BusinessMagazin

Tag: Moda

  • Cerul, noua inspiraţie pentru creatorii de modă

    Se poartă, aşadar, motive astrologice şi astronomice, aşa cum o arată, de pildă, rochiile, fustele sau costumele de baie de la Reformation şi Rixo London, pline de steluţe. Alţii, ca Marks and Spencer sau H&M, pun pe articolele lor vestimentare un întreg peisaj celest cu luni, planete şi stele.

    Cerul înstelat a inspirat-o şi pe Maria Grazia Chiuri în crearea colecţiei sale de haute couture de la Dior, în care se regăsesc ca motive constelaţiile sau fazele Lunii. în completarea cerului de pe haine se pot purta bijuterii în formă de steluţe sau poşete decorate cu aşa ceva.

  • Încă un SCANDAL de proporţii! Un celebru fotograf, acuzat de hărţuire: “Era un prădător SEXUAL”/ Vogue nu mai colaborează cu el

    Potrivit unui articol publicat, sâmbătă, de The New York Times, Mario Testino se alătură astfel unui alt fotograf din lumea modei, Bruce Weber, care a fost acuzat şi el de hărţuire sexuală.

    CITEŞTE CONTINUAREA ARTICOLULUI AICI

  • A transformat un obiect banal într-un accesoriu care acum îi aduce 100 de milioane de dolari

    Sarah Kauss nu găsea o sticlă de apă potrivită pentru ţinutele ei, aşa că s-a hotărât să facă chiar ea una, scrie Inc.com. “Cheltuiam foarte mulţi bani pe genţi apoi scoteam sticla de apă care arăta ca un accesoriu pentru oamenii care se caţără pe munte. Am vrut să fac un produs cu stil, un produs de lux”, a spus ea.

    Probabil că nu te-ai fi gândit că lumea ar cheltui 45 de dolari pe o sticlă de apa îmbutelitată, dar Krauss a găsit un public dispus să plătească atât. Compania lui Kauss, S’well, înfiinţată în 2010, a ajuns de la venituri de 2,5 milioane de dolari în 2013 la 47 de milioane de dolari în 2015 şi a atins o cifră de afaceri de 100 de milioane de dolari în 2016, iar acest lucru nu s-a întâmplat doar datorită şansei. “Sunt atât de organizată, încât înnebunesc pe toată lumea din jurul meu. Anul trecut a fost unul dificil deoarece am trecut de la stadiul de proiect la start-up apoi la o companie medie, totul în doar un an şi jumătate”, povesteşte Kauss. Acum 18 luni, ea a avea 18 angajaţi, azi are 47 de oameni în companie şi un plan de cinci ani “de inovaţie pentru sticlele de băuturi”.

    Sticlele lui Sarah Kauss se găsesc la magazinul de cadouri de la Muzeul de Artă Modernă din New York şi se vând la conferinţele TED Talk. 

    Produsul este tratat ca un accesoriu de fashion şi automat sticla trebuia să fie altfel. Aceasta este realizată din metal, în mai multe culori, foarte distinctive. Dar produsul nu est doar unul arătos, ci şi util, potrivit companiei, reuşind să ţină apa rece pentru 24 de ore sau caldă pentru 12 ore. Ea nu putea să trateze sticla de apă cum o fac alţi producătorii şi a decis să lanseze două colecţii de culori şi design-uri în fiecare an. “Clienţii noştri pot deveni colecţionari. Au de ales dintre cele 78 de design-uri realizate până acum

    Din 2010, de la lansare, până în prezent, Kauss a reuşit să vândă produsul în 65 de ţări. Dar nu totul a mers foarte bine încă de la început. “Magazinele nu înţelegeau de ce este 35 de dolari sticla şi cine va da banii pe aşa ceva. Am primit foarte multe «nu-uri»”, a spus ea. Ea creditează succesul companiei, în ciuda preţului ridicat al produsului, pe calitatea produsului. “Noi am avut rose gold înainte ca Apple să introducă această culoare”, mai spune ea.

    Kauss a lucrat singură la companie pentru primul an şi jumătate, iar operaţiunea se învârtea în jurul a 3000 de sticle pe an, pentru că atât de multe puteau încăpea în apartament. “N-am avut niciodată investitori. Încă nu avem”, a declarat ea pentru CNBC. Ea s-a ocupat de promovare şi ea a contactat potenţialii clienţi. Primul client fiind Mxylplyzyk, un magazin de cadouri din Manhattan, New York, care acum nu mai există, însă despre care spune că a ajutat-o foarte mult să înţeleagă cum se fac afacerile.

