BusinessMagazin

Tag: licitatie

  • Cum a prins Adrian Ghenie drum liber în lumea artei

    Deşi estimat la o sumă cuprinsă între 500.000 şi 770.000 de euro, „The Sunflowers in 1937“, un ulei pe pânză realizat de Adrian Ghenie în 2014, s-a vândut la o valoare de patru ori mai mare. Cei de la Quartz au notat că „pictorul român, intrând în faza de mijloc a carierei sale, continuă să stabilească la licitaţii preţuri de ordinul milioanelor“. Precedentul record al artistului român a fost înregistrat în iulie 2014, când lucrarea sa „The Fake Rothko“ a fost vândută cu 1,77 milioane de euro, tot la o licitaţie organizată de Sotheby’s, la Londra.

    Licitaţia de la Sotheby’s vine la scurt timp după ce Gerhard Richter, cel mai valoros artist din Europa, a denunţat preţurile excesive la care a ajuns piaţa tablourilor, numind acest fapt chiar un fel de „cult al personalităţii“. În cadrul unui interviu acordat publicaţiei Die Zeit, pictorul de 82 de ani a spus că preţurile exagerate plătite pentru operele sale la licitaţii stau dovadă pentru „cât de nebunesc s-a dezvoltat piaţa de artă“, fiind de părere că lucrările nu mai au nicio legătură cu eticheta ataşată. În martie 2015, tabloul său „Abstraktes Bild“ s-a vândut pentru 46,3 milioane de dolari, iar pictorul s-a arătat uimit de succesul operei sale din 1986: „Sunt şocat de preţuri, chiar dacă pentru mine acestea sunt veşti bune. Piaţa de artă a ajuns la nişte valori mult prea mari, iar pentru mine asta e la fel de greu de înţeles ca limba chineză sau ca legile fizicii“.

    Licitaţia din februarie de la Sotheby’s pare cumva să confirme cele declarate de Richter, valoarea tranzacţiilor fiind în scădere cu 44% faţă de anul trecut. „Vedeta“ licitaţiei ar fi trebuit să fie chiar un tablou abstract semnat de Richter, dar acesta a fost retras de la vânzare. Motivul ar fi fost, susţin cei de la Quartz, că dealerul s-a aşteptat la o sumă mult sub cerinţele sale. Surpriza a venit însă de la Adrian Ghenie, Sotheby’s reuşind să vândă tabloul său din 2014 unui colecţionar chinez la o sumă mult peste estimări. Cum a ajuns însă pictorul de 39 de ani să salveze o licitaţie atât de importantă?

    Adrian Ghenie nu ar fi reuşit niciodată să vândă în România un tablou cu aproape 4 milioane de euro; pictori români de renume nu s-au apropiat niciodată de astfel de sume. De altfel, înainte de Ghenie, recordul îl deţinea Nicolae Grigorescu cu a sa „Ţărăncuţă odihnindu-se”, tablou cumpărat în 2011 cu suma de 270.000 de euro. Occidentul pare însă să îi priască lui Ghenie, Berlinul reprezentând cea mai importantă comunitate de artişti din Europa şi, probabil, din întreaga lume.

    Adrian Ghenie s-a născut în 1977 în Baia Mare, a absolvit Universitatea de Arte şi Design din Cluj şi a locuit atât în ţară cât şi la Berlin până în 2013, când a ales în cele din urmă capitala germană. El a avut un parcurs ascendent constant pe piaţa internaţională de artă în ultimii ani, fiind principalul reprezentant al noului val al artei vizuale româneşti.

    Tabloul său „Regele“ a fost vândut la o licitaţie din iunie 2013, de la Londra, cu 212.238 de euro. Totodată, tabloul „Dr. Mengele 2“ a fost vândut pentru 140.747 de euro la licitaţia de artă contemporană organizată în februarie, la Londra, de Sotheby’s, după cum informa la momentul respectiv casa de licitaţii Artmark.

    Adrian Ghenie a fondat în 2005, împreună cu Mihai Pop, galeria Plan B, extinsă ulterior şi în Berlin. Plan B a organizat pavilionul românesc la Bienala de la Veneţia din 2007, iar în 2008 a deschis un spaţiu expoziţional permanent la Berlin, o premieră pentru o galerie românească în străinătate.

    Pictorul este deja cunoscut la nivel internaţional, lucrările sale aflându-se în colecţiile unor importante galerii şi muzee din lume, între care şi Centrul „Georges Pompidou“. Printre fanii artistului s-ar număra, potrivit celor de la artnet.com, şi magnatul francez François Pinault, CEO-ul grupului de lux Kering, care are mai multe subsidiare, între care Alexander McQueen, Balenciaga şi Gucci.

    În iunie 2014, casa de licitaţii Sotheby’s a vândut lucrarea lui Ghenie „The Fake Rothko“ cu suma de 1,778 milioane de euro. Lucrarea a fost pusă în vânzare de un colecţionar american şi adjudecată de un investitor asiatic. În luna octombrie, Christie’s şi Sotheby’s au pus în vânzare şase lucrări, acoperind astfel toată perioada de creaţie a artistului român. Cele mai de success lucrări au fost „Blue Rain“, la licitaţia de la Christie’s, adjudecată pentru suma de 650.000 de euro, în vreme ce la Sotheby’s „Duchamp’s Funeral“ a fost adjudecat pentru suma de 1.285.300 de euro.

    În urma acestei licitaţii, The Independent, una dintre cele mai prestigioase publicaţii britanice, l-a elogiat pe artistul român. Articolul în cauză prezenta diverse momente din viaţa lui Ghenie, mai ales din perioada copilăriei, cum ar fi amintiri despre bunica sa care aducea animalele în casă în timpul iernii sau despre tatăl său.

    Adrian Ghenie este fără îndoială unul dintre cei mai talentaţi pictori români din generaţia sa, dar renumele l-a câştigat pe meleaguri străine. Pentru a vă putea ilustra mai bine acest aspect, am comparat pagina de Wikipedia în limba română a lui Adrian Ghenie cu cea în limba engleză. Descrierea pictorului numără 253 de cuvinte în limba română şi 1.038 de cuvinte în limba engleză. Acest lucru arată, deşi într-un mod destul de necizelat, că pictorul se bucură de mai multă recunoaştere peste hotare. Are legătură, desigur, şi cu mărimea pieţei de artă din România şi mai ales cu puterea de cumpărare a colecţionarilor.

  • Cea mai strălucită strategie de vânzări de care a auzit vreodată industria muzicii

    A fost una dintre cele mai strălucite strategii de vânzări de care a auzit vreodată industria muzicii. În martie 2014, Robert Diggs, mai binecunoscut sub numele RZA, producătorul şi liderul de facto al trupei de rap Wu-Tang Clan, a anunţat că grupul va produce un singur exemplar din viitorul său album, Once Upon a Time in Shaolin, care va fi vândut prin licitaţie celui care va oferi cel mai mult. cine este însă cumpărătorul celui mai scump album produs vreodată?

    Vom lansa un obiect de artă unic în istoria muzicii. Creăm un album unic, de colecţie. E ca şi cum cineva ar avea sceptrul unui rege egiptean”, a declarat RZA revistei Forbes.

    Iniţial, trupa Clan a dorit să interzică cumpărătorului să difuzeze albumul o perioadă de 88 de ani, dar ulterior a decis să îi dea libertate deplină, cu condiţia să nu fie folosit în scopuri comerciale. Cu alte cuvinte, cumpărătorul să aibă dreptul să asculte albumul într-o cameră perfect izolată, să îl calce cu un camion sau să îl difuzeze gratis pe Internet. Într-o eră în care oamenii sunt fericiţi să descarce muzică de pe Internet în loc să fie proprietarii acesteia, Once Upon a Time in Shaolin a oferit şansa de a deţine ceva cu adevărat unic.
    Wu-Tang Clan a angajat Paddle8, un start-up organizator de licitaţii online, pentru vânzarea albumului care include 31 de piese muzicale. S-a stabilit ca albumul să fie vândut într-o cutie realizată manual, împreună cu o carte legată în piele, de 174 de pagini, conţinând versurile cântecelor şi istoricul acestora.

    Toţi membrii în viaţă ai Wu-Tang Clan, precum şi invitaţi speciali au contribuit la albumul Once Upon a Time in Shaolin. În afară de RZA şi coproducătorul Tarik „Cilvaringz“ Azzougarh, nimeni nu a auzit întregul disc, care a fost depozitat într-un seif al hotelului Royal Mansour Marrakech din Maroc, iar copiile acestuia au fost distruse.

    Wu-Tang Clan a susţinut că încă înainte de a începe licitaţia au primit o ofertă de 5 milioane de dolari pentru album. Fanii au speculat că posibilul cumpărător ar putea fi regizorul Quentin Tarantino, asociat al lui RZA la Hollywood, sau investitorul Ben Horowitz, care a scris despre dragostea sa pentru rap. Unii fani ai Wu-Tang Clan au contestat planul trupei. Doi dintre fanii nemulţumiţi au început o campanie pentru cumpărarea Once Upon a Time in Shaolin, astfel încât albumul să nu rămână în mâinile unui plutocrat. „Pentru cineva care are milioane, este doar o nouă jucărie”, a spus Russell Meyer, unul dintre organizatorii campaniei. Încercarea de a scoate albumul din mânile milionarilor a dat greş, în final fanii strângând numai 15.406 dolari.

    Apoi, în 24 noiembrie 2015, Paddle8 a anunţat că Wu-Tang Clan a vândut albumul pentru o sumă record, „de ordinul milioanelor”. Preţul a fost convenit în luna mai, dar, potrivit unui comunicat de presă, părţile au avut nevoie de mai multe luni pentru finalizarea contractelor şi stabilirea protecţiilor legale pentru o lucrare de artă a cărei valoare depinde de unicitatea ei.
    Numele cumpărătorului nu a fost dezvăluit, decizia fiind una comună, a susţinut RZA, deşi cumpărătorului nu i-ar fi păsat de confidenţialitate.

    ISTORIA WU-TANG CLAN.

    Wu-Tang Clan s-a lansat în 1993, cu un album de debut intitulat Enter the Wu-Tang (36 Chambers). Grupul era format din nouă membri, proveniţi din Staten Island şi Brooklyn, cu nume enigmatice ca Masta Killa, U-God, Raekwon, Ghostface Killah, GZA, Method Man, Inspectah Deck şi Ol’ Dirty Bastard. Erau unele dintre cele mai inventive minţi întâlnite vreodată de publicul hip-hop, amestecând limbajul străzii cu aluzii la arte marţiale şi remarci ale Five Percent Nation, o mişcare obscură a populaţiei de culoare.
    Într-o lume a rap-ului obsedată de faimă şi bani, Clan are un loc special. Membrii săi nu au ajuns niciodată la popularitatea lui Eminem sau JayZ, dar sunt veneraţi de rapperi tineri, precum Drake şi Kanye West, pentru originalitatea lor.

    „Au fost o ştire timp de peste 20 de ani. Este jumătate din existenţa hip-hop-ului. Oamenilor din întreaga lume le pasă de Wu-Tang Clan”, a spus Andrew DuBois, coeditor al The Anthology of Rap.

    Arhitectul succesului iniţial al Wu-Tang a fost RZA, care a creat aura ciudată a trupei, folosind ritmuri soul vechi din Memphis, fragmente de jazz interpretate la pian de Thelonious Monk şi interpretări vocale soul modificate electronic pentru a rezulta sunete fantomatice.
    RZA a fost şi un organizator de excepţie, convingându-i pe membrii trupei să îi dea mână liberă timp de cinci ani şi să producă toate albumele şi discurile solo. „Le-am spus: Daţi-mi cinci ani şi vă voi face numărul 1. A fost o conversaţie lungă, ochi în ochi, de la om la om. Am spus ca nimeni să nu îmi conteste autoritatea. Trebuia să fie o dictatură”, a scris RZA în The Tao of Wu, o carte de memorii publicată în 2009.

    RZA s-a dovedit la fel de priceput în afaceri. Primul album al Wu-Tang Clan s-a vândut în 2,4 milioane de exemplare în Statele Unite, potrivit Nielsen Music. Următorul, un album duplu intitulat Wu-Tang Forever, a depăşit 2 milioane de copii. Între acestea, Raekwon, Ghostface, Method Man şi GZA au lansat albume solo produse de RZA, considerate la fel de bune de către fani. Grupul a lansat Wu Wear, una dintre primele linii vestimentare de marcă hip-hop şi a deschis magazinul Wu Nails în Staten Island, condus de sora lui RZA.
    După cinci ani, RZA a cedat controlul asupra Wu-Tang Clan, iar trupa nu a mai fost la fel. Următoarele albume şi proiecte solo nu au mai fost la fel de puternice şi nu s-au vândut la fel de bine. Trupa a inundat piaţa cu muzică sub marca sa, inclusiv a unor artişti care nu erau oficial membri ai acesteia, dar parte a aşa-numitei familii extinse Wu-Tang. Unul dintre aceştia a fost Cilvaringz, un rapper olandez cu rădăcini marocane, care a impresionat grupul în 1997, când a urcat pe scenă într-un concert din Amsterdam şi a oferit nişte versuri improvizate. Câteva luni mai târziu, Cilvaringz a venit la Wu Nails. Ulterior, a obţinut un contract pentru un album sub marca Wu-Tang. „Oricine străbate jumătate de lume fără un ban, pentru a-şi urma visul, cred că merită să fie luat în serios”, a spus RZA. A fost grozav pentru Cilvaringz, dar fanii au fost copleşiţi. „A fost o perioadă în care în lume au fost prea multe produse Wu”, a explicat Sasha Frere-Jones, critic din Los Angeles şi fost scriitor la New Yorker, care a comentat muzica trupei de-a lungul timpului.

     

  • Povestea omului care a fondat una dintre cele mai importante case de licitaţii din lume

    Christie’s organizează anual circa 450 de licitaţii, la care sunt prezentate obiecte decorative, bijuterii, vinuri, fotografii, opere de artă şi altele, cu preţuri de pornire cuprinse între 200 de dolari şi 100 de milioane de dolari.

    James Christie, născut în ţinutul Perth din Scoţia, în 1730, a petrecut câţiva ani în marină, iar apoi s-a angajat ca asistent la o casă de licitaţii din Londra. A ales însă propriul drum şi a fondat casa de licitaţie când avea 36 de ani, la Londra, ocupându-se de unele dintre cele mai importante vânzări de la finalul secolului XVIII. A fost căsătorit de două ori, din prima căsătorie având patru fii, iar cel mai mare, James Christie (1773-1831), i-a succedat la conducerea casei de licitaţii pe care o înfiinţase. Fondatorul Christie’s s-a stins din viaţă la 73 de ani, în 1803.

    James Christie este cel care a crescut reputaţia casei de licitaţii, odată ce Londra a căpătat statutul de cel mai important centru în comerţul cu obiecte de artă, după ce revoluţia franceză afectase Parisul. În 1859, compania şi-a schimbat numele în Christie, Manson & Woods. În 1958 a deschis primul birou de reprezentare peste hotare, la Roma.

    Între 1973 şi 1999, Christie’s a fost listată la bursa de la Londra; în mai 1998 Groupe Artémis a preluat un pachet de 29,1% din acţiunile companiei, pentru 243,2 milioane de dolari. Ulterior, grupul francez a preluat şi restul acţiunilor într-o tranzacţie care a evaluat compania la 1,2 miliarde de dolari. De la acel moment, Christie’s nu a mai raportat profitul, dar comunică rezultatele de la vânzări, de două ori pe an, sume care nu reflectă însă informaţii despre costuri sau câştigul casei de licitaţii.

    Compania, acum deţinută de Groupe Artemis, este prezentă cu 53 de birouri în 32 de ţări, iar în prima jumătate a acestui an valoarea tranzacţiilor de la licitaţiile organizate de Christie’s a ajuns la 4,5 miliarde de dolari. În 2014, valoarea vânzărilor de la licitaţiile companiei a ajuns la suma record de 8,4 miliarde de dolari. Anul acesta, la licitaţia organizată pe 11 mai, Christie’s a vândut tabloul „Femei din Algeria“ de Pablo Picasso pentru 179,3 milioane de dolari, unui cumpărător necunoscut. Acest tablou a devenit astfel a patra cea mai valoroasă operă de artă vândută vreodată la licitaţii. În acest moment, recordul pentru cel mai scump tablou, cel puţin în cazul tranzacţiilor despre care există informaţii, este deţinut de vânzarea tabloului „Când te căsătoreşti“, de Paul Gauguin, cumpărat anul acesta pentru 300 de milioane de dolari.
     

