiuni întreprinse în 2007, când au servit într-un guvern condus de PiS.

    Duda i-a graţiat în 2015, deşi experţii juridici au susţinut că astfel de graţieri sunt rezervate pentru cazurile care au trecut prin procesul de apel.

    În iunie anul trecut, Curtea Supremă a Poloniei a anulat graţierile celor doi. 

    Ambii au trebuit să fie judecaţi din nou. La sfârşitul lunii decembrie, Tribunalul districtual din Varşovia i-a condamnat la doi ani de închisoare.

    Potrivit preşedintelui Duda, care este un aliat loial al PiS, graţierile politicienilor au rămas valabile.

    Noul ministru de interne, Marcin Kierwinski, a insistat asupra nevoii de a aplica legea în mod echitabil pentru toată lumea, indiferent de trecutul sau statutul individului.

  • Mario Draghi, fostul preşedinte al BCE şi prim-ministru al Italiei ar putea ocupa funcţia de preşedinte al Consiliului European după retragerea lui Charles Michel

    Planul lui Charles Michel de a demisiona anticipat din funcţia de preşedinte al Consiliului European a dat startul negocierilor pentru posturile de conducere din UE, fostul prim-ministru italian Mario Draghi fiind considerat de unii drept principalul candidat, scrie Financial Times.

    Draghi, în vârstă de 76 de ani, a ocupat în trecut poziţia de preşedinte al Băncii Centrale Europene, fiind în prezent o potenţială opţiune pentru a-i succeda lui Michel, au declarat pentru Financial Times oficiali şi diplomaţi ai UE.

    Există posibilitatea ca în perioada următoare să fie ilustraţi şi alţi candidaţi pentru rolul de preşedinte al Consiliului European, care presupune prezidarea şi stabilirea agendei pentru summiturile liderilor UE.

    Este dificil de prezis succesiunea ofertelor pentru ocuparea posturilor de conducere din UE, care depind şi de rezultatul alegerilor la nivelul Uniunii, au precizat persoanele respective. O sursă apropiată lui Draghi a declarat că acesta nu doreşte să ocupe niciunul dintre rolurile de conducere ale blocului comunitar. 

    Dar speculaţiile privind perspectivele lui Draghi, bazate pe palmaresul, experienţa şi statura sa ca una dintre cele mai proeminente figuri ale Uniunii Europene, subliniază dorinţa multor capitale de a finaliza alegerea unui succesor cu mult înainte de plecarea probabilă a lui Michel la jumătatea lunii iulie.

    „Draghi este genul de figură pe care oamenii o vor refuza foarte greu dacă va beneficia de o susţinere oficială solidă”, a declarat Nathalie Tocci, director al Istituto Affari Internazionali, un think-tank cu sediul la Roma.

    „Este puţin probabil ca el să refuze postul dacă i se va cere acest lucru în mod serios, deşi considerăm că nu va face nicio presiune în această direcţie”, a spus Tocci.

    Urgenţa de a găsi un succesor pentru Michel – care va candida ca europarlamentar – a fost parţial determinată de normele UE care ar permite liderului eurosceptic proeminent al Ungariei, Viktor Orban, să preia postul dacă nu se va ajunge la un acord asupra unui candidat până la momentul în care preşedintele Consiliului European se va retrage.

    Începând cu 1 iulie, Ungaria va deţine preşedinţia rotativă semestrială a UE. Membrii proaspăt aleşi ai Parlamentului European trebuie să îşi preia mandatul până la jumătatea lunii iulie, aceasta fiind ultima dată la care Michel ar putea rămâne preşedinte. 

    Însă liderii UE au, de asemenea, opţiunea de a instala un candidat interimar care să îl excludă pe Orban. Cu toate acestea, este puţin probabil ca Draghi să accepte acest rol cu titlu interimar, a declarat un oficial.

    Draghi s-a retras din viaţa publică în 2022, după ce perioada în care a fost prim-ministru al Italiei a fost scurtată de alegeri anticipate. Cu toate acestea, politicianul italian a preluat un rol de consilier al UE anul trecut, când preşedintele Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, i-a cerut să redacteze un raport privind competitivitatea şubredă a blocului.

