BusinessMagazin

Tag: nume

  • Answear.ro şi-a crescut cifra de afaceri cu 160% în 2017 la 9,3 milioane de euro

    În 2017, pe platformă s-au plasat cu 220% mai multe comenzi faţă de 2016, cu o valoare medie anuală a coşului de cumpărături de aproximativ 290 de lei. Cea mai mare comandă procesată anul trecut a fost în valoare de 3.200 lei, fiind şi clienţi ce au realizat de-a lungului anului peste 200 de comenzi.

    „Anul trecut, ne-am concentrat foarte mult pe personalizarea experienţei pentru clienţii noştri, de la navigara în site la folosirea platformei answear.ro pe mobil. Mai mult, am căutat să îmbunătăţim procesul şi timpii de livrare şi politica de retur, dar şi să răspundem proactiv sugestiilor primite. Avem o creştere susţinută, motivată de servicii mai bune, produse şi branduri variate şi preţuri competitive”, menţionează Raluca Radu, Country Manager Answear.ro.

    Femeile au achiziţionat anul trecut cel mai des pantofi sport, sandale, rochii, geci şi paltoane, bărbaţii optând pentru cămăşi, tricouri şi jeanşi.

    În 2017, categoria de accesorii de site a înregistrat cea mai mare rată de creştere, femeile optând pentru genţi, bijuterii şi ochelari de soare. ”În 2017, peste 15% dintre produsele comercializate pe site-ul Answear.ro au fost din categoria accesorii. Pentru 2018 vrem să dezvoltăm şi mai mult acest segment şi ne uităm la produse noi, premium, de la brand-uri ce nu sunt încă comercializate în Romania”, continuă Raluca Radu.

    Oraşele de unde se înregistrează cele mai multe comenzi pe site-ul www.answear.ro sunt Bucureşti, Cluj-Napoca, Iaşi, Timişoara şi Constanţa. În materie de branduri, românii au preferat nume precum Liu Jo, Tommy Jeans, Tally Weijl, Le Coq Sportif şi Pierre Cardin.

    Lunile din an în care s-au plasat cele mai multe comenzi au fost octombrie – noiembrie, promoţiile acordate în cadrul campaniei de Black Friday fiind în continuare cele mai atractive pentru clienţii români. ”Beneficiind şi de o campanie media puternică, anul trecut am înregistrat cu 200% mai multe vizite pe site şi am procesat cu 180% mai multe comenzi decât în aceeaşi perioadă din 2016”, completează Raluca Radu.

    Cei mai mulţi dintre cumpărătorii Answear.ro au vârste cuprinse între 25 şi 44 de ani, fiind în proporţie de 65% femei. 

  • Capitalistul săptămânii – William Edward Boeing

    Tatăl său, Wilhelm Böing, originar din Germania, s-a îmbogăţit prin exploatarea minieră. El deţinea numeroase terenuri şi avea şi o afacere secundară de comercializare de cherestea. Boeing şi-a anglicizat numele în William Boeing după ce s-a întors de la studiile în Elveţia pentru a se înscrie la Universitatea Yale. Trei ani mai târziu, a părăsit universitatea pentru a intra în afaceri. A cumpărat păduri şi a intrat şi el în afacerea cu cherestea.

    În timp ce era preşedinte la Greenwood Timber Company, Boeing a călătorit la Seattle, unde, în cadrul unei expoziţii, a văzut prima „maşinărie“ zburătoare pilotată de om. A fost fascinat de aceasta, iar în scurt timp şi-a cumpărat un avion de la compania Glenn L. Martin şi a luat lecţii de zbor de la Martin însuşi. Boeing a lovit însă aeronava şi, când i s-a spus că vor trece mai multe luni până când piesele pentru repararea acesteia vor fi disponibile, i-a spus prietenului său George Conrad Westervelt: „Am putea construi un avion mai bun noi înşine şi am putea să-l construim mai rapid“.

    William Boeing a decis astfel să intre în industria aviaţiei. A cumpărat un atelier vechi de bărci din apropiere de Seattle, unde şi-a construit fabrica. A fondat afacerea în 1916 alături de un prieten, denumind-o Pacific Aero Products. Odată cu intrarea Americii în primul război mondial, în aprilie 1917, Boeing a schimbat numele companiei în Boeing Airplane Company. Compania a livrat Marinei Americane 50 de aeronave. La sfârşitul războiului, William Boeing a început să se concentreze pe aeronavele comerciale şi a construit o operaţiune de servicii poştale de succes, iar ulterior una de zboruri de pasageri ce a evoluat în United Airlines.

