Tag: intalnire

  • VIDEO Întâlniri pe dezbrăcate, ON AIR, la radio. Dacă invitaţii se plac, trec direct la fapte. Totul este filmat!

    Kyle Sandilands şi Jackie O Henderson, recunoscuţi pentru emisiunile şocante pe care le fac la radio, au “recidivat” cu un format cât se poate de exploziv: Naked Dating. 

    Invitaţii îşi dau întâlnire în studio unde se prezintă aşa cum mama natură i-a creat, adică nud. Dacă se şi plac, merg să îşi consume atracţia în dormitor. Şi cum la radio nu se vede, totul este filmat, iar apoi postat pe internet. 

    CITEŞTE CONTINUAREA ARTICOLULUI PE MEDIAFAX

  • VIDEO Întâlniri pe dezbrăcate, ON AIR, la radio. Dacă invitaţii se plac, trec direct la fapte. Totul este filmat!

    Kyle Sandilands şi Jackie O Henderson, recunoscuţi pentru emisiunile şocante pe care le fac la radio, au “recidivat” cu un format cât se poate de exploziv: Naked Dating. 

    Invitaţii îşi dau întâlnire în studio unde se prezintă aşa cum mama natură i-a creat, adică nud. Dacă se şi plac, merg să îşi consume atracţia în dormitor. Şi cum la radio nu se vede, totul este filmat, iar apoi postat pe internet. 

    CITEŞTE CONTINUAREA ARTICOLULUI PE MEDIAFAX

  • Dacian Cioloş s-a întâlnit cu Prinţul Charles la reşedinţa acestuia din Anglia

    ”Cu Prinţul Charles de Wales, la reşedinţa sa de la Highgrove, Anglia, vorbind despre cum putem susţine împreună fermierii români şi păstrarea patrimoniului României”, a postat Dacian Cioloş pe Facebook, alături de o fotografie în care apar cei doi.

    Fostul premier a precizat că discutat cu Prinţul Charles şi Aura Woodward, directoarea Fundaţiei Printul de Wales Romania, despre colaborarea concretă cu Platforma România 100 în susţinerea pentru comercializare a produselor naturale româneşti şi un posibil program de punere în valoare a cetăţilor medievale din Transilvania care să ajute la crearea de locuri de muncă pentru localnici.

  • Opinie Rareş Măcinică, MBA managing director Lagermax AED România: Externalizarea timpului

    Acum câţiva ani, imediat după începutul crizei, la o conferinţă de vânzări pe segmentul automotive, a venit vorba despre preţ în decizia de cumpărare. O sală plină ochi cu peste 200 de oameni din vânzări considera că un preţ mic face vânzarea uşoară. |n acel moment, brusc, unul dintre speakeri a cerut celor prezenţi să ridice sus mâna cine conduce o Dacie. Câte mâini credeţi că au fost ridicate? Niciuna… ”De ce?“ A întrebat? ”Are tot patru roţi, uşi, volan şi unul dintre cele mai mici preţuri de achiziţie.“

    Dacă am fi cei mai ieftini, de ce am mai avea nevoie de echipă de vânzări? Am ”salva“ costul cu vânzările (de obicei unul ridicat) şi ne-am baza strategia pe cel mai mic preţ. Dar oare chiar vom dubla astfel portofoliul de clienţi ”buni“ (profitabili, bun-platnici)? Dimpotrivă, paradoxal, pe termen lung, se va întâmpla invers.

    |mi amintesc o poveste tot de la o conferinţă de vânzări. Directorul unei companii dorea să îşi cumpere un laptop performant şi a trimis solicitări către mai mulţi furnizori pentru o prezentare. Intră primul, îi arată laptopul, îl deschide, începe să îi explice ce face, cum face, etc.; intră al doilea, procedează la fel, foarte vorbăreţ, o prezentare de nota 10. Clientul ascultă atent. Intră al treilea, se aşază pe scaun, dar fără niciun laptop cu el. Atenţia clientului e deja captată. Fără ezitare, începe să pună întrebări directorului. Cum îşi organizează timpul, cât de mult călătoreşte, dacă utilizează mai mult e-mailul sau alte softuri, un dialog plăcut şi deschis. Apoi, brusc, îi spune clientului: vă rog aşteptaţi 5 minute! Şi pleacă. După exact 5 minute revine, de data aceasta cu o cutie, o desface şi îi spune: acesta este laptopul potrivit pentru dvs. Şi a închis vânzarea. Preţul? Pe ultimul loc!

