BusinessMagazin

Tag: bnr

  • Cum se calculează ROBOR şi care sunt băncile care „au sărit calul“

    Creşterea substanţială a ROBOR în ultima perioadă, peste 8%, a mărit tensiunea celor care mai au credite la bancă cu dobânda legată de acest indice şi a stârnit critici chiar şi de la BNR, guvernatorul Mugur Isărescu declarând recent că băncile au „sărit calul“ cu ROBOR, care a depăşit dobânda-cheie, setată la 5,5% în august, şi rata de creditare Lombard, care este de 6,5% din august,

    ROBOR de peste 8% este triplu faţă de noul indice IRCC, care se aplică la creditele luate de populaţie după luna mai 2019 şi care acum este de 2,65%.

    Zece bănci mari, respectiv Banca Transilvania, BCR, BRD, ING, Raiffeisen, CEC Bank, UniCredit, OTP, EximBank şi Intesa Sanpaolo, participă la calculul ROBOR, potrivit informaţiilor BNR şi ACI.

    ROBOR este rata dobânzii la care băncile care contribuie la calcularea acestui indice sunt dispuse să ofere împrumuturi sub formă de depozite în lei celorlalte bănci contributoare.

    În ceea ce priveşte modalitatea de calcul, ROBOR se calculează ca media aritmetică (după eliminarea extremelor) a dobânzilor cotate de băncile care participă  la procesul de calcul al ROBOR într-un interval de câteva minute.

    „Rata ROBOR pentru fiecare scadenţă este calculatăă de agentul de calcul ca medie aritmetică a ultimelor rate cotate de fiecare participant la Fixing pentru depozitele plasate într-un interval de 30 minute înainte de Fixing după eliminarea extremelor. Rata cotată de către un participant pentru Fixing reprezintă rata la care sunt oferite depozite în RON unui alt participant timp de 15 minute de la publicarea ratelor ROBID şi ROBOR de către agentul de calcul”, potrivit noilor reguli ale BNR operaţionale începând după 11 noiembrie 2019.

    Practic, este vorba de dobânzi cotate de cele 10 bănci  zilnic, într-un interval de timp, adică băncile nu se împrumută neapărat între ele la nivelurile mari ale ROBOR care au depăşit 8% pe 3 luni şi pe 6 luni, şi atunci nu se prea fac tranzacţii la aceste cotaţii, ci băncile cotează aceste valori.

    Indicele ROBOR din piaţa interbancară evoluează în general aproape de dobânda de politică monetară, însă în ultimele 4-5 luni acesta s-a decuplat, băncile „sărind calul“ şi ducând ROBOR-ul mult peste rata-cheie, a spus guvernatorul BNR.

  • După luni întregi de tensiune, Guvernatorul BNR a devenit mai optimist: Cum arată graficul pe care pariază Isărescu pentru scăderea inflaţiei cu toată responsabilitatea, astfel încât în iunie 2024 să ajungă la 2,3%

    Mugur Isărescu, guvernatorul BNR, a prezentat marţi Raportul privind inflaţia.

    În cadrul conferinţei, guvernatorul a prezentat un Power Point de 33 de pagini, oprindu-se cel mai mult la pagina 24, unde a arătat cum va evolua inflaţia.

    El pariază pe o scădere a inflaţiei începând din T4, astfel că la un moment dat să revină sub intervalul ţintă de 2,3 +- 1%. 

  • Guvernatorul BNR către românii cu credite, afectaţi de creşterea dobânzilor: Nu este deloc uşor să plăteşti sume mai mari, dar mesajul nostru de un an şi ceva este că perioada dobânzilor mici a trecut. Nu are rost să mai vindem iluzii. Acestea vor fi dobânzile relativ normale, cu menţiunea că indicele ROBOR a cam sărit calul

    ♦ Întrebat dacă îi mai sfătuieşte pe români să-şi facă credite în moneda în care sunt remuneraţi, adică în lei, Isărescu a spus că acesta este un sfat general şi fiecare îşi face socotelile la el acasă, amintind că la creditele în valută există riscul valutar. „Sfaturile nu ar trebui să vină de la BNR, pentru că este o relaţie comercială între bănci şi clienţi, fiecare îşi face socoteala“ ♦ În jur de 490.000 de debitori au, cumulat, credite ipotecare standard, credite ipotecare Prima casă şi credite de consum legate de indicele ROBOR, care a trecut de 8%.

    Creşterea inflaţiei a determinat BNR să majoreze dobânda de politică monetară de mai multe ori, ajungând la 5,5% în august, ceea ce a antrenat şi creşterea dobânzilor pe piaţa interbancară, precum şi scumpirea creditării. Guvernatorul BNR Mugur Isărescu a amintit că perioada dobânzilor mici a trecut, susţinând că nu este uşor pentru debitori să plătească sume mai mari pentru ratele la credite.

    „Suntem în empatie totală, nu este deloc uşor, nici plăcut, să plăteşti sume mai mari, dar mesajul nostru pe care îl dăm de 1 an şi ceva este că perioada dobânzilor mici a trecut, nu mai revine. Nu mai are niciun rost ca noi şi dumneavoastră să vindem iluzii. Acestea sunt dobânzile relativ normale, cu menţiunea că ROBOR a cam sărit calul, s-a dus cam mult dincolo de ceea ce am întreprins noi cu dobânda de politică monetară“, a spus ieri Isărescu la conferinţa de presă de prezentare a raportului trimestrial asupra inflaţiei.

    Perspectiva plafonării inflaţiei anuale în trimestrul trei şi a descreşterii ei ulterioare în mod gradual, după avansul peste aşteptări din iunie la 15%, precum şi ameninţarea cvasistagnării economiei în trimestrele doi şi trei sub impactul războiului din Ucraina şi al sancţiunilor asociate au determinat BNR să reducă cadenţa şi să crească dobânda-cheie în august cu 0,75 puncte procentuale (pp), de la 4,75% până la 5,50%, sub aşteptările celor mai mulţi analişti. În perspectivă, BNR ar putea reduce în continuare cadenţa majorărilor de dobândă la următoarele două şedinţe de politică monetară rămase în 2022 dacă inflaţia se înscrie pe curba descendentă, după cum a sugerat Isărescu.

    „Deocamdată, chiar dacă este dureros pentru că nominal cel care are un credit scoate mai mulţi bani din buzunar, dobânda de politică monetară se îndreaptă spre o oarecare normalizare, suntem la jumătate faţă de rata inflaţiei, avem dobânzi real negative. O dobândă de politică monetară între 3 şi 6% este normală, nu anormală, nu este în ceruri“.

    În jur de 490.000 de debitori au, cumulat, credite ipotecare standard, credite ipotecare Prima casă şi credite de consum legate de indicele ROBOR, care a trecut de 8%, depăşind dobânda-cheie, care a ajuns în această lună la 5,5%.

    Pentru cei cu dificultăţi la plata ratelor la credite guvernatorul BNR a amintit că există unele măsuri precum posibilitatea amânării ratelor, centrul de negociere a diferendelor cu băncile, care funcţionează foarte bine, sau legea dării în plată. „Sunt foarte multe posibilităţi de a negocia situaţiile deosebite pentru cei care nu pot să plătească“.

    Isărescu a mai spus că normele de creditare au fost întocmite de aşa natură astfel încât nu orice persoană cu venituri mici se putea împrumuta cu sume mari, cum ar fi suma de 70.000 de euro.