    În 1934, guvernul Statelor Unite l-a acuzat pe Boeing de practici monpoliste. În acelaşi an, Poşta Aeriană a obligat companiile aviatice să îşi separe operaţiunile de zbor de cele de dezvoltare şi producţie. Compania lui William Boeing a fost împărţită în trei companii diferite. Ulterior, , William Boeing şi-a vândut acţiunile şi a părăsit compania. După ce s-a retras din industria aviaţiei, şi-a petrecut restul vieţii pentru a dezvolta proprietăţi şi a creşte cai. A murit pe 28 septembrie 1956, la 74 de ani, cu un an înaintea zborului primului avion comercial cu reacţie Boeing 707.

    Pe piaţa locală, diverşi producători de componente de aeronave produc şi pentru Boeing, un exemplu în acest sens fiind o fabrică din Bucureşti deţinută de gigantul american General Electric care a apărut în 2002 printr-un parteneriat între General Electric şi firma românească Turbomecanica.

  • Sfaturile tânărului care s-a pensionat la 34 de ani despre cum să faci bani: ”Aruncă-ţi televizorul!”

    În luna august, Brandon – un fost dezvoltator software care nu îşi foloseşte numele în mediul online din motive legate de intimitate – şi-a dobândit independenţa financiară şi s-a pensionat la 34 de ani. În prezent, scrie despre banii săi şi despre propria călătorie financiară pe blogul Mad Fientist.

    Business Insider a publicat şase din cele mai bune sfaturi ale sale:

    1. Încearcă să realizezi ce te face fericit

    Primul şi cel mai important lucru pe care trebuie să îl conştientizezi este să afli ce este important pentru tine şi ce te face fericit.

    Acest lucru este mai dificil de făcut decât sună. Mulţi dintre oameni îşi cheltuiesc banii pe lucruri care nu le aduc fericire şi majoritatea nu realizează că fac acest lucru fiindcă urmează scenariul vieţii altcuiva. În momentul în care am realizat că banii pot cumpăra libertatea – libertatea orelor de la 9 la 5, libertatea faţă de alarmele de ceas, cea legată de timpul pe care mi-l petreceam pe cererile ridicole ale şefului meu – mi-am direcţionat toţi banii spre acel scop.

    Nu mi-au lipsit lucrurile la care renunţam pentru a economisi pentru libertatea mea financiară fiindcă libertatea mea era mai importantă decât tot ceea ce puteam cumpăra.

    2. Concentrează-te pe ceea ce poţi controla

    În loc să te stresezi legat de ce se întâmplă cu economia sau să încerci să prezici evoluţia pieţei bursiere, concentrează-te pe lucrurile pe care le poţi controla cu adevărat şi optimizează acele lucruri.

    Taxele de investiţii te pot costa mii de dolari pe parcursul vieţii, aşa că minimizează acele taxe investind în produse de investiţii low-cost.

    3. Automatizează totul

    După ce ai creat un portofoliu simplu cu fonduri de index low-cost, diversificate, setează automat investiţii lunare şi apoi ignoră complet portofoliul tău.

    Oamenii sunt nişte investitori groaznici, aşa că dacă poţi să-ţi scoţi creierul şi emoţiile din ecuaţia, nu vei fi doara mai puţin stresat în cazul eventualelor căderi ale pieţei, dar vei avea la final şi mult mai mulţi bani.

    4. Opreşte consumul şi începe să creezi

    Consumul oferă fericire temporară, dar să creezi ceva îţi oferă fericire de durată. Este uşor să te întorci de la muncă şi să te uiţi timp de ore întregi la televizor, dar este mult mai dificil să faci ceva creativ cum ar fi să scrii o postare pe blog, să faci bijuterii sau să exersezi la un instrument muzical. Să creezi este mult mai plăcut decât să consumi şi poate avea drept consecinţă chiar şi venituri suplimentare.

    5. Aruncă-ţi televizorul pe fereastră

    Că tot veni vorba de televizor… aruncă-l pe fereastră. Sau, şi mai bine, vinde-l.

    În momentele în care oamenii de publicitate de bombardează cu lucruri pe care „trebuie să le ai”, devii mai puţin fericit cu ceea ce ai şi începi să cheltuieşti bani (în mod ironic pe lucruri care nu te vor face fericit). Odată ce reporterii TV îţi prezintă evenimente neplăcute pe un televizor 4k, foarte realist, devii mai temător şi mai puţin dornic să ieşi şi să explorezi lumea.

    Nu te topi într-o  baltă de frică şi nefericire pe canapeaua ta şi du-te să îţi trăieşti viaţa.