    În momentul de faţă, Kauss crede că ceea ce a fost mai greu a trecut. “Acum oamenii vin la noi şi vor să colaborăm. Înainte eu mergem la ei”, mărturiseşte ea. “Vom fi o companie de miliarde de dolari. Este uşor. Ştiu ce trebuie să facem. Avem oamenii, ştim procesele, piaţa este acolo”.

    “Am învăţat foarte multe şi am avut foarte multe conversaţii cu prieteni despre cum ar trebui vândut produsul şi despre logisitca unei asemenea operaţiuni”, spune ea. Kauss îi mai sfătuieşte pe tinerii antreprenori să-şi utilizeze reţelele pentru a-şi dezvolta ideilei şi să gândească mai îndrăzneţ şi să se concentreze pe imaginea de ansamblu şi să nu se blocheze în detalii. 

  • A transformat un obiect banal într-un accesoriu care acum îi aduce 100 de milioane de dolari

    Sarah Kauss nu găsea o sticlă de apă potrivită pentru ţinutele ei, aşa că s-a hotărât să facă chiar ea una, scrie Inc.com. “Cheltuiam foarte mulţi bani pe genţi apoi scoteam sticla de apă care arăta ca un accesoriu pentru oamenii care se caţără pe munte. Am vrut să fac un produs cu stil, un produs de lux”, a spus ea.

    Probabil că nu te-ai fi gândit că lumea ar cheltui 45 de dolari pe o sticlă de apa îmbutelitată, dar Krauss a găsit un public dispus să plătească atât. Compania lui Kauss, S’well, înfiinţată în 2010, a ajuns de la venituri de 2,5 milioane de dolari în 2013 la 47 de milioane de dolari în 2015 şi a atins o cifră de afaceri de 100 de milioane de dolari în 2016, iar acest lucru nu s-a întâmplat doar datorită şansei. “Sunt atât de organizată, încât înnebunesc pe toată lumea din jurul meu. Anul trecut a fost unul dificil deoarece am trecut de la stadiul de proiect la start-up apoi la o companie medie, totul în doar un an şi jumătate”, povesteşte Kauss. Acum 18 luni, ea a avea 18 angajaţi, azi are 47 de oameni în companie şi un plan de cinci ani “de inovaţie pentru sticlele de băuturi”.

    Sticlele lui Sarah Kauss se găsesc la magazinul de cadouri de la Muzeul de Artă Modernă din New York şi se vând la conferinţele TED Talk. 

    Produsul este tratat ca un accesoriu de fashion şi automat sticla trebuia să fie altfel. Aceasta este realizată din metal, în mai multe culori, foarte distinctive. Dar produsul nu est doar unul arătos, ci şi util, potrivit companiei, reuşind să ţină apa rece pentru 24 de ore sau caldă pentru 12 ore. Ea nu putea să trateze sticla de apă cum o fac alţi producătorii şi a decis să lanseze două colecţii de culori şi design-uri în fiecare an. “Clienţii noştri pot deveni colecţionari. Au de ales dintre cele 78 de design-uri realizate până acum

    Din 2010, de la lansare, până în prezent, Kauss a reuşit să vândă produsul în 65 de ţări. Dar nu totul a mers foarte bine încă de la început. “Magazinele nu înţelegeau de ce este 35 de dolari sticla şi cine va da banii pe aşa ceva. Am primit foarte multe «nu-uri»”, a spus ea. Ea creditează succesul companiei, în ciuda preţului ridicat al produsului, pe calitatea produsului. “Noi am avut rose gold înainte ca Apple să introducă această culoare”, mai spune ea.

    Kauss a lucrat singură la companie pentru primul an şi jumătate, iar operaţiunea se învârtea în jurul a 3000 de sticle pe an, pentru că atât de multe puteau încăpea în apartament. “N-am avut niciodată investitori. Încă nu avem”, a declarat ea pentru CNBC. Ea s-a ocupat de promovare şi ea a contactat potenţialii clienţi. Primul client fiind Mxylplyzyk, un magazin de cadouri din Manhattan, New York, care acum nu mai există, însă despre care spune că a ajutat-o foarte mult să înţeleagă cum se fac afacerile.

