Tag: descoperire

  • O problemă de matematică pentru copiii de clasa a V-a a lăsat internauţii fără răspuns

    Conform IFL Science, problema suna în felul următor: „Dacă o navă are la bord 26 de oi şi 10 capre, ce vârstă are căpitanul vasului?”.

    Răspunsurile au fost dintre cele mai variate: „Vârsta căpitanului este… nu ştiu. Nu pot rezolva asta” sau „Căpitanul trebuie să aibă cel puţin 18 ani pentru că un minor nu are are voie să fie căpitan pe vas”.

    Utilizatori ai Weibo şi Twitter şi-au pus însă o întrebare cu privire la intenţiile şcolii primare Nanchong din China care a dat problema elevilor. Dar şcoala susţine că astfel de teste sunt bune pentru dezvoltarea gândirii critice şi creative a elevilor, scrie descopera.ro.

    Pe site-ul Weibo, o persoană a dat un răspuns interesant la controversata problemă: “Greutatea totală a 26 de oi şi 10 capre este de 7700 kg, dacă luăm în calcul greutatea medie a fiecărui animal. În China, pentru a putea fi căpitanul unei nave ce transportă la bord o greutate mai mare de 5000 kg trebuie să ai deja o licenţă de cinci ani pentru a conduce respectiva ambarcaţiune. Vârsta minimă la care poţi obţine permisul este de 23 de ani, aşa că respectivul căpitan are cel puţin 28 de ani”.

     

  • Tratament de înfrumuseţare pentru omul gheţurilor

    Ca să rămână în formă maximă pentru a putea fi studiat şi admirat în continuare, Ötzi are însă nevoie de tratamente de întreţinere, de care se ocupă Muzeul de Arheologie al Tirolului de Sud, din localitatea italiană Bolzano, care-l găzduieşte, scrie Washington Post. Deşi expus într-o încăpere specială în care vizitatorii nu au acces, aceştia putându-l vedea doar printr-un geam, Ötzi trebuie ţinut în condiţii de temperatură şi umiditate controlată ca să nu se usuce, iar de întreţinerea sa se ocupă un medic legist, profesorul doctor Oliver Peschel.

  • Cum transforma o tânără prăjiturile în adevărate OPERE DE ARTĂ – FOTO SI VIDEO

    Ea a strâns un număr impresionant de fani după ce a început să posteze pe reţelele de socializare imagini cu preparatele sale.

    Deşi Dinara Kasko a absolvit Universitatea de arhitectură din Harkov, ea şi-a descoperit adevărata pasiune gătind.

    Kasko foloseşte programe de modelare 3D pentru a realiza cofraje din silicon, dând astfel formă prăjiturilor sale uluitoare.

  • IMAGINEA DISPERĂRII TOTALE. Zeci de oameni ucid o vacă cu pietre pentru că mureau de foame.Cum a ajuns o ţară care era de 12 ori mai bogată decât China in această situaţie

    Venezuela s-a lovit de multe crize politice de-a lungul istoriei sale, însă indiferent de situaţie potenţialul economic al ţării nu a fost niciodată negat. Imediat după descoperirea petrolului la începutul secolului al XX-lea, naţiunea din America de Sud şi-a construit întreaga economie pe spatele aurului negru. Chiar şi astăzi Venezuela conduce în topul rezervelor de petrol, cu 300 de miliarde de barili.

    Astăzi situaţia este complet diferită. Banii nu mai au nicio valoare în această ţară, iar oamenii mor de foame. Recent, un video în care apar mai mulţi venezueleni care încercă să omoare o vacă cu pietre a devenit viral demonstrează vremurile grele prin care trece ţara sud-americană. 

     
    Zeci de oameni strigau “ne este foame” şi “oamenii suferă” în timp ce încojurau animalul şi dădeau cu pietre în el, conform Daily Mail. Acesta nu este un caz singular, mai multe animale de la diferite ferme au fost vânate de oameni flămânzi. 
     