    6. Experimentează

    Aşa cum am spus mai sus, este greu să afli ce te face cu adevărat fericit. Lucrurile care se adaugă fericirii tale astăzi ar putea să nu îţi provoace aceeaşi bucurie în ziua următoare, aşa că experimentează şi evită să te blochezi în angajamente mari. Încearcă orice înainte să cumperi. Închiriază înainte să devii proprietar. Împrumută atunci când este posibil şi cumpără obiecte folosite atunci când nu poţi împrumuta. Drumul spre fericire (şi spre independenţa financiară) nu va fi în linie dreaptă şi vei face şi greşeli pe parcurs, dar când te concentrezi pe fericire durabilă şi îţi aliniezi cheltuielile cu obiectivul final, vei fi mai încrezător că eşti pe traiectoria corectă.

  • Capitalistul săptămânii: Amancio Ortega

    Este cel mai bogat om din Spania şi al doilea din lume, cu o avere estimată la circa 78 de miliarde de dolari. Amancio Ortega s-a născut într-un orăşel din provincia Leon, Spania, în anul 1936, perioadă când în ţară izbucnise războiul civil. Tatăl său lucra la căile ferate, iar mama era menajeră. Când era copil, familia lui s-a mutat în La Coruña.
    Acolo, Amancio a început să lucreze de la vârsta de 13 ani, fiind comis-voiajor pentru un magazin de tricouri numit Gala. A realizat aici că distribuirea hainelor consumă o sumă mare de bani, fiind de părere că un sistem de distribuţie direct spre magazine şi clienţi ar fi soluţii care ar ajuta la economisire. Ideile sale sunt puse în practică în 1960, când devine managerul unui magazin de haine adresat oamenilor înstăriţi din La Coruña, unde va produce haine de calitate la preţuri reduse. Succesul l-a determinat pe Ortega ca trei ani mai târziu să-şi deschidă propria afacere.
    La 27 de ani, deschide Confeccions GOA (iniţialele numelui său scrise invers). Primul magazin Zara ia naştere doi ani mai târziu pe strada cea mai circulată din La Coruña şi este numit aşa pentru că numele său preferat, Zorba, era deja luat. Strategia controlului total asupra producţiei şi distribuţiei l-a propulsat rapid pe Ortega în rândul celor mai puternici oameni ai lumii: ce desena astăzi apărea pe rafturile magazinelor în cel mult trei săptămâni. În 1988, reţeaua de magazine Zara depăşeşte graniţele şi ajunge în Porto, Portugalia, iar numele companiei este schimbat în Inditex.
    Până în 1990, Ortega reuşeşte să îşi lanseze magazinele în Statele Unite ale Americii şi în Franţa, iar apoi în Mexic, Belgia, Suedia sau Grecia. Sub umbrela Inditex a lansat noi mărci de îmbrăcăminte şi accesorii. În prezent, Inditex este un imperiu al modei, cu magazine deschise în mai bine de 80 de ţări din întreaga lume. Pe piaţa locală, compania a intrat în 2003.
    Astăzi, Amancio este pe jumătate retras din afacere, lărgindu-şi orizonturile înspre domeniile imobiliar, petrolier sau turistic.

  • Dinastia florilor

    ”în 1921, în Bucureşti, era un florar renumit, Nicu Dumitrescu, iar eu şi cu soţul meu am fost elevii lui. Soţul meu lucra în domeniul florilor şi, prin căsătorie, am reuşit să ne legăm amândoi de flori. Am crescut cu florile în mâini. Finalul domnului Nicu s-a scris aici (în florăria Iris de pe Calea Moşilor, 34, din Bucureşti – n.red.), dar noi, la începutul anilor ’90, ne-am decis să ducem mai departe povestea lui“, spune Lidia Avrămiţă, care alături de soţul ei, Adrian, a fondat businessul cu florării Iris.

    Primii paşi făcuţi în anii de capitalism feroce nu au fost deloc uşori, mai ales în contextul în care, în perioada de dinaintea Revoluţiei, pasiunea românilor pentru flori intrase într-un soi de hibernare. Şi asta nu pentru că nu le-ar fi iubit, ci pentru că se găseau destul de rar, uneori doar fire neînflorite.

    ”Pe vremea noastră nu existau flori, exista doar garoafa. Totuşi, m-aş bucura tare mult să revină în tendinţe această floare. Nimic nu se compară cu frumuseţea garoafelor atunci când sunt multe. Ţin minte că aduceam maşini de câte 200.000 – 300.000 de garoafe, iar în braţele mele încăpeau câte 1.000 de fire. De exemplu, în perioada interbelică, florile nu se dăruiau cu firul. Nu dădeai o floare, trei, şapte. |n anii ’30 florile se vindeau cu vasul. Asta îmi doresc să văd şi acum, oameni luând flori cu vasul.“

    Raritatea florilor pe piaţa locală avea o singură explicaţie. De multe ori producţiile însemnate de frezii superbe sau de trandafiri viguroşi luau calea exportului.

    ”Cele mai frumoase flori plecau de la noi la export. Ţin minte că aveam în România nişte frezii absolut spectaculoase. Se făceau la serele Berceni. Domnul Marin le ştia secretul. Dacă mergeaţi în Olanda în anii ’70-’80 şi întrebaţi de unde veneau cele mai frumoase garoafe, vă spuneau că de la noi. Aveam nişte garoafe senzaţionale, crescute în Braşov, la baza muntelui.“
    Dincolo de producţia internă, era şi o scoală a florarilor bine pusă la punct.

    ”Comunismul ne-a învăţat să muncim şi aceeaşi pasiune pentru muncă ne-am chinuit să le-o transmitem şi copiilor noştri. Esenţa lucrurilor este munca. Cel puţin pe atunci, mai întâi te dedicai muncii şi apoi ajungeai şi la partea de creaţie. Ţin minte că înainte se făceau cursuri de specializare în ţară pentru florari, la Stupini (Braşov – n.red.). Ne întâlneam acolo câte 200-300 de florari. Acum cred că am ajuns să importăm cam 90% din flori, dar totuşi vedem că răsar micile sere artizanale. Este un nou început.“

    Prima florărie Iris deschisă la începutul anilor ’90 nu avea nimic din rafinamentul la care a ajuns azi atelierul situat în spatele magazinului Cocor din Capitală, dar reflecta perfect o afacere la început, făcută după priceperea personală, nu după manuale de management.
    ”Ţin minte că ne ghidam după pozele din Neckermann, ne uitam acolo să vedem cum arată lucrurile în alte părţi. Nu exista mai nimic la noi. Tavanul fals este acum o banalitate pentru voi, dar noi l-am făcut atunci cu mâinile noastre. Apoi, am îmbrăcat totul în oglinzi. Când intrai la noi în magazin era ca şi cum erai înconjurat de o infinitate de flori. Am pus mochetă verde pe jos, d-aia cu ţepi de plastic. Atât aveam atunci. Cred că am investit în această primă florărie echivalentul a două Dacii.“

    După ce au terminat de montat, soţii Avrămiţă au plecat peste graniţe să aducă pe Calea Moşilor flori din toată lumea. ”Mergeam în Turcia, am fost după trandafiri în Bulgaria, în ţările fostei Iugoslavii, apoi am ajuns în Olanda. Am iubit mereu ce am făcut. Ne-am iubit noi pe noi şi am trăit frumos. Dar mereu am simţit nevoia de mai mult, de mai bine. Mergeam cu maşina în Bulgaria şi ne întorceam cu ea plină de trandafiri. Am avut multe întâmplări în acei ani. Am rămas în drum, ne-au ajutat alţii să ajungem acasă, ne-am întors uneori cu florile ofilite. La final însă, ne bucuram pentru fiecare floare pe care reuşeam să o aducem aici. Ţin minte că de 8 martie făceam câte 100 de coşuri de lut cu mâinile goale. De asta sunt şi puţin strâmbe. Lucram la acel lut ca la cozonaci, dar nu aveam alternativă“, îşi aminteşte Lidia Avrămiţă.

    Te-ai gândi că numele primului magazin a venit de la numele florii, dar de fapt la acel moment fondatorii Iris aveau în minte irisul ochiului. Chiar şi aşa, floarea de iris a devenit nelipsită în toate unităţile deschise ulterior.

    Cu primul magazin, au început să vină şi clienţii, iar din 1997 o nouă generaţie avea să intre în această afacere pentru a consolida şi mai bine dinastia florilor. ”Până în 1997 am stat numai la tejghea. De atunci a venit însă noua generaţie, copiii noştri“, spune fondatoarea Iris.
    Cosmin Avrămiţă, unul dintre cei doi fii ai săi, spune că nu ştie să facă altceva, că a crescut înconjurat de flori, în timp ce fratele său, Nicu, deşi are studii de drept, la final a ajuns unul dintre cei mai premiaţi florişti din lume. ”Am făcut dreptul, dar nu m-am mai făcut notar, m-am făcut florar“, spune Nicu Bocancea.

    ”Sunt născut pe strada aceasta, în florăria aceasta. De mici am fost ajutoarele părinţilor noştri“, adaugă la rândul său Cosmin, fratele lui Nicu.

    De la o florărie, businessul Iris a ajuns la 11 unităţi în acest moment, toate în Bucureşti. în urmă cu trei ani, s-a deschis şi primul atelier, tot pe Calea Moşilor, la câţiva paşi de prima florărie a familiei.

    Atelierul îşi are sediul într-o casă superbă, monument istoric de la 1899, renovată cu multă atenţie şi grijă pentru detaliile care amintesc de România de altă dată. Vechea casă transformată în atelier de flori poartă semnătura arhitectului Leonida Negrescu, acelaşi care a realizat scara monumentală din rotonda de la parterul Ateneului Român. Treptat, atelierul a început să găzduiască anumite evenimente, unul dintre cele mai cunoscute fiind The Wedding Gallery. Ultima ediţie a acestui eveniment a avut loc în toamna anului trecut, ideea din spatele conceptului fiind de a expune aranjamente florale pentru acest moment din viaţa cuiva.

    ”Ne-am propus să aducem în atelierul nostru cele patru anotimpuri. Pe lângă faptul că din partea noastră există o reală apreciere pentru florile caracteristice fiecărui sezon, informarea publicului a cântărit cel mai mult. Ne-am dori să vedem mai multe nunţi iarna sau toamna şi cel mai mult ne-am dori ca nunţile să respecte tematica florală a anotimpului ales. Credem în autenticitate“, spunea la momentul anunţării evenimentului Nicu Bocancea. De fapt, educarea publicului în domeniul florilor este una dintre misiunile asumate de noua generaţie de antreprenori. ”Oamenii cumpără flori pentru cadouri, pentru evenimente corporate, evenimente private, ocazii mai puţin fericite, dar de puţine ori fără o ocazie anume, doar pentru sufletul lor. Sigur, vorbim despre o lipsă a banilor, dar cred că la mijloc este şi o lipsă de educaţie. Cred că noi, românii, am uitat să ne bucurăm“, adaugă Nicu Bocancea.

    Astfel, planurile tinerei generaţii sunt de a duce florile în toate colţurile României, dar şi afară, prin eficientizarea sistemului de livrare, dar şi prin dezvoltarea pe partea de comenzi online.

    ”Ne mai dorim să dăm o faţă nouă acestui business care în curând va aniversa 50 de ani de existenţă. Mai departe însă, ne dorim să creştem această afacere organic“, completează Cosmin.

    Fondatorii Iris nu dau cifre, dar spun că an de an businessul a crescut. De asemenea, nu avansează planuri concrete privind numărul de florării care ar urma să fie deschise în anii următori sau bugetul de investiţii destinat upgrade-ului de imagine pe care îl plănuiesc. Cert este că sunt analizate mai multe planuri care ar putea completa universul florăriei, o seră, de exemplu, fiind o idee luată în considerare.
    ”Nu ne interesează să vindem, nu avem planuri de listare la bursă. Noi suntem o familie cochetă, cu o afacere cochetă şi ne dorim să o păstrăm aşa. În plus, la final obiectivul este de a creşte această afacere pentru a treia generaţie“, spune Cosmin.

    Potrivit informaţiilor furnizate de reprezentanţii Iris, businessul este organizat în două companii, Florăria Iris şi Iriscom. Cele mai recente date de la Ministerul Finanţelor arată că în 2016 compania Florăria Iris a înregistrat o cifră de afaceri de 4,9 milioane de lei, cu 4% mai mare faţă de cea din 2016, în timp ce Iriscom a avut un rulaj de 4,9 milioane de lei, în creştere cu 2%. Ambele businessuri au fost profitabile în 2016, ultimul an pentru care există date financiare.

    Piaţa vânzărilor de flori este evaluată la 100 de milioane de euro pe an, din care circa jumătate sunt fiscalizate iar restul se desfăşoară ”la negru“. Dezvoltarea afacerilor din mediul online dar şi a reţelelor are un efect direct asupra trecerii vânzărilor din zona neagră sau gri spre cea fiscalizată. Piaţa este foarte fragmentată, existând puţine reţele şi date concrete despre numărul de florării. La nivelul ţării există însă, de pildă, circa 4.000 de farmacii, iar numărul florăriilor nu pare a fi mai mic. |ntre cele mai importante afaceri în acest domeniu se numără Floria, FlorideLux şi Magnolia.

    În cazul vânzărilor de flori, deşi rulajele în mediul online cresc an de an, acestea nu reprezintă mai mult de o treime din valoarea totală a pieţei, în condiţiile în care românii cheltuie în medie şase euro pe an pentru flori. Mai puţini bani decât românii mai cheltuie doar ucrainenii (4 euro pe cap de locuitor) şi ruşii (5 euro per capita). Preţul mare al florilor, corelat cu puterea scăzută de cumpărare a populaţiei este şi motivul pentru care românii cheltuie în medie 6 euro pe cap de locuitor anual, potrivit unui studiu realizat de instituţia olandeză de specialitate în domeniu Flower Council. La polul opus se plasează ţări ca Elveţia (77 de euro pe cap de locuitor) şi Norvegia (63 de euro). Sursa preferată de import pentru flori este indiscutabil Olanda, de unde sunt aduse jumătate din firele importate în România.
    Reprezentanţii Iris spun că în ciuda creşterii constante, lucrurile nu sunt mereu roz.

    Piaţa de forţă de muncă este dificilă, oamenii buni care cresc în florării sau care învaţă meserie în atelier pleacă apoi în ţări cu tradiţii mai viguroase în materie de flori. Dar chiar şi aşa, speranţă există pentru că odată cu apetitul în creştere pentru călătorii, dar şi pentru informaţii în general, gusturile românilor s-au mai rafinat. Desigur, trandafirul rămâne rege, dar apar timid oameni care iubesc lăcrămioarele şi chiar şi garoafele.

    ”Circa 60% din florile pe care le vindem sunt trandafiri, dar, cu toate acestea, vedem cum lucrurile se schimbă. Am avut nuntă de lăcrămioare şi o nuntă de garoafe roşii care a ieşit senzaţional. Mi-aş dori o nuntă de garoafe roz“, spune fondatoarea Iris, care adaugă că pentru ea cele mai frumoase flori sunt lalelele roşii.

    Iar dacă românii învaţă treptat că există şi alte flori în afara trandafirilor şi înţeleg că achiziţia unui buchet nu trebuie neapărat legată de o ocazie specială, atunci ar mai trebui să afle ceva.

    ”Florile se ţin întotdeauna în braţe, nu spre pământ. Ţii floarea în braţe ca pe un copil pentru că o dai cu bucurie, iar bucuria pleacă din suflet, din inimă. Floarea este o trăire, o ţii la piept, nu cu petalele spre ciment. Aşa o dai mai departe“, mai spune fondatoarea Iris.
     

  • Fotografii impresionante reprezentând lupta unor fotografi pentru conservarea vieţii sălbatice – FOTO SI VIDEO

    Alături de traficul de persoane, droguri şi arme, comerţul ilegal cu animale sălbatice este una dintre cele mai răspândite activităţi criminale la nivel mondial.

    Fotografii care au iniţiat proiectul şi-au propus să îi  informeze şi să îi responsabilizeze prin intermediul fotografiilor pe cei care nu realizează gravitatea acestei probleme.

    „Cea mai mare parte a lumii nu ştie nici măcar ce se întâmplă cu propria sa planetă. Dar acest aspect este încă rezolvabil”, susţine Brent Stirton, unul dintre fotografii participanţi la proiect.

    Scopul proiectului este de a aduna toate fotografiile într-o carte, din vânzarea căreia fotografii speră să obţină fonduri pentru fundaţiile care luptă împotriva comerţului ilegal cu animale sălbatice. Cartea va fi lansată în mai 2018, inclusiv în limba mandarină, deoarece distribuţia sa în China ar putea reprezenta o contribuţie valoroasă la construirea unui dialog cu consumatorii.

    1. Un membru al unei unităţi feminine anti-braconaj, înfiinţată în Zimbabwe. În fiecare zi, aceste femei se confruntă cu realitatea aspră a conservării vieţii sălbatice, în timp ce îşi fac şi meseria de mame.

    2.Un voluntar al ONG-ului Care for Wild Africa, îngrijeşte un rinocer după ce a acesta a fost atacat de de hiene. Rinocerul a rămas orfan după ce mama lui a fost ucisă de braconieri. Acesta a fost norocos, însă majoritatea puilor sunt la rândul lor ucişi de braconieri, care folosesc macete pentru a le rupe coloana, încât să nu mai poată fugi. 

    3.O gorilă în braţele îngrijitorului său, în drum spre noul centrul de îngrijire a maimuţelor orfane sau eliberate din captivitate de către Ape Action Africa din Camerun. 

    4.La 30 aprilie 2016, Kenya a organizat cea mai mare incendiere a fildeşului de până atunci. Pădurarii au ars 105 tone de fildeş în Parcul Naţional din Nairobi, pentru a-i împiedica pe braconieri să-l vândă.

    VEDETI CONTINUARE IN PAGINA 2 >>>>>>>>>>

  • Cum a construit un imperiu Ingvar Kamprad, fondatorul IKEA – VIDEO

    Kamprad a crescut la o fermă din satul suedez Agunnaryd. Încă din copilărie s-a arătat înzestrat cu un simţ dezvoltat al afacerilor, prima dintre acestea fiind vânzarea de chibrituri. A continuat apoi comerţul cu stilouri, felicitări de Crăciun şi peşte. A pus piatra de temelie pentru IKEA în 1943, când avea doar 17 ani, odată cu o sumă de bani primită de la tatăl lui pentru rezultatele bune de la şcoală. A fondat IKEA, prin intermediul căreia a început să vândă bunuri de consum: pixuri, portmonee, rame de tablou, feţe de masă, ceasuri, chibrituri, bijuterii, ciorapi din nailon. Acronimul IKEA vine de la numele lui (Ingvar Kamprad), numele fermei unde s-a născut, Elmtaryd, şi localitatea în care a crescut, Agunnaryd. Cinci ani mai târziu, afacerea s-a extins şi a început să includă şi vânzarea de mobilă.

    Până în 1950, toate celelalte produse au fost înlăturate din catalogul Ikea. Presat de competiţie, Kamprad a luat hotărârea deschiderii unui showroom în 1953, în Almhult. Ideea de asamblare a mobilei de către clienţi i-a venit pentru a reduce costurile de depozitare şi de transport. Primul depozit de retail a fost deschis în Stockholm în 1965, iar în mai puţin de două decenii magazinul s-a extins în 115 de locaţii din 25 de ţări. Potrivit săptămânalului suedez Veckans Affärer, Kamprad ar fi cel mai bogat om din lume, informaţie bazată pe presupunerea că ar fi deţinătorul întregii companii, o ipoteză pe care atât IKEA, cât şi familia Kamprad o resping. Ingvar Kamprad ar deţine o parte mică din afacere, restul revenind Fundaţiei INGKA Stichting şi INGKA Holding, ca parte a unei scheme favorabile de impozitare.

    În pofida faptului că este una dintre cele mai bogate persoane din lume, Kamprad este caracterizat drept foarte econom. Potrivit unui interviu acordat unei televiziuni olandeze, Kamprad conduce un Volvo din 1993, zboară doar la clasa economică şi îşi încurajează angajaţii să scrie pe ambele foi ale unei file de hârtie, reciclează plicuri de ceai şi colectează pacheţelele cu sare şi piper oferite la unele restaurante. Kamprad şi-a explicat principiile în cartea „Testamentul unui distribuitor de mobilă„, în care scria: „Nu avem nevoie de maşini opulente, titluri impresionante, uniforme sau alte simboluri care să exprime statutul. Ne bazăm pe propria putere şi voinţă„. Totuşi, el rămâne unul dintre cei mai bogaţi oameni ai lumii, clasat pe locul cinci în indexul milionarilor realizat de Bloomberg. Deţine o  vilă în Elveţia, o proprietate în Suedia şi o vie în Provence, Franţa. În plus, a condus un Porsche timp de mai mulţi ani. În iunie 2013, la 87 de ani, a demisionat din consiliul director al IKEA Holding SA.

    CEO-ul companiei este Peter Agnefjäll, care a preluat şi funcţia de preşedinte al grupului. În prezent există 313 magazine ale IKEA  în 38 de ţări. Compania are 139.000 angajaţi şi a avut 783 milioane de vizite în 2016.

  • Afacerea din România care a cresut de peste 1.000 de ori în mai puţin de doi ani

    Digi Energy nu este însă o entitate comercială distinctă, contractul de furnizare cu clienţii fiind realizat tot de către RCS&RDS.
     
    Cu acest portofoliu de clienţi, RCS&RDS avea la finalul primelor trei trimestre de anul trecut o cotă de piaţă de circa 2% pe segmentul concurenţial, domeniu dominat încă de furnizori tradiţionali precum Electrica, Enel sau E.ON
     

  • Pariul record de un miliard de euro

     Sunt numele unora dintre fondurile de investiţii care au pariat sau măcar au tatonat piaţa locală în ultimii ani. Doar anul trecut aceşti investitori financiari au scos din buzunare peste un miliard de euro pentru a cumpăra companii sau active româneşti. A fost primul an din istoria româniei când acest prag a fost depăşit.

    „Marile fonduri de investiţii se uită la România. Nume care până acum priveau piaţa doar în context regional o analizează individual.” Aceasta este o frază pe care am auzit-o de mai multe ori în ultimii trei ani, o perioadă în care piaţa totală de fuziuni şi achiziţii din România a început să prindă contur cu amprentă financiară de 3-4 mld. euro sau chiar peste.

    Investitorii financiari (fonduri de investiţii) şi cei strategici (companii active într-o anumită industrie) au devenit tot mai interesaţi de România într-o perioadă în care economia duduie, iar consumul este din nou vioara întâi, motorul principal al creşterii.

    Cifra de afaceri din comerţul cu amănuntul, cel mai important indicator pentru consumul privat, a continuat să crească anul trecut (în primele 11 luni – cele mai recente date) cu peste 10%, urmând trendul din 2016. Şi din punctul de vedere al creşterii economice România ocupă locul întâi în Uniunea Europeană. Astfel că interesul investitorilor este justificat.

    Primele fonduri de investiţii şi-au întors privirea către România acum mai bine de două decenii, când economia locală abia învăţa primele lecţii despre capitalism. Apoi, banii au început să vină, apoi s-au oprit. Şi tot aşa o vreme. În linie cu evoluţia economiei. În timpul crizei financiare investitorii au devenit mai atenţi, mai precauţi, astfel că numărul tranzacţiilor şi valoarea lor totală a scăzut. Odată cu revenirea economiei pe un trend ascendent, piaţa de fuziuni şi achiziţii (M&A) şi-a reînceput şi ea urcarea.

    „România reprezintă principala noastră destinaţie de investiţii de mai bine de 20 de ani”, spune Horia Manda, executivul român care conduce fondul de investiţii Axxess Capital şi unul dintre veteranii pieţei locale. El adaugă că activitatea fondului în România a început în 1997 cu Romanian American Enterprise Fund (RAEF), prin care a construit baza de la care a început să se extindă regional începând cu 2005, chiar dacă prima investiţie transfrontalieră a venit în 1998, prin achiziţia Orgachim de către producătorul de vopselei Policolor în Bulgaria. Între timp, Policolor nu se mai află în portofoliul Axxess Capital, ci în cel al altui fond de investiţii, RC2.

    Fondul de investiţii Axxess Capital a fost în perioada 2015-2017 unul dintre cei mai activi jucători de pe piaţa de profil, având în portofoliu trei achiziţii şi patru exituri. Cea mai recentă mutare este cea prin care a vândut pachetul de 30% pe care îl deţinea în cadrul companiei IT Bitdefender pentru 180 mil. euro. Cumpărătorul este un alt fond, Vitruvian, care îşi face astfel intrarea pe piaţa locală. Prin această mutare, Bitdefender devine primul business antreprenorial românesc evaluat la peste 600 mil. euro. Compania este fondată şi controlată în continuare de familia Talpeş.

    „Într-adevăr, în ultimii ani asistăm la un interes în creştere din partea acestui segment investiţional (al fondurilor de investiţii – n.red.), tot mai multe nume mari exprimându-şi interesul şi urmărind în mod activ oportunităţile din piaţa locală”, spune Nadia Badea, partener în cadrul casei de avocatură Clifford Chance şi coordonatorul practicii M&A şi real estate din cadrul biroului de la Bucureşti. Ea adaugă că se poate remarca, de asemenea, întoarcerea unor investitori care au ieşit din piaţă în urmă cu câţiva ani.

    Tendinţa coincide cu efervescenţa din private equity la nivel global. „Intensitatea activităţii de private equity se vede foarte bine în cifre; potrivit celor mai recente date pe care le avem, ponderea tranzacţiilor M&A din această arie a crescut de la 23% la aproximativ 30% din valoarea totală a pieţei, în 2017.” În România, fondurile de investiţii au pariat anul trecut peste 1,2 mld. euro, pentru prima dată în istorie, cifra cuprinzând şi tranzacţiile făcut de fondurile specializate pe sectorul imobiliar precum NEPI Rockcastle şi Globalworth, nu doar cele de private equity. Pentru această estimare, Business Magazin a luat în calcul doar mutările locale, nu şi cele internaţionale în cadrul cărora România reprezintă o piesă din puzzle.

  • Un român îşi dă VILA LUXOASĂ la schimb pe 100.000 de Biblii! Dar are, însă, o CERERE SPECIALĂ! Cum trebuie să fie acestea

    Acesta are o casă cu două niveluri pe strada Calea Transilvaniei din Câmpulung Moldovenesc, la ieşire spre Vatra Dornei, pe care o cedează în schimbul a 100.000 de Biblii, bărbatul având însă o cerere specială: ca Bibliile să fie în franceză sau în engleză.”Am pus acest anunţ pentru că eu consider că revenirea Domnului Isus Hristos e foarte aproape, iar bunurile, casa mea, nu mai au nici o valoare. Am înţeles din profeţii că Domnul Hristos revine foarte curând.

    Aşa cum s-a profeţit când trebuia să se nască domnul Hristos, şi au ştiut doar trei magi care au citit din profeţii, şi s-au dus la împăratul Irod şi au întrebat unde este împăratul de curând născut, aşa este scris şi în Daniel şi Apocalipsa în timpurile în care trăim. Şi am înţeles că în foarte scurt timp revine Domnul Hristos. Deci problema este foarte, foarte serioasă”, a declarat Abel Viorel Cipeliuc Varvaroi pentru Monitorul de Suceava.

    “Sunt un om simplu, modest, şi vreau şi eu să fiu mântuit. Anunţul este un simbol. Vreau să-mi dedic toată viaţa mea să fac tot ceea ce pot şi cred că este bine ca să mă salvez pe mine şi pe cei din jurul meu. Am făcut lucrul acesta înaintea Domnului. Şi dacă Dumnezeu va considera că trebuie să duc Bibliile pe care le voi primi, mă voi duce cu cea mai mare putere. Mai simplu pentru cineva ar fi să dea banii pe casă. Dar consider ca din partea lui Dumnezeu. Mă voi duce cu fruntea sus pentru că Dumnezeu îmi spune”, a mai declarat bărbatul din Câmpulung Moldovenesc, scrie b1.ro