    În momentul de faţă, Kauss crede că ceea ce a fost mai greu a trecut. “Acum oamenii vin la noi şi vor să colaborăm. Înainte eu mergem la ei”, mărturiseşte ea. “Vom fi o companie de miliarde de dolari. Este uşor. Ştiu ce trebuie să facem. Avem oamenii, ştim procesele, piaţa este acolo”.

    “Am învăţat foarte multe şi am avut foarte multe conversaţii cu prieteni despre cum ar trebui vândut produsul şi despre logisitca unei asemenea operaţiuni”, spune ea. Kauss îi mai sfătuieşte pe tinerii antreprenori să-şi utilizeze reţelele pentru a-şi dezvolta ideilei şi să gândească mai îndrăzneţ şi să se concentreze pe imaginea de ansamblu şi să nu se blocheze în detalii. 

  • Povestea româncei care a VÂNDUT LEGUME la tarabă în PIAŢĂ, iar acum conduce peste 400 de magazine în 40 de ţări

    De la 18 ani, Teodora Burz lucrează în industria modei pentru femei şi bărbaţi şi se consideră o norocoasă pentru că face ceea ce îi place. „Pasiunile mele sunt legate de carieră. Preocupările din puţinul meu timp liber ţin tot de zona de fashion”, spune aceasta.

    La vârsta de cinci ani, Teodora Burz a decretat că trebuie să câştige proprii bani, aşa că şi-a însuşit o mică parcelă din grădina casei părinţilor ei pentru a cultiva cu grijă şi simţ de răspundere vinete, roşii, ceapă şi ardei. „Atunci mi s-a dezvoltat cel mai bine simţul competiţiei şi al lucrului bine-făcut“, spunea Burz, pentru tirnaveni.ro. După „recoltă“, îşi ducea legumele la piaţa din Târnăveni, de una singură „Oamenii erau încântaţi să cumpere de la un copil, aşa că eram prima care-şi vindea marfa“, mai spune Burz, citată de aceeaşi sursă.

    La începutul anilor 2000 Teodora Burz a pus bazele brandului de haine pentru bărbaţi Ziggo House, iar ulterior a lucrat pentru retaileri internaţionali. De aproape şapte ani este country manager al Orka Holding (care operează magazine sub mărcile Damat, Tween şi D’S) în România şi se ocupă de marketingul şi expansiunea grupului turc la nivel internaţional, care deţine în portofoliu peste 400 de magazine de modă pentru bărbaţi deschise pe aproape 40 de pieţe.

    „Eu nu am avut un mentor sau un model, dar cred că e bine să deschidem apetitul generaţiei Z către oameni care au reuşit, în măsura în care reprezentanţii mediului de afaceri îşi doresc să se implice în orientarea noilor generaţii”, precizează Teodora Burz. În anul care tocmai a trecut spune că a investit atât financiar, cât şi energie şi experienţă, iar pentru 2017 îşi propune o creştere de 30% a businessului pe care îl conduce.

    În timpul liber, când nu se axează tot pe zona fashion, Teodorei Burz îi place să călătorească, iar printre cele mai frumoase momente aminteşte vacanţele din Asia. „Sunt momente unice de care îmi amintesc cu drag şi abia aştept să mă reîntorc acolo. Jaipur (India), Uluwatu (Bali) sau PangKor Laut (Malaiezia) sunt câteva locuri care au o semnificatţe aparte pentru mine.”

  • Schimbarea la faţă a bradului de Crăciun

    Artista Tracy Emin, care a colaborat cu Connaught, a preferat să renunţe la globuri şi beteală, înlocuindu-le cu cuvinte scrise cu tuburi flexibile luminoase care alcătuiesc o poezie de dragoste, scrie The Guardian.

    Tânărul creator de modă Matty Boyan a ales pentru braseria Hoi Polloi a hotelului Ace un brad roz fosforescent decorat cu minisculpturi, care, în opinia sa, reprezintă lucrurile bune şi rele ale anului 2017, iar Karl Lagerfeld a optat pentru hotelul Claridge pentru un brad cu vârful în jos şi rădăcini argintii care par că încearcă să se întindă în toate părţile.