  • Sorin Pâslaru, ZF. România educată: în loc să ceară campusuri şcolare moderne, cu săli de sport şi bazine de înot, preşedintele Iohannis ne propune şcoala generală de şase ani şi liceul de trei ani

    Preşedintele Klaus Iohannis a lansat ieri programul România educată, dar în tot cuprinsul proiectului nu există niciun rând despre starea infrastructurii din educaţie şi necesarul de investiţii pentru a aduce şcolile din România la nivelul secolului XXI.

    Este o întrebare dacă, având în vedere că 3.500 de şcoli din România se încălzesc cu lemne şi sunt sub standardul de condiţii igienico-sanitare, măsura trecerii şcolilor la comunităţile locale din punctul de vedere al administrării activelor a fost bună.

    Din păcate, educaţia şi sănătatea nu s-au aflat şi nu se află printre priorităţile primarilor şi consilierilor locali, fiind investiţii cu efecte pe termen lung.

    De investiţiile pe termen lung – infrastructură, şcoli, spitale – se pot ocupa cu adevărat şi cu eficienţă organizaţiile cu forţă financiară, adică guvernul. În marile oraşe poate că există o mai mare disponibilitate de investiţii în infrastructura şcolară, însă în comune şi micile oraşe şcolile sunt ultimele pe listă.

    Subfinanţarea cronică a învăţământului face ca pe prima poziţie în topul cheltuielilor să fie salariile.

    Reformă în învăţământ înseamnă în primul rând construcţie şi reconstrucţie de şcoli şi campusuri şcolare. În 29 de ani România nu a construit niciun mare campus şcolar modern care să fie un exemplu despre cum ar trebui să arate învăţământul în următoarele decenii. Au construit astfel de campusuri instituţii private: American School, liceul francez, şcoala turcă, unele chiar cu susţinerea guvernelor din ţările respective.

    Nici măcar antreprenorii români nu au fost în stare să se alieze şi să fondeze o instituţie privată de învăţământ, în replică la aceste şcoli americane, franceze, turceşti sau britanice, poate sub numele „Şcoala Românească”.

    În cei 29 de ani de când profesorii, inspectorii şi responsabilii cu învăţământul din România au tot vizitat şcoli din străinătate, din Germania, Franţa, Belgia sau Italia, niciunul nu a venit să construiască în România măcar o şcoală de stat care să semene cu ceea ce există astăzi în Occident.

    România este sătulă de ideea de reformă în toate domeniile care înseamnă, spre exemplu, în învăţământ, redenumirea şcolilor profesionale în licee tehnologice, schimbarea examenului de capacitate la teste grilă, scurtarea, prelungirea şi redenumirea învăţământului primar, secundar sau liceal.

    Am avut reformă în căile ferate prin împărţirea în companii de marfă, călători şi infrastructură, iar astăzi viteza medie este mai mică decât în 1990.

    Reformă înseamnă investiţii în căi ferate de mare viteză, nu schimbări de organigramă, hârtii la Registrul Comerţului şi mai mulţi şefi într-o gară. Am avut reformă în energie, s-au separat producătorii de distribuitori şi furnizori şi astăzi România nu are niciun campion regional de energie deşi este pe locul patru la producţia de gaz şi petrol în UE, iar 3 milioane de locuinţe se încălzesc cu lemne.

    Am avut reformă în sănătate, cu înfiinţarea Casei de Sănătate şi trecerea spitalelor la primării, şi astăzi copiii trebuie mutaţi din maternităţi neigienizate corespunzător.

    Realitatea este că descentralizarea nu funcţionează într-o ţară unde vilele primarilor sunt mai mari decât spitalele şi nu are cine să-i tragă la răspundere cum cheltuiesc banii.

    Ceea ce lipseşte astăzi în şcolile din România sunt în primul rând condiţiile de învăţat. În şcolile căutate din Bucureşti sau din marile oraşe copiii nu au loc pur şi simplu în clasă, iar în mediul rural există peste 1.000 de şcoli cu sub 100 de copii care în niciun caz nu pot fi eficiente, pentru că nu au dotările strict necesare.

    Calitatea învăţământului ţine astăzi în România în primul rând de infrastructură: de dotările din şcoli, de terenurile de sport sau de bazinele de înot, un lux chiar şi în Bucureşti, unde PIB-ul per capital este la media Uniunii Europene.

    Conectaţi întâi toate şcolile din România la reţeaua de gaz metan, asiguraţi-vă că nu mai există şcoli unde se învaţă în trei schimburi şi nici măcar în două, că nu se scurtează orele pentru că a căzut transformatorul de curent şi faceţi măcar un campus şcolar civilizat din bani publici. Şi pe urmă încă cel puţin 100.

    Apoi schimbaţi programe sau renunţaţi la cele opt clase de şcoală generală.

    Şi apropo, este aceasta măsura pe care o aştepta sistemul de educaţie din România –  renunţarea la cele opt (acum nouă) clase de şcoală generală şi introducerea mai devreme a copiilor în învăţământul profesional, din clasa a cincea? Sau să faci liceul de trei ani? Aşa înaintăm noi, cu mai puţini ani de învăţământ? 

  • Iulian Stanciu, preşedinte, eMAG: Suntem o ţară a contrastelor – populaţia României este răspândită de-a lungul tuturor celor patru revoluţii industriale: avem şi oameni care merg cu căruţa şi calul, şi experţi de clasă mondială în AI

    ♦ „În România, trebuie să suprainvestim în reducerea decalajelor actuale din raportul DESI. Dacă nu, aceste decalaje se vor lărgi şi mai mult deoarece inteligenţa artificială generativă va accelera creşterea ţărilor tehnologic avansate. Şi acestea îşi vor dezvolta mai rapid economia digitală“.

    Planurile de transformare digitală şi de predare a competenţelor digitale pe care le vor concepe autorităţile ar trebui să pornească de la realitatea că România este o ţară în care foarte puţini cetăţeni au competenţe digitale elementare şi în care pe de o parte încă avem oameni care merg cu calul şi căruţa şi nu au niciun fel de abilităţi de a interacţiona cu tehnologia, dar şi experţi de clasă mondială în tehnologia momentului – inteligenţa artificială. Planurile privind digitalizarea şi educaţia trebuie să ţină cont de toate categoriile de cetăţeni şi de gradul lor diferit de cunoştinţe pentru a avea succes, a spus Iulian Stanciu, acţionar monoritar şi preşedinte al eMAG, unul dintre principalii jucători de pe piaţa de retail online din regiune, care a avut în anul fiscal 2023, încheiat la 31 martie, venituri de 2 mld. dolari.

    „Putem spune că România este o ţară a contrastelor. Viteză mare la internet broadband, procent mare de femei în IT, număr mare de absolvenţi de IT, dar nivel scăzut de competenţe digitale pentru populaţie şi companii. Putem găsi de la oameni care merg cu căruţa şi calul, lucru care este, apropo, pitoresc, până la experţi de clasă mondială în AI. Populaţia României este răspândită de-a lungul tuturor celor patru revoluţii industriale – acesta este un adevăr şi ar trebui să pornim de aici. Pentru a avea progres, avem nevoie de planuri de acţiune pentru toate categoriile“, a declarat Iulian Stanciu în cadrul evenimentului Romanian Digital Day, care a fost organizat la Bruxelles de europarlamentatul Victor Negrescu în parteneriat cu Politehnica din Bucureşti.

    Liderul eMAG a insistat în intervenţia  sa asupra importanţei economiei digitale, insistând asupra rolului jucat de aceasta în dezvoltarea economiei. „Cred că este important să întărim ideea economiei digitale şi importanţa economiei digitale în România şi în Europa. PIB-ul în România a crescut de la 190 de miliarde de euro acum 10 ani la aproximativ 300 de miliarde de euro anul trecut, ceea ce reprezintă o creştere agregată de 4,6% pe parcursul celor 10 ani. 25% din această creştere provine din economia digitală, care acum reprezintă 18% din PIB-ul total al României. Pentru a vă oferi un context, există ţări în Europa sau în lume unde economia digitală reprezintă până la 40% din PIB. Şi economia digitală nu înseamnă doar software-ul şi hardware-ul, sectorul IT&C.

    Economia digitală are o parte din comerţ, publicitate, sănătate, educaţie. Deci, economia digitală este peste tot. Comerţul electronic este unul dintre motoarele creşterii economice digitale. Partea de comerţ electronic din totalul comerţului cu amănuntul în România este de 10%. Procentul este mai mic decât în Polonia, unde este 15%, sau Republica Cehă cu 17%, dar uşor în aceeaşi grupă cu Ungaria la 8% şi Bulgaria la 9%. Deci, avem încă mult loc de creştere. Unele dintre elementele care susţin creşterea sunt bazate pe context, pe ce se întâmplă cu toată infrastructura digitală. Unele sunt lucruri pe care le putem schimba prin diferite acţiuni. Şi ştim ce este necesar pentru a creşte. Trebuie să îmbunătăţim metodele de livrare. Şi am investit mult în dezvoltarea unei reţele de lockere. Avem aproape 5.000 în România. Avem aproape 1.000 în Ungaria, 500 în Bulgaria.“

    „Comerţul electronic este direct legat de abilităţile digitale ale cetăţenilor“, a subliniat Stanciu. „Dacă vorbim despre competenţele digitale, ar trebui să ne uităm la ceea ce este important, conform DESI, Indexul Economiei şi Societăţii Digitale realizat de Comisia Europeană. La utilizarea internetului în România, vedem o evoluţie bună de la un procent 76% din populaţie în 2021 la 84% acum, faţă de media UE de 89%. Deci suntem destul de la egal la egal. Dar la competenţele digitale de bază, aici este o problemă mare. Suntem constanţi la un procent de 28% din populaţie care are are cel puţin competenţe digitale de bază, procent care nu s-a schimbat de-a lungul anilor, în timp ce media UE este la 54% din populaţie. Şi conform raportului din acest an al Comisiei Europene privind starea deceniului digital, România trebuie să rezolve acest decalaj.“

    „Ţinta UE pentru 2030, după cum s-a menţionat anterior, este ca 80% din populaţie să ajungă să aibă măcar competenţe digitale de bază. Situaţia din România reprezintă un risc pentru realizarea colectivă a ţintei la nivelul UE. Deci, trebuie să accelerăm. La competenţele digitale avansate, adică la competenţele digitale care sunt peste nivelul elementar, avem un procent de 9% din populaţie, procent care de de asemenea nu a mai crescut, în timp ce media la nivelul UE este de 26% din populaţie. Şi acest procent de 9% este acelaşi cu cota pe care o are comerţul electronic din totalul comerţului cu amănuntul. Deci, sunt doi indicatori corelaţi. Şi procentul mediu de 26% din populaţie UE care are competenţe digitale avansate (peste cele elementare) este aproape de cota pe care o are comerţul electronic în pieţele occidentale.“

     

    Ce a mai declarat Iulian Stanciu:

    La specialiştii IT ca procentaj din populaţia activă, avem o creştere constantă. Avem acum 2,8% în 2023, comparativ cu media UE de 4,6%. Şi ţinta pentru 2030 este de 10%. Dar sunt optimist că putem ajunge acolo, pentru că la categoria absolvenţi de TIC ne descurcăm foarte bine. România are, de asemenea, una dintre cele mai mari proporţii de femei care sunt specialişti în IT  din UE, peste 25% şi în creştere, ceea ce este foarte încurajator. Şi aceşti indicatori arată că România este capabilă să genereze o educaţie superioară de calitate. Conform Comisiei Europene, România ar trebui să îşi intensifice semnificativ eforturile în domeniul competenţelor digitale. În special, în România ar trebui să implice mai mult actorii privaţi, după cum s-a menţionat, în dezvoltarea şi livrarea politicilor pentru competenţe digitale. Şi ar trebui să acordăm o atenţie specială întăririi eforturilor pentru îmbunătăţirea şi recalificarea competenţelor, precum şi pentru atragerea şi păstrarea specialiştilor IT, deoarece dacă îi instruim şi după aceea pleacă, nu avem niciun progres.

    Şi vom creşte şi mai mult pentru că putem livra mai repede, mai previzibil şi putem fi mai aproape de orice client din ţară, aşa că mergem chiar şi în mediul rural. În al doilea rând, cred că este vorba despre plată. Metodele de plată sunt importante, cum ar fi cele de tipul cumpără acum şi plăteşte mai târziu, sau plata în patru sau 12 rate. Transferurile instant care sunt dezvoltate în unele ţări din Europa şi care câştigă rapid cotă de piaţă vor fi dezvoltate cu proiectul Ropay şi în România. Şi în al treilea rând, este vorba despre numărul de produse disponibile online. Dacă ne uităm, să zicem, acum 10 ani, aveam aproximativ 10.000 de produse disponibile. Acum avem 20 de milioane. Într-un centru comercial, un mall, poţi găsi între 300.000 şi 500.000 de produse. În Polonia sunt disponibile 200 de milioane de produse online. Deci, trebuie să dezvoltăm tehnologia şi lucrurile pentru a ajunge acolo. Şi, apropo de tehnologie, folosim inteligenţa artificială generativă.

    Este un instrument excelent. Nu este o ameninţare că va înlocui locurile de muncă, aşa cum se vorbea de ameninţarea roboţilor care vin în depozite înlocuind oamenii. Asta nu s-a întâmplat: numărul de persoane a din depozite a rămas acelaşi, dar productivitatea a crescut. Creşterea productivităţii înseamnă preţuri mai bune pentru consumatori, servicii mai bune, salarii mai mari pentru angajaţi şi profitabilitate mai bună pentru companii. La fel se va întâmpla cu inteligenţa artificială generativă, care ne va ajuta chiar şi în programare sau în alte domenii să creştem mai repede şi să dezvoltăm noi modele de afaceri, să ne dezvoltăm mai rapid sau să fim mai productivi.

    eMAG a crescut cu 17% de la an la an, în ciuda războaielor şi incertitudinilor economice. Şi acesta este rezultatul investiţiilor pe care le-am făcut în construirea infrastructurii pentru comerţul electronic. Asta înseamnă depozite, livrare, plăţi, selecţia de produse, software. Acesta este rezultatul a 600 de milioane de euro investite în ultimii trei ani pentru a construi această infrastructură. Şi suntem foarte optimişti în legătură cu viitorul, aşa că putem vedea un potenţial mare de creştere. După cum am spus, în România comerţul electronic are o cotă de 10% din totalul comerţului cu amănuntul, Polonia este la 15%, Republica Cehă la 17%, Marea Britanie este peste 20%, China este peste 30%.

    Trebuie să identificăm cele mai mari decalaje. Trebuie să ne întărim acolo unde suntem buni, dar de asemenea trebuie să găsim cele mai bune exemple relevante ale ţărilor UE care au reuşit să îşi crească rapid competenţele digitale în ultimii ani. Estonia este destul de frumoasă şi inspiraţională, dar dacă ne uităm la România, la complexitatea din România, cred că trebuie să luăm ca model Grecia. Ei au construit Biblia transformării digitale pentru 2020 – 2025 – acesta este numele documentului, a iniţiativei guvernamentale privind digitalizarea. Este un document de 500 de pagini cu planuri de acţiuni, cu strategie, cu indicatori de performanţă şi o foaie de parcurs clară. Şi acel document a început să dea rezultate. Grecia era pe ultimul loc în calasamentul DESI iar acum Grecia evoluează rapid. Ei au dezvoltat platforme naţionale de instruire pentru cetăţeni şi afaceri. Au întărit educaţia digitală în şcoli, indiferent de profil. Practic, se asigură că toţi cetăţenii au acces la cunoştinţele fundamentale necesare pentru a opera într-un mediu digital. Deci, nimeni nu este lăsat în urmă.

    În România, trebuie să supra-investim în reducerea decalajelor actuale din raportul DESI. Dacă nu, aceste decalaje se vor lărgi şi mai mult deoarece inteligenţa artificială generativă va accelera creşterea ţărilor tehnologic avansate. Şi acestea îşi vor dezvolta mai rapid economia digitală.

    În România cred că avem ceea ce este necesar pentru a câştiga. Avem planuri ambiţioase evidenţiate de Ministrul Digitalizării. Avem fonduri UE. Avem oameni talentaţi. Cred că anul viitor vom avea alegeri şi după aceea vom avea o fereastră clară pentru a executa şi a progresa. Să ne uităm la numere şi să stabilim DESI ca ţintă pentru a evalua progresul.

     

  • Raiffeisen Bank oferă în acest an granturi totale de 1 milion euro pentru 20 de ONG-uri selectate prin programul Raiffeisen Comunităţi

    Raiffeisen Bank oferă în acest an granturi totale de 1 milion euro prin programul Raiffeisen Comunităţi, acceleratorul de ONGuri în sustenabilitate dezvoltat împreună cu Asociaţia pentru Relaţii Comunitare.

    „Dorinţa de a schimba în bine, de a ajuta, misiunea de a aduce schimbări pozitive în societate, toate aceste lucruri merită şi trebuie susţinute. Cu acest îndemn lansăm ediţia 2023 a acceleratorului de ONGuri Raiffeisen Comunităţi, un nou capitol în povestea noastră de implicare activă în societate”, declară Laura Mihăilă, Director Marketing, Comunicare & CX, Raiffeisen Bank România.

    În afară de finanţare, programul oferă şi mentorat, incluzând cursuri practice pentru creşterea capacităţii de implementare a proiectelor câştigătoare: management financiar, strângere de fonduri, comunicare şi dezvoltarea unei reţele de sprijin în comunitate.

    “De peste 13 ani, Raiffeisen Comunităţi a contribuit la transformarea durabilă şi sustenabilă a comunităţilor din România. Programul trece anul acesta într-o nouă etapă de dezvoltare şi oferă o finanţare totală de 1 milion de euro acordată proiectelor câştigătoare, precum şi un program de accelerare şi mentorat pentru creşterea capacităţii de implementare a proiectelor”, a completat Cristian Sporiş, Vice-Preşedinte, Corporate Banking Division şi Membru Consiliu Director Raiffeisen Bank România.

    Proiectele înscrise de ONG-uri trebuie să adreseze cel puţin una din priorităţile: SDG 11 – Oraşe şi comunităţi sustenabile, SDG 12 – Consum şi producţie responsabile sau SDG 17 – Parteneriate pentru realizarea obiectivelor.

    Perioada de înscriere este 21 noiembrie 2023 – 12 ianuarie 2024.  

    Juriul va analiza toate proiectele depuse, din perspectiva soluţiilor şi a impactului pe care le pot genera, şi vor selecţiona 20 de câştigători.

    Juriul este format din : Adrian Sandu (Vicepreşedinte, Asociaţia District Hub), Alexandru Gorun (Preşedinte, Fundaţia Leaders), Alexandru Tiberiu Nica (Director de program, Open Minds), Andi Daiszler (Preşedinte, Fundaţia Daisler), Angela Galeţa (Preşedinte, Fundaţia Vodafone), Camelia Platt (Director Executiv, Light into Europe), Carmen Uscatu (Co-fondatoare Dăruieşte Viaţa), Ciprian Stănescu (Preşedinte, Social Innovation Solutions), Claudiu Butacu (Chairman, EFdeN), Constantin Chiriac (Preşedinte, Festivalul Internaţional de Teatru de la Sibiu), Cristiana Mateoiu (Director Executiv, Fundaţia Inovaţii Sociale Regina Maria), Ela Bălan (Director Grantmaking, Asociaţia pentru Relaţii Comunitare), Eugen Vaida (Coordonator, Ambulanţa pentru Monumente), Laura Mihăilă (Director Marketing, Comunicare şi CX, Raiffeisen Bank România), Loredana Poenaru (Education Director, Junior Achievement România), Mara Niculescu (Fundraising, Communication & Advocacy Director, Teach for Romania), Marcela Borteanu (Director Adjunct, United Way România), Mona Nicolici (jurnalist Europa FM & consultant sustenabilitate), Oana Craioveanu (Co-fondatoare, Impact Hub), Oana Gheorghiu (Co-fondatoare Dăruieşte Viaţa), Oana Groşanu (Director Executiv, Ambasada Sustenabilităţii în România), Paula Herlo (jurnalist), Raluca Fiser (Preşedinte, Green Revolution), Răzvan Crişan (Co-Fondator, Kane Group), Robert Ion (Director General, Hope and Homes for Children România), Roxana Fer (PR, Bucharest RUNNING CLUB), Sebastian Hubati (Director Dezvoltare, Romanian Business Leaders), Simona Camburu (Coordonator Fundraising, Plantăm fapte bune în România), Tudor Vlad (Director, Fundaţia Nouă ne pasă).

     

  • Se vor împăca SUA şi China? Un mesaj de prietenie al preşedintelui chinez a fost ovaţionat în picioare de elita businessului american. Xi Jinping a recunoscut că economia ţării sale are nevoie de banii şi tehnologia americanilor

    După o zi lungă de discuţii isto­rice cu preşedintele Americii Joe Biden, Xi Jinping, liderul absolut al Chinei, a reuşit să ridice în picioare o sală întrea­gă, să atragă ovaţii şi aplauze, cu o altă presta­ţie. Nu a fost vorba de un public format din cadre ale Partidului Comunist, ci de elita capi­ta­lismului american. Mesajul transmis de Xi: China este o piaţă mare şi un prieten.

    Nu este o promisiune de a investi, nu este un angajament clar de colaborare. Dar este un mesaj aşteptat şi dătător de speranţe care vine ca o concluzie a întâlnirii de săptămâna trecută de unde cei mai puternici lideri politici ai pla­netei, Biden şi Xi, au transmis un semnal subtil că se schimbă dinamica puterii dintre două ţări care în ultimii ani s-au acuzat re­ciproc, şi-au pus piedici una alteia şi s-au atacat cu sancţiuni, după cum scrie The New York Times.

    Nu toată lumea este optimistă, având în vedere că Beijingul impune condi­ţii nepriete­noa­se compa­nii­lor occidentale care vor să aibă activitate în SUA. Însă, pentru prima dată în ulti­mii ani, Xi a prezentat clar câte­va lucruri de care China are nevoie disperată de la SUA.

    Biden şi Xi au dis­cutat într-un loc emble­matic pentru economia americană, undeva la marginea Silicon Valley, inima industriei de tehnologie de vârf a Americii. Supremaţia mon­dială în acest sector este unul din motivele războiului comercial din ultimii ani dintre SUA şi China. După discuţii, preşedintele american a declarat că Xi Jinping a acceptat să reia comunicarea dintre cele două armate şi a arătat că Beijingul este dispus să reglementeze exporturile de fenta­nil, un analgezic opioid care a provocat o criză a supra­dozelor de droguri fără precedent în SUA.

    Washingtonul „va avea încredere, dar va verifica“, iar ca semn de bunăvoinţă a făcut un gest rar, eliminând un institut de ştiinţă chine­zesc de pe lista sancţiunilor. După discuţiile cu Biden, Xi s-a dus să-i întâlnească pe unii dintre cei mai puternici exe­cutivi din businessul american la o cină organizată de Camera de Comerţ Americană, iar discursul rostit de el acolo a acaparat atenţia şi imaginaţia lumii.

    În faţa unui public de 300 de oameni, lide­rul chinez a spus, pe un ton diferit de cel al „lu­pului luptător“ folosit de multe ori în discursuri politice, că ţara sa „este atât o economie extramare, cât şi o piaţă extramare…, iar moderni­za­rea pentru 1,4 miliarde de chinezi este o opor­tu­nitate uriaşă pe care China o aduce lumii“, arată Financial Times. Xi a cerut investiţii fi­nan­ciare americane în China şi o pauză în restricţionarea exporturilor americane de teh­no­logie care a handicapat, cel puţin temporar, capacitatea Beijingului de a produce cei mai avansaţi semiconductori şi de a dezvolta tehno­logie de vârf pentru inteligenţă artificială.

    „Lumea are nevoie ca SUA şi China să colaboreze pentru un viitor mai bun. China este pregătită să fie un partener şi prieten al SUA“, a spus Xi. Printre cei care au ovaţionat în pi­cioa­re la aceste cuvinte se numără Elon Musk, şeful Tesla, Tim Cook de la Apple şi Albert Bourla de la Pfizer, toţi executivi americani nerăbdători să vândă maşini electrice, iPhone-uri şi produse farmaceutice pe cea de-a doua economie ca mărime a lumii. Reacţia lor este de înţeles. „Dacă te uiţi pe lista celor mai mari companii americane prezente în China, toate au avut reprezentanţi la întâlnire“, spune un om de afaceri din lumea tehnologiei care a fost prezent la eveniment.

    Ray Dalio, fondatorul uriaşului fond de hedging Bridgewater, a spus în drum spre cină, pentru FT, că este „încântat să aibă această relaţie cu Xi“. Însă, în pofida eforturilor lui Xi de a asigura că China este deschisă pentru business-ul american, realitatea de zi cu zi este alta şi taie entuziasmul. Nimeni nu garantează că tensiunile dintre Beijing şi SUA se vor reduce sau că vor fi ţinute sub control, iar companiile americane nu vor să cadă la mijloc. De asemenea, mediul economic din China s-a deteriorat după pandemie, pe care guvernul chinez a încercat să o combată cu cele mai dure carantine şi restricţii din lume, iar economia îşi revine foarte lent. Apoi, aparatul de securitate internă din China devine din ce în ce mai puternic.

    De aceea, mai multe companii americane au început să plece din China sau să-şi reconfigureze lanţurile de aprovizionare pentru a-şi feri afacerile de tensiunile geopolitice. Vanguard Group şi-a desfiinţat recent ultima echipă de acolo, notează Bloomberg. Anul acesta, Ford a anunţat că intenţionează să reducă investiţiile viitoare din fabricile chineze, iar Apple şi HP vor să-şi mute producţia în alte părţi. Companii care ani buni au învestit în China şi i-au alimentat creşterea economică se retrag. Capitalul părăseşte această ţară. Un indicator al investiţiilor străine directe a înregistrat luna aceasta scădere pentru prima dată în ultimii 25 de ani.

    În aceste condiţii, analiştii se întreabă dacă vorbele prietenoase ale lui Xi marchează o schimbare de durată sau sunt doar o manevră tactică. Puţini oficiali americani se îndoiesc că, atunci când va avea ocazia, preşedintele Xi nu va relua eforturile de a aduce China în faţa SUA la forţă militară, economică şi tehnologică. Un lucru pe care Biden şi Xi l-au evitat în discuţiile lor, şi asupra căruia atrage atenţia Politico, este extinderea arsenalelor militare ale celor două ţări. „S-ar putea să fie nevoie de mai mult decât vorbe calde pentru a opri ieşirile de capital“, crede Robert Carnell, specialist în Asia-Pacific pentru ING. „Asistăm la începutul transformării Chinei într-o ţară mai primitoare şi deschisă? N-am nicio idee, dar n-aş paria pe asta.“ Dar dacă Beijingul şi Washingtonul chiar trec la un nou nivel de cooperare, Uniunea Europeană va fi obligată să-şi reanalizeze poziţia faţă de China, de care nu vrea să se despartă, ci s-o ţină la o depărtare sigură. Pentru luna viitoare este programat un summit UE-China.