  • Rochia purtată de Judy Garland în “Vrăjitorul din Oz”,vândută la licitaţie cu 1,5 milioane de dolari

    Acea rochie albastră, una dintre cele 10 care au fost create pentru personajul interpretat de Judy Garland, era estimată de specialiştii casei Bonhams – organizatoarea licitaţiei – la un preţ de vânzare cuprins între 800.000 şi 1,2 milioane de dolari. Se crede că aceasta a fost una dintre doar cele două rochii pe care tânăra actriţă le-a purtat în timpul filmărilor pentru acel musical.

    Rochia a fost cumpărată de un colecţionar care a licitat prin telefon.

    Preţul final de vânzare al rochiei, ce a fost creată de un celebru designer de costume al studiourilor MGM, Adrian, a fost de 1.565.00 de dolari (taxe incluse).

    La această licitaţie anuală, organizată de casa Bonhams în colaborare cu reţeaua de televiziune Turner Classic Movies (TCM), au fost propuse spre vânzare 400 de loturi, care au inclus diverse obiecte de recuzită, costume, scenarii, premii şi afişe de film.

    “Vrăjitorul din Oz”, care are la bază volumul omonim pentru copii scris de L. Frank Baum, a primit şase nominalizări la Oscar în 1940 şi a câştigat două trofee – la categoriile “cea mai bună coloană sonoră” şi “cel mai bun cântec” – la cea de-a 12-a gală a premiilor Academiei de film americane, pierzând însă trofeul oferit la categoria “cel mai bun lungmetraj” în faţa celebrei pelicule “Pe aripile vântului”.

    Romanul pentru copii “Vrăjitorul din Oz” spune povestea lui Dorothy, o fetiţă care ajunge în universul imaginar Oz, unde are parte de numeroase aventuri alături de noii ei prieteni, Leul, Sperietoarea şi Omul de Tinichea, sperând că va găsi o cale pentru a se întoarce în casa ei din Kansas.

    De-a lungul anilor, povestea a fost de multe ori ecranizată şi adaptată în musicaluri pe Broadway. Un lungmetraj inspirat din musicalul omonim de pe Broadway este “The Wiz” (1978), regizat de Sidney Lumet, care a avut o distribuţie alcătuită exclusiv din artişti afroamericani, în care au strălucit Diana Ross şi Michael Jackson.

    Cel mai recent film inspirat de romanul scris de L. Frank Baum este “Grozavul şi puternicul Oz/ Oz: The Great and Powerful”, lansat pe marile ecrane în 2013, în care rolurile principale au fost interpretate de Mila Kunis, Rachel Weisz, Michelle Williams şi James Franco.

  • Licitaţie aprinsă pentru un nud de Modigliani. Pictura a devenit a doua cea mai scumpă pictură vândută vreodată la licitaţie – FOTO

    Tabloul “Nu couché” a fost vândut în aplauzele unei săli arhipline, după o licitaţie pasionantă între şapte colecţionari, care a durat aproximativ nouă minute. În cele din urmă, pictura a fost cumpărată de un colecţionar chinez care a licitat prin telefon, a precizat casa organizatoare, care evaluase tabloul la suma de 100 de milioane de dolari.

    Acest nud a devenit a doua cea mai scumpă pictură vândută vreodată la licitaţie, după “Les Femmes d’Alger (version O)”, de Pablo Picasso, care a fost adjudecată în luna mai cu 179,4 milioane de dolari, la o licitaţie organizată tot de casa Christie’s şi tot la New York.

    Tabloul “Nu couché”, pictat în perioada 1917 – 1918, prezintă o femeie brunetă goală, lungită pe spate pe o canapea roşie şi o pernă albastră. Opera face parte dintr-o serie de nuduri create de pictorul şi sculptorul italian Amedeo Modigliani (1884 – 1920), care locuia în acea perioadă la Paris. Tabloul a generat un veritabil scandal în epocă după ce a fost expus, alături de alte nuduri, în galeria Berthe Weill din Paris, iar poliţia locală a ordonat ca acele picturi să fie retrase.

    Tranzacţia de luni seară a pulverizat precedentul record de preţ pentru o operă creată de Modigliani, deţinut de sculptura “Tête”, vândută în noiembrie 2014 cu suma de 70,7 milioane de dolari. În ceea ce priveşte tablourile lui Modigliani, cel mai valoros până la această licitaţie a fost “Nu assis sur un divan”, adjudecat cu 68,9 milioane de dolari, în noiembrie 2010.

    La doar câteva minute după recordul stabilit luni seară de “Nu couché”, un alt record mondial de preţ pentru un artist a fost doborât, după ce tabloul “Nurse”, al pictorului american Roy Lichtenstein, un maestru al curentului art-pop, a fost adjucat cu 95,3 milioane de dolari. Pictura fusese estimată la 80 de milioane de dolari. Această pânză pătrată, cu latura de 1,2 metri, realizată în 1964, prezintă chipul în prim-plan al unei femei blonde, care pare desprins din universul benzilor desenate.

    Precedentul record pentru o operă de Roy Lichtenstein era de 56,1 milioane de dolari şi fusese stabilit de “Women with Flowered Hat” (1963) în anul 2013.

    “Nu couché” şi “Nurse” au reprezentat loturile-vedetă ale unei licitaţii cu tema “La Muse de l’Artiste”, în timpul căreia casa Christie’s a scos la licitaţie 34 de opere de artă de o mare calitate, provenind din secolul al XIX-lea şi al XX-lea.

    Mai multe recorduri mondiale de preţ au fost stabilite în această licitaţie, care, în puţin mai mult de o oră, a generat încasări totale de 491,3 milioane de dolari.

    “Thérèse”, o sculptură în lemn a artistului francez Paul Gauguin (1848 – 1903) a fost vândută cu 30,9 milioane de dolari, un record mondial pentru o operă de acest tip a cunoscutului artist. Sculptura fusese estimată la un preţ cuprins în intervalul 18 milioane – 25 milioane de dolari.

    O sculptură a artistului german Ernst Ludwig Kirchner (1880 – 1938), intitulată “Tänzerin mit gehobenem Bein”, a fost adjudecată cu 8 milioane de dolari, stabilind un record de preţ pentru o operă de gen a artistului.

    Un tablou de Gustave Courbet, “Femme nu couchée”, pictat în 1862, estimat între 15 milioane şi 25 milioane de dolari, a fost adjudecat cu 15,2 milioane de dolari, depăşind de patru ori precedentul record de preţ pentru acest artist, deţinut de pictura “Etretat, les falaises”, vândută cu 3,7 milioane de dolari în noiembrie 2013.

    Un alt succes al serii de luni a fost un tablou de Paul Cézanne, “L’homme à la pipe (étude pour un joueur de cartes)”, care a fost vândut cu 20,9 milioane de dolari.

    În pofida succesului repurtat de casa Christie’s, 10 dintre operele propuse la vânzare luni seară – printre care una semnată de Auguste Rodin, două semnate de Fernand Léger, una de Lucian Freud, una de Alberto Giacometti şi una de Pablo Picasso – nu şi-au găsit cumpărător, neatingând preţul de rezervă.

    Pentru jumătate dintre operele propuse la vânzare, casa Christie’s a garantat un preţ minimal vânzătorului – o practică tot mai des utilizată, dar care este riscantă, dacă opera nu este în cele din urmă vândută.

    Licitaţiile de artă din această toamnă au început pe 4 noiembrie, la New York, şi se vor termina pe 12 noiembrie. Casele de licitaţii Christie’s şi Sotheby’s speră să obţină fiecare încasări de peste 1 miliard de dolari. Marţi, aceste licitaţii vor continua cu vânzări de artă contemporană organizate de casa Christie’s.

  • Cele mai scumpe pietre preţioase

    Pietrele preţioase aduc preţuri din ce în ce mai mari la licitaţii, unele stabilind chiar recorduri, succesul unor astfel de vânzări datorându-se şi parteneriatelor cu firme din mediul online, cum ar fi cel dintre Sotheby’s şi ebay, scrie The Telegraph.

    Printre cele mai scumpe pietre preţioase se numără astfel safirul Blue Belle of Asia prins într-un colier de diamante vândut cu peste 17 milioane de dolari, rubinul Sunrise, montat într-un inel de casa Cartier, vândut cu circa 30 de milioane de dolari ori spinelul Hope, care-şi trage numele de la primul său proprietar, bancherul londonez Henry Philip Hope, şi care, până la achiziţia sa recentă cu aproape 1,5 milioane de dolari, nu mai fusese scos la vânzare de aproape un secol.

  • Cum a pierdut Dacia o licitaţie de 400 de maşini de patrulare ale Poliţiei pentru doar 2,4 lei pe autoturism

    Renault Comercial Roumanie, compania care comercializează pe piaţa locală mărcile Dacia, Renault şi Nissan, a pierdut recent una dintre cele mai mari licitaţii de pe piaţa auto din ultimii ani în faţa Porsche România, importatorul oficial al mărcilor VW, Seat, Skoda şi Audi, pentru o sumă medie de doar 2,4 lei pe autovehicul, conform documentelor oficiale obţinute de ProMotor.

    Ministerul de Interne, prin intermediul Direcţiei Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor, a organizat o licitaţie pentru cumpărarea a până la 400 de maşini de patrulare. Anunţul a fost publicat în data 09.04.2015.

    Pentru atribuirea acestui contract a fost făcută o licitaţie deschisă, criteriul de selecţie fiind preţul cel mai scăzut.

    Pentru lotul de autovehicule de patrulare pentru Poliţia Rutieră DR1 (300-400 maşini), la licitaţie au participat Porsche Romania şi Renault Comercial Roumanie.

    Potrivit procesului verbal al şedinţei de deschidere a ofertelor, din data de 25.05.2015, Renault a făcut o ofertă de 18.870.968 de lei, fără TVA, în timp ce Porsche a oferit 18.870.000 lei, fără TVA. Astfel, diferenţa dintre cele două oferte a fost de doar 968 de lei, adică 2,4 lei pe maşină.

    Valoarea contractului a fost estimată de beneficiar la 14.153.226 – 18.870.968, fără TVA.

    Contractul a fost atribuit în data de 06.07.2015.

    Cititi mai multe pe www.promotor.ro

  • Un nud de Modigliani evaluat la peste 100 de milioane de dolari, scos la licitaţie – FOTO

    Acest tablou ar putea, potrivit specialiştilor, să stabilească un nou record de preţ pentru celebrul artist italian.

    Giovanna Bertazzoni, director adjunct al secţiunii de artă modernă şi impresionistă a casei Christie’s, spune că pictura ar putea depăşi 100 de milioane de dolari, în condiţiile în care precedentul record a fost de aproape 70 de milioane de dolari.

    Întrucât Modigliani (1884 – 1920) a avut o viaţă scurtă şi nu a lăsat în urma sa prea multe tablouri, operele sale apar destul de rar la licitaţii şi trezesc de fiecare dată interesul colecţionarilor de artă.

    În noiembrie 2010, tabloul său intitulat “La belle Romaine” (1917) a stabilit un record de preţ pentru artist, fiind vândut cu 70,7 milioane de dolari (taxe incluse) la o licitaţie organizată de casa Sotheby’s, la New York.

  • Colecţia de artă a poetei şi activistei Maya Angelou, estimată la 400.000 de dolari, la licitaţie

    Maya Angelou a murit în 2014 la vârsta de 86 de ani, iar executorii testamentari au decis să scoată la licitaţie colecţia sa de artă, ce include un număr de aproximativ 50 de obiecte.

    Unul dintre punctele principale ale licitaţiei va fi reprezentat de o cuvertură pictată, realizată de artista Faith Ringgold, pe care renumita realizatoare de televiziune Oprah Winfrey a comandat-o în 1989, cu ocazia celei de-a 69-a aniversări a bunei sale prietene Maya Angelou. Cuvertura o prezintă pe renumita poetă americană înconjurată de flori şi citate din volumele sale de versuri.

    Maya Angelou a expus cu mândrie această cuvertură, intitulată “Maya’s Quilt of Life”, pe un perete al reşedinţei sale din New York. Specialiştii se aşteaptă ca opera de artă să fie vândută cu un preţ cuprins între 150.000 de dolari şi 250.000 de dolari.

    Întreaga colecţie este estimată la un preţ total de 400.000 de dolari.

    Licitaţia este organizată de Swann Galleries şi va avea loc pe 15 septembrie, la New York.

    Poetă, scriitoare, cineastă şi actriţă, Maya Angelou a fost o figură de prim rang în lupta pentru dobândirea de drepturi şi libertăţi civile pentru persoanele de culoare din Statele Unite şi o prietenă apropiată a lui Martin Luther King.

    Recompensată cu numeroase premii şi distincţii, Maya Angelou a scris, la îndemnul scriitorului James Baldwin, bestsellerul “I Know Why the Caged Bird Sings”, publicat în 1970. În acel volum, poeta îşi povestea copilăria, petrecută într-o epocă marcată de discriminare rasială.

    Maya Angelou este cunoscută pentru operele sale autobiografice “I Know Why the Caged Bird Sings” (1969) şi “All God’s Children Need Traveling Shoes” (1986). Volumul ei de poezii “Just Give me a Cool Drink of Water Fore I Die” (1971) a fost nominalizat la premiul Pulitzer. A fost nominalizată la premiul Tony pentru rolul ei din spectacolul de teatru “Look Away” din 1973 şi a fost recompensată cu trei premii Grammy pentru volumele sale în format audio.

    De asemenea, Maya Angelou a fost recompensată cu National Medal of Arts în 2000, cu Lincoln Medal în 2008 şi cu Presidential Medal of Freedom în 2011. Volumele ei de poezie au fost incluse în programa şcolară a liceelor americane. În 2013, Maya Angelou a primit un premiu special la gala National Book Awards pentru servicii deosebite aduse literaturii.

    Maya Angelou a murit pe 28 mai 2014 la vârsta de 86 de ani.

  • O colecţie de artă de 500 milioane de dolari, ce include opere de Modigliani şi Picasso, la licitaţie

    Aceasta este considerată “cea mai valoroasă colecţie privată de artă care a fost scoasă vreodată la licitaţie”, potrivit unui anunţ al Sotheby’s, citat de bbc.com.

    Colecţia omului de afaceri A. Alfred Taubman, care a decedat în luna aprilie, la vârsta de 91 de ani, cuprinde peste 500 de lucrări, între care şi opere ale unor artişti precum Pablo Picasso, Jackson Pollock, Amedeo Modigliani şi Thomas Gainsborough.

    Omul de afaceri american A. Alfred Taubman a investit în domeniul imobiliar şi este considerat inventatorul conceptului de complex comercial de tip mall. În anii 1950, Taubman a înfiinţat compania Taubman Centers Inc, care a dezvoltat mai multe mall-uri în SUA. În 2015, averea lui Taubman se ridica la 3,1 miliarde de dolari, potrivit Forbes.

    În 1983, A. Alfred Taubman a cumpărat casa de licitaţii Sotheby’s, al cărei preşedinte a devenit în urma acestei tranzacţii. Pe piaţa internaţională de artă, Taubman este recunoscut ca fiind o persoană care a revoluţionat activitatea caselor de licitaţii, prin scoaterea la vânzare a unor obiecte în premieră, precum bijuterii care au aparţinut ducesei de Windsor şi o proprietate a lui Jacqueline Kennedy Onassis, în anii 1980 şi 1990, informează Reuters.

    Cariera sa a fost însă afectată de o serie de scandaluri. La începutul anilor 2000, acesta a fost condamnat pentru că ar fi făcut o înţelegere ilegală cu conducerea casei de licitaţii concurente Christie’s pentru a controla preţurile obictelor tranzacţionate şi pentru a înşela astfel clienţii. A. Alfred Taubman a făcut zece luni de închisoare şi a fost obligat de instanţă să plătească o sumă de 7,5 milioane de dolari. A fost eliberat în 2003 şi a susţinut tot timpul că este nevinovat.