  • Bijuteriile desperecheate, noua modă

    O asemenea tendinţă nu poate fi decât o veste bună pentru cele care şi-au pierdut un cercel şi care acum nu mai trebuie să renunţe la cel rămas, deoarece popularitatea bijuteriilor asimetrice este în creştere, mai ales la categoria cercei. Aceştia se vând acum şi în perechi care nu se potrivesc din punctul de vedere al formei, mărimii ori materialelor folosite ori la bucată, astfel încât să poată fi combinaţi după cum doreşte persoana care le poartă.

    Designerii de bijuterii asimetrice afirmă că motivele pentru care această tendinţă prinde la public sunt posibilitatea de exprimare a individualităţii ori aerul mai tineresc pe care îl conferă purtatul de cercei desperecheaţi. Aşa au apărut colecţii cum este cea inspirată de Parisul anilor ’20 semnată de Valerie Messika, fondatoare şi directoare a casei omonime, care cuprinde cercei asimetrici, dintre care unul mai mare care cuprinde urechea şi unul mai mic, combinaţia fiind special gândită ca să păstreze o notă discretă.

    Brandul australian Alinka se remarcă prin cercei cu aer rebel care pot fi cumpăraţi la bucată sau în perechi, variind de la unii simpli la cei care dau impresia că de fapt sunt mai mulţi cercei într-unul singur care pot fi detaşaţi la nevoie.
    Şi Dior a lansat cercei asimetrici, cum ar fi Plaisir Champêtre Saphir, în care punctul comun îl reprezintă doar safirele, modelul şi restul de pietre preţioase ale fiecărui cercel diferind.
     

  • Cine este românca ce a creat primul brand românesc invitat oficial la Săptămâna Modei de la Milano

    “A fost o perioadă în care, practic, eu le făceam pe toate – eu la tăiam, eu le coseam, mă gândeam, îmi venea totul din cap, adică nu aveam tipare, nu aveam notiţe”.

    Andreea Constantin îşi aminteşte cu drag momentele de început. N-a fost un vis din copilărie, mărturiseşte ea. Chemarea a venit mult mai târziu.

    Şi-a urmat pasiunea, iar succesul nu s-a lăsat aşteptat.

    În scurt timp, micul atelier s-a umplut de femei interesate de creaţiile sale. S-a mutat într-un spaţiu mai mare şi a angajat oameni. Apoi a găsit şi numele potrivit pentru firma ei.

    “Mi s-a părut că, dacă aş pune ‘Andreea Constantin’, nu ar fi putut fi uşor pronunţat în toată lumea. ‘Rhea Costa’ este legat de numele ‘Andreea Constantin’, este o oarecare prescurtare şi are şi un concept, să spunem, în spate, Rhea fiind mama lui Zeus. Practic, m-am legat de prima rochie pe care am făcut-o cu drapaj pe un umăr şi am creat numele ‘Rhea’ “.

    Andreea a gândit încă de la început extinderea către lumea internaţională a modei şi acum e fericită că a ajuns acolo.

    Cititi mai multe pe www.stiriletvr.ro

  • Medicul veterinar din Romania care a construit împreună cu prietena ei un brand de fashion de lux

    ”Numele de Akasha Asai a venit ca un joc de cuvinte cu inspiraţii orientale. Am pornit de la «Akasha», care este un nume de regină, şi am completat cu «Asai» pentru a-i oferi unicitate. Ne-am dorit un nume aparte, care să poată trece graniţele ţării, şi credem că am reuşit ce

    ne-am propus“, descrie Adela David modul în care a venit ideea denumirii brandului de fashion lansat anul acesta. Antreprenoarea a lansat atelierul Akasha Asai împreună cu Suzana Pleşca, prietena ei din copilărie, după ce ambele au avut parcursuri profesionale atipice. De altfel, Adela David povesteşte că nu şi-a imaginat niciodată că va avea într-o zi un atelier. A absolvit Facultatea de Medicină Veterinară în 2014, iar cariera ei a luat o altă turnură după ce a urmat un curs de design vestimentar în cadrul Atelierelor Ilbah.

    Nici pentru Suzana Pleşca drumul în industria modei nu a fost unul prestabilit: a absolvit Facultatea de Film, iar de profesie este fotograf. Cele două antreprenoare s-au împrietenit când erau copii: au făcut cunoştinţă la 14 ani, când Adela David s-a transferat la şcoala în care învăţa Suzana Pleşca. 17 ani mai târziu au ajuns să şi lucreze împreună, după ideea dezvoltării atelierului de design: ”Ideea înfiinţării atelierului a venit după multe nopţi de brainstorming în care am încercat să construim un plan care să includă pasiunea noastră pentru modă“. Aceasta a început să prindă contur după debutul Adelei David la Bucharest Fashion Week, unde a prezentat o colecţie formată din cinci rochii de seară. ”Acela a fost momentul în care mi-am dat seama că îmi doresc o afacere care să-mi aparţină, un atelier în care să-mi pot transforma schiţele în realitate.“

    Primii paşi pe care i-au făcut în această direcţie, înainte de înfiinţarea legală a proiectului, au fost căutarea furnizorilor de materiale, deoarece voiau să fie sigure că vor găsi textilele potrivite pentru schiţele Adelei David. ”Am călătorit prin toată ţara căutând furnizori şi abia după ce ne-am asigurat de sursă şi de continuitatea aprovizionării cu materiale am înaintat procedurile legale necesare înfinţării unei societăţi.“ Investiţia iniţială, cumulată în jurul sumei de 20.000 de euro, a fost împărţită şi direcţionată către achiziţionarea materialelor şi către manopera rochiilor, iar restul banilor au fost distribuiţi atât pentru studioul de prezentare, cât şi pentru dotarea atelierului unde produc broderiile care, ulterior, sunt aplicate pe haine. ”Amortizarea investiţiei este o perspectivă mai îndepărtată faţă de obiectivele noastre actuale. Ne concentrăm pe dezvoltare şi creştere, aşa că am decis să reinvestim în acest an 80% din încasări. Ne putem gândi la amortizarea investiţiei abia după primii doi ani de activitate“, descrie Adela David aşteptările pe care le are în această privinţă. Pentru primul an de activitate, previzionează vânzări de peste 35.000 de euro.

    Cele două antreprenoare vizează un segment de piaţă format din cliente care au între 25 şi 45 de ani, cu carieră în mediul corporate şi care ocupă poziţii de management, de nivel mediu sau superior. Adela David îşi caracterizează clientele drept femei puternice şi independente care tind să aleagă piese clasice, elegante, dar care în acelaşi timp sunt aliniate cu trendurile internaţionale de modă. ”Călătoresc mult, preţuiesc întâlnirile sociale şi îşi doresc să arate întotdeauna impecabil. Femeia Akasha Asai acordă multă importanţă detaliilor şi este preocupată de calitatea hainelor pe care le poartă“, explică antreprenoarea.

  • Cum a reuşit o tânără româncă să dezvolte un business profitabil în plină criza. ”Domeniul nu a fost atât de lovit sau afectat de criză precum altele“

    Pe vremea când designerii ”păreau inabordabili, inaccesibili“ şi puteau fi găsiţi doar în showroomuri, online, la televizor sau pe catwalk, Laurei Călin, fondatoarea V for Vintage, i-a venit ideea acestei afaceri. ”Am vrut să creăm o apropiere, să-i împrietenim cu posibilii clienţi. Aşa am pus bazele unui spaţiu prietenos în care pe parcursul a două zile publicul să îi poată cunoaşte personal pe designeri, nu neapărat să le vadă colecţiile, pe care le putea vedea online sau în alte locuri“, explică Laura Călin.

    Pe de altă parte, povesteşte ea, a luat în calcul şi nevoia designerilor de a deveni cunoscuţi. Practic, proiectul a fost un răspuns la o nevoie existentă pe piaţă, consideră fondatoarea. Primul eveniment a avut loc în urmă cu nouă ani, iar antreprenoarea a investit circa 5.000 de euro. Nu ştia pe atunci dacă va fi o singură ediţie sau o va repeta, dar a avut rezultate mai bune decât se aştepta; în anul care a urmat a organizat două ediţii – toamna şi primăvara, ritm pe care l-a păstrat. Mai nou, organizează şi ediţia de Crăciun. La început se înscriau la târg circa 50 de designeri, însă numărul lor a ajuns în prezent la 100; ei plătesc o taxă de participare de 350 de euro pentru un stand.