     
    Patru ani de recesiune şi cea mai mare inflaţie din lume au făcut ca milioane de venezueleni să ajungă la o sărăcie severă, în timp ce regimul socialist autoritar al preşedintelui Maduro se confruntă cu proteste şi conflicte cu masele de oameni. Furturile din magazine au crescut în oraşele de provincie de la Crăciun până în prezent din cauza lipsei de hrană şi hiperinflaţiei. Cum s-a ajuns în această situaţie?

    În 1950, când majoritatea ţărilor de pe glob se zbăteau să-şi revină după cel de-al doilea război mondial, Venezuela era extrem de bogată, având al patrulea PIB per capita din lume. Astfel, ţara era de două ori mai bogată decât Chile, de patru ori mai prosperă decât Japonia şi de 12 ori mai bogată decât China. Din păcate pentru Venezuela, această situaţie nu avea să continue foarte mult. În perioada 1950-1980, economia venezueleană a crescut constant, iar în 1982 era cea mai prosperă economie din America Latină. Autorităţile s-au folosit de resurse vaste de petrol pentru a plăti diferite programe sociale, în sănătate, educaţie, transport sau alimentaţie. La vremea aceea, muncitorii din Venezuela erau printre cel mai bine plătiţi din regiune.

    La mijlocul anilor ’80, preţul petrolului s-a prăbuşit şi a decimat economia venezueleană. Astăzi, Venezuela este una dintre cele mai sărace economii din regiune şi lucrurile se vor înrăutăţi dacă criza actuală va continua, potrivit Fondului Monetar Internaţional. FMI prognozează că până în 2022, PIB-ul per capita va fi de doar 12.210 dolari, ceea ce ar însemna o sărăcie mai mare decât chiar înainte de era Chavez. În ultimii patru ani, PIB-ul ţării a scăzut cu peste 35%, adică o scădere mai drastică decât au avut-o Statele Unite ale Americii în timpul Marii Crize Economice din 1929-1933.

    Venezuela se sprijină în continuare foarte mult pe petrol (95% din exporturile ţării este reprezentat de această resursă), ceea ce înseamnă că orice fluctuaţie a preţului petrolului face diferenţa dintre bogăţie şi sărăcie. După scăderea semnificativă a preţului petrolului în anii ’80, inflaţia a crescut ajungând în 1989 la 84,5%, iar în 1996 la 99,9%. În 1998, Hugo Chavez a fost ales preşedinte şi a promis că va reduce sărăcia, iar standardul de viaţă va creşte. Revenirea preţului petrolului a făcut ca acest lucru să se întâmple în anii 2000. Anul 2004 a fost unul critic pentru Chavez din cauza creşterii fulminante a preţului barilului de petrol.

    Economia a mers din ce în ce mai bine, iar preşedintele s-a ţinut de promisiune şi a cheltuit banii pentru a îmbunătăţi viaţa celor mai săraci; astfel procentul sărăciei s-a înjumătăţit până în 2010. Acest lucru a dus la creşterea deficitului ţării, context în care menţinerea programelor de bunăstare socială devenea imposibilă dacă preţul petrolului scădea. Lucru care s-a întâmplat de altfel când Maduro a preluat conducerea.

    Chavez a murit în 2013 şi Nicolas Maduro a preluat şefia statului. Din păcate pentru el, preţul petrolului s-a prăbuşit din nou şi era clar că Venezuela urma să aibă o bătălie intensă cu inflaţia, iar bancnota naţională urma să se devalorizeze foarte mult. Acum ţara duce o lipsă masivă de alimente, medicamente şi alte bunuri esenţiale, iar violenţa şi protestele cresc în Caracas.

    Recent, guvernul a modificat constituţia ţării pentru a câştiga şi mai multă putere, deşi 80% din populaţia ţării nu-l mai vrea la conducere. Nicolas Maduro refuză să-şi dea demisia în ciuda unor proteste masive care au acaparat întreaga ţară şi în urma cărora au murit peste 100 de oameni. Aşadar, în condiţiile unei crize economice şi politice profunde, regimul preşedintelui Nicolas Maduro a devenit tot mai dependent de Rusia pentru finanţare, oferind în schimb Moscovei active ale companiilor de stat, în special din industria petrolieră, se arată într-o analiză a Reuters.

    Compania petrolieră de stat Petroleos de Venezuela (PDVSA) este angrenată în negocieri cu firma rusă de stat Rosneft pentru cedarea unor participaţii în câteva din cele mai productive proiecte petroliere din Venezuela, potrivit unui oficial de rang înalt de la Caracas şi unor surse din industria energiei. În ultimii doi ani, regimul preşedintelui Maduro a devenit din ce în ce mai dependent de Moscova, după ce China şi-a redus expunerea în această ţară din cauza corupţiei şi criminalităţii. Multe companii multinaţionale şi-au redus sau închis operaţiunile locale din cauza gravei crize politice şi economice cu care se confruntă Venezuela.

  • Lucrări de artă semnate de Van Gogh, expuse pentru prima dată în 100 de ani

    Este vorba de un desen dintr-o colecţie privată, care nu a mai fost expus public până în prezent, “Dealul din Montmartre cu cariere de piatră” (1886), atribuit recent lui Van Gogh, şi de un altul, “Dealul din Montmartre”, semnat de acelaşi pictor.

    Lucrarea “Dealul din Montmartre cu cariere de piatră” a fost descoperită în colecţia fundaţiei de artă Van Vlissingen. Adusă pentru autentificare, în 2013, la Muzeul Van Gogh din Amsterdam, a fost atribuită de specialişti celebrului pictor, aceştia vorbind despre o descoperire “excepţională”.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Unul dintre cele mai mari diamante din lume, evaluat la 33 milioane de euro, descoperit în Lesotho

    Piatra preţioasă, extrasă din prolifica mină din Letseng, ar putea valora până la 33 de milioane de euro, a estimat analistul Ben Davis, de la societatea Liberum Capital.

    “De când Gem Diamonds a cumpărat mina din Letseng, în 2006, acolo au fost descoperite unele dintre cele mai interesante diamante din lume”, a declarat preşedintele companiei miniere, Clifford Elphick.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Cum a fost inventat din greşeală un element esenţial de îmbrăcăminte

    Robert Gore nu încerca să creeze un nou material pentru îmbrăcăminte când a creat Gore-Tex. El lucra la fabrica de teflon a tatălui său pe la sfârţitul anilor 60 şi încerca să utilizeze mai eficient plasticul prin întinderea acestuia. El a descoperit în mode accidental că teflonul pe care-l întindea se umplea cu buzunare de aer. Microporii care au apărut în politetrafluoretilenă expandată (ePTFE) erau de 700 de ori mai mari decât o moleculă de vapori de apă, dar de 20.000 ori mai mică decât o picătură de apă.

    Gore s-a gândit că dacă ai putea realiza o tesătură din ePTFE atunci ai putea fi protejat de ploaie, ninsoare, în timp ce corpul poate să respire şi utilizatorul mai este şi protejat de vânt.

    Prima geacă Gore-Tex a fost produsă în 1977 de către o companie mică din Seattle numită Early Winters. De atunci, ePTFE este folosit şi în alte lucruri precum costume spaţiale sau chiar în operaţii pe inimă.

    Bob Gore este acum preşedintele W.L Gore & Associates, firma producătoare a Gore-Tex. El a fost CEO din 1976 până în 2000. Averea estimată a acestuia este de 830 de milioane de dolari.

  • Cu cât s-a vândut unul din cele mai mari diamante din lume

    Toate aceste caracteristici plasează piatra preţioasă, intitulată simbolic “Diamantul Păcii”, pe locul al 14-lea în lume, dupa alte diamante mai mari decât acesta.

    Recordul istoric, insa, detinut de cel mai mare diamant din lume este cel al legendarului “Cullinan”, de 3.016,75 carate si descoperit in 1905, in Africa de Sud. Acesta a fost impartit in noua diamante, care se regasesc in prezent in coroana regala britanica.

    Diamantul de 709 carate, scos la vanzare la o licitatie in scop caritabil din New York, a fost cumparat, de Laurence Graff, un miliardar britanic si proprietarul unui magazin de bijuterii. Rapaport Group, o retea internationala de tranzactionare a diamantelor, este cea care a intermediat vanzarea.

    Diamantul a fost scos prima data la licitatie dupa doua luni de la descoperire, in mai 2017, in fata a 70 de potentiali cumparatori, insa Sierra Leone a refuzat cea mai mare oferta de atunci de 7,8 milioane de dolari.

    In final pretul nu a fost unul pe masura asteptarilor, dupa cum chiar directorul Grupului Rapaport recunoaste: “Este un diamant foarte greu de taiat. Probabil, transparenta acestuia a scazut putin pretul ori, poate oferta a fost diferita”. Avand in vedere ca licitatia a avut un scop caritabil, mai mult de jumatate din suma obtinuta va fi folosita in proiecte de infrastructura, in beneficiul comunitatii de unde a fost descoperit acesta. 59% din aceasta suma sau 3,9 milioane de dolari vor fi folositi de catre autoritati pentru a finanta alimentarea cu apa potabila, cu energie electrica, pentru dotarea si refacerea scolilor, a centrelor de sanatate sau constructia si refacerea drumurilor din zonele defavorizate din Africa de Vest. Diferenta de bani ii va reveni unui grup local, care se ocupa de proiectele de dezvoltare, pastorului si minerilor care au
    descoperit bijuteria si l-au oferit Guvernului, a adaugat Rapaport.

    Micul stat din Africa de Vest, Sierra Leone s-a confruntat de-a lungul timpului cu coruptia si comertul ilicit de diamante, insa acum oficialii de stat si localnicii spera ca, prin licitatia diamantului pus pentru prima data in vanzare pentru public, contrabanda cu pietre pretioase sa se opreasca.

    Organizatia Natiunilor Unite a ridicat chiar o interdictie in ceea ce priveste exporturile de diamante din Sierra Leone in 2003, dar sectorul de milioane de dolari este in continuare afectat de contrabanda.

    Ramane in continuare speranta ca astfel de actiuni vor indemna toti sapatorii de diamante din micul stat sa se intoarca acasa iar cei care vor cauta in continuare diamante sunt incurajati sa nu le distruga prin taierea lor necorespunzatoare si sa le puna pe masa in fata Guvernului. Incurajarea unor astfel de actiuni va schimba radical lucrurile in Sierra Leone, e de parere seful districtului Kono, Ngaba
    Saquee, din estul orasului Sierra Leone, unde a fost descoperit diamantul.

    Sursa: https://www.bespecial.ro/bijuterii-inox

  • Cum a ajuns o ţară care era de 12 ori mai bogată decât China să fie MĂCINATĂ de SĂRĂCIE şi CONFLICTE. Zeci de oameni au ucis o vacă cu pietre pentru că mureau de foame – FOTO

    Venezuela s-a lovit de multe crize politice de-a lungul istoriei sale, însă indiferent de situaţie potenţialul economic al ţării nu a fost niciodată negat. Imediat după descoperirea petrolului la începutul secolului al XX-lea, naţiunea din America de Sud şi-a construit întreaga economie pe spatele aurului negru. Chiar şi astăzi Venezuela conduce în topul rezervelor de petrol, cu 300 de miliarde de barili.

    Astăzi situaţia este complet diferită. Banii nu mai au nicio valoare în această ţară, iar oamenii mor de foame. Recent, un video în care apar mai mulţi venezueleni care încercă să omoare o vacă cu pietre a devenit viral demonstrează vremurile grele prin care trece ţara sud-americană. 

     
    Zeci de oameni strigau “ne este foame” şi “oamenii suferă” în timp ce încojurau animalul şi dădeau cu pietre în el, conform Daily Mail. Acesta nu este un caz singular, mai multe animale de la diferite ferme au fost vânate de oameni flămânzi. 
     
     
    Patru ani de recesiune şi cea mai mare inflaţie din lume au făcut ca milioane de venezueleni să ajungă la o sărăcie severă, în timp ce regimul socialist autoritar al preşedintelui Maduro se confruntă cu proteste şi conflicte cu masele de oameni. Furturile din magazine au crescut în oraşele de provincie de la Crăciun până în prezent din cauza lipsei de hrană şi hiperinflaţiei. Cum s-a ajuns în această situaţie?

    În 1950, când majoritatea ţărilor de pe glob se zbăteau să-şi revină după cel de-al doilea război mondial, Venezuela era extrem de bogată, având al patrulea PIB per capita din lume. Astfel, ţara era de două ori mai bogată decât Chile, de patru ori mai prosperă decât Japonia şi de 12 ori mai bogată decât China. Din păcate pentru Venezuela, această situaţie nu avea să continue foarte mult. În perioada 1950-1980, economia venezueleană a crescut constant, iar în 1982 era cea mai prosperă economie din America Latină. Autorităţile s-au folosit de resurse vaste de petrol pentru a plăti diferite programe sociale, în sănătate, educaţie, transport sau alimentaţie. La vremea aceea, muncitorii din Venezuela erau printre cel mai bine plătiţi din regiune.

    La mijlocul anilor ’80, preţul petrolului s-a prăbuşit şi a decimat economia venezueleană. Astăzi, Venezuela este una dintre cele mai sărace economii din regiune şi lucrurile se vor înrăutăţi dacă criza actuală va continua, potrivit Fondului Monetar Internaţional. FMI prognozează că până în 2022, PIB-ul per capita va fi de doar 12.210 dolari, ceea ce ar însemna o sărăcie mai mare decât chiar înainte de era Chavez. În ultimii patru ani, PIB-ul ţării a scăzut cu peste 35%, adică o scădere mai drastică decât au avut-o Statele Unite ale Americii în timpul Marii Crize Economice din 1929-1933.

    Venezuela se sprijină în continuare foarte mult pe petrol (95% din exporturile ţării este reprezentat de această resursă), ceea ce înseamnă că orice fluctuaţie a preţului petrolului face diferenţa dintre bogăţie şi sărăcie. După scăderea semnificativă a preţului petrolului în anii ’80, inflaţia a crescut ajungând în 1989 la 84,5%, iar în 1996 la 99,9%. În 1998, Hugo Chavez a fost ales preşedinte şi a promis că va reduce sărăcia, iar standardul de viaţă va creşte. Revenirea preţului petrolului a făcut ca acest lucru să se întâmple în anii 2000. Anul 2004 a fost unul critic pentru Chavez din cauza creşterii fulminante a preţului barilului de petrol.

    Economia a mers din ce în ce mai bine, iar preşedintele s-a ţinut de promisiune şi a cheltuit banii pentru a îmbunătăţi viaţa celor mai săraci; astfel procentul sărăciei s-a înjumătăţit până în 2010. Acest lucru a dus la creşterea deficitului ţării, context în care menţinerea programelor de bunăstare socială devenea imposibilă dacă preţul petrolului scădea. Lucru care s-a întâmplat de altfel când Maduro a preluat conducerea.

    Chavez a murit în 2013 şi Nicolas Maduro a preluat şefia statului. Din păcate pentru el, preţul petrolului s-a prăbuşit din nou şi era clar că Venezuela urma să aibă o bătălie intensă cu inflaţia, iar bancnota naţională urma să se devalorizeze foarte mult. Acum ţara duce o lipsă masivă de alimente, medicamente şi alte bunuri esenţiale, iar violenţa şi protestele cresc în Caracas.

    Recent, guvernul a modificat constituţia ţării pentru a câştiga şi mai multă putere, deşi 80% din populaţia ţării nu-l mai vrea la conducere. Nicolas Maduro refuză să-şi dea demisia în ciuda unor proteste masive care au acaparat întreaga ţară şi în urma cărora au murit peste 100 de oameni. Aşadar, în condiţiile unei crize economice şi politice profunde, regimul preşedintelui Nicolas Maduro a devenit tot mai dependent de Rusia pentru finanţare, oferind în schimb Moscovei active ale companiilor de stat, în special din industria petrolieră, se arată într-o analiză a Reuters.

    Compania petrolieră de stat Petroleos de Venezuela (PDVSA) este angrenată în negocieri cu firma rusă de stat Rosneft pentru cedarea unor participaţii în câteva din cele mai productive proiecte petroliere din Venezuela, potrivit unui oficial de rang înalt de la Caracas şi unor surse din industria energiei. În ultimii doi ani, regimul preşedintelui Maduro a devenit din ce în ce mai dependent de Moscova, după ce China şi-a redus expunerea în această ţară din cauza corupţiei şi criminalităţii. Multe companii multinaţionale şi-au redus sau închis operaţiunile locale din cauza gravei crize politice şi economice cu care se confruntă Venezuela.

  • Cum a ajuns o ţară care era de 12 ori mai bogată decât China să fie MĂCINATĂ de SĂRĂCIE şi CONFLICTE. Zeci de oameni au ucis o vacă cu pietre pentru că mureau de foame – FOTO

    Venezuela s-a lovit de multe crize politice de-a lungul istoriei sale, însă indiferent de situaţie potenţialul economic al ţării nu a fost niciodată negat. Imediat după descoperirea petrolului la începutul secolului al XX-lea, naţiunea din America de Sud şi-a construit întreaga economie pe spatele aurului negru. Chiar şi astăzi Venezuela conduce în topul rezervelor de petrol, cu 300 de miliarde de barili.

    Astăzi situaţia este complet diferită. Banii nu mai au nicio valoare în această ţară, iar oamenii mor de foame. Recent, un video în care apar mai mulţi venezueleni care încercă să omoare o vacă cu pietre a devenit viral demonstrează vremurile grele prin care trece ţara sud-americană. 

     
    Zeci de oameni strigau “ne este foame” şi “oamenii suferă” în timp ce încojurau animalul şi dădeau cu pietre în el, conform Daily Mail. Acesta nu este un caz singular, mai multe animale de la diferite ferme au fost vânate de oameni flămânzi. 
     
     
    Patru ani de recesiune şi cea mai mare inflaţie din lume au făcut ca milioane de venezueleni să ajungă la o sărăcie severă, în timp ce regimul socialist autoritar al preşedintelui Maduro se confruntă cu proteste şi conflicte cu masele de oameni. Furturile din magazine au crescut în oraşele de provincie de la Crăciun până în prezent din cauza lipsei de hrană şi hiperinflaţiei. Cum s-a ajuns în această situaţie?

    În 1950, când majoritatea ţărilor de pe glob se zbăteau să-şi revină după cel de-al doilea război mondial, Venezuela era extrem de bogată, având al patrulea PIB per capita din lume. Astfel, ţara era de două ori mai bogată decât Chile, de patru ori mai prosperă decât Japonia şi de 12 ori mai bogată decât China. Din păcate pentru Venezuela, această situaţie nu avea să continue foarte mult. În perioada 1950-1980, economia venezueleană a crescut constant, iar în 1982 era cea mai prosperă economie din America Latină. Autorităţile s-au folosit de resurse vaste de petrol pentru a plăti diferite programe sociale, în sănătate, educaţie, transport sau alimentaţie. La vremea aceea, muncitorii din Venezuela erau printre cel mai bine plătiţi din regiune.

    La mijlocul anilor ’80, preţul petrolului s-a prăbuşit şi a decimat economia venezueleană. Astăzi, Venezuela este una dintre cele mai sărace economii din regiune şi lucrurile se vor înrăutăţi dacă criza actuală va continua, potrivit Fondului Monetar Internaţional. FMI prognozează că până în 2022, PIB-ul per capita va fi de doar 12.210 dolari, ceea ce ar însemna o sărăcie mai mare decât chiar înainte de era Chavez. În ultimii patru ani, PIB-ul ţării a scăzut cu peste 35%, adică o scădere mai drastică decât au avut-o Statele Unite ale Americii în timpul Marii Crize Economice din 1929-1933.

    Venezuela se sprijină în continuare foarte mult pe petrol (95% din exporturile ţării este reprezentat de această resursă), ceea ce înseamnă că orice fluctuaţie a preţului petrolului face diferenţa dintre bogăţie şi sărăcie. După scăderea semnificativă a preţului petrolului în anii ’80, inflaţia a crescut ajungând în 1989 la 84,5%, iar în 1996 la 99,9%. În 1998, Hugo Chavez a fost ales preşedinte şi a promis că va reduce sărăcia, iar standardul de viaţă va creşte. Revenirea preţului petrolului a făcut ca acest lucru să se întâmple în anii 2000. Anul 2004 a fost unul critic pentru Chavez din cauza creşterii fulminante a preţului barilului de petrol.

    Economia a mers din ce în ce mai bine, iar preşedintele s-a ţinut de promisiune şi a cheltuit banii pentru a îmbunătăţi viaţa celor mai săraci; astfel procentul sărăciei s-a înjumătăţit până în 2010. Acest lucru a dus la creşterea deficitului ţării, context în care menţinerea programelor de bunăstare socială devenea imposibilă dacă preţul petrolului scădea. Lucru care s-a întâmplat de altfel când Maduro a preluat conducerea.

    Chavez a murit în 2013 şi Nicolas Maduro a preluat şefia statului. Din păcate pentru el, preţul petrolului s-a prăbuşit din nou şi era clar că Venezuela urma să aibă o bătălie intensă cu inflaţia, iar bancnota naţională urma să se devalorizeze foarte mult. Acum ţara duce o lipsă masivă de alimente, medicamente şi alte bunuri esenţiale, iar violenţa şi protestele cresc în Caracas.

    Recent, guvernul a modificat constituţia ţării pentru a câştiga şi mai multă putere, deşi 80% din populaţia ţării nu-l mai vrea la conducere. Nicolas Maduro refuză să-şi dea demisia în ciuda unor proteste masive care au acaparat întreaga ţară şi în urma cărora au murit peste 100 de oameni. Aşadar, în condiţiile unei crize economice şi politice profunde, regimul preşedintelui Nicolas Maduro a devenit tot mai dependent de Rusia pentru finanţare, oferind în schimb Moscovei active ale companiilor de stat, în special din industria petrolieră, se arată într-o analiză a Reuters.

    Compania petrolieră de stat Petroleos de Venezuela (PDVSA) este angrenată în negocieri cu firma rusă de stat Rosneft pentru cedarea unor participaţii în câteva din cele mai productive proiecte petroliere din Venezuela, potrivit unui oficial de rang înalt de la Caracas şi unor surse din industria energiei. În ultimii doi ani, regimul preşedintelui Maduro a devenit din ce în ce mai dependent de Moscova, după ce China şi-a redus expunerea în această ţară din cauza corupţiei şi criminalităţii. Multe companii multinaţionale şi-au redus sau închis operaţiunile locale din cauza gravei crize politice şi economice cu care se confruntă Venezuela.