Tag: nevoie

  • Oraşul care oferă o slujbă şi două hectare de teren oricui acceptă să se mute acolo

    Cape Breton e o insulă mică aflată la capătul estic al regiunii Nova Scotia, în Canada. The Farmer’s Daughter Country Market, brutărie şi magazin general, este principalul busines din zonă şi încearcă să se extindă. În principiu, ei au toate lucrurile de care au nevoie, cu o singură excepţie: oamenii.

    Această insulă, cu natura sa unică şi un mediu înconjurător sănătos, are foarte multe de oferit: există multe locuri de interes turistic, cluburi de copii, biserici şi altele. Populaţia actuală este de 150.000 de oameni, dar este în scădere de ani buni.

    După ce au angajat toată forţa de muncă disponibilă local, cei de la The Farmer’s Daughter Country Market au postat pe pagina de Facebook un anunţ care pare prea bun pentru a fi adevărat: orice persoană dispusă să se mute în oraş va primi un loc de muncă şi două hectare de teren.

    Singura piedică pare a fi legea din Canada, care spune că doar rezidenţii statului nord-american pot aplica pentru o astfel de poziţie; sigur, o carte verde poate rezolva însă această problemă, iar pentru a obţine cartea verde rezidenţii au nevoie de două lucruri: o invitaţie de la un angajator canadian, aprobată de Ministerul Muncii, şi un permis temporar de muncă care se obţine după obţinerea vizei.

    Sursa: Brightside.me

  • „Tinerii orbecăie din punct de vedere profesional câte 5-8 ani, fug din post în post, din companie în companie, în căutarea jobului perfect.”

    Ce spunea atunci unul dintre cei mai cunoscuţi vânători de capete (head-hunteri) de pe piaţa românească:
    „Actul educaţional românesc, în forma sa actuală, este falimentar şi va afecta evoluţia businessurilor în următorul deceniu“.
    Mediul de business plăteşte pentru lipsa de viziune strategică în educaţie prin criza forţei de muncă existentă la nivel de piaţă. România va continua să piardă vârfuri profesionale în favoarea străinătăţii (Alina Pahoncea, ziarista de la ZF care a discutat cu Radu Furnică în septembrie 2008, este de mult plecată în Canada, unde lucrează într-o bancă), iar puţinii tineri bine pregătiţi se vor orienta mai mult decât până acum spre pieţe care vor valoriza mai bine competenţele lor decât o fac companiile prezente local.
    Multinaţionalele şi companiile private sunt singurele şcoli adevărate care formează profesionişti de care are nevoie mediul de business.
    „Multinaţionalele sunt nişte organisme foarte oportuniste care îşi produc calitatea de care au nevoie, atât timp cât au nevoie. Nu sunt instituţii de caritate care să dezvolte oameni la deplina lor capacitate. Din această cauză, nu există în România, cu excepţia MBA-urilor şi a unor traininguri, foarte puţine de altfel, o forţă care să genereze creşterea numărului de oameni competenţi alta decât nevoia de a creşte companiile multinaţionale şi private, în general.”

    Cum suntem după 10 ani?
    Economia României nu a falimentat, ci dimpotrivă, a crescut de la 140 de miliarde de euro la 200 de miliarde de euro, iar cifra de afaceri totală a companiilor din România a ajuns la 300 de miliarde de euro, cu 30% peste 2008.
    Companiile au găsit 600.000 de oameni pe care să-i angajeze după căderea dramatică din criză, când numărul de salariaţi a coborât de la 4,8 milioane la 4,2 milioane. Cu puţin noroc, în 2018 numărul de salariaţi va atinge 5 milioane, ca acum 30 de ani. Dar atunci România producea un PIB de 30 de miliarde de euro cu
    8 milioane de salariaţi.
    Datele economice nu i-au dat dreptate lui Radu Furnică, dar în rest tot ce a spus el acum 10 ani a fost şi este valabil.
    Toată lumea din business discută şi se plânge de calitatea educaţiei, privită din perspectiva a ceea ce iese de pe băncile şcolilor, începând de la gimnaziu şi până la liceu. Facultăţile de informatică, inginerie, petrol şi gaze, medicină, construcţii sunt excepţii.
    Companiile au stat aproape degeaba în ultimii 10 ani din punctul de vedere al implicării în educaţie, pentru că nu era treaba lor şi nu aveau nici bani. De-abia reuşeau şi reuşesc să plătească salariile la zi.
    Dar această problemă a scăderii calităţii educaţiei s-a instalat deja în mijlocul companiilor. Multinaţionalele mai găsesc soluţii să rezolve această problemă prin cursuri, prin plătirea unor salarii mai mari prin care să atragă talentele, prin competenţa acumulată în timp şi care se transmite prin departamente, prin rapoarte şi analize.
    De cealaltă parte, în marea majoritate a companiilor româneşti lucrurile sunt dramatice. Toată lumea trebuie să o ia de la zero atunci când trebuie să angajeze pe cineva. Asta ca să nu mai vorbim că tinerii, că noile generaţii fug încă de la primele cursuri de training.
    România este pe penultimul loc în Europa din punctul de vedere al angajaţilor cu studii superioare în total forţă de muncă, cu o rată undeva în jurul a 17%.
    Fără o calitate superioară de educaţie şi apoi de muncă, nu se poate obţine o productivitate mai mare şi nu se pot plăti salarii mai mari. Creşterile salariale pe termen scurt sunt nişte excepţii care nu vor putea fi susţinute pe termen lung. Căderea calităţii educaţiei an de an s-ar putea să fie însă problema cea mai mică pentru business.
    Ce va lovi în următorii ani va fi problema lipsei de profesori. Generaţia decreţeilor va ieşi la pensie şi nu are cine să-i înlocuiască pe profesori. Pentru că cei care erau în învăţământ au fugit în companii, unde salariile sunt mai mari, numărul profesorilor a scăzut.
    De fapt, toate ţările din Europa Centrală şi de Est se confruntă cu această problemă, iar Ungaria vrea să-i cheme pe profesorii pensionari din nou la catedră, conform unui articol din ZF.
    În oraşele mari, această problemă nu este vizibilă, dar în oraşele mici şi chiar mijlocii bate vântul. Companiile trebuie să devină propriii profesori, asta dacă vor să supravieţuiască în următorii 10 ani. Este dramatic să vezi cum companii atât mari, cât şi mici şi mijlocii, nu au cu cine să deruleze activitatea curentă, asta ca să nu mai vorbim de proiectele de investiţii, din lipsă de oameni şi de competenţă.
    Cei care sunt deja angajaţi nu prea vor să-şi bată capul cu ucenicii, preferând să-şi ţină competenţele pentru ei, ca să devină indispensabili. Dar acest lucru nu va rezolva nimic.
    Dacă firmele nu vor găsi oameni care să lucreze cu şi sub cei care lucrează deja, va fi o chestiune de ani până când vor face implozie.
    Asta ca să nu mai vorbim de schimbarea de mentalitate şi de aşteptările noii generaţii.
    Ce spunea Radu Furnică în 2008 este valabil şi acum, la virgulă, după 10 ani.
    „Tinerii orbecăie din punct de vedere profesional câte
    5-8 ani, fug din post în post, din companie în companie, în căutarea jobului perfect.”

  • Cu corporatistul la psiholog. „Stereotipul care încă persistă în România este acela că a merge la psiholog sugerează sau spune explicit că există o tulburare – «Nu merg la psiholog, pentru că nu sunt nebun» este consecinţa acestui stereotip”

    În România, majoritatea persoanelor care apelează la un astfel de specialist se confruntă cu probleme legate de suprasolicitarea la locul de muncă, combinate cu stresul provenit din problemele cotidiene sau cu cel furnizat de problemele de acasă. Britanicii au analizat deja impactul suprasolicitării asupra economiei globale, iar concluzia unui studiu semnat Harvard şi citat de publicaţia Fortune este că munca peste program şi suprasolicitarea angajaţilor generează pierderi de circa 715 miliarde de euro pe an pentru economia mondială, adică de peste trei ori PIB-ul României.

    „Stereotipul care încă persistă în România este acela că a merge la psiholog sugerează sau spune explicit că există o tulburare – «Nu merg la psiholog, pentru că nu sunt nebun»  este consecinţa acestui stereotip”, explică prof. dr. Dragoş Iliescu de la Facultatea de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei din cadrul Universităţii din Bucureşti.

    Decizia de a apela la un astfel de specialist este una caracteristică generaţiilor actuale, privită însă de o mare parte a societăţii româneşti prin prisma stereotipului. Cu toate acestea, specialiştii susţin că alegerea unui specialist în astfel de situaţii nu este ceva ce ar trebui privit „cu ochi răi”, ci din contră, o soluţie potrivită. „Da, în mod clar a apela la un psiholog când te simţi stresat sau blocat într-o anumită stare este de fapt o dovadă de maturitate şi arată interesul omului de a vrea să funcţioneze cât mai sănătos şi constructiv. Există şi acum percepţia că dacă mergi la psiholog trebuie să ai mari probleme psihice, însă aceasta este de fapt o falsă concepţie, care te poate face să te adânceşti şi mai mult în problemele pe care le ai deja”, explică psihologul Delia Bebi. „Mulţi care apelează la psiholog au văzut în cercul lor de cunoştinţe sau apropiaţi alte persoane care au făcut asta deja, observă că se simt mai bine şi atunci se gândesc să încerce şi ei. Cu siguranţă, se şi documentează despre ce implică aceste şedinţe de consiliere şi aflând despre beneficii renunţă la ideile preconcepute care s-au vehiculat.”

    Există două probleme principale întâlnite la cei care lucrează în corporaţii: stresul perceput şi starea de burnout, explică psihologul. „În corporaţii se lucrează cu termene limită, există presiuni asupra angajatului să performeze cât mai bine şi într-un timp cât mai scurt, toate acestea favorizează apariţia stresului şi senzaţia de a fi copleşit de evenimente. Din perspectiva mea de fostă corporatistă pot să înţeleg ce consum psihic există la nivelul angajatului atunci când nu ştii să îţi gestionezi stresul într-un mod sănătos. La toate acestea se adaugă şi dificultatea de a găsi un echilibru între job şi viaţa personală”, adaugă ea.

    Unul dintre cele mai stresante medii de lucru poate fi regăsit în industria bancară, în special în rândul funcţiilor de top management şi în băncile mari. Andreea Voinea, director de resurse umane în cadrul BCR, a doua cea mai mare bancă din România, consideră că stresul este un subiect ce trebuie abordat urgent şi subliniază nevoia unui specialist.

    „Din perspectiva unui profesionist în resurse umane, managementul stresului e un subiect care ne preocupă şi îl monitorizăm permanent, în special prin prisma controalelor periodice la medicina muncii, precum şi a incidentelor pe care ni le semnalează colegii. În sectorul bancar, 70-80% din angajaţi sunt femei, cele mai multe dintre ele în segmentul de vârstă 35-45 ani. Prin urmare, multe dintre ele sunt la muncă bancheri şi acasă mame. Această dublă responsabilitate vine cu sacrificii personale mari şi e un element de stres în sine”, explică Andreea Voinea.

    Directorul de HR al BCR susţine că „organizaţiile ar putea beneficia de psiholog organizaţional care să ofere consiliere psihologică colegilor care au nevoie”. Totuşi, Voinea atrage atenţia asupra modului de implementare a acestui beneficiu, astfel încât angajaţii să nu se simtă inhibaţi, abordarea fiind în continuare una delicată în societatea românească.

    „Din perspectiva confidenţialităţii, cred că cel mai bine însă ar fi ca aceste servicii să fie prestate de persoane terţe, nu persoane care sunt angajate ale organizaţiei. Un astfel de suport ar fi mai uşor de acceptat de colegii care au nevoie şi s-ar simţi mai confortabil din punctul de vedere al confidenţialităţii. Noi, de exemplu, facilităm accesul la astfel de servicii prin intermediul furnizorului nostru de servicii medicale. Colegii pot apela la aceste servicii în strictă confidenţialitate”, explică directorul de resurse umane al BCR.

    Profesorul Dragoş Iliescu susţine ideea psihologului în companie şi spune că „psihologii sunt prezenţi în companii deja de mult timp şi sunt interlocutori credibili ai managementului şi angajaţilor – până la urmă cea mai mare parte a pachetului de activităţi arondate funcţiei de resurse umane se desfăşoară cu metodele ştiinţelor comportamentale, în principal metodele psihologiei, iar o parte semnificativă din angajaţii de resurse umane şi consultanţii de HR sunt psihologi”.

    Însă, din altă perspectivă, specialistul crede că „întrebarea este probabil alta”. Ar trebui să existe o normă în a oferi angajaţilor sprijin psihologic formal, suportat de companii? „Eu cred că şi aceasta este o chestiune de normalitate şi că mai devreme sau mai târziu vom ajunge acolo. Companiile responsabile fac deja asta – recunosc faptul că presiunile de la locul de muncă au un aport semnificativ în generarea unor probleme de ordin psihologic pentru angajaţii lor. Chiar ignorând responsabilitatea etică în astfel de situaţii, sunt destule companii care pe baza unor calcule mercantile recunosc faptul că este mai eficient din punctul de vedere al costurilor să ajute angajaţii să treacă peste aceste probleme decât să aibă repercusiuni la nivel individual şi organizaţional şi din acest motiv investesc în psihologi care să discute astfel de aspecte cu angajaţii care au nevoie de sprijin”, spune profesorul.

    Delia Bebi consideră că psihologul ar trebui să devină o normă la nivelul companiilor. „Cred cu tărie acest nou concept, care în Occident s-a implementat deja şi pot să vă spun că are efecte miraculoase asupra întregului climat profesional. Odată ce un angajat şi-a echilibrat stările, va produce acest efect de domino şi cei cu care el va intra în contact vor prelua în diferite grade din energia lui pozitivă. Ar fi o revelaţie la nivel social să se introducă şi la noi aceste idei. Momentan, în România la nivelul corporate se promovează mai degrabă ideea de coaching, care este foarte OK, doar că nu se focalizează neapărat pe om la nivelul profund, ci doar la suprafaţă, deci nu este suficientă.”

    Pe această idee, directorul de resurse umane de la BCR, bancă deţinută de grupul austriac Erste, susţine că există o serie de măsuri pe care angajatorii le pot lua pentru a ajuta la o mai bună gestionare a stresului.

    „De exemplu, pentru a crea flexibilitate, lucru din ce în ce mai valorizat în ziua de azi, am apelat la programe de lucru flexibile – adică ore flexibile de începere şi finalizare a zilei de lucru – şi teleworking. Astfel de soluţii au fost extrem de bine preluate de organizaţie şi productivitatea chiar a crescut. Pentru colegii care au avut perioade îndelungate de stres şi au nevoie de o pauză mai consistentă, am introdus posibilitatea de a-şi lua o vacanţă mai lungă pentru a-şi reîncărca bateriile”, explică Voinea.

    Nevoia vizitelor la psiholog va înflori în generaţia actuală, cu precădere pe generaţia millennials, potrivit studiilor citate de publicaţia britanică GraziaDaily. Studiile arată că generaţia millennials este înclinată atât spre a face parte din corporaţii gigant, unde salariile sunt pe măsură, cât şi înspre a contacta psihologi sau diverşi specialişti pentru a-şi rezolva problemele ce erau privite în urmă cu 20 de ani drept cazuri de „nebunie”.

  • Ţara plină de IT-işti, îngropată în hârtii: „Instituţiile publice, de la ministere la autorităţi, au nevoie de departamente de IT adevărate, nu de oameni care trag cabluri prin sedii“

    „Instituţiile publice, de la ministere la autorităţi, au nevoie de departamente de IT adevărate, nu de oameni care trag cabluri prin sedii. Nici măcar consultanţa în domeniul IT nu este întâlnită în cadrul instituţiilor de stat, nu există un designer web, de exemplu. De cele mai multe ori obiectivul este de a menţine ce ai, nu de a dezvolta.
     
    Pe de altă parte însă, sunt şi dificultăţi în angajarea specialiştilor din cauza procedurilor. Avem legi în picioare din anii ’90 după care funcţionăm şi acum“, spune Ionuţ Popa, membru fondator al CivicTech, un start-up nonguverna­mental pornit în primăvara lui 2017 de ex-bursieri ai GovITHub. Lansat în octombrie 2016 de Guvernul României de la acel moment, GovITHub a fost primul program-pilot derulat în scopul creşterii calităţii serviciilor publice cu ajutorul tehnologiei.
     
    Gândit pe o perioadă de şase luni, GovITHub a funcţionat practic până la alegerile din 2016, adunând mai bine de 1.500 de aplicaţii de la specialişti în IT din ţară şi de peste graniţe interesaţi să contribuie la digitalizarea administraţiei publice din România. Din echipa finală de 20 de bursieri de la acel moment, care lucra alături de 300 de voluntari, în februarie anul trecut 8 membri au pus bazele CivicTech.
     
    Deşi local sunt vizibile anumite iniţiative, la nivel naţional digitalizarea rămâne un obiectiv îndepărtat. „România se află pe ultima poziţie între cele 28 de state membre ale UE în DESI 2018 (Indicele Economiei şi Societăţii Digitale). În ansamblu, România a progresat lent în ultimul an, însă nu ajunge din urmă celelalte ţări din UE. În ultimii ani, România nu a înregistrat progrese semnificative comparativ cu alte state membre ale UE. Rata digitalizării economiei, inclusiv în ceea ce priveşte serviciile publice, şi nivelul competenţelor digitale sunt încă scăzute“, se arată în raportul DESI pentru 2018.
     
  • Korodi: Dacă Legea lobby-ului va fi corectă, o putem sprijini

    Întrebat, luni, de corespondentul UDMR, dacă Uniunea va susţine o lege a lobby-ului, promisă de coaliţia PSD-ALDE, liderul grupului parlamentar din Camera Deputaţilor, Korodi Attila, a spus că parlamentarii maghiari aşteaptă să vadă ce anume va conţine un proiect de lege în acest sens.

    „S-a discutat mult, dacă va fi o lege corectă, atunci se poate sprijini, numai că nu am văzut niciun proiect de lege a lobby-ului în Parlament. Vom analiza proiectul care va fi depus. Această problemă trebuie legiferată, pentru că este nevoie de un cadru legal corect care să nu facă o confuzie cu activităţi ilicite. Orice ţară are în legislaţia proprie reglementări cu privire la interacţiunea dintre zona privată şi zona publică pentru a reprezenta interese, o reglementare trebuie să existe”, a spus Korodi.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • De câţi bani ai nevoie ca să te simţi bogat? Suma este mai mare decât ai crede

    Aproximativ 5% dintre americani sunt milionari, iar dintre aceştia, 9 din 10 au o avere cuprinsă între 1 şi 5 milioane. Mai mulţi analişti sunt de părere că suma nu este însă suficientă.

    “Mulţi oameni cred că, dincolo de bunuri sau servicii tangibile, bogăţia înseamnă să ai şi ceva spaţiu de manevră – suficiente fonduri pentru a putea acoperi o pierdere mare, spre exemplu”, a scris jurnalistul Norman Vanamee în revista Town&Country, citat de Fortune.

    Vanamee a consultat mai mulţi experţi pentru a determina “numărul fericirii” pentru un ipotetic cuplu de adulţi cu vârste cuprinse între 35 şi 45 de ani, cu doi copii. Aceştia ar locui într-un apartament luxos din New York, ar cumpăra frecvent piese de artă şi ar pune deoparte câte 25 de milioane de dolari ca moştenire pentru fiecare copil. În acest caz ipotetic, “numărul fericirii” ar fi 190 de milioane de dolari.

    “În ceea ce-i priveşte pe miliardari, aceştia iau ca punct de plecare valoarea de 100 de milioane de dolari când se gândesc la o sumă consistentă”, a scris Richard Kirshenbaum într-un editorial publicat de New York Observer. Estimarea nu îi aparţine, ci vine din partea mai multor miliardari pe care Kirshenbaum i-a intervievat.

    Pe de altă parte, Robert Frank, editor la CNBC şi realizator al emisiunii “Vieţile secrete ale celor super-bogaţi” spune că valoarea este mai puţin relevantă decât modul în care ai acumulat averea şi ce vrei să faci cu ea.

    “Încă simt, uneori, că nu am suficienţi bani”, a declarat pentru Fortune multimilionarul Thomas Gallagher. “Am mai mulţi bani decât mi-aş fi închipuit vreodată că pot avea, dar încă îmi pun diverse întrebări – dacă am destul, dacă nu voi trăi cumva mai mult decât am crezut.”

  • Lumea mai are nevoie de cel puţin 240.000 de piloţi în următorii ani pentru a susţine explozia din turism

    Liniile aeriene Asia-Pacific vor avea nevoie de cei mai mulţi piloţi, tehnicieni şi membri de echipaj noi în următoarele două decenii, în contextul în care creşterea economică înregistrată la nivel global a impulsionat cererea din turism, potrivit Bloomberg.

    Regiunea va avea nevoie de circa  240.000 de piloţi noi pentru aeronavele comerciale, 242.000 de tehnicieni şi 317.000 de membri de echipaj noi în perioada 2018-2037, reprezentând o treime din totalul global al angajaţilor din sector, potrivit estimărilor Boeing Co.

    Spre exemplu, doar China are nevoie de jumătate din acest personal nou.

    Numărul de pasageri în regiunea Asia-Pacific ar trebui să se dubleze până în 2036, pe fondul unor economii puternice şi a apariţiei operatorilor low-cost, care au deschis cerul pentru toate segmentele de populaţie, potrivit Asociaţiei de Transport Aerian Internaţional.

    Pentru a se adapta acestei creşterei înregistrate la nivelul cererii, operatorii aerieni şi producătorii de aeronave, printre care Airbus SE şi Boeing au înfiinţat centre ce educaţie pentru piloţi.

    „Cererea pentru piloţi în regiune continuă să crească”, spune Keith Cooper, vicepreşedinte de training şi servicii profesionale în cadrul Boeing Global Services. „Ne aşteptăm ca acest trend să continue şi în următorii ani”.

    În timp ce necesarul de piloţi şi tehnicieni a scăzut uşor în ultimii 20 de ani din perspectiva Boeing, însă acesta nu este un indicator care să reflecte evoluţia numărului de pasageri.

    Aproximativ 16.830 de aeronave noi, evaluate la circa 2.700 miliarde de dolari, ar trebui să ajungă în regiunea Asia-Pacific în următoarele două decenii, potrivit unei proiecţii separate realizată de Boeing.

    La nivel global, 42.730 de aeronave, în valoare de aproximativ 6.350 miliarde de dolari, vor fi livrate în aceeaşi perioadă.

     

  • Toader, după declaraţiile lui Lazăr: E libertate de exprimare. Fiecare, după limitele de înţelegere

    „Eu zic că nu am nevoie să mă pregătesc, ştiu ce am de spus. Teoretic, şi acum aş putea ţine conferinţa”, a declarat ministrul Justiţiei.

    Întrebat cum vede declaraţiile lui Augustin Lazăr care lasă de înţeles că Toader a minţit, ministrul a spus: „Se numeşte libertate de exprimare, iar fiecare se exprimă după cum îi dictează limitele de înţelegere. Ca să nu vorbesc de altele”.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Poveşti în zbor

    În loc de ecrane, aceasta a pus în buzunarele de pe spătarele scaunelor din avioanele sale caiete cu coperţi cartonate împreună cu bileţele care invită pasagerii să scrie ceva despre călătoria lor, care să poată fi citit apoi de alţi pasageri.

    A apărut astfel proiectul Shared Stories, în care persoane de diverse naţionalităţi, vârste sau meserii povestesc în scris sau cu desene câte ceva despre călătoria lor ori despre ei, ca şi cum ar scrie în propriul jurnal.

    Caietele rămân în avion, pentru a putea fi citite, pe durata zborului, de alţi pasageri care ar putea dori şi ei să adauge ceva, continuând povestea.

  • Actele necesare la schimbarea permisului auto pentru anul 2018

    Cei care vor să-şi schimbe permisul auto, fie că a expirat sau va expira foarte curând, au nevoie de următoarele documente. De reţinut ar mai fi că se poate solicita eliberarea unui permis de conducere înainte sau după expirare, după efectuarea vizitei medicale, pe baza următoarelor documente:

    a) cererea titularului se editează informatic la ghiseu şi se înmânează titularului pentru a o semna şi pentru a completa informaţiile privind fişa medicală şi dovada plăţii  contravalorii permisului de conducere;

    b) în cazul cetăţenilor români, actul de identitate al titularului, în original şi copie, din care rezultă că acesta are domiciliul sau reşedinţa în România;

    c) în cazul cetăţenilor străini, carte de rezidenţă, permis de şedere, certificat de înregistrare însoţit de paşaport, paşaport diplomatic/serviciu

    Cititi mai multe pe www.promotor.ro