    Întrebat dacă îi mai sfătuieşte pe români să-şi facă credite în moneda în care sunt remuneraţi, Isărescu a spus că acesta este un sfat general şi fiecare îşi face socotelile la el acasă.

    „Sfaturile nu ar trebui să vină de la BNR, pentru că este o relaţie comercială între bănci şi clienţi, fiecare îşi face socoteala. Sfatul acesta a fost de la noi pentru că apare un element neprevăzut, greu de prevăzut şi care poate să fie şocant cum a fost în cazul creditelor în franci elveţieni, riscul valutar. Şi atunci cel mai bine este ca fiecare să îşi facă împrumutul în moneda în care este plătit.“

    „ Acum este o perioadă care poate să fie înşelătoare, mulţi au spus: <am ascultat BNR şi am luat credite în lei, creditele în valută nu au crescut din punct de vedere al costurilor, cursul a fost stabilit şi creditele în lei au crescut foarte mult, ne-a păcălit BNR>. Cam aşa ceva am înţeles eu din presă. De aceea, nu fac altceva decât să revin, fiecare îşi face socoteala, nu este vorba de o păcăleală, riscul la creditul în valută există şi acum. Nu pot să fac prognoze de curs, se poate greşi şi într-o parte. şi în alta“, a explicat Isărescu.

    Pe măsură ce BNR a majorat dobânda de politică monetară au crescut şi dobânzile pe piaţa interbancară, însă cu o viteză mult mai mare. Iar aceste dobânzi se transferă în ele din urmă în ratele la credite.

    În ceea ce priveşte indicele ROBOR din piaţa interbancară, Isărescu a spus că evoluează în general aproape de dobânda de politică monetară, însă în ultimele 4-5 luni acesta s-a decuplat, băncile „sărind calul“ şi ducând ROBOR-ul mult peste rata-cheie.

    ROBOR la 3 luni şi la 6 luni, referinţele la creditele cu dobânzi variabile luate de români până în luna mai 2019, au sărit peste 8%, în timp ce în iulie dobânda-cheie a fost stabilită la 4,75%, iar în această lună a fost majorată de BNR la 5,5%. Dobânda la facilitatea de creditare Lombard a urcat în iulie la 5,75%, iar acum este 6,5%.

    Creşterea ROBOR influenţează puternic pozitiv profiturile băncilor prin dobânzile mai mari percepute la credite.

    „De regulă între dobânda de politică monetară şi ROBOR există o corelaţie, acesta se mişcă în apropierea dobânzii-cheie. Există un interval, cu 1 procent mai jos este dobânda la depozite şi cu 1 procent peste dobânda de politică monetară este rata Lombard, cu care se acordă credite de ultimă instanţă. Aici se pot finanţa şi băncile. ROBOR de obicei se plimbă între cele două, însă de 4-5 luni ROBOR s-a decuplat. Ca să mă exprim pe “nţelesul dumneavoastră, băncile au cam sărit calul, au suprareacţionat. ROBOR s-a dus “n sus mult peste rata de politică monetară şi coridorul nostru“, a spus Isărescu.

    Guvernatorul BNR a explicat că a fost clară tendinţa băncilor şi a traderilor care acţionează în piaţa monetară la termen să privească pesimist viitorul, băncile uitându-se la atmosfera generală din lume, la discuţiile geopolitice, despre foamete, la dezechilibrele majore. Totodată, şi condiţiile de lichiditate au împins băncile „să sară calul cu ROBOR-ul“, BNR înăsprind condiţiile de lichiditate pentru a determina băncile să împingă mai sus dobânzile la depozite, după cum a susţinut Isărescu.

    Guvernatorul BNR a recomandat băncilor care stabilesc ROBOR să se uite cu mai mare atenţie la semnalele BNR, la noua prognoză de inflaţie. În iunie inflaţia a sărit de 15% iar BNR prognozează pentru finalul lui 2022 o inflaţie de 13,9%.

    Guvernatorul BNR consideră că majorarea dobânzilor poate deveni „foarte periculoasă“ pentru bănci şi debitori dacă s-ar asocia cu recesiunea şi cu pierderea locurilor de muncă. Dacă trebuie să bagi mâna în buzunar şi să scoţi mai mlt decât dublu şi peste mai vine şi pierderea locului de muncă, atunci este mult mai greu“, a menţionat Isărescu susţinând că BNR şi Guvernul trebuie să găseasc? soluţii pentru a evita o recesiune.

    Întrebat ce sfaturi are pentru românii care se împrumută acum, cu referinţa IRCC, Isărescu a spus că trebuie „să fie atenţi pentru că nu este o perioadă în care poţi să îţi neglijezi punga“. „Nu pot să spun că lumea trebuie să fie strânsă la pungă, este decizia fiecăruia cum se comportă, dar nu pot trece nici în partea cealalată, de optimism“.

     

  • Şoc valutar în România! Ce s-a întâmplat astăzi cu moneda euro

    Euro se află intr-o presiune foarte mare în acest moment datorită intrărilor de valută în economie.

    Dacă la începutul anului, din cauza riscului de inflaţie şi a războiului din Ucraina, euro era aşteptat să crească la 5 lei/euro, acum a ajuns la 4,9, iar la ce presiuni sunt pe piaţa valutară, ar putea să coboare şi mai mult.

    Banca Naţională a României prognozează o inflaţie de 13,9% în decembrie 2022, de 7,5% în decembrie 2023 şi de 2,3% în iunie 2024, conform Raportului asupra inflaţiei prezentat marţi de guvernatorul BNR Mugur Isărescu.

    Guvernatorul spune că rata inflaţiei se va plafona în acest trimestru, chiar dacă este posibil ca în august să se înregistreze unele creşteri. „Treptat-treptat, tendinţa e de scădere”, o majorare urmând să se înregistreze în perioada martie – aprilie a anului viitor, generată de posibilitatea încetării schemei de sprijin a consumatorilor.

    Războiul din Ucraina, evoluţiile de pe piaţa muncii rămân însă o sursă majoră de incertitudini şi riscuri la adresa perspectivei activităţii economice.

    La precedentul raport asupra inflaţiei, în luna mai, BNR anticipa că inflaţia va atinge la finele acestui an la 12,5%, după un maxim de peste 14% în luna iunie. În 2023 prognoza era de scădere la o cifră în trimestrele II, III şi IV şi să ajungă la 6,7%.

  • De ce dobânzile sunt mari în România? BNR: Cu cât sistemul financiar este mai subdezvoltat, cu atât marjele de dobândă sunt mai ridicate

    „Băncile tind să practice marje de dobândă mai ridicate în sistemele financiare subdezvoltate, în timp ce un astfel de comportament nu se observă şi în cazul economiilor dezvoltate“, potrivit unui studiu al BNR.

    Marja netă de dobândă (NIM) este consi­derată în literatura de specialitate un indicator al profitabilităţii băncilor, dar şi un proxy ­informativ pentru costul intermedierii financiare.

    Iar băncile tind să practice marje de dobândă mai ridicate în sistemele financiare subdezvoltate, în timp ce un astfel de comportament nu se observă şi în cazul economiilor dezvoltate, se arată într-un studiu al BNR cu titlul „Determinanţii marjelor de dobândă în sectorul bancar românesc şi central- est-european.“

    Totodată, există o legătură directă între volumul creditelor neperformante şi consecinţa directă a creşterii riscului de credit, respectiv mar­jele de dobândă ridicate. „Pierderile gene­rate de creditele neperformante pe care băncile trebuie să le acopere se translatează în costuri adiţionale pentru clienţi, sub forma unor rate de dobândă mai mari la credite şi mai scăzute la depozite.“

  • BNR a majorat dobânda de politică monetară la 5,50%, de la 4,75%, şi facilitatea de creditare (Lombard) la 6,50% pe an, sub aşteptările celor mai mulţi analişti

    Consiliul de administraţie al Băncii Naţionale a României a decis vineri majorarea ratei dobânzii de politică monetară la nivelul de 5,50% pe an, de la 4,75%  pe an, precum şi majorarea ratei dobânzii pentru facilitatea de creditare (Lombard) la 6,50% pe an, de la 5,75% pe an.

    De asemenea, BNR a crescut rata dobânzii la facilitatea de depozit la 4,50%, de la 3,75% pe an, începând cu data de 8 august.

    Conducerea Băncii Naţionale a mai decis păstrarea controlului ferm asupra lichidităţii pe piaţa monetară şi menţinerea nivelului actual al ratelor rezervelor minime obligatorii pentru pasivele în lei şi în valută ale instituţiilor de credit, potrivit comunicatului CA al BNR privind deciziile de politică monetară.

    Majoritatea analiştilor au anticipat continuarea ciclului de înăsprire a politicii monetare, aceştia indicând o majorare a dobânzii-cheie cu cel puţin 0,75 puncte procen­tuale (pp), de la 4,75% până la 5,50%, având în vedere nivelul ridicat al inflaţiei. Au existat şi analişti care au văzut posibilă o creştere a dobânzii cu 1 punct procentual, până la 5,75%.

    Cea mai recentă majorare a dobânzii de politică monetară a fost operată de BNR în luna iulie, când banca centrală a decis să crească dobânda cheie cu 1 punct procentual, de la 3,75% la 4,75%.

    Din luna februarie, BNR a început să mărească cadenţa optând iniţial pentru majorarea dobânzii-cheie cu 0,5 puncte procentuale, până la 2,5%, iar ulterior, în aprilie, majorarea a fost de la 2,5% la 3%. În luna mai, BNR a luat decizia să mărească iar pasul şi să urce dobânda cu 0,75 puncte procentuale, la 3,75%.

    În afară de întrunirea din august, BNR mai are programate două şedinţe de politică monetară, în octombrie şi noiembrie.

    Citiţi aici comunicatul integral. 

    Rata anuală a inflaţiei a continuat să crească în luna iunie, dar într-un ritm încetinit, aşa cum s-a anticipat, urcând la 15,05 la sută, de la 14,49 la sută în luna precedentă, în principal sub influenţa noilor scumpiri ale alimentelor procesate şi combustibililor, parţial contrabalansate de scăderea preţurilor LFO. 

    Pe ansamblul trimestrului II 2022, rata anuală a inflaţiei s-a mărit mai mult decât în trimestrele precedente (de la 10,15 la sută în martie) şi peste aşteptări. Cea mai mare parte a creşterii a fost determinată din nou de componente exogene ale IPC, cu precădere pe seama scumpirii consistente şi peste aşteptări a energiei electrice şi gazelor naturale, în contextul modificării în luna aprilie a caracteristicilor schemelor de plafonare a preţurilor, precum şi al menţinerii la valori ridicate a cotaţiilor internaţionale. Influenţe adiţionale au venit de pe segmentul combustibililor, ca urmare a ascensiunii cotaţiei ţiţeiului, pe fondul războiului din Ucraina şi al sancţiunilor asociate, dar şi ca efect al întăririi dolarului SUA în raport cu euro. 

    Rata anuală a inflaţiei CORE2 ajustat a continuat să-şi accentueze trendul ascendent în trimestrul II 2022, urcând de la 7,1 la sută în martie la 9,8 la sută în iunie, uşor peste nivelul prognozat, în principal sub influenţa unor noi creşteri ale preţurilor alimentelor procesate. Astfel, evoluţia componentei continuă să reflecte efectele majorărilor ample ale cotaţiilor materiilor prime, prioritar agroalimentare, şi ale costurilor crescute cu energia şi transportul, alături de influenţele blocajelor în lanţuri de producţie, potenţate de cotele înalte ale aşteptărilor inflaţioniste pe termen scurt, de manifestarea unei cereri reprimate pe anumite segmente, precum şi de ponderea însemnată deţinută în coşul de consum de produsele alimentare şi de cele importate. 

    Rata medie anuală a inflaţiei IPC şi cea calculată pe baza indicelui armonizat al preţurilor de consum (IAPC – indicator al inflaţiei pentru statele membre UE) au crescut în luna iunie la 9,3 la sută şi la 7,9 la sută, de la 6,5 la sută, respectiv, 5,6 la sută, în martie 2022. 

    Noile date statistice reconfirmă creşterea amplă a activităţii economice în trimestrul I 2022 cu 5,1 la sută faţă de trimestrul IV 2021. Evoluţia a implicat o creştere relativ moderată a excendentului de cerere agregată în acest interval. 

    În acelaşi timp, se reconfirmă creşterea dinamicii anuale a PIB în trimestrul I 2022 la 6,4 la sută, de la 2,4 la sută în trimestrul precedent. Plusul de ritm a fost determinat, în principal, de consumul privat, dar pe seama altor subcomponente decât cumpărările de mărfuri şi servicii – care şi-au diminuat considerabil avansul în termeni anuali, inclusiv pe fondul unui efect de bază –, iar aportul secundar a fost adus de variaţia stocurilor. O contribuţie notabilă a venit şi din partea formării brute de capital fix, ca efect al redinamizării consistente, faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut, atât a investiţiilor nete în utilaje (inclusiv mijloace de transport), cât şi a construcţiilor noi. Totodată, exportul net a continuat să acţioneze în sensul ameliorării creşterii economice – aportul său la dinamica anuală a PIB redevenind pozitiv pentru prima dată în ultimii 5 ani –, în condiţiile în care creşterea ritmului anual al volumului exportului de bunuri şi servicii l-a devansat pe cel al volumului importului. Soldul negativ al balanţei comerciale şi-a reaccelerat însă creşterea în termeni anuali, pe fondul evoluţiei relativ mai nefavorabile a preţurilor importurilor, iar deficitul de cont curent şi-a accentuat considerabil trendul de adâncire în raport cu perioada similară a anului trecut, inclusiv ca urmare a deteriorării puternice a soldului balanţei veniturilor primare. 

    Cele mai recente date şi analize indică o cvasi-stagnare a activităţii economice atât în trimestrul II, cât şi în trimestrul III al anului curent, sub impactul războiului din Ucraina şi al sancţiunilor asociate. Evoluţia PIB din trimestrul II implică o descreştere considerabilă a dinamicii lui anuale în acest interval, dar în condiţiile creşterii robuste a consumului privat, inclusiv pe seama unui efect de bază. 

    Relevante din această perspectivă sunt reaccelerarea în perioada aprilie-mai a creşterii anuale a comerţului cu amănuntul şi a serviciilor prestate populaţiei, contrabalansată doar în mică măsură de scăderea amplă, până la o valoare marginal negativă, a dinamicii comerţului auto-moto. În schimb, producţia industrială şi-a reamplificat contracţia anuală, volumul comenzilor noi în industria prelucrătoare a scăzut faţă de perioada similară a anului trecut, iar volumul lucrărilor de construcţii noi şi-a cvasi-stopat creşterea în termeni anuali. În acelaşi timp, importurile de bunuri şi servicii şi-au accelerat semnificativ creşterea anuală în primele două luni ale trimestrului II, probabil inclusiv pe fondul evoluţiei nefavorabile a preţurilor externe, ceea ce, coroborat cu temperarea de ritm a exporturilor, a condus la cvasi-dublarea dinamicii anuale înalte a deficitului comercial faţă de media trimestrului I. Deficitul de cont curent şi-a redus totuşi semnificativ avansul în termeni anuali faţă de primele trei luni ale anului, în condiţiile ameliorării soldului balanţelor veniturilor, inclusiv cu aportul fondurilor europene de natura contului curent. 

    Efectivul salariaţilor din economie a continuat să crească în ritm susţinut în aprilie-mai, aproape exclusiv pe seama angajărilor din sectorul privat, iar rata şomajului BIM şi-a prelungit scăderea, până la 5,3 la sută în iunie, rămânând totuşi uşor peste valorile pre-pandemice. Deficitul de forţă de muncă şi-a stopat însă creşterea neîntreruptă din ultimii aproape doi ani, iar intenţiile de angajare pe orizontul de trei luni s-au redus uşor, în condiţiile unor evoluţii mixte la nivel sectorial, justificate probabil de efectele şi incertitudinile generate de războiul din Ucraina şi de sancţiunile instituite. 

    Pe piaţa financiară, principalele cotaţii ale segmentului monetar interbancar şi-au accelerat ascensiunea în perioada recentă, sub impactul majorării ratei dobânzii de politică monetară din luna iulie şi al controlului ferm exercitat de banca centrală asupra lichidităţii de pe piaţă. În acest proces un rol important l-au avut aşteptările instituţiilor de credit în contextul climatului inflaţionist intern şi internaţional, precum şi al perspectivei prelungirii tensiunilor geopolitice. 

    Randamentele titlurilor de stat şi-au temperat însă creşterea, iar apoi au consemnat ajustări descendente, în linie cu evoluţiile înregistrate de randamentele similare la nivel global, pe fondul revizuirii aşteptărilor privind creşterea economică, în condiţiile normalizării mai rapide a conduitei politicii monetare de către Fed şi BCE, dar şi ale prelungirii războiului din Ucraina şi ale extinderii sancţiunilor asociate. Rata medie a dobânzii la depozitele noi la termen a consemnat o nouă majorare substanţială în luna iunie, inclusiv pe segmentul populaţiei. 

    În această conjunctură, reflectând şi o creştere a atractivităţii relative a plasamentelor în monedă naţională, leul a manifestat o uşoară tendinţă de apreciere în raport cu euro în luna iulie, alimentată şi de evoluţii interne de natură sezonieră. 

    Dinamica anuală a creditului acordat sectorului privat a continuat să crească în iunie, ajungând la 17,5 la sută (16,5 la sută în mai), dar în condiţiile unei uşoare moderări a creditării în lei, contrabalansată ca impact de accelerarea considerabilă a creşterii creditului în valută acordat societăţilor nefinanciare. Ponderea componentei în lei în creditul acordat sectorului privat s-a redus uşor, la 72 la sută (de la 72,7 la sută în luna mai). 

    În şedinţa de astăzi, Consiliul de administraţie al BNR a analizat şi aprobat Raportul asupra inflaţiei, ediţia august 2022, document ce încorporează cele mai recente date şi informaţii disponibile. 

    Prognoza actualizată evidenţiază perspectiva plafonării ratei anuale a inflaţiei în trimestrul III al anului curent şi a descreşterii ei ulterioare în mod gradual, dar pe o traiectorie revizuită moderat în sens ascendent. 

    Perspectiva plafonării şi a descreşterii ratei anuale a inflaţiei are ca resorturi atenuarea impactului şocurilor globale pe partea ofertei – inclusiv în contextul aplicării schemelor de plafonare a preţurilor la energie până în martie 2023 –, precum şi manifestarea unor ample efecte de bază dezinflaţioniste, alături de influenţele decurgând din probabila restrângere rapidă şi închidere a excedentului de cerere agregată la mijlocul anului viitor, urmată de adâncirea gap-ului PIB în teritoriul negativ. 

    Pe acest fond, rata anuală a inflaţiei este aşteptată să cunoască fluctuaţii minore în trimestrul III, iar apoi să intre pe o traiectorie descrescătoare, graduală timp de trei trimestre, dar relativ alertă ulterior, coborând la finele orizontului prognozei uşor sub punctul central al ţintei. 

    Incertitudini sunt totuşi asociate impactului prezumat, dar şi duratei schemelor de plafonare şi compensare a preţurilor la energie şi combustibili. Riscuri notabile continuă, de asemenea, să vină din evoluţia cotaţiilor produselor energetice, precum şi din persistenţa blocajelor în lanţuri de producţie şi aprovizionare – în contextul războiului din Ucraina şi al sancţiunilor asociate –, cărora li se alătură cele decurgând din seceta prelungită pe plan intern şi în alte ţări europene. 

    Războiul din Ucraina şi sancţiunile impuse Rusiei rămân însă o sursă majoră de incertitudini şi riscuri la adresa perspectivei activităţii economice, implicit a evoluţiei pe termen mediu a inflaţiei, prin efectele posibil mai mari exercitate, pe multiple căi, asupra puterii de cumpărare şi încrederii consumatorilor, precum şi asupra activităţii, profiturilor şi planurilor de investiţii ale firmelor, dar şi prin potenţiala afectare mai severă a economiei europene/globale şi a percepţiei de risc asupra economiilor din regiune, cu impact nefavorabil asupra costurilor de finanţare. 

    Totodată, absorbţia fondurilor europene, în principal a celor aferente programului Next Generation EU, este condiţionată de îndeplinirea unor ţinte şi jaloane stricte în implementarea proiectelor aprobate, dar este esenţială pentru realizarea reformelor structurale necesare, inclusiv a tranziţiei energetice, însă şi pentru contrabalansarea, cel puţin parţială, a impactului contracţionist al şocurilor pe partea ofertei, amplificate de războiul din Ucraina. Absorbţia şi valorificarea la maximum a acestor fonduri sunt vitale. 

    Incertitudini şi riscuri majore sunt însă asociate şi conduitei politicii fiscale, având în vedere cerinţa continuării consolidării bugetare în contextul procedurii de deficit excesiv şi al tendinţei generale de înăsprire a condiţiilor de finanţare, dar într-o conjunctură economică şi socială dificilă pe plan intern şi global, ce a condus la implementarea mai multor seturi de măsuri de sprijin pentru populaţie şi firme, cu potenţiale implicaţii adverse asupra parametrilor bugetari. Din această perspectivă, deosebit de importante sunt coordonatele preconizatei rectificări bugetare. 

    Relevante sunt, de asemenea, perspectiva conduitei politicilor monetare ale BCE şi Fed, precum şi atitudinea băncilor centrale din regiune. 

    În şedinţa de astăzi, 5 august 2022, pe baza evaluărilor şi a datelor disponibile în acest moment, precum şi în condiţiile incertitudinilor foarte ridicate, Consiliul de administraţie al BNR a hotărât majorarea ratei dobânzii de politică monetară la nivelul de 5,50 la sută pe an, de la 4,75 la sută pe an, începând cu data de 8 august 2022. Totodată, s-a decis majorarea ratei dobânzii pentru facilitatea de creditare (Lombard) la 6,50 la sută pe an, de la 5,75 la sută pe an şi creşterea ratei dobânzii la facilitatea de depozit la 4,50 la sută pe an, de la 3,75 la sută, precum şi păstrarea controlului ferm asupra lichidităţii de pe piaţa monetară. De asemenea, Consiliul de administraţie al BNR a decis menţinerea nivelurilor actuale ale ratelor rezervelor minime obligatorii pentru pasivele în lei şi în valută ale instituţiilor de credit. 

    Deciziile CA al BNR urmăresc ancorarea anticipaţiilor inflaţioniste pe termen mediu, precum şi stimularea economisirii prin creşterea ratelor dobânzilor bancare, în vederea readucerii durabile a ratei anuale a inflaţiei în linie cu ţinta staţionară de 2,5 la sută ±1 punct procentual, într-o manieră care să contribuie la realizarea unei creşteri economice sustenabile. 

    BNR monitorizează atent evoluţiile mediului intern şi internaţional şi va continua să utilizeze instrumentele de care dispune în vederea îndeplinirii obiectivului fundamental privind stabilitatea preţurilor pe termen mediu. 

    Noul Raport trimestrial asupra inflaţiei va fi prezentat publicului într-o conferinţă de presă organizată în data de 9 august 2022, ora 11:00. Minuta deliberărilor privind adoptarea deciziei de politică monetară în cadrul şedinţei de astăzi va fi publicată pe website-ul BNR în data de 19 august 2022, la ora 15:00. 

    Conform calendarului anunţat, următoarea şedinţă a CA al BNR dedicată politicii monetare va avea loc în data de 5 octombrie 2022.

     

  • Robor la 3 luni încheie săptămâna în creştere: vineri, indicele fost cotat la 8,12%

    Indicele ROBOR la trei luni, folosit pentru calcularea dobânzilor variabile la creditele în lei contractate înainte de luna mai 2019, a fost cotat vineri la 8,12%, în urcare cu 1 punct bază faţă de joi, când a fost cotat la 8,11%, arată datele publicate de BNR.

    La începutul săptămânii, pe 1 august, indicele afisa o valoare de 8,01%. Evoluţia ROBOR a consemnat săptămâna aceasta o zi în care indicele a făcut un mic pas în urmă,  după o perioadă constantă de creştere.

    Tot vineri, indicele ROBOR la 6 luni, utilizat la calculul dobânzilor la creditele ipotecare în lei cu dobândă variabilă, a rămas constant, la 8,23%, evoluţie similară şi în cazul indicelui ROBOR la 12 luni, care a fost de 8,34%

    ROBOR reprezintă rata medie a dobânzii la care băncile româneşti se împrumută între ele, în lei.

    Evoluţia ROBOR este influenţată de mai mulţi factori dintre care cei mai importanţi se referă la politica monetară a BNR, lichiditatea de pe piaţa, inflaţia şi politica fiscală.

    BNR are programată pentru astăzi cea de-a şasea şedinţă de politică monetară din 2022, iar analiştii anticipează con­­tinuarea înăspririi politicii monetare, majoritatea esti­mând majorarea dobânzii-cheie cu cel puţin 0,75 puncte procentuale (pp), de la 4,75% până la 5,50%, având în vedere nivelul ridicat al inflaţiei.

    Există şi analişti care văd po­sibilă creşterea ratei cu 1 punct procentual, până la 5,75%.

    În iulie BNR a majorat dobânda-cheie de la 3,75% până la 4,75%. Rata anuală a inflaţiei a depăşit 15% în iunie.


     

     

  • Robor la 3 luni, din nou în creştere: luni, indicele a fost cotat la 7,51%. De la începutul lunii, indicele s-a majorat cu 16%

    Indicele ROBOR la trei luni, folosit pentru calcularea dobânzilor variabile la creditele în lei contractate înainte de luna mai 2019, a fost cotat luni la 7,51%, în urcare cu 15 puncte bază faţă de vineri, când a fost cotat la 7,36%, arată datele publicate de BNR.

    De la începutul lunii, când Robor la trei luni a înregistrat valoarea de 6,47%, indicele s-a majorat cu 16%.

    Tot luni, indicele ROBOR la 6 luni, utilizat la calculul dobânzilor la creditele ipotecare în lei cu dobândă variabilă, a atins  7,66% de la 7,54% vineri, în timp ce indicele ROBOR la 12 luni, care reprezintă rata dobânzii plătită la creditele în lei atrase de băncile comerciale de la alte bănci comerciale pentru o perioadă de 12 luni, a urcat la 7,73% de la 7,68%.

    ROBOR reprezintă rata medie a dobânzii la care băncile româneşti se împrumută între ele, în lei. Evoluţia ROBOR este influenţată de mai mulţi factori dintre care cei mai importanţi se referă la politica monetară a BNR, lichiditatea de pe piaţa, inflaţia şi politica fiscală.

    Indicele IRCC, folosit acum de bănci pentru calcularea dobânzilor la creditele noi luate începând din primăvara lui 2019, este cotat la 2,65% pentru T1/2022.

     

  • Eugen Rădulescu, BNR: România de astăzi nu mai are practic nimic din România din 1989. „Până acum ne-am apropiat de ceilalţi, de aici încolo trebuie să facem două lucruri: să atenuăm şi să eliminăm deficienţele şi să ne concetrăm pe evoluţii calitative

    România de astăzi, din 2022, este o ţară complet diferită de România din 1989, a spus Eugen Rădulescu, directorul direcţiei de stabilitate de la Banca Naţională a României. El a enumerat mai mulţi indicatori, printre care PIB-ul Românei, care era de 20 de miliarde de dolari în 1989 şi acum merge spre 250 de miliarde de dolari.

    „Primul lucru pe care îl vrea să îl spun este că părerile sunt ale mele, nu ale BNR. România anului 2022 este o altă ţară faţă de 1989. PIB era 19,6 mld. euro în 1990,  era la 50,6 mld. euro în 2000 şi a crescut la peste 240 mld. euro în 2021, conform Băncii Mondiale. Puterea de cumpărare faţă de media UE a ajuns la 73% în 2021, faţă de 52% la momentul când intram în UE”, a spus Eugen Rădulescu la ZF Bankers Summit 2022.

    Doar Polonia a mai avut un avans comparabil, a adăugat el, unde puterea de cumpărare a crescut de la 56% din media Uniunii Europene la aderare, la 77% din media UE în 2021. Polonia are o populaţie de 38 de milioane de locuitori, dublu faţă de România şi o economie de circa 600 de miliarde de dolari, adică, de asemenea, mai mult decât dublu faţă de România.

    „Dacă ne uităm la Bulgaria, creşterea a fost de la 43% la 53% (a puterii de cumpărer-  n. red.). Speranţa medie de viaţă era de 65 de ani în 1960, urcase până la 69,7 ani în 1990 şi în 2018, ultimul an pentru care avem date este 75,4 ani, o creştere spectaculoasă.”

    Dar cel mai greu de păcălit indicator economic este valoarea exporturilor, a mai spus Rădulescu. România, potrivit datelor de la Institutul Naţional de Statistică, avea exporturi de 4,2 miliarde de dolari în 1990. În 2021 exporturile ţării au fost de peste 88 de miliarde de dolari, potrivit datelor INS.

    „Am luat indicatorul exporturi din cauză că acesta este cel mai greu de păcălit. Nu putem minţI cum minţea Ceauşescu cu producţia agricolă. N-ai cum să păcăleşti lumea să spui că ai exporturi, când de fapt nu le ai. În ultimii ani ai comunismului ajunsesem la fabuloasa cifră de 4,2 mld. dolari, exporturi în valută convertibilă. În 2021 exporturile României erau de 116 înseamnă triplul PIB-ului din 1990”, a mai spus Rădulescu.

    Astfel, avansul economic rapid arată potenţialul României. Eugen Rădulescu este de părere că, dacă până acum România a recuperat decalaje, este momentul să treacă la evoluţii calitative.

    „Viteza cu care am crescut arată că avem un potenţial foarte mare. Până acum ne-am apropiat de ceilalţi, de aici încolo trebuie să facem două lucruri, să atenuăm şi să eliminăm deficienţele structurale majore şi să ne mutăm pe evoluţii calitative.”

     

  • Opinie Leonardo Badea, viceguvernator BNR: Mirajul criptoactivelor

    “In real life, the hardest aspect of the battle between good and evil is determining which is which.” (Game of Thrones)

    De-a lungul timpului, evoluţia societăţii a avut la bază tocmai capacitatea de a se dezvolta, de a inova, de a adapta noi produse şi sisteme care să răspundă necesităţilor istorice. În domeniul pieţelor financiare, în special în ultimii 20 de ani, a existat un apetit pentru dezvoltarea de noi instrumente, uneori simple, alteori sofisticate, care să răspundă necesităţilor investiţionale. Din păcate însă, adesea s-au urmărit în primul rând profituri rapide. Totuşi, uşurinţa în utilizare şi folosirea progresului tehnologic au fost în multe cazuri o bază obiectivă a creşterii eficienţei utilizării noilor produse.

    Atunci când discutăm cauzele şi rezultatele acestei evoluţii abordarea analitică şi obiectivă este de cel mai mare ajutor. Nu trebuie să respingem a priori produsele şi serviciile financiare noi, pentru că în multe ipostaze, inovaţia financiară a reprezentat un factor de progres. De aceea, noile propuneri generate în cadrul industriei financiare trebuie analizate, studiate şi chiar testate, inclusiv prin aplicaţii practice la o scară controlată pentru a vedea măsura în care corespund cerinţelor pieţei şi răspund imperativelor de protecţie a consumatorilor de servicii şi produse financiare. Este deopotrivă adevărat că este preferabilă o abordare prudentă din partea consumatorilor, care trebuie să aplice o regulă foarte simplă, şi anume, să nu utilizeze produse sau servicii despre care nu ştiu suficiente lucruri şi al căror mecanism nu îl înţeleg. Însă în practică, această regulă s-a demonstrat că este destul de greu de respectat. Criza financiară globală, începută în anii 2007-2008, a demonstrat cât de greşit este să faci investiţii în produse financiare sofisticate, care nu sunt înţelese sau sunt prezentate defectuos.

     

    1. Valoarea banilor şi a activelor financiare

    Dacă ne referim la cele mai recente creaţii de produse financiare devenite relativ populare în rândul unor categorii de utilizatori trebuie să ne reîntoarcem la ideea de valoare a banilor. Astfel,  astăzi în sistemul financiar sunt folosite în mod tradiţional monede de tip fiat. Valoarea monedei fiduciare este derivată din relaţia dintre cerere şi ofertă, din credibilitatea băncii centrale emitente, stabilitatea guvernului ţării emitente, robusteţea şi performanţa economiei mai degrabă decât din valoarea unui activ fizic sau financiar care o susţine. Cele mai multe monede moderne în circulaţie (atât sub forma scripturală, cât şi pe suport fizic – hârtie, polimer, monedă metalică) sunt monede fiat, inclusiv dolarul american, euro şi alte monede globale importante. Aşa numita criptomonedă (poate cea mai cunoscută categorie de criptoactive), merită repetat, este o formă exclusiv digitală de plată şi o metodă de stocare a valorii. Ea nu are caracteristicile unei monede garantate de o instituţie parte a sistemului financiar clasic.

    În esenţă, acest nou concept se bazează pe un registru digital securizat şi descentralizat – numit blockchain – pentru a înregistra tranzacţiile, a consemna emiterea de noi „monede” sau „jetoane” şi pentru a preveni frauda şi contrafacerea. Deşi există mii de astfel de aşa numite monede criptografice, în prezent, Bitcoin este de departe cea mai cunoscută şi cu vechime în utilizare, în ciuda faptului că are o poveste de fundal deloc transparentă, care implică un creator enigmatic pe nume Satoshi Nakamoto, a cărui existenţă şi identitate nu au fost niciodată stabilite. Blockchain-ul Bitcoin a fost conceput astfel încât doar 21 de milioane de „monede virtuale” să fie „emise”. Acest aşa numit tip de deficit verificabil (în esenţă o limitare a cantităţii/ofertei pentru acest activ) a contribuit la creşterea abruptă a preţului monedei în anticiparea unei cereri viitoare care va depăşi considerabil oferta.

    Apariţia şi dezvoltarea pieţei criptoactivelor a generat reacţii şi poziţii contradictorii în rândul economiştilor, al practicienilor cu experienţă în domeniul financiar, precum şi în rândul diferitelor categorii de participanţi pe pieţele financiare, inclusiv a unor instituţii cu activitate în domeniu. Celebri economişti şi oameni de afaceri au atras atenţia că ne aflăm în faţa unui imens balon speculativ.

    Spre exemplu, omul de afaceri Warren Buffet spunea în 2020 că criptomonedele practic nu au valoare. Nu poţi face nimic cu ele decât să le vinzi altcuiva. De asemenea, Bill Gates a afirmat faptul că activele digitale sunt sută la sută bazate pe fool theory, adică ele pot să funcţioneze doar atât timp cât vei găsi pe altcineva care să cumpere mai scump decât tine ceva ce nu are valoare.

    Binecunoscutul economist Paul Krugman susţine faptul că investitorilor li se vând produse cripto speculative fără ca aceştia să înţeleagă cu adevărat riscurile la care se expun. Robert Merton afirmă faptul că singura monedă legală posibilă este una controlată de guvern. Monedele fiat au de fapt o valoare intrinsecă, deoarece prin lege ele pot fi folosite pentru a deconta toate plăţile fiscale şi alte plăţi către guvern şi trebuie acceptate ca plată pentru obligaţiile exprimate în acea monedă. Nouriel Roubini, un critic de lungă durată al Bitcoin, a susţinut că acesta este destinat să ajungă în „muzeul monedelor eşuate” cu toate celelalte monede digitale. El a spus că Bitcoin „nu este sigur, nu este descentralizat şi nici măcar scalabil”. Şi totuşi, în ciuda acestor opinii ferme şi neechivoce privind caracterul de schemă piramidală al criptoactivelor, există în continuare o piaţă consistentă. Ce oare poate determina un investitor să cumpere criptoactive? Poate doar mirajul unor câştiguri rapide uriaşe …

     

    1. Până la lună şi înapoi

    Ne-am obişnuit deja să vedem fluctuaţii mari, creşteri şi prăbuşiri spectaculoase pe piaţa criptoactivelor. Creşterea pieţei a fost considerabilă, aparent neverosimilă; într-un timp scurt, capitalizarea pieţei a ajuns până la lună şi înapoi. Şi dacă ne gândim la ultima prăbuşire marcantă, a criptomonedei Luna, metafora pare perfect adecvată – preţul Luna s-a prăbuşit într-o singură săptămână în luna mai a.c., de la US$87 la US$0,0005.

    Şi atunci, o serie de întrebări par legitime – Ce valoare au criptoactivele? Cine garantează pentru ele? Care sunt riscurile şi avantajele pe care acestea le presupun? Care este potenţialul de creştere al acestei pieţe, este ”cerul” limita? Iar acestea sunt doar câteva dintre întrebările pe care şi le adresează specialiştii şi nu numai.

    Există cu siguranţă o bază solidă şi argumente puternice pentru a considera criptoactivele instrumente speculative, cu o volatilitate crescută a preţului şi o sumedenie de alte riscuri asociate: de exemplu, riscul de credit/contrapartidă, cel de lichiditate, riscul din perspectiva combaterii spălării banilor şi al prevenirii finanţării terorismului, riscul reputaţional, riscul cibernetic etc. Sunt active digitale care nu sunt reglementate sau garantate de instituţii recunoscute. Responsabilitatea revine în totalitate deţinătorului. Nimeni nu garantează aceste investiţii, nimeni nu poate fi ţinut responsabil pentru pierderea lor. În mod paradoxal, cel mai mare avantaj al criptoactivelor poate deveni şi cel mai mare risc – lipsa reglementărilor duce la facilitarea şi la creşterea vitezei tranzacţiilor, dar înseamnă că nimeni nu poate interveni şi corecta ceva ce nu funcţionează corespunzător. Un plus incontestabil este dat de faptul că tehnologia de la bază este considerată ca având un grad foarte ridicat de siguranţă din punct de vedere cibernetic. Totuşi, este evident că nu este infailibilă. Şi dacă acceptăm faptul că tehnicilor de securitate cibernetică li se opun permanent tehnici de hacking, care se dezvoltă în acelaşi ritm frenetic ca şi cybersecuritatea, este dificil de estimat cât de protejat este în realitate utilizatorul.

    Volatilitatea extrem de ridicată este un alt risc major pe care îl presupun criptoactivele. Preţurile cresc sau se prăbuşesc ameţitor, de la o zi la alta, ceea ce face dificilă tranzacţionarea prin prisma timpului care trebuie petrecut analizând preţuri, evoluţii, tendinţe. Chiar şi aşa, după două prăbuşiri recente spectaculoase, piaţa se ridică la aproape 1 trilion USD. Optimiştii cred că piaţa se va stabiliza, pesimiştii consideră o astfel de stabilizare este puţin probabilă.

    Există, de asemenea, o preocupare reală pentru consumul de energie asociat criptoactivelor şi o amplă dezbatere privind impactul acestora asupra mediului. Ele implică diferite protocoale pentru verificarea tranzacţiilor, iar acestea cauzează un consum important de energie. Conform estimărilor, reţeaua de minare Bitcoin ar fi consumat pe parcursul anului 2018 o cantitate de energie similară cu cea consumată de Ungaria (de Vries, 2019). Studiile identifică Bitcoin ca principalul consumator de energie din universul cryptoactivelor, revenindu-i 2/3 din totalul energiei consumate, dar este evident că nu trebuie neglijat nici impactul celorlalte componente (Gallersdörfer et al., 2020).

    Dincolo de dezavantajele menţionate anterior, există şi o preocupare legitimă pentru posibilitatea deloc neglijabilă de a le utiliza în finanţarea unor activităţi ilicite, cum este terorismul de exemplu.

    Pe de altă parte, securitatea operaţiunilor şi transparenţa sunt două avantaje clamate de susţinătorii criptomonedelor. Nu pot fi falsificate, aşa cum se întâmplă cu bancnotele tradiţionale, tranzacţiile sunt perfect anonimizate, deţinătorul de criptomonede îşi poate urmări singur tranzacţiile, evitând intermediarii. Deţinătorul le poate folosi oriunde, nu sunt legate de un anumit spaţiu aşa cum sunt monedele fiat. Preţul este determinat de piaţă, pe baza legii cererii şi a ofertei. Dar atractivitatea este pe măsura riscurilor. Piaţa a crescut într-un ritm frenetic şi dincolo de prăbuşirile spectaculoase înregistrate, capitalizarea pieţei este încă semnificativă. De la momentul de maxim înregistrat la finalul anului trecut şi până în prezent, piaţa cripto a scăzut cu 2 trilioane USD, anunţând o nouă iarnă cripto.

     

    1. Şi totuşi, de data aceasta, iarna pare diferită …

    În esenţă, iarna cripto este denumirea populară în versiunea cripto a pieţei de tip „bear” în sens bursier. Iarna cripto indică o perioadă de performanţă scăzută a pieţei, caracterizată de sentiment investiţional negativ şi valori scăzute ale monedelor. Au existat mai multe ierni cripto, dar de data aceasta, iarna cripto pare a fi diferită. Pot fi enumerate o serie de motive care dau un caracter diferit iernii care se profilează.

    Probabil că, în primul rând, frapează magnitudinea fără precedent a acestei prăbuşiri, care marchează o scădere de 60% a market cap, de la aproape 3 trilioane USD la finalul lui 2021 la sub 1 trilion USD în iunie 2022 (coinmarketcap.com).

    Apoi, este de menţionat cadrul general diferit pe care se proiectează această scădere, şi anume, un cadru definit de o serie de crize care se suprapun. Discutăm de spectrul unei crizei economice de dimensiuni semnificative, de conflictul din Ucraina care durează deja de cinci luni fără a fi evidentă deocamdată o soluţionare, de criza pandemică ce pare să revină, de omniprezenta criză climatică, toate profilate pe fundalul unui mediu global caracterizat de incertitudine la diferite niveluri – politic, social, economic.

    Un alt motiv, în esenţă un rezultat firesc al crizelor suprapuse, ţine de modificarea comportamentului consumatorilor. Este de aşteptat o reevaluare din partea acestora, o creştere a aversiunii faţă de risc, ceea ce determină o abordare diferită faţă de criptoactive, contrastantă cu entuziasmul manifestat anterior.

    Mai mult, faţă de iarna cripto precedentă, de data aceasta există un număr important de investitori instituţionali pe piaţa cripto, iar intercondiţionarea cu sistemul financiar tradiţional este mult mai amplă.

     

    1. Dincolo de iarna cripto, perspectiva fructificării avantajelor tehnologiei

    Ceea ce a demonstrat însă experienţa criptoactivelor ca utilitate economică nu ţine neapărat de utilizarea efectivă a acestora, cât de avantajele indiscutabile ale tehnologiei din spatele lor – DLT. Şi mai mult, experienţa cripto a adus pentru prima dată în discuţie posibilitatea unei alternative digitale la sistemul tradiţional. Această revelaţie, deşi nu neapărat recentă, arată că discuţia privind viitorul sistemului monetar nu poate evita transformarea digitală.

    Putem considera că tehnologia DLT întruneşte criteriile unei inovaţii disruptive. Deşi lansată acum circa un sfert de secol, teoria privind inovaţia disruptivă (Christensen, 1997) a atras ample dezbateri şi interpretări privind conţinutul teoriei şi implicaţiile pentru modelele de business. Includerea DLT în rândul inovaţiilor disruptive ridică de asemenea o serie de întrebări legate de viitorul sistemului financiar – cum poate DLT transforma sistemul financiar? Cum pot fi păstrate avantajele indiscutabile ale tehnologiei diminuând în acelaşi timp riscurile şi neajunsurile? Şi nu în ultimul rând cum se va schimba lumea noastră odată înglobată această tehnologie în sistemul financiar tradiţional? Am asistat deja la finalul anilor 1990 la o criză dot.com, care a avut alte coordonate faţă de cele precedente, ca urmare a adoptării pe scară largă a tehnologiei informaţiei. Odată cu dezvoltarea internetului, pe acel vârf al creşterii exponenţiale a numărului de deţinători de computere personale, a început o nouă eră a investiţiilor speculative. Aşa cum era de aşteptat, inevitabilul s-a produs, investitorii au înregistrat pierderi spectaculoase, iar multe companii nu au putut supravieţui. Toate acestea s-au întâmplat  pentru că s-a pierdut din vedere esenţialul, şi anume valoarea reală care ar fi trebuit să se afle în spatele acelor tranzacţii de multe milioane de dolari. Concluzia firească este că ar trebui să găsim abordările care să prevină repetarea unor astfel de crize speculative. În acelaşi timp, nu trebuie să uităm că chiar şi după criza dot.com o serie de tehnologii şi modele de afaceri atunci apărute au rezistat şi s-au dezvoltat, dovedindu-şi utilitatea pentru economia globală şi ajungând în prezent exemple de succes la nivel internaţional. Nu putem exclude ca şi după această „iarnă crypto”, o serie de tehnologii şi modele de afaceri sau circuite de plăţi să îşi demonstreze totuşi viabilitatea şi să contribuie la viitorul sistemului financiar, chiar dacă multe dintre componentele de acum ale universului criptoactivelor probabil vor dispărea complet sau vor păstra doar o existenţă marginală.

    Banca Reglementelor Internaţionale (BIS) este preocupată de aceste întrebări şi a publicat o analiză asupra criptomonedelor şi stablecoins în raportul său anual, apărut în luna iunie 2022, precum şi o perspectivă asupra viitorului sistemului monetar. În document se menţionează posibilitatea ca tehnologia de la baza activelor criptografice să constituie catalizatorul care să determine transformarea sistemului monetar prin includerea unei monede digitale emise de autoritatea monetară (CBDC), capitalizând avantajele evidente şi eliminând imperfecţiunile. Moneda digitală a băncii centrale este de fapt versiunea digitală a unei monede fiat. Chiar dacă este o monedă digitală, CBDC este fundamental diferită de o criptomonedă, fiind emisă de o bancă centrală, garantată şi susţinută de încrederea băncii centrale respective. CBDC beneficiază deci de toate caracteristicile monedei fiduciare, dar emisă în format digital şi prezentând avantajele specifice ce decurg din acest format digital – creştere a vitezei tranzacţiilor şi scădere a costului aferent acestora, eficienţă ridicată a transferurilor internaţionale. Acesta ar fi un exemplu de utilizare superioară a transformării digitale la nivelul băncilor centrale şi multe ţări au emis deja sau iau în considerare emiterea unei astfel de monede.

    Rezerva Federală a SUA a publicat un raport intitulat ”Money and Payments: The US Dollar in the age of Digital Transformation” (ianuarie 2022) în care dedică un capitol CBDC, prezentând funcţiile, utilizarea, potenţialele avantaje, dar şi provocările pe care le presupune o astfel de monedă. Discuţia este deci mai actuală ca oricând, iar rolul băncilor centrale este fundamental în mijlocul acestor transformări rapide la care asistăm.

    Metafora utilizată de BIS este cea a unui copac al cărui trunchi reprezintă suportul solid al băncilor centrale pentru funcţionarea sistemului financiar, la care o contribuţie semnificativă o au şi celelalte autorităţi cu atribuţii în acest domeniu. Pornind de la acest trunchi este de aşteptat ca în viitorul apropiat să se dezvolte noi ramificaţii sub forma unor produse şi sisteme bazate pe noile tehnologii, care să răspundă mai bine nevoilor participanţilor, în acord cu inovaţiile aduse de transformarea digitală. Esenţială rămâne însă condiţia prealabilă a existenţei unui trunchi solid ca structură de susţinere a sistemului monetar. În această arhitectură îmbunătăţită a sistemului financiar, în baza noilor tehnologii, este greu de imaginat că rolul băncilor centrale ar putea fi unul diminuat faţă de situaţia actuală, ci dimpotrivă, tocmai băncile centrale vor oferi elementul de robusteţe necesar pentru întărirea credibilităţii şi pentru consolidarea stabilităţii financiare. Pentru aceasta, este importantă concretizarea cât mai rapidă a intenţiilor şi a eforturilor curente la nivel european şi internaţional, în vederea reglementării pieţelor de criptoactive, aşa cum prevăd proiectul directivei europene MiCA publicat recent sau cel al Financial Stability Board (FSB), avut în vedere pentru toamna acestui an şi care susţin o colaborare şi o împărţire a responsabilităţilor între diferitele autorităţi naţionale competente şi instituţii europene / internaţionale cu rol în funcţionarea sistemului financiar.

    Ducând mai departe metafora BIS a trunchiului reprezentat de băncile centrale, reglementarea şi capitalizarea avantajelor aduse de transformarea digitală pot reprezenta rădăcinile necesare susţinerii şi creşterii organice a sistemului financiar. Acest proces de reglementare trebuie însă să se refere nu doar la reglementarea tranzacţiilor în sine, ci şi la caracteristicile pe care trebuie să le îndeplinească un criptoactiv. Simpla emitere a unor active criptografice volatile nu le asigură acestora o valoare de întrebuinţare. De aceea, trebuie să vedem dacă este necesară existenţa unui colateral pentru stabilizarea în condiţii rezonabile a preţului acestuia în raport cu monedele clasice. Pe de altă parte, dacă ne referim la criptoactivele cu valoare stabilă, un model care poate fi considerat o ancoră solidă pentru stabilitatea preţului acestora este cel al reglementărilor privind lichiditatea şi solvabilitatea aplicabile unor tipuri de entităţi din sistemul financiar clasic, precum fondurile de pe piaţa monetară sau alte instituţii financiare supravegheate. Aşadar, demersul de reglementare a criptoactivelor cu valoare stabilă trebuie să meargă dincolo de exigenţele privind protecţia consumatorilor, combaterea spălării banilor şi prevenirea finanţării terorismului şi să adreseze nevoile de asigurare a stabilităţii financiare, ca urmare a interconexiunilor existente între sistemul financiar tradiţional şi universul criptoactivelor cu valoare stabilă şi având în vedere dimensiunile acestuia.

    Dincolo de toate aceste consideraţii, este important să nu pierdem din vedere esenţa a ceea ce afirma un arhitect al schimbărilor tehnologice, în unele cazuri disruptive, Steve Jobs, şi anume, că nu este vorba despre încrederea în tehnologie, ci despre încrederea în oameni.