BusinessMagazin

Tag: club

  • Motivarea instanţei în cazul Marin Condescu: Nu există probe că a săvârşit faptele de care îl acuză Parchetul

     În motivarea instanţei de respingere a propunerii de arestare preventivă a preşedintelui Consiliului de Administraţie al Clubului Sportiv Pandurii Târgu Jiu, Marin Condescu, şi a vicepreşedintelui clubului, Viorel Temelescu, se arată că nu există indicii temeinice pentru a demonstra că cei doi inculpaţi au comis faptele penale de care sunt acuzaţi.

    “Din probele administrate în cauză de către organul de urmărire penală nu rezultă cu certitudine, neexistând indicii temeinice că inculpaţii au săvârşit fapte de natură penală, de gravitatea celor reţinute în sarcina lor”, se precizează în motivarea deciziei judecătorului Teofil Boncu de la Tribunalul Gorj, care a respins propunerea de arestare preventivă formulată de procurorul Emil Moţa.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Marin Condescu, adus pentru audieri la Parchetul Tribunalului Gorj

     Marin Condescu a fost adus din arestul Poliţiei Gorj la sediul Parchetului în jurul orei 11.15, el refuzând să facă declaraţii jurnaliştilor prezenţi, transmite corespondentul MEDIAFAX.

    El va fi audiat de procurori în dosarul în care a fost reţinut marţi seară, iar la finalul audierilor procurorii vor decide dacă vor formula propunere de arestare preventivă a acestuia.

    De asemenea, miercuri dimineaţă la Parchetul Tribunalului Gorj a fost audiat, timp de aproximativ două ore, şi vicepreşedintele Clubului Sportiv Pandurii Târgu Jiu, liderul sindical Viorel Temelescu, care la finalul audierilor a fost dus din nou în arestul Poliţiei Gorj.

    La sediul Parchetului Tribunalului Gorj s-a prezentat, miercuri, cu puţin timp înainte de aducerea lui Condescu, şi Mădălina Berbecel, parteneră de afaceri a acestuia.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Mediafax Group a lansat Tirbuşon.ro – primul club al pasionaţilor de vin şi “dopFEST Crăciun 2013”

    Site-ul introduce două concepte noi pe piaţa online de vinuri din România: abonamente (membrii clubului se abonează la vinurile preferate şi stabilesc unde, când şi cu ce frecvenţă să fie livrate) şi dopFEST (târgul online organizat cu ocazia principalelor sărbători ale anului).

    www.tirbuson.ro demarează cu “dopFEST Crăciun 2013”, primul târg online de vinuri din România, care îşi propune să aducă pe masa de sărbători a românilor vinul preferat, la alegere, din peste 30 de etichete participante la târg. Clubul şi întâmpină membrii cu două oferte speciale cu ocazia lansarii: o sticlă de vin cadou la prima comandă de şase sticle efectuată pe site şi 50% reducere la taxa de Membru Premium.

    “Tirbuşon.ro este o premieră pentru piaţa online de vinuri din România, fiind primul website care introduce conceptul de subscription e-commerce, materializat prin livrarea perioadică a sticlelor de vin comandate în regim de abonament”, a declarat Orlando Nicoară, directorul general Mediafax Group.

    “Tirbuşon.ro este continuarea firească a proiectului lansat acum un an şi jumătate, UnVinpeZi.ro. Ne propunem astfel să oferim celor de acasă noi oportunităţi şi variante de cumpărare a vinului online, pornind de la ideea unui club de vinuri. Am ales să dezvoltăm un proiect de la zero şi nu să adăugăm funcţionalităţi noi la cel existent, pentru că ne dorim ambele proiecte să funcţioneze în paralel, fiecare dintre ele având un scop precis: UnVinpeZi.ro – promovarea şi descoperirea vinului, Tirbuşon.ro – apartenenţa la un club de vinuri şi cumpărarea vinurilor favorite care nu trebuie să ne lipsească din casă în orice moment sau eveniment din viaţa noastră”, a adăugat Matei Garici, project manager-ul site-ului.

    Tirbuşon.ro este al doilea proiect de e-commerce al Mediafax Group, după lansarea în luna iunie a anului 2012 a site-ului UnVinPeZi.ro. Site-ul oferă câte o etichetă de vin premium diferită în fiecare zi, şapte zile pe săptămână, într-un stoc limitat, la cel mai bun preţ disponibil online.

    Mediafax Group este compania care produce cel mai diversificat conţinut media de pe piaţa românească, atragând o audienţă de milioane de cititori lunar. Portofoliul Mediafax Group include 26 de branduri (printre care se numără Ziarul Financiar, Mediafax, Business Magazin, Pro Sport, The One, Ce se întâmplă, doctore?, Glamour, gândul.info, Pro Motor, Playboy, GQ), dintre care 9 lideri de piaţă şi este publisherul cu cele mai mari venituri din publicitate în print şi online (sursa: BRAT, ianuarie – decembrie 2012).

  • Hotel Epoque deschide un centru de evenimente în urma unei investiţii de 500.000 euro

    Sala de conferinte are o suprafata de 130 mp si o capacitate de 40-180 persoane, in functie de formatul de eveniment ales: Cocktail, Teatru, Cabaret, Classroom, U-shape, Board sau Festiv. The Wine&Cigar Club are o suprafata de 100 mp si o capacitate de pana la 80 persoane. Conceput in stil British lounge, The Wine&Cigar Club este destinat relaxarii dupa birou, intalnirilor de afaceri informale si organizarii de evenimente private.
    “Suntem foarte increzatori in performantele Events Gallery si estimam ca in anul 2014 veniturile provenite din centrul de evenimente vor reprezenta aproximativ 20% din totalul veniturilor Epoque», a declarat Diana Popescu, Owner & CEO Epoque.

    Hotel Epoque este un boutique hotel de cinci stele ce se adreseaza calatorilor de business si de leisure cu standarde ridicate de calatorie, potrivit reprezentanţilor hotelului. Acesta ofera vizitatorilor  45 apartamente, un restaurant de gastronomie franceza, wintergarden si spa.

     

  • Locul unde cei mai puternici manageri din România se descarcă de stress

    DUPĂ CE ÎI TRECI PRAGUL RĂMÂI PARCĂ ÎN ACELAŞI DECOR DE FILM, cu ringul amplasat în centru, cu oglinzile care acoperă un întreg perete şi cu sacii de box care se mişcă energic după fiecare lovitură. Diferenţa între White Collar Boxing şi Rocky este aceea că „boxerii„ sunt executivi de top, doctori sau avocaţi veniţi să se descarce de stres şi să se încarce de energie după muncă.

    „M-am apucat de box după ce am văzut filmul Rocky„, spune Robert Cristea, 31 de ani, boxer profesionist şi acţionarul majoritar al sălii. Boxează de 18 ani şi până în 2003 a „jucat„ la amatori, unde a câştigat trei titluri de campion naţional. Apoi a trecut la profesionişti şi s-a luptat de trei ori pentru titlul mondial, însă nu l-a câştigat niciodată. În paralel a devenit antrenor de box la clubul pentru expaţi Le Club şi apoi la sala Planet Sport din Pipera, unde şi-a făcut primele contacte. „Am început apoi să merg la oameni acasă şi să le dau lecţii private.

    „ Aşa l-a cunoscut pe Michele Nusco, CEO-ul şi unul dintre acţionarii grupului italian Nusco, cu afaceri în imobiliare (Nusco Tower, şi alte clădiri de birouri) şi industria uşilor şi ferestrelor (Pinum Doors & Windows). Italianul, care încă mai boxează cu Robert Cristea, i-a pus la dispoziţie spaţiul în care este amplasată astăzi sala, în spatele complexului Pinum din Pipera. Familia Nusco deţine în România compania Pinum Doors & Windows, iar producătorul de uşi şi ferestre deţine un showroom în Pipera, în apropiere de sala de box White Collar Boxing. „Eu m-am ocupat apoi să o utilez, să aduc echipamentele, să construiesc vestiarele şi duşurile„, spune Robert Cristea. Investiţia se ridică la câteva mii de euro.

    Businessul a pornit în urmă cu trei ani, însă doar pentru prieteni, iar în ultima perioadă a crescut numărul de clienţi, fiecare „boxer„ de după birou aducând un prieten. Acum sala are în total 20 de clienţi, executivi de top, medici şi avocaţi. Dimineaţa şi pe timpul zilei vin şi copii sau femei. „Este un sport de între–ţinere, dar poate fi făcut pentru a slăbi sau în scop de apărare„, explică Robert Cristea.

    MIHAI TECĂU, PREŞEDINTELE OMNIASIG, vine din ianuarie la White Collar Boxing şi spune că o face pentru a scăpa de tensiunea de peste zi. „Practicam sport şi înainte, dar aici antrenamentul este mai dinamic. Vin de 2-3 ori pe săptămână.„ La rândul său, Radu M., executive search, a venit prima dată acum două luni. A ajuns aici la recomandarea unui prieten şi acum vine de două-trei ori pe săptămână. „Mă încarc cu energie„, explică el.

    INTRENAMENTUL, CARE ESTE ÎNTOTDEAUNA ASISTAT DE ROBERT CRISTEA, durează de la câteva zeci de minute la mai bine de o oră şi jumătate, chiar două. Totul depinde de rezistenţa iniţială a clientului, care poate pierde între 1.000 şi 1.700 de kilocalorii pe şedinţă. Clienţii de la White Collar Boxing au în medie 30-40 de ani, iar unii boxează deja de trei ani, astfel că lucrează la intensitate maximă. Ceilalţi merg mai încet.

    „Am ales să avem 4-5 clienţi maximum în sală, pentru fiecare şedinţă, pentru că astfel mă pot ocupa de fiecare în parte. Fiecare are nivelul lui.„ Sala are o capacitate de 100 de persoane pe zi, însă Robert Cristea spune că este abia la început, cu o bază de 20 de clienţi. „Executivii vin în special seara, după program.„

    ŞEDINŢĂ DE „BOX DUPĂ BIROU„ COSTĂ 100 DE LEI, iar un abonament cu acces nelimitat costă 900 de lei pe lună. Pentru copii preţul scade la 200 de lei. „Preţul este mare, însă ne adresăm unui anumit target de clienţi, persoane cu venituri peste medie. La noi acest concept este abia la început, însă afară este la modă să mergi la săli de white collar boxing.„ Robert Cristea spune că box se poate face şi la unele săli de sport, dar şi la cluburile mari, precum Dinamo sau Steaua. „Acolo nu stă însă nimeni după tine. Oricum, atunci când vine vorba de box mulţi se gândesc că iau bătaie, însă în realitate nu este aşa.„ El explică faptul că white collar boxing implică încălzire, gimnastică, studiu la oglindă, exerciţii la sac şi pernă şi palmări. „Sunt zile când facem circuite specifice pentru box, când facem doar gimnastică şi forţă.„ Mai mult, luptele în ring sunt amiabile.

    Robert Cristea lucrează el însuşi 2,5 – 3 ore pe zi, iar în restul timpului antrenează. Spune însă că un boxer bun nu este neapărat şi un antrenor bun. „Ca antrenor îţi trebuie răbdare şi calităţi pedagogice. Trebuie să ştii să explici.„ Când vine însă vorba de box, numai 10% este talent şi 90% muncă, explică Robert Cristea.

  • Cei doi arhitecţi care au desenat cele mai vizitate localuri din Bucureşti

    Corvin are biroul la el acasă, într-o mansardă generoasă şi luminoasă aproape de Cişmigiu. Locuinţa este dominată de două sobe de teracotă verde şi de geamurile mari, iar arhitectul spune că prezenţa unor obiecte dragi îl ajută la lucru. Răspunde o dată la două zile la un telefon privind amenajarea unui restaurant sau pub nou. „Se deschid constant restaurante şi baruri, iar, dacă nu se deschid, se refac. Un arhitect specializat pe design interior are treabă tot timpul.”

    Are 40 de ani. A lucrat la Pro TV în perioada 1997-2001, la decoruri de TV şi în studio. „Am prins vremuri foarte interesante”, îşi aminteşte arhitectul, care a ajuns în Pro în perioada când producţiile proprii erau doar „Chestiunea Zilei” şi „Te uiţi şi câştigi”. A intrat la Pro TV prin concurs: „Am văzut un anunţ la facultate şi am decis să încerc, mai ales că mă apropiam de anul VI şi nu lucrasem proiecte, precum colegii mei (mulţi dintre ei copii de arhitecţi, care aveau acces la proiecte de foarte devreme). Am câştigat concursul şi acolo m-am format, lucrând alături de scenografi şi regizori importanţi din România”.

    În 2001 a plecat din Pro TV şi a început să lucreze alături de un cetăţean străin, care era pasionat de restaurarea caselor româneşti. A lucrat alături de echipa de meşteri adunată din sate din toată ţara şi acolo a învăţat, pe rând, atenţia pentru detalii, valoarea obiectelor originale, arta de a integra o uşă veche într-un spaţiu modern şi alte lecţii pe care facultatea nu i le predase. A făcut apoi primul său proiect de restaurant, Angels, în Dorobanţi, iar ulterior a mai amenajat câteva localuri, până în momentul când a decis să ia o pauză şi să se concentreze pe filme. A lucrat atât pentru Media Pro, cât şi pentru Castel.â

    Cel mai sonor proiect a fost şi primul la care a lucrat, Cold Mountain – la care a fost asistent scenograf. „Desenele fuseseră făcute de nişte scenografi de Oscar, aşa că asistentul chiar trebuia să le poată valorifica la maximum.„ Ulterior, a fost scenograf la trei filme cu Steven Seagal. A lucrat la peste 11 filme în şase ani şi consideră despre perioada aceasta că a fost cea mai extenuantă şi mai complexă de până acum. „Ca scenograf ai ocazia să faci consecutiv un film SF, apoi unul din epoca victoriană şi apoi un western, iar asta te dezvoltă enorm.„ Este însă o muncă extenuantă, la care a decis să renunţe din două motive: „În primul rând nu mai puteam să trag atât de tare zi şi noapte cât dura producţia unui film, obosisem, aveam deja copii, nu mai mergea, iar în al doilea rând lumea producţiilor cinematografice din România scăzuse mult, au crescut preţurile şi am simţit că nu vor mai veni aici producţii cu bugete generoase, care să folosească scenografie complexă„. Aşa că a renunţat, a lucrat o vreme reclame şi încet-încet s-a întors în lumea amenajărilor din industria ospitalităţii, care l-a repremit de parcă nici nu plecase vreodată.

    Restaurante şi baruri se deschid încă foarte multe, spune arhitectul, printre solicitările de amenajare din domeniu fiind însă şi patiserii, hoteluri, cafenele şi aşa mai departe. Refuză însă peste 80% dintre solicitări, deoarece nu are timp şi nici nu vrea să se extindă, să pregătească arhitecţi tineri, să se îmbogăţească. „Eu vreau să merg în vacanţe şi să mă simt bine„, spune arhitectul. Spune că îşi va întreba contabila când ajungem la discuţia despre cifra de afaceri – pe Ministerul de Finanţe firma sa, Maya International, a avut în 2012 o cifră de afaceri de 112.000 euro şi profit net de 10%.

  • Putin nu exclude o candidatură pentru al patrulea mandat de preşedinte în 2018

     Putin a făcut declaraţia în cadrul unei reuniuni a clubului internaţional de discuţii “Valdai”.

    În cadrul discuţiilor, preşedintele rus l-a întrebat pe fostul premier francez François Fillon dacă planifică să candideze în alegerile prezidenţiale din Franţa, în 2017. Fillon a refuzat să răspundă, amintind că Putin însuşi încă nu a răspuns la o întrebare asemănătoare.

    “Iar dacă voi răspunde, veţi răspunde şi dumneavoastră?”, l-a întrebat preşedintele rus.

    “Vom vedea”, i-a răspuns francezul.

    Putin i-a spus atunci că “nu exclude” posibilitatea de a candida pentru un nou mandat de preşedinte.

    “La fel şi eu”, i-a replicat Fillon.

    Preşedintele rus a subliniat că actualul cancelar german Angela Merkel candidează a treia oară pentru aceeaşi funcţie.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Record MONDIAL! Florentino Perez intra in istorie: primul presedinte care cheltuie peste 1 MILIARD pe transferuri in fotbal!

     Mandatul a inceput in 2000 cu transferuri grele ca Figo, Zidane, Beckham sau Owen si a stabilit de atunci cateva recorduri. Adevaratele recorduri le-a stabilit insa in al doilea mandat, care a inceput in 2009. A platit 94 de milioane de euro pe Cristiano Ronaldo sau 91 de milioane pentru Gareth Bale.

    Cititi mai multe pe www.sport.ro

  • Club Business Magazin: Servicii digitale pentru consumatorul 3.0

    RADU VOICU, ROMSYS: Piaţa românească şi comportamentul consumatorului de aici se schimbă. Apetitul pentru online şi pentru tranzacţii efectuate pe internet este în continuă creştere, indiferent că vorbim de cumpărături, plăţi de facturi sau căutarea de diverse servicii. Companiile trebuie să schimbe puţin paradigma în care funcţionează: de la a ţine toate sistemele închise cât mai bine, la a permite un acces securizat al clienţilor către sistemele interne pentru a-şi face cât mai mult lucruri singuri. Din păcate, criza ţine de mulţi ani şi nu mai putem face mii şi mii de angajări. Sistemele moderne contribuie la optimizarea costurilor. În 2013, clienţii trebuie ţinuţi mult mai aproape, pe internet, pentru ca interacţiunea să fie cât mai naturală şi comodă.

    RADU RAŢ, ENEL ROMÂNIA: Am coordonat proiectul Kiosk Enel ca urmare a nevoilor pe care le-am sesizat în rândul clienţilor. Este un nou canal de interacţiune cu cei care consumă serviciile noastre. O strategie importantă adoptată de grupul Enel a fost separarea activităţii tehnice de distribuţie a energiei electrice şi mentenanţă a reţelei de cea de gestionare a clienţilor şi facturare în două firme separate. Relaţia cu clienţii se desfăşoară în centrele Enel, care s-au modernizat în ultima perioadă. Deşi punctele Enel s-au modernizat, clienţii erau nevoiţi să vină în aceste centre să îşi transmită indexul sau să plătească facturile. Odată cu dezvoltarea sistemelor informatice, facturarea se poate face centralizat, iar activităţile punctelor Enel s-au restrâns. Plata se poate face şi în afara reţelei, iar ulterior am introdus mai multe facilităţi de self-service. Prima a fost posibilitatea transmiterii indexului de energie electrică prin telefon. Apoi am dezvoltat platforma myEnel, prin care clienţii pot să vadă facturi, să transmită solicitări şi reclamaţii sau să transmită indexul. Anul trecut, am introdus şi o aplicaţie mobilă myEnel şi Kiosk Enel. Dispunerea geografică extrem de diluată a Enel (Banat, Dobrogea şi zona Bucureşti) făcea ca în multe dintre centrele tradiţionale să existe un număr foarte mic de interacţiuni, în timp ce altele erau foarte aglomerate. Am decis să implementăm un proiect-pilot la Timişoara prin care clienţii puteau vorbi prin Kiosk-ul Enel cu un operator, care putea să-i trimită în timp real facturi sau alte documente. Am ajuns la concluzia că avem nevoie nu doar de self-service, cum se întâmplă în aeroporturi sau la ghişeele primăriilor, ci şi de interacţiunea cu un angajat pentru situaţiile mai complexe.
    GASPER FECUR, NEW FRONTIER: Toate companiile din lume sunt preocupate în trei direcţii: cum pot să genereze venituri suplimentare, ce ar putea să le vândă mai mult, cum să interacţioneze cu baza de clienţi deja existentă. Există firme care au ieşit din zona lor de confort pentru a-şi putea creşte şi mai mult businessul. Cea mai mare bancă din Rusia şi-a pus în legătură clienţii de tip IMM pentru ca aceştia să poată interacţiona între ei. Astfel, orice întreprindere mică sau mijlocie care este client al băncii poate găsi noi parteneri prin ceilalţi clienţi. Apoi, toţi pot cumpăra servicii de stocare a informaţiilor în cloud direct de la entitatea financiară cu care fac banking. Astfel, clienţii primesc de la banca lor mai mult decât un simplu împrumut, iar relaţia entităţii financiare cu cei pe care îi finanţează devine mai dinamică şi mai complexă. În Austria, un operator telecom permite cumpărarea unei secretare virtuale pentru câteva zeci de euro lunar, chiar dacă nu acesta este principalul său obiect de activitate. Creşterile de încasări de la acelaşi client au crescut cu zeci de procente, după introducerea acestui serviciu, iar 10% dintre ei s-au arătat interesaţi de noua politică instaurată. O companie de utilităţi din Serbia şi-a construit propriul sistem prin care le acordă bonusuri clienţilor care îşi plătesc la timp facturile, ceea ce va genera o mai bună retenţie şi un plus de satisfacţie.

    CĂLIN POENARU, CISCO SYSTEMS ROMÂNIA: Locul cel mai potrivit în care o companie de tehnologie ar putea avea un cuvânt de spus este cel în care se vorbeşte despre noi surse de venit pentru companiile de utilităţi. Valoarea în perioada următoare va veni din conectarea acelor lucruri care în prezent nu sunt conectate. O statistică recentă arată că în prezent 99% dintre dispozitivele conectabile nu sunt conectate. Dacă includem şi dispozitivele similare terminalelor Enel menţionate anterior, ajungem la circa 200 de tipuri de dispozitive care se pot intersecta. Faţă de ceea ce se întâmpla acum 15 ani, astăzi nu mai contează doar interacţiunea între gadgeturi, ci şi modul în care intervenţia umană se interpune între acestea şi datele care rezultă din proces. Dincolo de numărul de utilizatori potenţiali, barierele legate de procesare, context şi procesare trebuie şi ele sesizate. În zona de energie, vorbim despre 500 de milioane – un miliard de dispozitive conectabile. Conexiunea cea mai importantă se leagă de modul în care asociem industrii diferite. Un singur nod adiţional poate crea mai multe conexiuni, genera mai multe date, iar procesarea lor la momentul potrivit este de fapt valoarea adiţională pe care o putem aduce. 14.400 de miliarde este valoarea netă pe care o putem câştiga din adăugarea de lucruri noi sau din economiile pe care le facem folosind acest model. Două treimi din această sumă sunt cazuri foarte bine conturate şi provin din sectorul public, iar restul din interacţiunea dintre industrii diferite. Avem acum suficient de multe date încât să luăm o decizie diferită, să creăm un serviciu diferit sau să le punem la dispoziţie consumatorilor un model pe care înainte nu îl puteam oferi pentru că nu aveam datele respective. Motivele fundamentale care conduc spre această valoare sunt reducerea costurilor; creşterea productivităţii; scăderea pierderilor; creşterea satisfacţiei clienţilor; inovarea. Modelul este uşor de adaptat pentru fiecare companie în parte.

  • Cum a ajuns România în clubul select al ţărilor care contează cu adevărat în industria auto mondială

    Turcia este una dintre cele mai dinamice economii ale lumii, unde anual se produc peste un milion de autovehicule, dintre care puţin peste jumătate reprezintă autoturismele. Mai mult, apropierea de Europa, dar şi lipsa inconvenientelor de a fi o ţară membră a Uniunii Europene au făcut din această ţară un magnet pentru constructorii auto. Aici nu se produc doar Fiat sau Renault, care întâi s-au concentrat pe maşini ieftine, ci şi Hyundai, constructorul coreean preferând Turcia pentru construcţia primei fabrici din afara ţării natale.

    Care este legătura dintre Dacia şi Hyundai? Ambele concurează cu anumite modele pe un palier de preţ similar, în jurul sumei de 10.000 de euro, ambele urmăresc obţinerea unui cost de producţie cât mai redus şi vor să cucerească piaţa europeană.

    Din acest motiv, Steffen Gaenzle, specialistul firmei de consultanţă AT Kearney pentru industria auto, este de părere că România ar trebui să urmeze modelul Turciei şi să fie poarta din est a intrării în Europa pentru industria auto.

    În vara acestui an, atât Dacia, cât şi Hyundai au organizat vizite în cadrul uzinelor din Mioveni şi Izmit, Turcia, prima fiind cea mai mare platformă industrială a Renault, iar a doua, prima fabrică a sud-coreenilor din Europa, cu toate că se află pe partea asiatică a Turciei.

    În ambele uzine se produc automobile apropiate – Sandero şi Hyundai i20 – acestea având preţuri relativ asemănătoare, dar accente diferite: Dacia Sandero mizează în primul rând pe un preţ de pornire cât mai mic, de 6.990 de euro, cu toate că astăzi extrem de puţini clienţi achiziţionează un automobil cu o echipare demnă de începutul secolului trecut, în timp ce la Hyundai miza este un automobil mai modern şi cu mai multe opţionale disponibile. Iar aici încep diferenţele.

    Spre exemplu, în timp ce la Mioveni este produs un automobil care obţine patru stele la testele de siguranţă Euro NCAP, la Izmit este asamblat unul de cinci stele, care oferă mai multă siguranţă.
    Diferenţele dintre cele două uzine pornesc în primul rând de la ideea de bază: la Dacia se mizează pe oameni, în timp ce la Hyundai pe roboţi. Dacă la Dacia salariul mediu este undeva la 2.600 de lei net, iar cei de pe bandă au undeva în jur de 2.000 de lei, la Hyundai în Turcia un operator are echivalentul în dolari a peste 3.500 de lei.

    „La noi în uzină salariile au crescut şi angajaţii au peste 1.000 de dolari. Şi la nivel de ţară salariul mediu a crescut, chiar dacă numai cu rata inflaţiei„, spune unul dintre inginerii de pe platforma industrială a coreenilor. În România însă, la Dacia, lucrează 13.500 de angajaţi dintre care 8.000 – 9.000 în uzina auto, iar acest lucru scoate în evidenţă diferenţele. În timp ce la Dacia la presaj cele mai multe operaţiuni sunt coordonate de muncitori, nevoiţi să stea foarte aproape de maşinile de sute de tone şi să îndure condiţii de muncă nu dintre cele mai bune, la Hyundai procesul este automatizat 100%, iar unitatea de presaj este închisă. Rezultatul? Uzina poate fi foarte uşor comparată cu o sală de operaţii din punctul de vedere al curăţeniei. Dar, la Hyundai, cu toate că au o treime din producţia de la Dacia, numărul angajaţilor din fabrica auto este de 1.600 de oameni, adică de aproape şase ori mai mic decât la Mioveni.