Tag: cauza

  • Celebra cascadă Bigăr ar putea fi în pericol din cauza defrişărilor masive

    Organizaţiile de mediu Agent Green şi EuroNatur au făcut publică o investigaţie care arată că peste 60% din suprafaţa parcului naţional aflat în judeţul Caraş-Severin ar fi afectată de tăierile de păduri.

    Agent Green şi EuroNatur publică o nouă investigaţie în cadrul campaniei internaţionale “Un dezastru national / Out of control”. Al treilea episod al campaniei are ca subiect distrugerea Parcului Naţional Cheile-Nerei Beuşniţa. Realitatea din teren dovedeşte faptul că pădurile seculare sunt tăiate fără milă la comanda Romsilva, Regia Naţională fiind interesată numai de profitul obţinut din exploatarea masei lemnoase.

    Peste 60% din suprafaţa parcului este afectată de tăieri, o adevărată crimă împotriva biodiversităţii. Pădurile din parc sunt tratate ca nişte păduri ordinare de producţie.

    Agent Green şi EuroNatur fac un nou apel către Ministerul Mediului să intervină ferm pentru a pune capăt exploatărilor comerciale şi degradării pădurilor din parcurile naţionale. Contractele de administrare semnate cu Romsilva trebuie reziliate de urgenţă.

    Agent Green a descoperit zone care au fost degradate prin tăieri agresive, păduri seculare rase şi situri de importanţă comunitară distruse. Toate acestea au fost posibile din cauza incompetenţei şi a ignoranţei de care au dat dovada angajaţii Parcului Naţional Cheile Nerei Beuşniţa şi cei ai Romsilva. De asemenea, investigatorii Agent Green, au obţinut în exclusivitate imagini din timpul unei partide de vânătoare ilegală în inima parcului, şi unde poliţiştii au prins la braconat oficiali ai AJVPS Caraş Severin şi Oraviţa.

     

    Cititi mai multe pe www.agentgreen.ro

  • Alerta in Europa! Din cauza saraciei din Sicilia, mafia Cosa Nostra se muta in alta tara! Ce tinta au ales

    Cea mai cunoscuta organizatie mafiota din lume, Cosa Nostra, a inceput sa isi desfasoarele operatiunile in alte tari europene din cauza saraciei din Sicilia.

    Potrivit Independent, mafiotii italieni se muta usor usor cu toate operatiunile lor in Germania, o tara prietenoasa cu imigrantii si cu o economie puternica.

    La indepartarea Cosa Nostra din Sicilia au contribuit si autoritatile italiene, care au trimis la inchisoare in ultimii 20 de ani multi dintre liderii retelei mafiote ce a terorizat intreaga lume de-a lungul istoriei.

    Autoritatile germane sunt alerta, traficul de marijuana si cocaina fiind tot mai mare in ultima perioada. Se pare ca mafiotii italieni aduc drogurile in Germania prin Albania si isi spala banii prin intermediul jocurilor mecanice de noroc, pe care le-au instalat cu forta in baruri si magazine din zonele mai sarace ale Germaniei. Este o practica veche a mafiei italiene.

    Cosa Nostra e suspectata ca foloseste banii proveniti din traficul de droguri pentru a cumpara arme din zona Balcanilor.

    Recesiunea din 2008 a afectat grav zona Siciliei, care nu si-a revenit nici acum in urma ei. Asta a facut ca proprietarii afacerilor mici din zona sa nu mai poata plati taxe de protectie catre Cosa Nostra. Se spune ca peste 1000 de firme s-au revoltat impotriva Cosa Nostra in ultima decada si au refuzat sa achite taxele cerute, scrie sport.ro

  • Mark Zuckerberg, somat să să părăsească poziţia de preşedinte de la Facebook

    Trezorerii de stat din Illinois, Rhode Island şi Pennsylvania, precum şi New York City Comptroller Scott Stringer au făcut propunerea, alăturându-se altui investitor, Trillium Asset Management.

    Cei patru speră să obţină sprijin din partea altor administratori de active. Totuşi, ei sunt conştienţi că au puţine şanse de reuşită, în condiţiile în care Zuckerberg controlează 60% din acţiuni, dorind mai mult să atragă atenţia că trebuie să se discute situaţia companiei.

    O propunere similară, prin care un alt acţionar solicita un preşedinte independent, a fost înfrântă în 2017, îm condiţiile în care controlul majoritar al lui Zuckerberg a făcut ca aceasta să fie simbolică.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Simona Halep îşi anunţă RETRAGEREA din turneul de la Moscova

    „Am încercat tot ce am putut pentru a fi în formă, am vrut cu adevărat să joc aici la Moscova, dar, din păcate, problemele la coloană îmi provoacă încă durere şi nu vreau să îmi asum niciun risc inutil.

    Deşi este dezamăgitor, ştiu că este important să îmi pun pe primul loc sănătatea. Mi-am petrecut câteva zile minunate aici la Moscova şi le doresc tuturor succes la acest turneu”, a scris Simona Halep.

    În locul constănţencei organizatorii Kremlin Cup au introdus-o pe tablou sportiva din Grecia Valentini Grammatikopoulou (170 WTA).

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Povestea omului de afaceri condamnat la muncă silnică, care a creat al doilea cel mai mare producător de PC-uri din lume

    Liu Chuanzhi s-a născut pe 29 aprilie 1944 în localitatea Zhenjiang din provincia chineză Jiangsu, în apropiere de Shanghai, unde bunicul din partea tatălui conducea o bancă tradiţională chinezească. După victoria comunistă şi proclamarea Republicii Populare Chineze din 1949, familia lui Chuanzhi s-a mutat la Beijing, în Wangfujing, unde tatăl său şi-a format o bună reputaţie ca bancher. După ce a absolvit şcoala în 1962, antreprenorul a aplicat pentru a deveni pilot militar, însă nu a fost eligibil, deoarece o rudă a fost găsită ca fiind de partea partidului de dreapta. În toamna aceluiaşi an, Chuanzhi s-a înscris la Universitatea Xidian.

    În 1966, din cauza unor afirmaţii legate de revoluţie, despre care le-a spus colegilor că fusese, în opinia sa, o idee teribilă, a fost trimis la o fermă de orez aflată în proprietatea statului, lângă Macao, în Guangdong. De acolo a fost mutat la o fermă din Hunan, condamnat la muncă silnică.

    În 1970, Chuanzhi a reuşit să se întoarcă la Beijing, iar în 1970 a ocupat un post ca administrator-inginer la Institutul de Calculatoare. În 1984, a demisionat pentru a intra în biroul Academiei Chineze de Ştiinţe. A rămas acolo până când a fondat Legenda, compania-mamă a Lenovo, în 1984.

    Chuanzhi a înfiinţat Lenovo (al cărei nume în engleză a fost iniţial Legend, iar în chineză  Lianxiang) pe 1 noiembrie 1984, alături de un grup de zece ingineri din Beijing, cu o investiţie iniţială de circa 25.000 de dolari, împrumutaţi de la Academie, într-un garaj de aproximativ 20 de metri pătraţi.

    Deoarece grupul care lucrase la fondarea companiei era alcătuit din oameni de ştiinţă şi ingineri fără cunoştinţe de business, care nu înţelegeau piaţa şi mediul de afaceri, dar şi din cauza ideologiei comuniste anticapitaliste, începuturile companiei au fost marcate de o serie de dificultăţi.

    Prima tranzacţie semnificativă, o încercare de a importa televizoare, a eşuat. Totuşi, la un an distanţă, compania a investit într-un alt proiect  dezvoltarea unor circuite care permiteau PC-urilor IBM să proceseze caractere chinezeşti. Acest proiect a fost primul succes major al Lenovo.

    În 1988, antreprenorul a primit permisiunea guvernului de a deschide o filială în Hong Kong, unde s-a mutat împreună cu alţi cinci angajaţi. Tatăl său, aflat deja în Hong Kong, a sprijinit ambiţiile fiului său prin mentorat şi facilitarea împrumuturilor. Pentru a economisi bani în această perioadă, el şi colegii săi foloseau doar transportul public.

    În 1990, compania a început să asambleze şi să vândă computere sub numele său original, Legend. Lenovo a devenit o companie tranzacţionată la nivel public în 1994, după ce a fost listată la bursa din Hong Kong la aproape 30 de milioane de dolari. În 2005, Lenovo a achiziţionat, într-o tranzacţie de 1,25 miliarde de dolari, divizia de PC-uri a companiei IBM. „Îmi amintesc de prima dată când am participat la o întâlnire a agenţilor IBM. Aveam un costum de afaceri vechi al tatălui meu şi am stat în spate. Niciodată nu mi-am imaginat că într-o zi aş putea cumpăra IBM PC, mi se părea imposibil”, povestea Chuanzhi într-un interviu acordat publicaţiei The Economist. Preluarea IBM l-a transformat în primul CEO chinez care a ajuns la conducerea unei mari companii americane.

    În 2012, Forbes l-a numit pe Liu Chuanzhi unul dintre primii 10 cei mai importanţi lideri de business din China. Anterior, antreprenorul primise numeroase alte premii şi recunoaşteri, fiind ales cel mai influent om din sectorul comercial în China, Omul reformei (China, 1995) şi unul dintre primii 25 cei mai influenţi executivi globali. El este membru al Clubului Antreprenorilor din China (CEC), este căsătorit şi are trei copii. În iunie 2012, fondatorul a renunţat la funcţia de preşedinte al Legend Holdings, compania-mamă a Lenovo. Principalele acţiuni ale companiei Legend includ Lenovo, Legend Capital, compania imobiliară Raycom, Digital China şi firma de capital privat Hony Capital.
    Anual, cifra de afaceri a companiei se ridică la peste 45 mld. dolari, cu circa 54.000 de angajaţi la nivel mondial.

  • Romania deţine 60% din rezerva totală din Europa a celei mai dorite RESURSE de pe PLANETĂ şi cu toate astea românii o ignoră

    Circa un milion de oameni mor, anual, din cauza utilizării apei infestate sau a lipsei acesteia şi 844 de milioane de persoane nu au acces la apă potabilă, deşi 70% din suprafaţa Planetei Albastre este acoperită de apă. Problemele legate de penuria de apă la nivel global nu mai reprezintă o chestiune ipotetică, ci o realitate concretă. 

    Cu 2.500 de izvoare şi 60% din apele minerale din Europa, România este unul dintre statele cu cele mai bogate resurse subterane de apă. Chiar şi aşa, nu este total ferită de pericolul unei crize la nivel hidrologic. Care sunt efectele lipsei de apă pe plan global, ce impact are aceasta asupra României şi care sunt riscurile ca, într-o bună zi, acest element indispensabil vieţii să fie complet epuizat?

    Aroganţă fără limite: “37 de milioane de lire reprezintă prea puţin pentru stilul de viaţă cu care m-a obişnuit” – GALERIE FOTO

     

    O tânără de 23 de ani din Moscova a ajuns “spaima şoferilor”: conduce maşini de sute de mii de euro şi arde teancuri de bani pe aragaz – GALERIE FOTO

     

    Lacul din România care deţine 3 recorduri mondiale. Apa lacului deţine proprietăţi unice în intreaga Europă – GALERIE FOTO

     

    4 milioane de oameni aflaţi în pericol iminent de a rămâne fără apă, după ce, în urma unei periode de secetă de trei ani, resursele de apă stocate în rezervorul oraşului au fost aproape complet epuizate. Nu este un scenariu de film SF, ci s-a întâmplat deja, în octombrie anul trecut, în cel mai mare oraş din Africa de Sud, Cape Town. Primarul Patricia De Lille anunţa adoptarea unor măsuri drastice menite să facă faţă situaţiei fără precedent în care se afla metropola africană.

    În faţa acestui scenariu care putea deveni, în doar câteva luni, unul morbid, autorităţile au înţeles că singura metodă de supravieţuire este adoptarea unor măsuri extreme. Aşa că au redus treptat cantitatea de apă pe cap de locuitor, până la aproape o şesime din consumul mediu al Statelor Unite. Astfel, fiecare persoană a avut dreptul de a folosi zilnic maximum 50 de litri de apă. Cu toate acestea, în urma calculelor s-a constatat că rezervorul oraşului nu poate suplini nevoia celor patru milioane de locuitori decât pentru o perioadă limitată de timp, iar data limită până la care consumul urma să fie acoperit a fost numită, cu o conotaţie apocaliptică, Ziua Zero. Pe cititorii presei internaţionale, Ziua Zero poate, cel mult, să îi ducă cu gândul la un peisaj apocaliptic sau la o scenă de film. Însă, pentru patru milioane de oameni, Ziua Zero este o realitate concretă, sumbră, cu care este posibil să se confrunte curând.

    Iniţial, Ziua Zero a fost fixată pe pe 22 aprilie 2018, apoi a fost mutată pe 11 mai. După schimbări succesive, datorită raţionalizării extreme la care au recurs autorităţile, locuitorii au primit o nouă amânare, până anul viitor. Măsurile rămân, însă, valabile.

    Este uşor să îţi imaginezi acest scenariu într-o ţară din Sudul Africii, însă pentru populaţia altor state, penuria de apă pare un subiect îndepărtat. Cu toate acestea, Betsy Otto, directorul programului de apă la nivel global din cadrul Institutului de Resurse Mondiale, spune că „problemele cu care se confruntă Cape Town ar trebui să servească drept apel de trezire pentru celelalte ţări, cu privire la realitatea creşterii stresului cauzat de lipsa apei”. Stresul cauzat de lipsa apei apare atunci când cererea depăşeşte oferta disponibilă. Conform experţilor, statele din întreaga lume s-ar putea confrunta la un moment dat cu această criză, indiferent de numărul de izvoare pe care le deţin. Deja, California a trecut printr-o secetă care a durat mai mulţi ani. La fel, Australia a supravieţuit unei secete de aproape zece ani (2003-2012), considerată seceta mileniului, iar în 2015 Sao Paulo s-a confruntat, la fel, cu o criză a deficitului de apă datorată atât secetei, cât şi infrastructurilor ineficiente. Otto pune criza globală a penuriei de apă pe seama nepăsării autorităţilor: „Am investit prea puţin în măsuri şi am lăsat structurile existente să se degradeze”, declară ea.

    Chiar dacă pare puţin plauzibil ca apa să se termine, în condiţiile în care 70% din suprafaţa Terrei este formată din apă, totuşi, procentul apei dulci este de doar 2,5%, o mare parte din această cantitate fiind stocată în gheaţă şi zăpadă. În realitate, populaţia are acces imediat la doar 1% din resursele de ape dulci.

    Rebecca Keller, om de ştiinţă şi analist tehnologic la compania de informaţii Stratfor, spune că este extrem de important ca penuria de apă să fie tratată ca o problemă globală, deoarece oraşele ar trebui să lucreze la soluţii încă de pe acum. „Poate nu ne vom confrunta cu acelaşi scenariu ca în Cape Town. Ar putea fi altele: poluarea, seceta, schimbările climatice sau suprapopularea”, avertizează aceasta, exemplificând cu cercetările ştiinţifice care arată că despăduririle masive au schimbat ciclul hidrologic al râului Amazon.

    Diferenţa dintre state privind accesul la apă potabilă devine la rândul său o problemă. În timp ce unele ţări deţin resurse importante de apă, populaţiile sărace sunt nevoite să se descurce prin metode proprii. Această situaţie duce deseori la furtul de apă – pentru profit, pentru supravieţuire sau pentru ambele. „Recunoaşterea de către Organizaţia Naţiunilor Unite a apei ca drept al omului în 2010 a complicat problema furtului de apă”, a declarat Vanda Felbab-Brown, expert în cadrul Institutului Brookings. „Dreptul la apă nu este echivalent cu dreptul la apă gratuită. În acelaşi mod în care oamenii trebuie să plătească pentru hrană, ei ar trebui să se aştepte să plătească pentru apă potabilă”, a explicat Felbab-Brown.

    Această idee nu a oprit însă furtul de apă pe scară largă în ţări precum Brazilia, India şi Mexic. Întreprinderile şi persoanele fizice interceptează ilegal conducte şi rezervoare sau găsesc alte modalităţi de a evita contoarele de apă. Cu toate acestea, Felbab-Brown spune că nu există o soluţie unică la această problemă, deoarece contextul furtului de apă variază între locaţii, dar crede că „o mai bună aplicare a legii, monitorizarea apei şi crearea unor baze de date cuprinzătoare sunt puncte bune de plecare pentru guverne. Guvernele trebuie să recunoască faptul că nu pot cere doar aplicarea legii fără a oferi alternativă legală”.

    În momentul în care furtul apei va deveni o problemă la nivel internaţional, acest lucru ar putea conduce la un punct de tensiune geopolitică între ţările care se confruntă cu probleme transfrontaliere de apă, spune Keller, exemplificând cu construcţia barajului Marea Renaştere de pe Nil, un proiect hidroelectric de patru miliarde de dolari, finanţat de Etiopia, care ar pune Egiptul în situaţia de a-şi pierde rezervele de apă potabilă.

    Diminuarea deficitului de apă s-a dovedit a fi un subiect politic dificil deoarece, în multe ţări, soluţiile de mediu sau de climă tind să întâmpine dificultăţi în a aduna destul sprijin politic pentru a deveni o realitate. De asemenea, este extrem de costisitor să se construiască noi surse de apă, baraje şi instalaţii de desalinizare. „Politicienii nu se mobilizează decât în situaţia unui eveniment acut – o secetă severă, de exemplu”, afirmă Keller. Ideea este susţinută şi de Betsy Otto, care crede că „multe guverne au făcut prea puţin pentru a-şi ghida cetăţenii în ceea ce priveşte comportamentul eficient din punct de vedere al apei. Otto consideră că „acest lucru poate fi implementat prin controale ale preţurilor, care reprezintă însă rareori o măsură populară.” Ea susţine că ar trebui să existe două niveluri de stabilire a preţurilor: preţurile de conservare, care să taxeze cu tarife minime cantitatea de apă suficientă pentru nevoile de bază, şi preţuri mai mari pentru consumul de apă la discreţie.  „La nivel naţional, guvernele ar trebui să încurajeze conversaţia cu privire la problemele de conservare, deoarece economisirea apei va fi întotdeauna mai ieftină decât construirea sau forarea unor surse noi”, a adăugat Otto.

    La nivel de investiţii, mesajul transmis de Global Water Fund comunităţii globale de investitori este că sectorul apei este o industrie de 500 de miliarde de dolari, în continuă creştere. Potrivit acestei organizaţii, există încă o creştere puternică a segmentului în China, Australia, Orientul Mijlociu, Africa şi Rusia. Finanţarea hidroinfrastructurii nu este obiectul unei investiţii unice, ci solicită cheltuieli imense deopotrivă din partea mediului privat şi public pentru menţinerea şi operarea activelor. Investiţiile în sectorul apei vor avea succes dacă vor fi acompaniate de politici guvernamentale, cadre legale puternice şi o stabilire inteligentă a preţurilor. Stella Thomas, fondator şi managing director al Global Waterfund, afirmă că „o investiţie de un dolar în apă poate genera profit care să varieze între opt şi 35 de dolari şi poate să crească PIB-ul unei ţări cu o medie de 3,7%. Apa trebuie să fie folosită ca o unealtă pentru progresul economic, social şi politic.”


    ■ Un scenariu îndepărtat

    Pentru o ţară bogată în ape, aşa cum este România, un scenariu apocaliptic în care apa ajunge la fel de scumpă ca metalele preţioase, aşa cum vedem în filmele SF, pare, dacă nu improbabil, cel puţin îndepărtat. Şi, prin urmare, un subiect care nu ne îngrijorează cu adevărat. Frecvent apar informări şi imagini despre cât de poluate sunt apele de la noi din ţară cu reziduuri menajere. Şi asta pentru că majoritatea populaţiei din mediul rural aruncă, pur şi simplu, gunoaiele în apa din apropiere.

    „Topirea zăpezilor şi ploile din această primăvară au antrenat deşeurile aruncate de riverani şi turişti pe malurile râului Bistriţa şi a afluenţilor acestora. Hidroelectrica face şi în acest an eforturi pentru ecologizarea lacului şi pentru reducerea cantităţilor de deşeuri plutitoare al căror impact este semnificativ atât pentru mediu, cât şi pentru randamentul hidroagregatelor”, se arată într-un comunicat transmis recent de Hidroelectrica. Compania estimează pentru anul 2018 un cost de circa 150.000 de lei numai pentru ecologizarea Lacului Izvorul Muntelui. În 2017, cantitatea de deşeuri colectată de Hidroelectrica de pe acest lac a fost de doar o tonă, deoarece regimul precipitaţiilor a fost relativ scăzut, însă în 2016 – prin forţe proprii şi prin acţiuni de voluntariat desfăşurate cu sprjinul ONG-urilor, s-au colectat 50,5 tone de deşeuri de pe malul lacului Izvorul Muntelui. În trecut, deşeurile astfel recuperate nu au fost acceptate de către colectorii autorizaţi ca fiind reciclabile, astfel că Hidroelectrica a suportat şi costurile pentru depozitarea temporară şi eliminarea acestora.

    Penuria de apă la nivel global este, în opinia lui George Ristea, director general Apa Calipso şi preşedinte al Asociaţiei Producătorilor din Industria Apei (APRIA), o problemă reală şi urgentă. El spune că „deficitul de apă va deveni un subiect mai important decât schimbările climatice deoarece reprezintă un pericol mai mare decât încălzirea globală, fiind o relaţie de tipul cauză-efect. Comisia Europeană dezvoltă tot mai multe proiecte şi are ca obiectiv major identificarea de soluţii practice privind problema deficitului de apă şi a fenomenului de secetă în Europa.”

    Radu Dumitru, director general al Societăţii Naţionale a Apelor Minerale (SNAM S.A.), declară că preocupările legate de lipsa apei pot fi subiective, şi că opiniile legate de penuria apei diferă de la caz la caz, în funcţie de persoană, deoarece vom primi un răspuns diferit „dacă ne adresăm cu această întrebare unui cetăţean din vestul Europei sau unuia din Kenya. Primul foloseşte zilnic în gospodărie în jur de 2.000 litri de apă, iar cel din urmă abia dacă are un minim pentru consumul necesar la limita supravieţuirii”. El adaugă că „problema apei se pune în două aspecte, legate oarecum unul de celalalt. Putem vorbi de apa necesară în consumul industrial, de exemplu în irigaţii, şi de apa potabilă. Al doilea aspect este cel cu efecte pe termen foarte scurt, deoarece organismul uman poate rezista, în medie, maxim trei zile fără apă. Ambele sunt însă de actualitate şi războaiele din Orientul Mijlociu şi din Africa de Nord stau mărturie”.

    Pe plan local, reprezentanţii principalilor îmbuteliatori de apă consideră că nu ne putem raporta la Africa de Sud, deoarece au o climă predominant secetoasă comparativ cu cea din România, unde clima este temperat-continentală de tranziţie, marcată de influenţe climatice oceanice, continentale, scandinavo-baltice, submediteraneene, cu un regim bogat al cantităţilor de precipitaţii. „România are în jur de 2.500 de izvoare de apă care ar constitui, potrivit unor estimări, circa 60% din apele minerale ale Europei. Plus resurse de suprafaţă. Doar în situaţii extreme (ca să nu spunem apocaliptice) am putea ajunge în situaţia menţionată: cataclism, accident nuclear sau ceva similar. Puţin probabil”, afirmă Horaţiu Rada, acţionar Aur’a.

    Ideea este susţinută şi de George Ristea: „România are un sistem de gospodărire a apelor bun, avem specialişti în domeniu, iar riscul de a rămâne fără apă potabilă/menajeră este minim, însă trebuie adoptate politici pentru căutarea de noi resurse.” De asemenea, Radu Dumitru spune că „din fericire, Romania nu are astfel de temeri în acest moment. Suntem în continuare ţara cu cele mai rezerve subterane la nivel european.” El adaugă că „nici reţeaua hidrografică de râuri şi lacuri nu este de neglijat. Cu o bună şi diligentă administrare nu se întredeve în viitor o astfel de problemă generalizată.”

    Totuşi, aceştia nu exclud complet repetarea în viitor a unui scenariu asemănător celui din Africa de Sud şi la noi în ţară. „Apa poate deveni un lux în condiţiile schimbărilor climatice dramatice, în condiţiile în care creşte nivelul de poluare, sau a unei exploatări iresponsabile a resurselor. Şi, da, este posibil un asemenea scenariu. Soluţia, indiferent de termen, este să fim precauţi în consum”, afirmă Rada. El adaugă că: „Ne-am putea gândi la deşertizarea României, ca scenariu posibil, din cauza schimbării climei, a intervenţiilor umane haotice, cu defrişări masive, poluare şi dezvoltare industrială agresivă”.
    Pe de altă parte, Radu Dumitru susţine că la repetarea unui astfel de scenariu în România s-ar putea ajunge din „lipsa investiţiilor în acest domeniu, în sensul că vom fi în situaţia de a avea îndeajuns de multă apă, dar să nu o putem duce unde este nevoie.”

    Situaţia în care apa ar putea deveni un lux accesibil doar celor cu venituri ridicate nu este, pentru reprezentantul Aur’a, doar o posibilitate, ci o realitate: „Apa la nivel mondial este un lux. Producţia mondială de apă îmbuteliată se situează la aproape 200 de miliarde de litri anual, o cifră care pare semnificativă dar care nu atinge nici pe departe necesarul real al planetei. Există ţări în care apa putem spune că depăşeşte valoarea aurului, şi ne gândim direct la Africa, unde trăiesc aproape 40% din oamenii de pe planetă fără acces la apă potabilă.”

    În opinia lui George Ristea, probabilitatea unui scenariu în care tariful apei potabile din Romania să crească atât de mult încât apa să devină un lux, accesibil doar celor cu venituri peste medie, ar insemna un dezastru. „Un guvern incapabil să rezolve problemele majore ale populaţiei cauzate de secetă (şi nu numai) ar duce la un declin social şi migrare în masă. Prin politicile guvernamentale poate fi crescut artificial preţul apei, prin introducerea de taxe (nejustificate), situaţie care poate îngreuna exploatarea resurselor de apă, ceea ce duce la limitarea accesului la această resursă pentru o largă parte a populaţiei. De aceea, va trebui să ne adaptăm, adică să evaluăm punctele vulnerabile şi să acţionăm în vederea reducerii riscurilor.”

    Reprezentantul Apa Calipso afirmă, de asemenea, că infrastructura nu a fost îmbunătăţită, aspect care contribuie la pierderi masive de apă, şi crede că o eventuală secetă poate fi deosebit de gravă; în consecinţă, raţionalizarea apei pe durata anilor de secetă ar deveni o realitate a vieţii cotidiene. „Populaţia cu venituri sub medie nu va avea suficiente resurse încât să platească scumpirea apei, ceea ce va duce la un alt decalaj social”, adaugă Ristea. Cu toate acestea, completează tot el, Romania are un sistem de gospodărire a apelor bun, cu specialişti în domeniu, iar riscul de a rămâne fără apă potabilă/menajeră este minim.

    O eventuală criză a apei ar avea un impact devastator asupra companiilor producătoare de băuturi, dar şi asupra economiei în general şi asupra vieţii sociale, consideră George Ristea. „Multe dintre companiile mici şi mijlocii şi-ar închide porţile, iar şomajul ar creşte semnificativ. Un număr tot mai mare de companii din întreaga lume încearcă să se adapteze la costurile ridicate ale apei şi la rezervele deficitare.

    Companiile sunt nevoite să cheltuie sume uriaşe pentru a îmbunătăţi sistemele de gestionare, conservare şi colectare a apei”, crede el. Spune că aşa i-a venit ideea de a înfiinţa Asociatia Producătorilor din Industria Apei (APRIA), pentru a sprijini industria la nivel naţional prin participarea la programele legislative şi pentru a facilita o mai bună comunicare între administraţia publică şi mediul de afaceri din domeniu, beneficiarul direct fiind populaţia.
    Horaţiu Rada crede, la rândul său, că impactul s-ar răsfrânge asupra tuturor, doarece companiile ar plăti taxe şi redevenţe mult mai mari iar acestea s-ar regăsi în costul produsului final, fapt care ar conduce, automat, la scăderea producţiei şi a consumului.

    Ristea susţine însă că vânzările de apă îmbuteliată, la nivel global, au crescut mult în ultimii ani, iar acest trend s-a resimţit şi în Romania, în ultimii ani consumul de apă de izvor crescând semnificativ. Şi reprezentantul SNAM declară că într-adevăr, consumul de apă a crescut în România în ultimii zece ani, dar că ţara noastră are rezerve suficiente pentru a face faţă oricăror provocări.

    În unanimitate, reprezentanţii companiilor şi ai instituţiilor de profil consideră că influenţa climei asupra rezervelor de apă potabilă joacă un rol esenţial: „Influenţa climei este determinantă! Biosfera şi ecosistemele în integralitatea lor depind de schimbările climatice. Şi invers. Putem vorbi de un cerc vicios sau de principiul acţiune-reacţiune”, susţine Rada. 

    „Pentru cei care produc apă potabilă din bazinele hidrografice de suprafaţă, încălzirea globală are un impact devastator. Aducţiunile de apă au o pierdere la suprafaţă de 40% în funcţie de temperaturile exterioare, astfel, clima are un impact major”, declară şi reprezentantul SNAM. La fel, George Ristea afirmă că „schimbarea climei influenţează viaţa noastră, a tuturor. Resursele de apă sunt esenţiale pentru dezvoltarea umană şi economică în general, însă este cert faptul că schimbările climatice îşi vor intensifica atât frecvenţa, cât şi gravitatea. Asistăm în ultimii ani la fenomene meteorologice extreme, iar oamenii de ştiintă trag semnale de alarmă în acest sens.” El adaugă că analiza privind adaptarea la schimbările climatice se concentrează mai ales asupra problemelor legate de rezervele de apă, în special pentru a reduce consecinţele secetei, afirmând din nou că, totuşi, în acest moment nu există riscul penuriei de apă în România.

    În ceea ce priveşte riscurile în exploatarea apelor, principalii factori care ar putea conduce la o criză a apei sunt, în opinia reprezentantului SNAM, managementul deficitar şi lipsa protecţiei. Riscurile de infestare prin proasta administrare sunt majore în ţările slab dezvoltate şi fără infrastructură.

  • Patriarhie: Politizarea, asocierea cu Liviu Dragnea şi lipsa dezbaterii, cauzele ce au dus la eşecul referendumului

    Reprezentantul BOR a precizat, într-un interviu pentru RFI, că tema referendumului nu a fost dezbătută suficient de societate, iar la eşecul scrutinului au contribuit şi  “dezinfomările din mediul online şi politizarea evenimentului”.

    “Biserica română a primit cu mâhnire rezultatul referendumului. Nu este, însă, o înfrângere a Bisericii, este a celor care s-au lăsat captivi indiferenţei personale, ignorării mizei acestui referendum şi manipulărilor în special din mediul online”, a explicat Vasile Bănescu, purtătorul de cuvânt al Patriarhiei Române

    “S-a spus clar este referendumul lui X… Evident, cei care au spus asta în spaţiul public s-au referit la domnul Dragnea, pe care l-au asociat într-un mod insistent cu acest referendum, ignorând faptul că actualii guvernanţi erau obligaţi să organizeze acest referendum. Acum sau mai târziu. Faptul că l-au organizat s-a transformat ulterior într-un motiv de politizare a acestei teme”, a precizat Vasile Bănescu.

    Cititi mai multe pe www.medaifax.ro

  • MIRACOL în Indonezia: Echipele de salvare se luptă să scoată din ruine un supravieţuitor, la o săptămână după seism

    Philip Besson, un membru al organizaţiei franceze Pompieri de Urgenţă (Pompiers de l’urgence), a declarat că echipa “a detectat prezenţa unei victime” sub ruinele Hotelului Mercure din Palu.

    Echipa de salvare depune eforturi pentru a ajunge la victimă.

    Peste 1.400 de persoane au murit în urma cutremurului şi tsunamiului produse acum o săptămână pe Insula indoneziană Sulawesi.

  • Patru PRIMARI IMPOTRIVA Bucureştiului. Care sunt oraşele care au au înfiinţat Alianţa Vestului şi care nu mai vor să stea la MILA Bucureştiului

    Pe acelaşi model, Clujul, Timişoara, Aradul şi Oradea vor să creeze o asociere în urma căreia să deblocheze dezvoltarea acestei zone.

    „S-a scurs ceva timp de când noi, domnul primar Bolojan (n.r. Oradea), Falcă (n.r. Arad), Boc (n.r. Cluj-Napoca), am convenit să constituim Patrulaterala Vestului. E o structură informală, menită să ne permită, pe de-o parte, să facem schimb de idei între noi, de experienţă, dar şi să iniţiem împreună proiecte mari, care ies din matca celor patru oraşe şi au impact regional şi răsfrângere naţională şi europeană.Ce ar însemna să avem o legătură rapidă între cele patru oraşe sau o autostradă între cele patru oraşe? Pentru că relaţiile dintre ele sunt foarte strânse”, a anunţat Nicolae Robu, citat de tion.ro.

    Tudor Duică: „Primarii celor patru mari oraşe din Transilvania şi Banat au creat o alianţă care îşi propune să le conecteze prin autostrăzi şi linii ferate de mare viteză. Pentru viitoarele proiecte, edilii nu stau la mila Bucureştiului şi vor să obţină finanţare direct de la Bruxelles”.
    Primarii celor patru mari oraşe din Transilvania şi Banat au creat o alianţă care îşi propune să le conecteze prin autostrăzi şi linii ferate de mare viteză. Pentru viitoarele proiecte, edilii nu stau la mila Bucureştiului şi vor să obţină finanţare direct de la Bruxelles.

    Primarul Timişoarei a ţinut să anunţe el colaborarea, de altfel fiind şi primul vorbitor în cadrul mesei rotunde la care a participat. Susţine că se doreşte ca Patrulaterala Vestului să fie un exemplu de conlucrare şi de cooperare.

    „Noi vrem ca în această echipă să dăm şi un exemplu naţional de conlucrare, de cooperare pentru abordarea de proiecte mari, care sunt inaccesibile fiecăruia în parte. În primul rând pentru că nu ai cum să obţii o sursă de finanţare dacă vii cu o bucăţică dintr-un astfel de proiect mare, trebuie să vii cu întregul. Or, se ştie că UE are şi proiecte majore şi se pot obţine bani şi direct de la Bruxelles. Sunt mai multe surse de finanţare şi noi vrem să ajungem să accedem la ele şi vom începe să lucrăm efectiv în cadrul acestei patrulaterale a vestului”, a completat Robu.

    Edilul Timişoarei spune că nu doreşte să se creadă că în strategia celor patru primari intră doar infrastructura. În egală măsură, potrivit lui Robu, colaborarea lor pune accent pe cultură, pe educaţie, pe sănătate, pe afaceri.

    Potrivit primarului din Arad, Gheorghe Falcă, cele patru oraşe au semnat, de fapt, un document de lucru, iar scopul este scoaterea la lumină a frumuseţilor din fiecare zonă.

    „Cele patru oraşe au semnat un document de lucru şi apoi vrem să semnăm cu alţi primari. Sunt patru mari teme, una este Capitală Culturală Europeană. Cultura se poate întinde pe tot ceea ce înseamnă zonele frumoase din Caraş, de potenţialul istoric din Hunedoara, de ceea ce înseamnă vinurile din Arad, de ceea ce înseamnă apele termale din Oradea, de ceea ce înseamnă potenţialul turistic al Clujului”, a spus şi Gheorghe Falcă.

    Parteneriatul este foarte important şi pentru oraşul Oradea, din punct de vedere al conectivităţii, pentru că există o legătură foarte importantă între aceste oraşe, a ţinut să precizeze şi Ilie Bolojan.

  • Întreaga redacţie de ştiri a unui post TV CONCEDIATĂ din cauza unei ştiri care nu coincis “politicii editoriale”

    Anunţul despre concedierea jurnaliştilor a fost făcut chiar de jurnaliştii concediaţi, printre care şi Anatol Ursu, moderatorul emisiunii „Sfatul Ţării”.

    Potrivit acestuia, întreaga redacţie de ştiri a fost concediată din cauza unei ştiri care reflecta declaraţia unui europarlamentar german care a criticat dur regimul Plahotniuc-Dodon, în contextul expulzării a şapte cetăţeni turci, angajaţi ai reţelei de licee Orizont.

    Ştirea respectivă este că deputatul Parlamentului European din partea Grupului Stânga Europeană, Helmut Scholz, declară că Uniunea Europeană îşi pierderea încrederea în posibilităţile Republicii Moldova de a îndeplini angajamentele asumate în Acordul de Asociere.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro