BusinessMagazin

Tag: pozitie

  • Băsescu atacă poziţia de prim ministru: „Cel mai bun profil de premier sunt eu”

    Preşedintele PMP Traian Băsescu a declarat, miercuri, că ar avea cel mai bun profil de premier, întrebat dacă este acord cu declaraţia lui Valeriu Steriu care afirmat că l-ar putea susţine pe Cioloş pentru un nou mandat.

    „Pot fi de acord cu orice, dar cel mai bun profil de premier sunt eu”, a răspuns Traian Băsescu, zâmbind, după congresul prin care UNPR a fost absorbită de partidul său.

    Întrebat dacă şi-ar dori să fie premier, Traian Băsescu a afirmat: „Mi-aţi spus de profil şi atunci v-am spus”.

    Citiţi mai multe pe www.zf.ro

  • Insulele pe care se ceartă şase ţări. Conflictul poate determina o explozie de consecinţe negative la nivel global

    Marea Chinei de Sud este o zonă cu mare potenţial economic, din perspectiva resurselor naturale, pentru care ţările învecinate se află într-o strânsă competiţie. Pretenţii teritoriale ridică, pe de o parte, China, iar pe de altă parte Vietnam şi Filipine, iar în confruntare SUA se vor mediator. Deciziile recente ale procesului internaţional cu guvernul chinez în poziţia de inculpat pot determina o explozie de consecinţe negative la nivel global.

    Insulele din Marea Chinei de Sud sunt disputate de şase guverne. China, Taiwan şi Vietnam îşi dispută insulele Paracel, situate în nordul mării. China, Taiwan, Vietnam şi Filipine au pretenţii asupra unei părţi însemnate din insulele Spratly (primele trei le revendică în totalitate), iar Malaiezia şi Brunei revendică anumite insule sau formaţiuni din acest lanţ, care sunt situate în apropierea coastelor lor. Toate aceste ţări, în afară de Brunei, administrează unele insule, deşi există şi numeroase insule care nu sunt ocupate de nicio ţară. Disputele dintre China, cel mai aprig jucător, şi celalalte ţări din Asia de Sud-Est au creat o zonă fierbinte, în care forfotesc conflicte ce tind să ia o turnură militară. SUA, care se declară neutre, au căutat să menţină libertatea de navigaţie în zonă şi să sprijine celelalte naţiuni din Asia de Sud-Est afectate de pretenţiile teritoriale ale Chinei. Mai mult, în toamna lui 2015, SUA au semnalat că vor contesta suveranitatea Chinei şi au trimis nave militare şi avioane pentru a asigura accesul la principalele rute maritime şi aeriene.

    Pe de altă parte, chinezii şi-au susţinut pretenţiile prin demararea unor construcţii pe insulele din zonă şi prin patrule navale. Ambele părţi se acuză reciproc de „militarizarea“ zonei. În ultimii ani, imagini din satelit au demonstrat eforturile sporite ale Chinei de a revendica terenuri în zonă prin crearea de la zero a unor insule artificiale, construcţii de porturi sau instalaţii militare. Miza o reprezintă controlul navigaţiei, într-o zonă traversată de foarte multe linii comerciale, dar şi zăcămintele subterane de hidrocarburi. China extrage zilnic circa 4,3 milioane de barili de petrol, dar consumă de aproape trei ori mai mult, astfel că asigură două treimi din consum din importuri.

    Chinezii pretind, de departe, cea mai mare parte a teritoriului, delimitând această zonă prin nine-dash line (linia din nouă puncte), care apare marcată pe hărţile chineze, delimitând aproape toată Marea Chinei. Beijingul spune că deţine acele zone de câteva secole, când insulele Paracel şi Spratly au fost considerate parte integrantă a naţiunii chineze, susţinând că în 1947 s-a emis o hartă care demonstrează aceste afirmaţii. Cu toate acestea, criticile spun că linia din nouă puncte care apare pe hărţile chineze nu include coordonate şi, mai mult, nu este clar dacă statul chinez doreşte doar teritoriul terestru din cadrul liniei sau toate apele teritoriale.

    Vietnam contestă aprig contextul istoric al Chinei, spunând că vietnamezii s-au pronunţat în mod activ atât asupra Paracel, cât şi Spratly, încă din secolul al XVII-lea, având şi documentele care atestă cele spuse. Celălalt solicitant major în zonă este Filipine, care invocă proximitatea sa geografică pentru suveranitatea asupra insulelor Spratly. Atât Filipine, cât şi China revendică Scarborough Shoal (cunoscut sub numele de insula Huangyan în China) – o zonă aflată la distanţă de 100 de mile de Filipine şi 500 de mile de China. Malaiezia şi Brunei revendică, de asemenea, teritorii în Marea Chinei de Sud, care, după spusele lor, se încadrează în zonele proprii economice exclusive, după cum sunt definite de CNUDM – convenţia Naţiunilor Unite privind dreptul mării. Brunei nu pretinde niciuna dintre insule în litigiu, dar Malaiezia susţine un număr mic de insule din arhipeleagul Spratly. China preferă negocierile bilaterale cu celelalte părţi, dar mulţi dintre vecinii săi susţin că dimensiunea şi influenţa Chinei îi dau un avantaj nedrept. Unele ţări susţin ca variantă corectă negocierea cu ASEAN (Asociaţia Naţiunilor din Asia de Sud-Est), o grupare regională de 10 membri, care este formată din Thailanda, Indonezia, Malaiezia, Filipine, Singapore, Brunei, Laos, Vietnam, Myanmar şi Cambodgia. China se opune, însă, şi acestei propuneri, în timp ce ASEAN este divizată asupra modului de soluţionare a litigiului.

    China şi SUA faţă-n faţă. Pretenţiile şi puterea crescândă a Beijingului au creat semne de întrebare şi panică Washingtonului, dar SUA au fost mult timp reticente în a se confrunta direct cu guvernul chinez, în special înainte de vizita preşedintelui chinez Xi Jinping în SUA. În cele din urmă, Obama a aprobat o operaţiune de libertate a navigaţiei – Freedom of Navigation Operation – FONOP. Operaţiunea a implicat o navă militară americană – distrugătorul USS Lassen – care a navigat în apele teritoriale ale Recifului Subi, demonstrând faptul că SUA nu acceptă o posibilă revendicare ilegală a unor ape teritoriale. Au existat în acest context multe dezbateri despre scopul exact al operaţiunii şi despre posibilitatea ca ea să fi fost executată în mod greşit, însă mesajul recepţionat în Beijing a fost clar: SUA nu se tem să îşi folosească puterea militară pentru a impune limite Chinei.

    Operaţiunea nu a determinat nicio confruntare militară între cele două mari puteri, însă două luni mai târziu un alt eveniment a stârnit controverse: un avion de spionaj american care patrula prin Marea Chinei de Sud a zburat accidental deasupra unei insule artificiale a Chinei. Imediat, un editorial instigator a apărut în Global Times, un puternic ziar naţionalist de stat, care solicita Chinei să se pregătească pentru o „confruntare militară“. Oficialii americani au dat vina pe vremea proastă, subliniind faptul că nu a fost vorba de o nouă operaţiune de libertate a navigaţiei. Beijingul a criticat evenimentul, dar militarii staţionaţi pe insula în cauză s-au abţinut de la acţiuni periculoase. Chiar dacă SUA şi China vor reuşi să evite un conflict direct în Marea Chinei de Sud, aceste dispute maritime îşi pot lăsa amprenta asupra relaţiilor dintre cele două mari puteri. SUA şi China au recunoscut că probleme globale pot fi rezolvate doar prin cooperarea dintre ele şi că menţinerea păcii este în avantajul ambelor. Reacţia relativ reţinută a Beijingului în urma operaţiunii navale americane demonstrează importanţa pe care liderii chinezi o acordă relaţiilor cu Washingtonul. Însă confruntări repetate în Marea Chinei de Sud ar putea crea o ruptură în această relaţie, cu consecinţe importante la nivel global. Dacă SUA şi China ar începe să se considere inamici şi ar porni o competiţie militară, economia mondială ar avea de suferit.