    Evident că nu avea cu el toate modelele de laptopuri, dar trei mari concluzii reies din astfel de exemple. Prima: a studiat foarte bine cu cine se întâlneşte, astfel că a avut o idee foarte clară ce model de laptop alege. A doua: a pornit de la ce şi-a dorit CLIENTUL (iar când NOI decidem că VREM să cumpărăm conform nevoilor şi dorinţelor noastre, atunci disponibilitatea de a plăti preţul cerut creşte foarte mult). A treia concluzie se traduce prin ”customer-centricity“, mai pe româneşte ”personalizează-ţi“ vânzarea în funcţie de ce i-ar plăcea clientului să cumpere, nu în funcţie de ceea ce ţi-ar plăcea ţie să vinzi.

    Sună banal, dar oare ne gândim la asta înainte de fiecare întâlnire? ”Mâna întinsă care nu spune o poveste nu primeşte de pomană“, spunea maestrul Dinică în ”Filantropica“. ”Aşa îmi ceri tu 3.000 de dolari? Vino la mine şi impresionează-mă, emoţionează-mă, stoarce-mi o lacrimă“, îi spunea lui Mircea Diaconu.

    Care ar trebui să fie primul subiect în orice întâlnire cu clientul? TIMPUL este răspunsul. ”Our goal is to reduce the number of routine office responsibilities that steal your time, by remotely providing professional administrative services“ (Ţelul nostru este să reducem numărul de activităţi de rutină care vă mănâncă din timpul preţios prin furnizarea de servicii administrative profesionale). Aşa începea un e-mail primit zilele trecute. Adică un virtual assistant care îţi preia în totalitate ”small daily tasks“, de multe ori ineficiente, agasante şi indispensabile. Mi-a atras imediat atenţia. Doar o oră pe zi ”salvată“ clientului, îi aduce, adunat, un câştig de aproape o zi pe lună sau aproape două săptămâni pe an! Aş plăti în plus pentru asta? Categoric da…

    Am fost în urmă cu câţiva ani la un client şi, stând de vorbă la o cafea, îl vedeam mereu agitat, vorbind când cu furnizorul lui extern, când cu cel de transport… Comandase o cantitate de marfă, însă la încărcarea în camion erau diferenţe; nu puteam lega o frază fără să fim întrerupţi. După 30 de minute s-a lăsat în sfârşit liniştea şi atunci mi-am zis: ce ar fi dacă i-aş spune o poveste să îl impresioneze (vezi ”Filantropica“), o poveste în care noi, cei care vindem servicii de logistică, avem datele furnizorului, păstrăm permanent legătura cu el, discutăm înainte de sosirea camionului, suntem în legătură cu depozitul lui, îi comunicăm ziua şi ora sosirii mărfurilor, îi descriem produsele pentru a-şi pregăti echipamentele de descărcare şi a-şi estima corect necesarul de oameni prezenţi. Cât efort doar pentru o comandă de achiziţie? Asta presupunând că merge totul ca la carte, altfel timpul se dublează. Dar dacă am vorbi de 2-3 situaţii de genul ăsta în fiecare zi?

    Nu i-am stors o lacrimă, nu ştiu dacă l-am emoţionat, dar de câştigat contractul, asta am făcut-o sigur, pentru că avem ”docomentu’ stimabile“, vorba lui Zaharia Trahanache din ”O scrisoare pierdută“.

    |n business, la fel ca în viaţa personală, avem o tendinţă naturală de a ”externaliza“ timpul. Englezii numesc asta ”quality time“, debarasat de activităţi care ne ”fură“ timpul, timpul în care ne concentrăm la oportunităţi în business, creşterea eficienţei şi/sau familie. ”One thing I learned in jail is that money is not the prime asset in life. Time is“ (Am învăţat în puşcărie că nu banii sunt cel mai important lucru în viaţă, ci timpul) spunea Michael Douglas în filmul ”Wall Street: Money Never Sleeps“.

    Să vindem Valoarea serviciului, nu Costul lui. Timpul a devenit atât de preţios, încât fiecare timp ”minimizat“ înseamnă profit ”maximizat“. Şi o demonstrează în zilele şi lunile petrecute cu clienţii în negocieri. Credeţi că în zecile de ore discutăm preţul? Nu, preţul are o pondere de maximum 20% din totalul alocat încheierii unui contract de transport. Ce rămâne… este alocat valorii adăugate… ”externalizării“ timpului.

  • Cele mai bizare întrebări de la interviul de angajare: “Dacă nu îţi ofer acest job, ai vrea să ieşi cu mine la o întâlnire?”

    Cei mai mulţi dintre noi primim, ocazional, întrebări destul de bizare. Ce e însă de făcut dacă asta se întâmplă în timpul unui interviu?

    În general, aceste interviuri de angajare sunt gândite pentru a pune în dificultate candidaţii slabi, dar sunt unele întrebări pentru care nimeni nu se poate pregăti. Cei de la Quora au selectat cele mai bizare astfel de întrebări postate de cei care au aplicat pentru diverse joburi.

    “M-au întrebat unde aş ascunde un cadavru sau care este episodul meu preferat din South Park în cadrul unui singur interviu”, povesteşte Adam Newman.

    Keith Boskey, manager în industria jocurilor pentru calculator, descrie experienţa din timpul unui interviu pentru un job part-time la o firmă de avocatură. Bărbatul povesteşte că a primit o întrebare cel puţin ciudată: “Dacă ai putea fi orice legumă din lume, ce ai fi?”

    Avocatul Philip Rosmarin îşi aminteşte perioada când a lucrat în cadrul unei agenţii de publicitate. “Aveam agăţat de peretele din spatele biroului un tablou uriaş cu Adolf Hitler, pentru că voiam să mă asigur că toţi cei care veneau la interviu pentru job puteau să îl vadă. Am angajat o femeie, singura care a avut curajul să întrebe ce caută acel tablou acolo”.

    Nitin Gupta, om de ştiinţă indian, a primit una dintre cele mai ciudate întrebări din partea unei femei manager. “Dacă nu îţi ofer acest job, ai vrea să ieşi cu mine la o întâlnire?” A înţeles că regulile corporatiste interzic întâlnirile dintre angajaţi, aşa că a ales-o pe ea în locul jobului.

  • V-aţi dorit să vă întâlniţi cu oameni străini în containere de aur? Acum aveţi posibilitatea

    Instalaţia constă în containere folosite la transportul mărfurilor, care sunt vopsite în auriu şi echipate cu cele necesare videoconferinţelor, după care sunt amplasate în diferite locuri din lume, cum ar fi New York şi Teheran, iniţial. Cei care doresc să stea de vorbă cu un străin din altă parte a lumii vin şi se înscriu pentru o discuţie de 20 de minute despre ce subiecte doresc, care nu este filmată sau înregistrată. 

    Scopul proiectului este de a pune în legătură oameni care altfel nu s-ar întâlni şi a avut atât de mare succes, încât s-au instalat containere aurii şi în alte părţi ale SUA şi chiar în ţări ca Afghanistan, Germania sau Mexic.

  • Opinie Madi Rădulescu, MMM Consulting: Dinamica transformării leadershipului

    Necesitatea schimbării în felul în care conducem noile, „întineritele” companii este pe cât de evidentă, pe atât de dificilă. Pentru că are legătură, în primul rând, cu noi, liderii, şi abia apoi cu noile generaţii. Niciun fel de negociere şi de ajustare în modalitatea de funcţionare a companiei nu poate avea loc fără o schimbare de paradigmă a celor care conduc compania.

    Şi evident că, din acest moment, liderii trebuie să aplice pe propria persoană toate teoriile şi conceptele asociate managementului schimbării, care devin instrumente de transformare personală. Însă vrei cu adevărat să te transformi ca persoană, ca lider? Răspunsul politicos poate fi pozitiv, însă, până când nu trăieşti esenţa acestuia, rămâne doar un răspuns politicos.

    Lucrez cu foarte multe organizaţii industriale, în care diferenţiatorul în performanţă este competenţa tehnică. Aspect din ce în ce mai problematic, deoarece percepţia generală este că şcoala, universităţile nu pregătesc în mod real specialişti capabili să se integreze imediat într-un mediu de lucru industrial. Fie tinerele generaţii vin cu aspiraţii nerealiste în privinţa posibilităţilor de avansare în carieră şi nu manifestă răbdarea unei construcţii profesionale care poate dura ani de zile, fie localităţile în care există industria nu sunt atractive pentru aspiraţiile legate de viaţă personală, fie dotările şi resursele din companie nu ţin întodeauna pasul cu aşteptările legate de tehnica modernă şi de digitalizare. În oricare dintre situaţii, provocarea managerului, fie că este vorba de un team leader, fie că este vorba de un CEO, se mută covârşitor în zona managementului relaţiilor şi a proceselor de învăţare şi de dezvoltare a oamenilor care cer abilităţi interpersonale, răbdare, capacitatea de a fi mentor, de a inspira şi de a motiva oamenii. Poate că nu este o terminologie nouă, însă proporţia acestor abilităţi a crescut foarte mult în setul de competenţe de leadership cu care eram obişnuiţi până de curând.

    Poate, veţi spune, episodul de mai sus este valabil în organizaţiile industriale. Mă tem că vă dezamăgesc. Am foarte multe proiecte în organizaţii de IT. Şi aici întâlnim reprezentanţi ai tuturor generaţiilor. Cu aceleaşi provocări, cu aceleaşi probleme de clarificare a aspiraţiilor şi a modului de lucru, cu aceleaşi blocaje pe care reprezentanţii generaţiei X le manifestă în relaţie cu mai tinerii lor colegi. Pur şi simplu, îmi spun, nu înţeleg de unde să încep, cum să le mai explic, ce condiţii să mai creez pentru a reuşi să îi ţin în companie mai mult de un an. Deci nu este o chestiune specifică leadershipului într-un anumit domeniu de activitate. Modul în care ne raportăm la evoluţiile din mediul social, economic sau modalitatea de integra evoluţiile tehnologiei în viaţa noastră ne va da răspunsul la aceste probleme.

    Transformarea personală însă cere conştientizare, cere multă reflecţie şi necesită, poate cel mai important, ieşirea din capcana unei gândiri care reflectă, în fond, o părere proastă şi o dezamăgire perpetuă în legătură cu tânăra generaţie. Ne vom putea transforma ca lideri şi vom reuşi să creăm continuitate în companiile pe care le conducem, în momentul în care vom accepta faptul că viitorul le aparţine şi că singura şansă este ca noi înşine să ne adaptăm la acesta. Acest proces de conştientizare şi reflecţie cere, ca orice schimbare, o interogare atentă a propriilor valori. Ce mă ghidează şi ce mă inspiră şi ce aş putea transmite mai departe, celor din jur, indiferent de vârsta lor? Care este viziunea mea asupra viitorului, cum putem crea un mediu în care transformarea să fie preocuparea tuturor şi blocajele de tip „aşa se face pe-aici” să dispară din logica organizaţiilor permiţând agilităţii şi fluidităţii, concepte mult vehiculate astăzi, să devină realitate?

    Liderii care înţeleg nevoia de transformare ies pur şi simplu din paradigma „eu a trebuit să muncesc din greu pentru ceea ce am” şi acceptă să muncească alături şi într-un ritm diferit cu o generaţie pe care, practic, noi am crescut-o. Oricare dintre cei cărora le reproşăm astăzi, la locul de muncă, faptul că nu au direcţie, că nu au răbdare, că nu sunt stăruitori, că nu sunt bine pregătiţi este practic produsul acestei generaţii care astăzi conduce organizaţii.

    Iată câteva teme de reflecţie care v-ar putea ghida către o „conciliere” mai rapidă şi uşoară cu colegii voştri mai tineri:

    1. Ce m-ar ajuta sa fac un mare pas înainte?

    2. Ce vreau să văd întâmplându-se imediat?

    3. Ce mă împinge înainte?

    4. Ce m-a ghidat în toţi aceşti ani şi ar putea servi ca exemplu?

    5. Ce e dificil acum si mă nelinişteşte?

    6. Ce abilităţi am şi mi-ar fi de folos acum?

    7. Cum mă văd acum, în acest moment al leadershipului meu?

    Un lider inspirat, preocupat de oamenii săi, ştie că răspunsurile sunt întotdeauna la el. Ne uităm în mod inutil la noua generaţie ca la un grup de oameni pe care demult doar noi îl înţelegem, proiectând îngrijorări şi întrebându-ne cum va arăta viaţa noastră atunci când pensiile vor depinde de ei. Cei mai mulţi dintre liderii de azi au în faţă un orizont de încă 15 ani în care ar putea fi nu numai productivi, dar şi modele şi sursă de învăţare pentru eşalonul de conducători care vine din spate, cu viteză de dezvoltare mult mai mare decât cea pe care noi am trăit-o

  • O companie din industria automotive din China, interesată să investească 12 mil. de euro în Arad

    Reprezentanţii companiei chineze, care desfăşoară afaceri în industria de componente auto, s-au întâlninit cu viceprimarul municipiului Arad, Călin Bibarţ pentru a tatona investiţia în Arad.

    „Compania mai analizează posibilităţi în Bulgaria sau Ungaria, însă preferă România, unde se ia în calcul Arad”, a declarat, vineri, corespondentului MEDIAFAX, Florina Bota-Ştefan, care consiliează compania chineză.

    Compania mai are câte o fabrică în China şi Mexic, iar acum vrea să investească în vestul României sau în altă ţară din Europa de Est, având în vedere că are mulţi clienţi importanţi în ţări din vestul Europei.

    La Arad, investitorii s-au întâlnit cu autorităţile, care i-au asigurat pe reprezentanţii companiei chineze de tot suportul.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro