BusinessMagazin

Tag: prag

  • Topul statelor UE după numărul de IMM-uri din producţie la mia de locuitori

    Anul trecut, România avea până în 480.000 de IMM-uri şi de şase ani tot se zbate să treacă de pragul de 500.000. Dintre acestea, una din două firme face comerţ. În schimb, estonienii au reuşit să aibă mai multe IMM-uri care produc la mia de locuitori decât în comerţ, iar portughezii, austriecii şi croaţii încă păstrează un echilibru între activitatea de producţie şi cea de comerţ a mediului de afaceri mic şi mijlociu.

    În acelaşi timp,  România este şi una dintre ţările UE care au, per total, printre cele mai puţine IMM-uri la mia de locuitori, respectiv 24, în timp ce aceleaşi „vedete“ ale Europei (Estonia, Portugalia, Austria şi Croaţia) numără peste 150 sau chiar 200 de IMM-uri la fiecare o mie de locuitori.

    Citiţi mai multe pe www.zf.ro

  • Noul război rece al petrolului. SUA şi Arabia Saudită împing Rusia şi Iranul în colaps

    ÎN POFIDA TULBURĂRILOR CARE AU LOC ÎN MULTE DIN STATELE PRODUCĂTOARE DE PETROL, LIBIA, IRAK, NIGERIA ŞI SIRIA, PREŢURILE ŢIŢEIULUI ATING MINIME NEMAIÎNTÂLNITE ÎN ULTIMII ANI.

    Analiştii identifică un număr de posibile cauze pentru acest declin accentuat, cum ar fi producţia mare din SUA, creşterea economică lentă din Europa şi China, precum şi producţia constantă a OPEC.În loc să analizăm cauzele, Friedman spune însă că trebuie să analizăm rezultatele şi anume reducerea încasărilor Rusiei şi Iranului şi ce înseamnă acest lucru.

    Cine are de câştigat? Statele Unite vor ca sancţiunile impuse Rusiei din cauza conflictului din Ucraina să aibă un impact mai mare. Atât saudiţii cât şi americanii duc un război în Siria, în apropierea Iranului. „Este vorba de afaceri, dar arată ca un război cu alte mijloace – petrolul„, scrie Friedman.

    Paul Richter, analist la Los Angeles Times, este de acord că atât Rusia, cât şi Iranul încep să simtă efectul scăderii preţurilor petrolului, chiar dacă nu merge atât de departe cu speculaţiile legate de un război secret.„Presiunile economice nu vor schimba eforturile agresive ale lui Putin de a recâştiga influenţa puternică asupra Ucrainei, pe care nu o consideră negociabilă. Aceste presiuni provoacă însă tensiuni în relaţiile cu elita rusească şi mediul de afaceri, doi piloni ai susţinerii sale politice„,  scrie Richter.

    În privinţa Iranului, Richter spune că un preţ al petrolului de sub 100 de dolari pe baril creează deficite bugetare masive şi subminează poziţia ţării în negocierile cu Occidentul referitoare la programul nuclear al Teheranului.

    În prezent, cotaţia petrolului Brent, de referinţă la bursa din Londra, şi-a revenit uşor, în jurul valorii de 86 de dolari pe baril, de la un minim al ultimilor patru ani, în timp ce preţul petrolului West Texas Intermediate, de referinţă pe piaţa americană, este de circa 82 de dolari pe baril.

    În Rusia, presa urmăreşte cu atenţie evoluţiile cotaţiilor petrolului. „Dependenţa economiei ruse de resursele naturale, în primul rând de gaze naturale şi petrol, este deseori comparată cu dependenţa de droguri„, potrivit publicaţiei Nezavisimaia Gazeta. Nikolai Makeiev şi Konstantin Smirnov au scris în Moskovski Komsomoleţ că se tem de o replică mai severă a crizei economice din 2008-2009. ”Putem doar spera că şeicii petrolului îşi vor veni în fire, vor reduce producţia şi stabiliza preţurile la cel puţin 90 de dolari pe barili„, afirmă cei doi autori.

    ARABIA SAUDITĂ, DERANJATĂ DE PRODUCŢIA SUA
    Teoriile lui Friedman despre un nou Război Rece nu sunt singurele speculaţii ale momentului. Pentru unii analişti, scăderea preţurilor petrolului are legătură directă cu producţia mare din Statele Unite, care pune în pericol poziţia de lider a Arabiei Saudite. În această teorie, Rusia şi Iranul nu sunt doar simpli privitori inocenţi.

    „Saudiţii au asigurat stabilitatea preţurilor petrolului în timpul crizelor geopolitice, mai întâi prin creşterea producţiei pentru a compensa declinul livrărilor din Iran, Siria şi Sudan, iar ulterior prin adaptarea la creşterea producţiei Irakului„, a arătat Akhil Handa, de la Indian Republic.

    Situaţia s-a schimbat însă, în ultimii şase ani având loc o creştere de 70% a producţiei de petrol a Statelor Unite.
    „În încercarea de a restabili echilibrul, saudiţii ar putea profita de costurile mai mici de producţie de care beneficiază, comparativ cu costurile mari de exploatare a zăcămintelor de şist din Statele Unite. Saudiţii ar putea avea nevoie să permită preţurilor să coboare la 75-80 de dolari pe baril şi să le lase acolo o perioadă, pentru ca unii producători din SUA să iasă din afaceri„, consideră Handa. Este evident că scăderea drastică a preţurilor petrolului creează câştigători şi perdanţi clari pe scena mondială. Ce nu este clar este cine trage sforile.

    Scăderea cotaţiilor petrolului a provocat şi declinul cotaţiilor acţiunilor producătorilor de petrol şi gaze din SUA, evoluţie care aduce în atenţie un nou factor decisiv în acest război al preţurilor, şi anume încrederea investitorilor.

    După trei ani de calm ciudat pe piaţa petrolului, după cum afirmă Christof Ruhl, economist- şef al grupului BP, volatilitatea s-a întors. Aparenta intenţie a Arabiei Saudite de a lăsa preţurile să scadă pentru a-şi lovi concurenţii va testa susţinerea de către pieţele de capital a producătorilor americani, acesta urmând să fie cel mai dur examen pentru industria nord-americană de la revoluţia exploatărilor de şist începută în 2009.

    Pentru a putea continua activităţile de forare la exploatările de şist, companiile americane trebuie să convingă investitorii că merită să facă plasamente în obligaţiuni şi acţiuni din acest sector. Philip Verleger, analist în domeniul energiei, spune că firmele americane care exploatează zăcăminte de şist vor continua să fie relativ atractive.

  • Opinie Dragoş Sîrbu: Retail de produse… şi servicii

    Dragoş Sîrbu este CEO al Flanco Retail.

    Cartea câştigătoare pare, evident, să fie fidelizarea clienţilor; dar nici ea nu e o carte ieftină sau lipsită de eforturi. Doar că presupune un alt tip de gândire şi o altă perspectivă asupra industriei.

    Ca reţele de magazine „din cărămidă şi mortar“, cum zic englezii, părem să avem un anume grad de pasivitate: dacă nu vii tu spre noi, nu putem veni noi spre tine; dacă tot ai venit, ne priveşti pe toţi prin comparaţie şi, dintre toţi, alegi pe cel care-ţi place pe moment; până data viitoare când mai ai nevoie de ceva, ai şi uitat ce ai cumpărat ultima oară, de unde şi de ce. Şi o luăm cu toţii – şi tu, şi noi – de la capăt.

    Soluţia pe care am găsit-o noi priveşte publicul nostru nu ca pe o sumă de cumpărători, ci ca pe un grup de clienţi: oameni pe care, odată ce i-am întâlnit şi i-am cunoscut, îi păstrăm aproape de noi. Iar pe noi ne transformă, din comercianţi „tradiţionali“, în furnizori activi de produse şi servicii.

    Nu e o paradigmă simplă sau uşor de implementat, dar e necesară pentru noul context în care operăm. Suntem prezenţi şi online, şi offline, deci pasivitatea aparentă dispare prin comunicarea continuă pe care o întreţinem înainte de vizita în magazin, în timpul ei şi ulterior, într-o relaţie interactivă, în care şi vorbim, şi ascultăm.

    Suntem atenţi la exigenţele clienţilor mai departe de simpla alegere şi achitare a unui produs. Atât de atenţi, încât lista lor de aşteptări, aşa cum le-am determinat în studiile noastre de cercetare, a devenit pentru compania pe care o conduc un decalog al priorităţilor de business. Îi consiliem, le oferim soluţii de finanţare, de multe ori fără dobândă, garanţii şi asigurări, servicii de mobilitate în parteneriat, transport, asistenţă de specialitate, informaţii despre cele mai noi tehnologii. Le stăm la dispoziţie online şi offline şi le mulţumim, prin programele de fidelitate, pentru fiecare vizită pe care ne-au făcut-o, pentru fiecare dată în care au ales să revină.

    Nu e nici simplu şi nici ieftin, dar e necesar într-o lume în care internetul a spart graniţele comerţului şi a ridicat standardele de customer service la nivel internaţional.
    Aş spune că ne reinventăm, dacă nu mi-aş aduce aminte de relaţia pe care vânzătorul de la magazinul de la parterul blocului o avea cu toţi clienţii care îi treceau pragul acum treizeci de ani. Omul care îi ştia pe toţi pe nume, care le spunea de ce maşină de spălat au nevoie pentru doi copii mici, cum să-şi conecteze aragazul la ţevile de gaz din apartament şi de ce au nevoie de câlţi.

    Nu ne reinventăm, de fapt, ci punem în practică într-un context nou nişte principii pe care, precum se vede, oamenii de marketing le ştiu de multă vreme şi pe care vânzătorul de la parterul blocului le folosea intuitiv cu muşteriii lui. Folosim pentru ele, firesc, instrumentele pe care lumea modernă ni le pune la dispoziţie – internet, Facebook, carduri, baze de date şi aşa mai departe. Şi adăugam la ele, într-o formă structurată şi adecvată consumatorului de azi, un adevărat portofoliu de servicii conexe. Şi aşa evoluăm.

  • Gefco vrea să depăşească pragul de 50 mil. euro cifră de afaceri

    “Sperăm să depăşim anul acesta pragul de 50 de milioane de euro ca cifră de afaceri. Deja calculăm să vedem dacă este sau nu posibil. Pentru 2015 nu avem îngrijorări, depindem de Dacia, Ford, Electrolux şi exporturile sale către Rusia“, a spus Christophe de Korver, care de patru ani este directorul general al Gefco România, divizie a Gefco, compania de transport şi logistică deţinută de ruşii de la RZD Russian Railways în proporţie de 75%, în timp ce restul este în proprietatea francezilor de la PSA Peugeot-Citroën.

    Gefco lucrează pe piaţa din România cu Automobile Dacia şi Ford, pentru care transportă atât com-po-nente, cât şi automobile finite, dar şi cu producători de componente precum Conti-nen-tal sau de electro-casnice precum Electrolux, care deţine o uzină la Satu Mare. Compania a înregistrat anul trecut o cifră de afaceri de 47 mil. euro, în creştere cu 11% comparativ cu valoarea din 2012.

    Din cifra de afaceri a companiei, transportul de maşini reprezintă 30%, iar cel de componente auto 20%, astfel încât jumătate din businessul companiei este reprezentat de contractele din auto. Pe de altă parte, dacă anul trecut creşterea producţiei Ford a ajuns la un nivel istoric de aproape 68.000 de maşini asamblate la Craiova, anul acesta uzina constructorului american va produce cel mult 50.000 de maşini, în timp ce şi uzina Dacia şi-a redus turaţia. „În a doua jumătate a anului am avut multe rezultate comerciale bune care vor avea un impact asupra activităţii de anul viitor. După rezultatele înregistrate cu Ford, am extins colaborarea cu Dacia, în special pe zona de importuri, iar din vara acestui an am început realizarea de importuri din Franţa, Polonia, Slovacia pentru uzină. Acestea au început acum, dar efectele le vom vedea anul viitor. În vară am realizat mai mult teste, iar din septembrie am început realizarea unor volume mai importante. De asemenea, mai avem şi alte proiecte. În ceea ce priveşte volumele, am fost afectaţi de activitatea de la Ford, mai ales în prima jumătate a anului, dar acum am reuşit să compensăm“, a spus Christophe de Korver.

    Producţia la Dacia a scăzut cu 3,5% în primele opt luni ale acestui an la 213.559 de autoturisme, pierzând aproape 7.800 de maşini, echivalentul a 31 de garnituri de tren de transport.

    „Situaţia de la Dacia este mai complicată. Totul depinde de zonele către care exportă. Avem exporturi prin Constanţa şi exporturi către Italia, unde am avut rezultate bune în trimestrul doi al acestui an. În prima parte a anului am avut un business foarte bun către Africa de Nord, în special către Algeria. Întotdeauna depinde de piaţa pe care se vinde Dacia cel mai bine. Da, au mutat Sandero, însă acest lucru nu se vede la Mioveni. Ei produc în continuare la capacitate maximă“, a declarat şeful Gefco România.

    În ceea ce priveşte portofoliul de clienţi, acesta s-a extins în 2014, atât pe zona de industrie, cât şi pe zona de agricultură: „În partea de vest a ţării lucrăm acum cu Hella, companie ce deţine o fabrică de corpuri de iluminat lângă Timişoara, dar şi cu cei de la Pioneer. Am început anul foarte bine deoarece am colaborat cu cei de la Pioneer, pentru care am transportat seminţe. Ei sunt o subsidiară a DuPont şi produc aici seminţe ce sunt exportate în Ucraina şi Rusia, în special înainte de criză“.

    Colaborarea cu Hella vine la mai puţin de un an de când Gefco a deschis, în toamna anului trecut, o nouă platformă logistică de 2.000 mp la Arad, în Parcul Industrial Cefin.

    Compania de logistică s-a extins pe domeniul agricol nu doar prin colaborarea cu Pioneer, ci şi prin colabrarea cu IPSO, importatorul utilajelor John Deere în România.

  • Companiile de stat se scufundă în datorii istorice, în loc să creeze locuri de muncă şi să genereze profit

    Au fost de-a lungul timpului adevărate „pietre de moară“ atârnate de bugetul statului. Au ajuns şi în vizorul FMI, care a avertizat că ascensiunea continuă a datoriilor acestora ameninţă stabilitatea fiscală şi creşterea economică.

    Marile companii de stat care deţin monopoluri în producţia de energie, transportul de gaze sau transportul feroviar au cochetat de-a lungul timpului mai mult cu pierderile decât cu profiturile. Iar datoriile acumulate de aceste firme (la buget sau către diverşi furnizori) în raport cu volumul lor de activitate – cifra de afaceri  generată sau total active – s-au apropiat în ultimii ani de pragul de 50%.

    Acumularea de pierderi şi de arierate în sectorul întreprinderilor şi companiilor în care statul este acţionar majoritar reprezintă un risc potenţial pe termen mediu la adresa sustenabilităţii fiscal-bugetare, a avertizat în mod repetat Consiliul Fiscal. În cazul în care acestea nu vor reuşi să îşi eficientizeze activitatea, Guvernul va fi obligat să intervină cu resurse publice, ceea ce poate conduce la o deteriorare a situaţiei finanţelor publice, prin creşterea deficitului bugetar

    Cele 1.086 de companii cu capital majoritar de stat care şi-au raportat bilanţurile la Ministerul Finanţelor au avut anul trecut o contribuţie de doar 4,4% la cifra de afaceri totală din economie, în timp ce restanţele accumulate de aceste firme au ajuns la aproximativ 20% din totalul arieratelor din economie, de 112,7 mil. lei. Deşi ponderea arieratelor întreprinderilor de stat rămâne la un nivel ridicat, aportul lor la valoarea adăugată brută în economie se menţine modest (10,5%), aproape de minimul înregistrat în anul 2008 (10,7%), după cum reiese din statisticile Consiliului Fiscal.

    Stocul de arierate totale pentru cele peste 1.000 de companii de stat identificate reprezenta anul trecut 3,6% din PIB, cele mai multe fiind datorii către stat.

    Evoluţia performanţelor companiilor de stat a fost o permanentă dezamăgire pentru misiunile de evaluare ale experţilor FMI, derulate în cadrul acordurilor parafate cu autorităţile române. Jeffrey Franks, americanul care a condus din 2009 până în vara anului 2012 negocierile FMI cu România, a catalogat companiile de stat ca fiind „o minge uriaşă de plumb“ care trage economia în jos şi a susţinut că progresele înregistrate de autorităţile române în privinţa acestor entităţi sunt insuficiente. Toţi negociatorii-şefi ai FMI au cerut reformarea, privatizarea sau lichidarea acestor companii. FMI apreciază că reformarea compani-ilor de stat este crucială pentru a aduce investiţii private atât de necesare şi know-how managerial pentru a restabili viabilitatea financiară a companiilor

    Costisitorul proiect „CEO privat la stat“ a întârziat să-şi arate eficienţa, nereuşind să iasă complet de sub influenţa politicului. Proiectul „CEO privat la stat“ a fost lansat în anul 2011, iar de atunci şi până în prezent tentativele de a pune un manager cu experienţă de business la conducerea unei companii de stat au fost de cele mai multe ori sortite eşecului. În viziunea FMI, companiile de stat ar trebui să devină un motor de creştere economică, nu să o tragă în jos.

    Arieratele firmelor de stat au avansat de la 17 mld. lei în 2008 la 22 mld. lei în 2013, în timp ce datoriile totale ale companiilor private au ajuns anul trecut la aproape 90 mld. lei, nivel aproape dublu faţă de 2008, potrivit Consiliului Fiscal. Arieratele sunt împrumuturi sau datorii băneşti care au devenit restante în urma nerespectării condiţiilor contractuale, incluzând datorii către buget, bănci, furnizori sau alţi creditori.

    Cea mai mare parte a arieratelor companiilor de stat sunt către bugetul general consolidat (50% din total arierate), în special către bugetul de asigurări sociale, reflectând parţial şi datoriile istorice acumulate, spre deosebire de companiile private care au arierate în cea mai mare parte către furnizori (52% din total arierate). Furnizorii ocupă locul al doilea în rândul creditorilor companiilor de stat în anul 2013, suma datorată de acestea fiind de 5,9 mld. lei (1% din PIB şi 26% din total arierate).

    La sfârşitul anului 2013 exista o datorie neplătită a întreprinderilor de stat către bugetul consolidat de aproape 2% din PIB. Primele 10 com-panii de stat ierarhizate din punctul de vedere al plăţilor restante însu-mea-ză circa 60% din totalul ariera-te-lor companiilor de stat, datoriile fiind concentrate în special în sectoa-rele feroviar, minier şi cel al indus-tri-ei chimice. „Dincolo de consecinţele fiscal-bugetare directe pe care arieratele companiilor de stat le generează – prin privarea bugetului general consolidat de veniturile datorate – acumularea de plăţi restante către sectorul privat este de natură să creeze acestuia din urmă probleme de lichiditate şi să frâneze creşterea economică“, susţine Consiliul Fiscal. Surprinzător, anul trecut unele dintre marile companii de stat au dat de înţeles că au învăţat să facă profit. Cele mai mari 20 de companii de stat au terminat anul 2013 cu un câştig cumulat de aproape 350 mil. euro, după pierderile de 85 mil. euro adunate în 2012. Aducerea rezultatului cumulat în teritoriul pozitiv a fost susţinută de Romgaz, Hidroelectrica şi Nuclearelectrica, care au fost în topul profiturilor. Iar în ţara fără autostrăzi, Compania de Autostrăzi a devenit a treia firmă de stat ca profitabilitate. Rămâne de văzut dacă revenirea rezultatelor unor companii pe plus a fost doar o întâmplare sau este vorba despre o strategie de redresare.

  • Peste 1,4 milioane de numere de telefon au fost portate din 2008 până în prezent

     “În prima jumătate a anului 2014 utilizatorii români au portat 202.778 de numere de telefon, depăşindu-se astfel pragul de 1,4 milioane de numere portate de la lansarea serviciului, în octombrie 2008. Conform statisticii ANCOM, cel mai des îşi portează numărul utilizatorii de servicii de telefonie mobilă, portările pe acest segment reprezentând 70% din totalul de 1.410.203 numere portate de la lansarea serviciului de portabilitate. În primele şase luni ale anului curent, cele mai numeroase portări s-au înregistrat în luna iunie (44.658 de portări), în timp ce media pentru această jumătate de an a fost de 33.796 de portări pe lună”,se aratã într-un comunicat al ANCOM remis MEDIAFAX.

    Portabilitatea oferă utilizatorilor de telefonie libertate deplină de alegere pentru că permite păstrarea numărul de telefon la schimbarea furnizorului de telefonie.

    De la data lansării acestui serviciu în România, 21 octombrie 2008, românii care au ales un alt operator, dar şi-au păstrat numărul de telefon au fost tot mai numeroşi an de an.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Veştile bune din economie duc moneda naţională la un curs de sub 4,4

    Moneda naţională a ignorat până acum tensiunile geopolitice din regiune şi a intrat pe un trend de apreciere, ajungând la nivelul maxim al ultimelor zece luni în raport cu euro. Leul stă mai bine decât la începutul anului, când cursul sărise peste 4,50 lei/euro pe fondul tensiunilor de pe pieţele externe. Acum, cotaţiile oscilează în jurul a 4,40 lei/euro.

    Deocamdată, analiştii nu şi-au schimbat foarte mult estimările pentru nivelul cursului de schimb de la sfârşitul acestui an. La începutul lui 2014, bancherii spuneau că văd evoluţia cursului în acest an mai volatilă comparativ cu 2013. Ei susţineau că am putea să vedem oscilaţii ale cursului într-o bandă destul de largă, între 4,35 şi 4,65 lei/euro, iar pentru sfârşitul anului majoritatea prognozelor indicau un curs cuprins în intervalul 4,35-4,55 lei/euro.

    Acum, analiştii se aşteaptă ca pe termen scurt aprecierea leului să continue, chiar dacă ţinută sub control de BNR, în condiţiile veştilor foarte bune din economie şi ale îmbunătăţirii ratingului României. Aprecierea leului reduce povara clienţilor cu credite în valută şi ar putea domoli creşterea aşteptată a ratei inflaţiei, după introducerea accizei suplimentare la carburanţi în luna aprilie. Însă, pe de altă parte, aprecierea monedei naţionale are un impact negativ asupra exporturilor, care au fost principalul motor al avansului economiei cu 3,5% anul trecut, dar şi al creşterii PIB de 3,8% din primul trimestru din 2014. Potenţialul de apreciere pentru leu este însă limitat pe fondul unor posibile intervenţii valutare oficiale.

    „Considerăm că pe termen scurt presiunile în direcţia aprecierii leului se vor menţine în condiţiile îmbunătăţirii ratingului României şi ale deficitelor externe scăzute. Este de aşteptat ca BNR să prevină o apreciere excesivă a leului care ar putea afecta competitivitatea exporturilor“, spune Radu Crăciun, economistul-şef al BCR. El anticipează pentru sfârşitul anului un curs în intervalul 4,40-4,50 lei/euro, mişcarea în interiorul intervalului depinzând şi de cât de tensionate vor fi evoluţiile politice în contextul alegerilor prezidenţiale şi al evenimentelor ce le vor succede. Din fericire, contextul regional din Ucraina pare să se îndrepte spre o soluţie negociată, ceea ce face ca riscul geopolitic să reprezinte un element de stres în scădere pentru cursul de schimb leu/euro, susţine Crăciun.

    „Având în vedere situaţia generală a economiei şi revenirea recentă în investment grade, considerăm că leul se află într-o poziţie favorabilă. Dezechilibrele externe ale economiei rămân reduse, iar intrările de fonduri europene şi investiţii străine directe sunt suficiente pentru a compensa dezintermedierea financiară, precum şi ieşiri moderate ale investiţiilor de portofoliu“, spune Mihai Pătrulescu, senior economist la UniCredit Ţiriac Bank. El a arătat că, până în prezent, impactul turbulenţelor din Ucraina asupra României a fost modest, legăturile comerciale şi financiare dintre cele două ţări fiind reduse.

    Cu toate acestea, există riscuri de contagiune în eventualitatea în care aceste turbulenţe se vor acutiza. „Anticipăm o evoluţie relativ stabilă a leului în perioada următoare, urmată de o revenire a cursului spre 4,4500 lei/euro până la finalul anului“, susţine Pătrulescu. Până acum, criza din Ucraina nu s-a resimţit negativ la Bucureşti. Dimpotrivă chiar, România pare să fi beneficiat de intrări de fonduri mai mari. De altfel, bancherii au arătat că aprecierea monedei naţionale ar putea fi motivată şi de ieşirile de capital din Rusia, bani atraşi şi de România.

    Guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, spunea în luna mai că aprecierea leului este legată de intrări de capital pe o cerere mai mare de titluri româneşti, ca urmare a includerii României într-un indice al JPMorgan, dar şi de capitaluri „care rătăcesc temporar“ prin piaţa locală după ce s-au retras din Rusia sau Ucraina. Guvernatorul a atenţionat că aprecierea monedei naţionale nu este justificată economic, ci este influenţată de mişcări de capitaluri, în contextul tensiunilor geopolitice din regiune. „Să nu credeţi că vrea BNR să aprecieze cursul sau cel puţin eu. Pe mine nu mă bucură. Nu sunt convins că avem fundamente economice atât de solide şi că exporturile o duc atât de bine. Cursul este determinat de piaţă, nu de ce vrea sau nu guvernatorul sau BNR. El se apreciază chiar acum şi dincolo se trage cu mitraliera. Vor fi capitaluri rătăcite“, a spus Isărescu în luna mai la prezentarea raportului trimestrial asupra inflaţiei.

  • Listarea anului: Statul vrea să atragă la Electrica 10.000 de mici investitori

     Oferta publică de vânzare a 51% din acţiunile celui mai mare distribuitor de energie din România ar urma să înceapă pe 16 iunie, iar listarea pe bursă este aşteptată să aibă loc pe 3 iulie.

    Prima zi de subscriere pentru acţiunile Electrica, un business de aproape 1,2 miliarde de euro, singurul pe care statul îl mai are în domeniul distribuţiei şi furnizării de energie electrică, ar putea fi 16 iunie, din acest proces statul estimând să încaseze circa 400 de milioane de euro. Electrica devine astfel cea mai mare listare derulată pe bursă de statul român, peste cea a Romgaz, care a strâns 390 de milioane de euro de la investitori.

    Cititi mai multe pe www.zf.ro

  • Va da secolul XXI primul “trilionar” al lumii?

    Dacă anul trecut ar fi fost adunate averile celor mai bogaţi 51 de oameni din SUA, s-ar fi ajuns la un „trilion„, adică 1.000 de milioane de dolari. Anul acesta, numărul americanilor bogaţi de care este nevoie pentru a se ajunge la acest prag a scăzut la 37. Peste 20 de ani s-ar putea însă ca un singur individ să deţină o avere de peste 1.000 de miliarde de dolari.

    ESTE DOAR O PROBLEMĂ DE TIMP, AFIRMĂ MULŢI EXPERŢI. STEVE KRAUS, ŞEFUL DIVIZIEI DE ANALIZĂ LA FIRMA IPSOS MEDIACT, care realizează anual un studiu despre avere, afirmă că nu ar fi surprins dacă s-ar depăşi acest nivel al averii în următorii 25 de ani.

    Un alt specialist, Andrew Amoils, analist senior la compania New World Wealth, este chiar şi mai precis, scrie CNBC. Luând în calcul variabile precum Produsul Intern Brut pe cap de locuitor, averea pe cap de locuitor, preţurile la materii prime, piaţa valutară şi estimările privind raportul dintre preţ şi profit pe bursă, precum şi perspectivele în anumite ţări, precum SUA, Rusia şi India, există şanse de 11% ca o persoană să acumuleze o avere de peste 1.000 de miliarde de dolari în următorii 25 de ani, a spus acesta. Cel mai probabil acest lucru se va întâmpla în Statele Unite, urmate de India, ţară unde vor apărea, până în 2039, cei mai mulţi noi milionari.

    VEREA DEJA EXISTENTĂ ARE CELE MAI MARI ŞANSE DE A ACUMULA AVERE. Dacă acum avem nevoie de 37 de persoane pentru a ajunge la 1.000 de miliarde de dolari, vom ajunge în 2039 la cinci, fiecare cu câte 200 de miliarde de dolari, iar în 65 de ani de acum înainte în loc de cinci va fi doar unul?„, întreabă Paul O’Brien, vicepreşedinte responsabil cu studiul impactului averii asupra politicilor publice în cadrul organizaţiei Oxfam.

    Avocatul specializat în taxe asupra averii Bob Lord consideră că cel mai probabil pragul va fi trecut în anul 2039.

    CINE VA FI PRIMUL „TRILIONAR„ AL SECOLULUI XXI? În prezent, Bill Gates are 3,6% din averea însumată a celor prezenţi pe lista Forbes. Averea totală la nivelul SUA a urcat de la circa 10.000 de miliarde de dolari la 70.000 de miliarde de dolari începând din 1982. Dacă următorii 25 de ani nu sunt la fel de buni pentru formarea averii, până în 2039 s-ar putea ajunge la 300.000 de miliarde de dolari şi nu la 490.000 de miliarde, cât ar trebui dacă se păstrează ritmul de până acum. Putem presupune, de asemenea, că partea care revine celor de pe lista Forbes 400 ajunge la 8% din total, întrucât pe parcursul ultimelor trei decenii s-a triplat. Astfel, primii 400 cei mai bogaţi americani ar avea împreună 24.000 de miliarde de dolari.
    „Chiar dacă cel de pe primul loc are doar partea pe care o are şi Gates acum, va fi foarte aproape de valoarea de 1.000 de miliarde de dolari. Mai exact, ar fi la 846 de miliarde de dolari„, a spus Lord.

    „Ar putea fi nevoie de cinci Microsoft pentru a ajunge la 1.000 de miliarde, dar vom vedea succese de tipul Microsoft din ce în ce mai mari„, a adăugat el. Şansele acestui scenariu nu sunt însă foarte bune. Mulţi experţi în studiul averilor se aşteaptă ca un individ să aibă nevoie consecutiv de mai multe succese precum cel al lui Bill Gates pentru a trece de 1.000 de miliarde de dolari.

    Antreprenorul Elon Musk ar putea fi cel mai apropiat de personajul imaginar capabil să creeze afaceri de mare succes pe care să le transforme în avere personală. Piaţa pare în sfârşit pregătită să susţină o astfel de serie de evenimente, notează CNBC.

  • Guvernul german a adoptat un proiect pentru introducerea salariului minim, de 8,5 euro pe oră

     Proiectul vizează introducerea salariului minim începând de anul viitor, cu o perioadă de tranziţie de doi ani acordată pentru ca măsura să nu intre în conflict cu contractele existente de muncă la nivel regional sau sectorial, potrivit Wall Street Journal.

    În prezent statul german nu intervine în negocierile privind salariile şi programul de lucru, stabilite în general de patronate şi sindicate în acorduri colective.

    Salariul minim nu se va aplica în cazul persoanelor sub 18 ani şi nici în primele şase luni de lucru ale unei persoane aflate în situaţie de şomaj pe termen lung care şi-a găsit un loc de muncă, potrivit proiectului.

    Guvernul anticipează că parlamentul va vota în această vară asupra măsurii.

    Cititi mai multe pe www.meidafax.ro