  • Povestea din spatele unui bilet de avion

    În 2006, Adobe a achiziţionat Interakt, o firmă dezvoltată de Alexandru Costin şi Bogdan Rîpa, pentru care ar fi plătit 20 de milioane de dolari. Alexandru Costin a rămas să lucreze pentru Adobe la Bucureşti următorii zece ani, iar acum a acceptat să se ducă la sediul central într-o poziţie de senior director pentru Digital Imaging Services & Products Strategy. „În principal, mă ocup de toate serviciile din spatele aplicaţiilor Lightroom şi Photoshop din Creative Cloud Photography Plan“, a menţionat el pentru ZF.

    Pentru el, acest lucru este o realizare, întrucât preia o poziţie destul de înaltă în Adobe. Ce mi-a atras atenţia însă a fost atunci când mi-a spus: „Plec joi din ţară, alături de familie, avem bilete doar dus“. Şi a continuat: „E un mix între oportunităţile pe care le vom avea acolo, în principal familia şi copiii, dar şi eu. Este altceva să fii la sediul central. Există o limită în ceea ce poţi să atingi aici (România – n.r.)“.

    În mod cert, Alexandru Costin nu avea grija zilei de mâine, ci dimpotrivă. Dar totuşi a decis să plece, pentru că poate România a atins o limită, iar o parte din creierele de aici, adică din cei care au realizat ceva, îşi dau seama că în condiţiile actuale mai mult nu se poate.

    Pentru o parte din cei care au ales să rămână în România după 1990 sau după 2000, când s-au deschis graniţele mai larg, a urmat un deceniu extraordinar în care salturile economice, profesionale, de venit personal şi de valoare a afacerii în cazul în care aveau un business au fost exponenţiale. Cu un asemenea salt te întâlneşti poate o singură dată în viaţă – atunci când salariul poate să crească peste noapte de la 500 de euro la câteva mii sau valoarea companiei să urce de la câteva sute de mii de euro la câteva milioane.

    Din păcate, România din jur, din afara propriei afaceri, din afara propriului job, nu a ţinut pasul cu ceea ce se întâmpla la nivel individual, la nivel micro. Paradoxal, pe măsură ce oamenii aveau mai mulţi bani, infrastructura educaţională, rutieră, cea de sănătate, infrastructura de mentalitate se deteriorau. În 2016, România a ajuns „crăpată“, iar acest lucru nu are cum să nu lase urmări. Dacă în primii 15 ani după 1990 trei milioane de români au decis să plece din ţară pentru a căuta locuri de muncă în afară, după criză încoace s-ar putea să asistăm la un fenomen extrem de interesant. Cei care s-au realizat, au familie şi copii se gândesc să plece din ţară, deşi nu se confruntă cu problema banilor şi nici a jobului. Pur şi simplu vor ceva mai bun pentru copiii lor şi consideră că România nu le poate oferi acest lucru.

    Pentru ei, cei care au rămas în ţară după 1990, România le-a adus bani şi posibilitatea realizării unor lucruri pe care în afară nu le-ar fi putut face, indiferent unde ar fi lucrat şi ce ar fi realizat. Când erau singuri, „lumea era a lor“ şi România era a lor. Când au o familie şi mai ales când au copii, România a rămas în urmă şi, mai mult decât atât, pare să se degradeze mental, profesional şi ca infrastructură. Pentru cei care au contribuit la această creştere economică în anii 2000, România pare că şi-a epuizat potenţialul şi nu există ceva care să o ducă înainte, iar cei care şi-au tocit coatele, nervii pentru a realiza ceva încep să simtă că oportunităţile se epuizează pe zi ce trece. Poate greşesc, dar sunt câţiva români care au între 35 şi 45 de ani care se gândesc că le-ar fi mai bine copiilor lor în afară decât în România.

    În mod cert, nu va fi un fenomen de masă, dar în spatele câtorva cazuri se află un mod de a privi România viitorului. Pur şi simplu nu îţi mai poţi imagina când vor fi gata autostrăzile, când spitalele vor fi curate, când la şcoală se va învăţa din nou (aşa cum au învăţat ei, părinţii, în perioada comunistă), când se va opri fenomenul de „manelizare“ a ţării etc. Pe lângă acest lucru, mulţi înţeleg că posibilităţile de a începe o nouă afacere şi de a o dezvolta sunt din ce în ce mai reduse, întrucât pieţele sunt aşezate, barierele de intrare sunt ridicate şi nu mai poţi să realizezi ceea ce ai făcut în anii ’90 şi 2000.

    România pare să se îndrepte către un zid, care va fi foarte greu de trecut, din punctul de vedere al infrastructurii, al educaţiei, sănătăţii, mentalităţii şi afacerilor. Mai mult decât atât, lumea nu vede lideri care să ducă România la următorul nivel, în care mai mulţi oameni să aibă venituri mai mari sau să aibă încredere să construiască o afacere. Uitaţi-vă la investiţii şi la crearea de noi locuri de muncă! Bat pasul pe loc, ceea ce arată neîncredere în viitor şi în oportunităţile care sunt pe piaţă.

    Biletul „dus“ spre America, pe care şi l-a luat Alexandru Costin înseamnă în spate mult mai mult decât o simplă decizie. După ’90, oamenii nu aveau bani, dar aveau visuri şi vedeau în România oportunităţi la tot pasul. Mulţi chiar au reuşit să profite de ele. În 2016, oamenii au bani (măcar o parte din ei), dar nu mai văd oportunităţi în faţă.
     

  • Mircea Dumitru, de la conducerea Universităţii din Bucureşti la Ministerul Educaţiei

    Mircea Dumitru, propunerea premierului pentru ministerul Educaţiei, este profesor univeristar, rector al Universităţii din Bucureşti şi membru al Consiliului Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare.

    Propus marţi pentru Ministerul Educaţiei, după demiterea lui Adrian Curaj, Mircea Dumitru ar urma să îşi preia mandatul după ce preşedintele Klaus Iohannis va semna decretul de numire a sa în funcţie şi după depunerea jurământului, cel mai probabil miercuri.

    A mai deţinut poziţia de rector al Universităţii din Bucureşti în perioada 2011-2015 şi prorector între 2008-2011.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Copos îşi consolidează poziţia la Athénée Palace Bucureşti prin achiziţia a 152.000 de acţiuni

    Compania Ana Hotels, fondată de omul de afaceri George Copos în 1996, a achiziţionat pe 29 iunie un pachet de 152.170 de acţiuni la Athénée Palace Bucureşti (simbol bursier ATPA), la preţul de 1,49 lei/unitate. Pentru întreg pachetul de acţiuni Ana Hotels, al cărei acţionar majoritar este Copos, a plătit 226.740 lei (50.150 de euro).

    Înainte de achiziţie, Ana Hotel deţinea o participaţie de 41,5% din Athénée Palace Bucureşti, care are o capitalizare de 7,6 mil. lei, pentru ca după tranzacţie să aibă o deţinere de aproape 44%.

    Citiţi continuarea pe www.zf.ro

  • Copos îşi consolidează poziţia la Athénée Palace Bucureşti prin achiziţia a 152.000 de acţiuni

    Compania Ana Hotels, fondată de omul de afaceri George Copos în 1996, a achiziţionat pe 29 iunie un pachet de 152.170 de acţiuni la Athénée Palace Bucureşti (simbol bursier ATPA), la preţul de 1,49 lei/unitate. Pentru întreg pachetul de acţiuni Ana Hotels, al cărei acţionar majoritar este Copos, a plătit 226.740 lei (50.150 de euro).

    Înainte de achiziţie, Ana Hotel deţinea o participaţie de 41,5% din Athénée Palace Bucureşti, care are o capitalizare de 7,6 mil. lei, pentru ca după tranzacţie să aibă o deţinere de aproape 44%.

    Citiţi continuarea pe www.zf.ro

  • Care sunt mărcile cele mai apreciate de români

    Construirea ataşamentului emoţional dintre consumatori şi marcă este una din cele mai importante investiţii pe care le face o companie, declara Marc Gobé, un vizionar al marketingului. „Viziunea strategică trebuie să fie una de lungă durată întrucât legătura emoţională nu se va transfera imediat în vânzări, dar este un pilon solid şi indispensabil pe care se poate dezvolta marca în timp“, spune Manuela Dănilă, new business development & client service director în cadrul companiei de cercetare de piaţă 360insights.

    „Oamenii iubesc mărcile, dar uneori mărcile nu iubesc oamenii şi asta este cauza multor oportunităţi pierdute de a crea o legătură între marcă şi om“, spune Marc Gobé, care a dezvoltat de-a lungul carierei sale zece legi esenţiale pentru un branding de succes. Aceste legi sunt pilonul principal care stă la baza studiului Emotional Branding derulat de 360insights, aflat acum la a patra ediţie. Studiul identifică mărcile care au reuşit să construiască legături emoţionale puternice cu consumatorii români, analizând 400 de mărci din 13 categorii de produse şi servicii, iar cele patru ediţii ale studiului au marcat evoluţii spectaculoase şi căderi la fel de impresionante de pe podium.
    Covalact, de pildă, a urcat, din 2011 până la finalul lui 2015, 26 de poziţii în clasament, ajungând pe a treia poziţie în categoria produselor alimentare; tot o marcă de lactate, Delaco, a urcat în acelaşi interval 22 de poziţii, ajungând pe locul cinci în rândul produselor alimentare. Kinder a urcat 24 de trepte în segmentul dulciurilor, ajungând pe treapta a treia a podiumului, iar Aqua Carpatica a ajuns pe poziţia 11, după ce se clasa în 2011 pe locul 27 în categoria băuturilor nealcoolice.

    Abordarea ataşamentului emoţional al consumatorilor este o carte de jucat în toate perioadele, „pentru că noi, oamenii, luăm multe decizii pe baza emoţiilor“, spune Mihai Bârsan, vicepreşedinte marketing la Ursus Breweries. De fapt, adaugă el, medicii au constatat că în cazurile când, din cauza unor accidente sau alte situaţii nefericite, anumite persoane îşi pierd capacitatea de a simţi emoţii, acestea nu sunt capabile să ia nici cea mai mică decizie. „Este deci neapărat nevoie de un «impuls», iar acesta este dat de ataşamentul emoţional faţă de marcă, dar şi de siguranţa alegerii“, mai spune reprezentantul Ursus.Un exerciţiu util, spune reprezentanta 360insights, este de a compara indexul Emotional Branding cu vânzările sau cota de piaţă. „Atunci când indexul este mai mare decât cota de piaţă, marca este aspiraţională, dorinţa de achiziţie nu s-a concretizat, iar rolul marketingului este de a căuta pârghii prin care să faciliteze accesul consumatorilor la marcă, identificând factorii externi ce blochează consumul sau cumpărarea propriu-zise, oprind ataşamentul la nivel de atitudine“, explică Manuela Dănilă.

    Tot ea mai spune că dacă indexul este mai mic decât cota de piaţă este vorba de mărci care se bucură de factori de piaţă favorabili (ca distribuţie extinsă, preţ accesibil), ce susţin vânzarea, chiar dacă aprecierea mărcii e mai redusă. „Se impune în astfel de cazuri mai degrabă o strategie defensivă. Pentru a-şi proteja cota de piaţă, marca trebuie în primul rând să îşi securizeze grupul de consumatori, căutând să reiniţieze dialogul cu aceştia şi să le recâştige aprecierea“, afirmă Dănilă. Capitalul emoţional al unui brand este extrem de important şi poate deveni un avantaj competitiv esenţial, mai ales într-un context economic precum cel actual. În categoria dulciurilor, top 10 este format dintr-un amalgam ce include tablete, batoane, praline şi cremă tartinabilă, până la prăjituri şi gumă de mestecat, ceea ce, în opinia Manuelei Dănilă confirmă hedonismul românilor şi deschiderea lor către o plajă largă de subcategorii în acest segment.

    La fel ca în fiecare an, Milka este ocupanta detaşată a primei poziţii; ingredientul cheie în povestea sa este inovaţia cu care îşi surprinde consumatorii, arată studiul. Diversitatea şi creativitatea portofoliului fac experienţa mai mult decât un simplu moment de consum. Celelalte două ocupante ale podiumului, Snickers şi Kinder, se apropie mai mult ca în alţi ani de inimile românilor. Snickers atrage mai mult bărbaţii şi persoanele de peste 35 ani, în timp ce Kinder este mai degrabă pe placul tinerilor şi femeilor.

    Categoria snacksurilor sărate este relativ nouă în topul Emotional Branding, fiind monitorizată pe parcursul ultimelor două valuri. Clasamentul este condus de chipsuri, Lay’s şi Chio cresc fiecare câte două poziţii în clasament şi ajung acum ocupantele primelor locuri de pe podium. Lay’s îşi câştigă fanii prin dinamism şi prin reclame memorabile, făcându-i pe consumatori curioşi ce ar putea Lay’s să mai facă sau să mai spună. Chio este apreciat pentru inovaţii şi reuşeşte să îşi creeze un segment de public loial, menţinând astfel destul de strânsă lupta cu rivalii de la Lay’s. Din rândul chipsurilor, în top 10 se află şi marca Pringles, care primeşte în principal susţinerea tinerilor de 16-24 ani, atraşi de personalitatea mărcii. Toortitzi, marcă nou introdusă în clasament, ajunge direct pe pozitia a şasea; „inovaţia îi oferă unicitate şi întâietate în alegere, asociindu-se în principal cu legea preferinţei («Chiar dacă pot să aleg între mai multe mărci, o prefer pe aceasta»)“, spune reprezentanta 360insights.

    Categoria produselor alimentare apare drept cea mai dinamică, cu multe răsturnări de situaţie. Singura evoluţie constantă din top 10 îi aparţine liderului; Hochland menţine prima poziţie pentru cel de-al treilea val consecutiv, susţinută îndeosebi de familiile cu copii. Dr. Oetker este situată pe poziţia secundă, urcând trei trepte în clasament faţă de valul anterior al studiului, iar susţinerea sa provine îndeosebi din rândul femeilor.

     

  • Filadelfia Group a achiziţionat 80% din acţiunile Ruefa Escape Travel, după o investiţie de 200.000 de euro

    Filadelfia Group, unul dintre cei mai importanţi jucători din domeniul serviciilor turistice şi de transport de pe piaţa românească, îşi consolidează poziţia prin achiziţionarea pachetului majoritar de acţiuni al Ruefa Escape Travel. Filadelfia Group a devenit acţionar majoritar al Ruefa Escape Travel, cu o participaţie de 80% din acţiuni.

    Ruefa Reisen Austria este unul dintre cei mai importanţi tour-operatori din Austria şi are parteneriate cu unele dintre cele mai mari companii care activează în domeniul turismului din Europa.

    Filadelfia Group a înregistrat în 2015 o cifră de afaceri de peste 138 de milioane de lei (aproximativ 30 de milioane de euro). Rezultatele financiare din primele patru luni ale acestui an sunt dovada faptului că partenerii noştri au încredere în profesionalismul echipei Filadelfia Group şi în calitatea serviciilor oferite. afirmă Ioan Sighiartău.

    Tabita Tour, cea mai veche companie a grupului, a avut o dezvoltare continuă în ultimii ani. În primele patru luni ale acestui an, cifra de afaceri a fost cu 9.3% mai mare decât în perioada similară a anului trecut, ajungând până la 21 milioane de lei. Compania a avut creşteri în toate domeniile ei de activitate, exemplu fiind cel al curselor ocazionale, înregistrând pe anul 2015 o cifră de afaceri de peste 62 de milioane de lei. Tabita Tour a investit în acest an peste 700.000 de Euro în parcul auto.

    Filadelfia Turism a fost înfiinţată în 2006 şi este una dintre cele mai importante agenţii de turism din România, cu peste 30 de puncte de lucru în ţară şi în străinătate. Filadelfia Turism a încheiat anul 2015 cu o cifră de afaceri de 15.450.800 lei (aproximativ 3.5 milioane euro). În primele patru luni din 2016, cifra de afaceri s-a apropiat de 7.5 milioane de lei, în uşoară creştere faţă de perioada similară a anului trecut.

  • Hobby de CEO: „Personalitatea noastră şi modul în care investigăm lumea şi învăţăm se formează de foarte mici“

    Anul trecut, companiile au înregistrat plusuri de doi digiţi, iar pentru 2016 planurile sunt la fel de ambiţioase şi vizează deopotrivă extinderea reţelei Ana Pan, intrarea cu două spaţii în malluri, dar şi investiţii în domeniul hotelăriei. Ana Hotels este cea mai mare companie hotelieră cu capital autohton din România, deţine şapte hoteluri, cel mai important activ al grupului fiind Athénée Palace Hilton. Introducerea sistemului japonez de lucru kaizen în producţie pentru reducerea pierderilor, extindere, investiţii, noul brand Ana Baking Co, intrarea cu spaţii în malluri sunt doar o parte dintre lucrurile care s-au întâmplat de când a preluat conducerea firmelor. Înainte de a prelua conducerea firmelor, ea a petrecut zece ani peste hotare, mai întâi la studii în SUA, iar apoi ca angajată a firmei de consultanţă McKinsey.


    Ce hobby aveţi şi cât timp dedicaţi? Când şi cum a început interesul pentru această zonă?

    Sportul de toate felurile. De mică am fost foarte competitivă, făcând parte din echipa naţională de călărie, am făcut deopotrivă tenis şi tir la nivel competiţional, iar apoi schi cu echipa de la facultate. Acum, eu şi soţul meu ne antrenăm pentru triatloane, deci alergăm, înotăm şi mergem mult pe bicicletă. Încerc să petrec cel puţin o oră pe zi făcând sport, indiferent dacă ne trezim la ore foarte matinale sau alergăm la ore târzii.

    Cărţile, mai ales cele de business şi biografii ale unor oameni care mă inspiră. Citesc momentan în paralel mai multe cărţi interesante: Straight from the Gut de Jack Welch, fostul CEO al General Electric, cartea autobiografică a lui Richard Branson, The Hard Thing about Hard Things a lui Ben Horowitz şi How Will You Measure Your Life a lui Clayton Christensen de la Harvard Business School. Caut în principal să mă inspir din viaţa acestor oameni excepţionali, să învăţ tehnici de management din cele încercate şi rafinate de ei, cât şi să investighez cum pot defini mai bine ce înseamnă succesul profesional şi personal pentru mine.

    Aspire. Weekendul este în mare parte dedicat proiectelor Aspire Academy, programul educaţional pe care l-am început alături de patru prieteni buni acum cinci ani. Prin cele patru programe pe care le susţinem, Aspire High School, Aspire Academy, Aspire Young Professionals şi Aspire Teacher Training, mai nou, dorim să inspirăm viitoarea generaţie de lideri tineri din România pentru a visa şi reuşi să facă mai mult decât ne impune mediul în care trăim. Aducem profesori de la Harvard, Stanford şi Wharton în fiecare vară, alături de oameni de success din România, şi predăm leadership, dezvoltare personală şi antreprenoriat. Programul Aspire Teacher Training va fi lansat în toamnă şi are ca obiectiv să oferim educatorilor din şcolile publice modele practice de pedagogie pentru a inspira şi motiva copiii de mici. Personalitatea noastră şi modul în care investigăm lumea şi învăţăm se formează de foarte mici, aşa că Aspire îşi propune să abordeze formarea personală cât mai devreme.

    Ce corespondenţe există între sport şi afaceri?

    Competitivitatea, anduranţa, răbdarea şi strategia, spiritul de echipă şi învăţarea modului de a câştiga cât şi de a pierde, dar a reveni mai puternic.

    Este practicarea unui hobby benefică pentru relaţiile de afaceri / pentru afacere?

    Cu siguranţă. De multe ori, în Herăstrău sau la bazin mă întâlnesc cu parteneri de afaceri, aşa că o alergare se poate transforma într-o discuţie inspiraţională de business şi despre noile trenduri din piaţă.

    Care sunt regulile din sport folositoare în afaceri?

    Etica – joc mereu după regulile definite, pentru că în sport, ca şi în afaceri, renumele merge mai departe de linia terenului de tenis.
    Susţinerea echipei în momentele grele – cu echipele de la Ana Hotels şi Ana Pan alergăm la maratoanele din Bucureşti, iar spiritul de echipă şi susţinerea celor care rămân în urmă pentru a-i face mai competitivi se reflectă perfect în stilul meu de leadership.
    Consecvenţa – devii mai bun dacă persişti în antrenamente.

    Care sunt regulile obligatorii deopotrivă în sport şi în afaceri?

    Etica, fairplay-ul.

    Ce tip de sport / hobby nu aţi practica niciodată?

    Scufundările cu rechini. Aventurile extreme nu mă pasionează în mod special.

    CUVÂNT:
    „Bravo!“ Îmi place să-mi încurajez echipa des pentru toate lucrurile excelente pe care le fac.

    CARTE:
    Am început să citesc destul de târziu din păcate, aşa că mai am mult de acumulat până pot defini o preferinţă care să merite. În acest moment m-a marcat pozitiv cartea lui Barack Obama, Dreams from my Father.

    PERSONALITATE:
    Barack Obama – am locuit în America timp de şase ani, perioadă în care Obama era la conducerea ţării, iar valorile sale şi stilul său inspiraţional în comunicare sunt foarte rare la personalităţile publice.

    SPORTIV:
    Novak Djokovic – este un sportiv complet şi cu un simţ al umorului apetisant.

  • Cea mai mare bancă din România măreşte avansul la creditele ipotecare în lei de la 15% la 35% şi reduce durata maximă a creditului cu 5 ani. Poziţia BCR

     BCR, cel mai mare jucător din sistem, a decis să majoreze avansul la creditele ipotecare de la 15% la 35%. Banca nu vinde credite în euro.

    Decizia vine ca o reacţie la promulgarea dării în plată şi publicarea acesteia în Monitorul Oficial. Legea ar urma să intre în vigoare pe 13 mai.

    Astfel, pe podiumul băncilor în funcţie de active care nu au majorat avansul pentru creditele imobiliare rămâne doar Banca Transilvania.

    În prezent, un număr de nouă bănci din sistem, dintre care şase în top zece cele mai mari instituţii de credit după active (BCR, BRD, Raiffeisen, CEC Bank, Alpha Bank, Bancpost) au majorat avansul la creditele imobiliare în lei, în cazul celor în euro chiar şi de la 25% la 40%.

    Preşedintele Consiliului Concurenţei, Bogdan Chiriţoiu, declara recent pentru ZF că are o analiză în lucru pe sistemul bancar. Iar asta în condiţiile în care unele bănci care au decis majorare avansului fac parte din Asociaţia Română a Băncilor şi este posibil să se fi înţeles între ele pentru acelaşi avans.

    Cititi mai multe pe www.zf.ro