    Totuşi, nu poate participa chiar oricine, iar selecţia se face în funcţie de anumite punctaje stabilite de un juriu specializat pe baza aplicaţiilor trimise de designeri. Mai întâi V for Vintage stabileşte o temă pentru ediţia respectivă; spre exemplu, pentru ediţia ce a avut loc în al doilea weekend din noiembrie tema aleasă este ”Venus and the boy“, cu trimitere la ideea de unisex, de fluidizare a genurilor. Ulterior, designerii creează o colecţie capsulă, de zece piese, cu care se înscriu la târg pe baza unui formular, ce ajunge la juriu. Dacă aplicaţia respectivă trece de un anumit punctaj, designerul este admis la târg. O mare parte dintre cei care vin pentru prima dată se întorc la ediţiile următoare, iar alţii s-au consacrat de-a lungul timpului şi au ajuns nume cunoscute în domeniu, precum Andreea Bădală, fondatoarea Murmur, care s-a aflat şi în juriu la cea mai recentă ediţie.

    ”Sunt alţii la început de drum care vor să vadă cum este, târgul fiindpentru ei un test, să vadă cum îi primeşte publicul. Mai întâi vin ca studenţi, apoi au nevoie de continuitate, de expunere repetată. Mergi o dată, de două ori, publicul te învaţă, chiar dacă noi ne adresăm clientului final“, spune Laura Călin. Iar studenţii sunt scutiţi de plata taxei de înscriere. V for Vintage colaborează cu facultăţile de profil din Bucureşti, Timişoara şi Cluj, unde profesorii universitari încurajează şi trimit studenţii în urma unei trieri interne. ”E un test al lor pentru a vedea dacă produsele lor pot fi vandabile, că reuşesc să ajungă în piaţă, să se întreţină din ceea ce fac. Este primul lor contact cu publicul“, adaugă ea. La fiecare ediţie participă în jur de 100 de studenţi, iar portofoliile lor sunt trimise de profesori către V for Vintage înainte de lansarea evenimentului.

    Proiectul V for Vintage a fost lansat chiar când criza economică începea să-şi facă simţită prezenţa în România, însă proiectul a evoluat nestingherit. Motivele sunt simple, spune Laura Călin: ”Domeniul acesta nu a fost atât de lovit sau afectat de criză precum altele“. Pur şi simplu, povesteşte ea, i-a venit ideea acestui târg, ”era o nevoie în piaţă, m-am bazat pe curiozitatea comunităţii şi a funcţionat“. Pe de altă parte, un atu este şi faptul că V for Vintage nu este doar despre shopping, ci este mai mult un eveniment social. ”Cumperi, nu cumperi, mergi acolo cu prietenii, stai la o cafea, socializezi, îţi faci poze, fără nicio presiune“, spune antreprenoarea.

    Iar cifrele demonstează interesul oamenilor pentru eveniment: câteva mii de vizitatori în două zile. Biletele de intrare la târg reprezintă, de altfel, o sursă de venituri, pe lângă taxele de participare ale designerilor şi sponsorizări. Cel mai mare cost, de la început şi până în prezent, este cu spaţiul de desfăşurare a târgului, care s-a schimbat de-a lungul timpului datorită creşterii numărului de participanţi. De asemenea, creşterea numărului de colaboratori a generat un avans al costurilor, în condiţiile în care echipa permanentă este formată din trei oameni, iar în jurul târgului lucrează pentru eveniment circa 20 de persoane. ”Îmi place să lucrez în echipă. Sunt un iniţiator de proiect, dar pe de altă parte cred că nu am lucrat singură niciodată. Două creiere lucrează mai bine decât unul, trei mai bine decât două“, consideră Laura Călin. În general, investiţiile au crescut de la an la an, ajungând acum la 25.000 de euro, adică de cinci ori mai mari decât în 2008. Şi cifra de afaceri creşte de la an la an, în medie cu 20%, iar anul trecut a ajuns la aproximativ 200.000 de euro.

    Antreprenoarea a pus recent bazele unei platforme online ce uneşte designerii cu publicul în online, ”exact ceea ce am făcut cu târgul, platfoma face în online“. Prin intermediul Design FEED, publicul poate vedea colecţiile şi poate lua legătura cu creatorii acestora, deoarece se găsesc şi datele de contact ale designerilor. 50 de designeri sunt deja înscrişi pe platformă, taxa fiind de 50 de euro. ”Anul acesta promovăm platforma doar în România, însă de anul viitor sau peste doi ani vrem să trecem la nivel internaţional“, spune antreprenoarea.