BusinessMagazin

Tag: banci

  • Până unde merge „salvarea” uneia dintre cele mai mari bănci din lume: JP Morgan lasă mii de angajaţi ai First Republic pe drumuri după preluarea băncii. Joburile temporare sunt scoase din discuţie

    JPMorgan Chase & Co. a notificat aproximativ 1.000 de angajaţi ai First Republic Bank că nu li se vor da locuri de muncă – nici măcar temporar – în urma preluării creditorului falimentar, scrie Bloomberg.

    Cea mai mare bancă americană a oferit joi roluri cu normă întreagă sau de tranziţie pentru aproape 85% dintre cei aproape 7.000 de angajaţi care mai lucrau la First Republic în momentul prăbuşirii, în timp ce restul au fost anunţaţi că nu vor primi o poziţie. Locurile de muncă temporare vor avea o durată de trei, şase, nouă sau 12 luni, în funcţie de post, potrivit unei surse din interiorul băncii.

    „De la achiziţia First Republic, la 1 mai, am fost transparenţi cu angajaţii lor şi ne-am respectat promisiunea de a-i ţine la curent cu chestiunea locurilor de muncă. Recunoaştem că au fost supuşi stresului şi incertitudinii din martie şi sperăm că ziua de astăzi va aduce claritate”, potrivit unui purtător de cuvânt al JP Morgan.

    Foştii angajaţi ai First Republic cărora nu li s-au oferit locuri de muncă la JPMorgan „vor primi plata şi beneficiile echivalente a două luni de muncă”.

    First Republic a declarat la sfârşitul lunii aprilie că va reduce cu până la 25% din forţa sa de muncă, una din seria de măsuri menite să consolideze banca cu probleme şi să liniştească investitorii. Aceste măsuri nu au fost în cele din urmă suficiente. Majoritatea angajaţilor care nu au primit joi o ofertă de angajaţre la JPMorgan fuseseră identificaţi ca fiind parte din reducerile de personal pe care First Republic voia să le facă.

    JPMorgan, care avea 296.877 de angajaţi la sfârşitul lunii martie, s-a impus în faţa rivalilor în cadrul unei licitaţii conduse de guvern pentru First Republic. Ca parte a ofertei sale câştigătoare, JPMorgan a achiziţionat aproximativ 173 de miliarde de dolari din împrumuturile First Republic, 30 de miliarde de dolari în titluri de valoare şi 92 de miliarde de dolari în depozite – şi apoi a trebuit să decidă ce să facă cu angajaţii săi, dintre care zeci încasau peste 10 milioane de dolari pe an.

  • După multiple falimente în industria financiară, băncile consideră acum că reţelele de socializare prezintă un risc critic. Acestea acuză ştirile false care îi împing pe clienţi să-şi retragă banii. „La început riscul de pe reţelele sociale a fost unul reputaţional, dar acum a ajuns critic”

    Băncile îşi consolidează strategia de risk management referitoare la utilizarea aplicaţiilor social media în context de criză după ce internetul a contribuit la colapsul Sillicon Valley Bank de acum 2 luni, titrează Reuters.

    Directorii elaborează programe şi planuri pentru a contracara ameninţările online, inclusiv zvonuri legate de sănătatea băncilor, care ar putea duce la ieşiri de depozite.

    Companiile din domeniul bancar iau măsuri, regândind rolul reţelelor sociale ca un potenţial risc, anterior considerat instrument de marketing, după ce tweet-urile care puneau la îndoială sănătatea financiară a SVB i-au determinat pe clienţi să retragă 1 milion de dolari pe secundă din conturi înainte ca banca să eşueze pe 10 martie.

    „La început riscul de pe reţelele sociale a fost unul reputaţional, dar acum a ajuns critic”, a declarat Sumeet Chabria, fondatorul ThoughtLinks.

    Greg Becker, fostul CEO al Silicon Valley Bank, a acuzat reţelele sociale ca fiind un factor de risc „fără precedent” în dispariţia instituţiei. Deponenţii au retras 42 de miliarde de dolari în 10 ore, a declarat acesta într-o audiere din Senatul american.

     

  • Care este cel mai bun domeniu în care îţi poţi deschide o afacere astăzi. Pentru această industrie se pot aloca sume uriaşe din bani europeni sau de la statul român

    Preocuparea pentru protecţia mediului a luat o oarecare pauză în ultimii ani, pe măsură ce pandemia, mai întâi, şi apoi războiul au acaparat prim-planul priorităţilor. Acum însă tendinţele care ţin de protecţia mediului încep să prindă din nou tracţiune, mai ales în lumea businessului. Băncile se uită din ce în ce mai atent la sustenabilitatea businessului pe care îl finanţează, la fel şi autorităţile care reglementează acest domeniu. Ce înseamnă o finanţare verde şi cât de importantă va fi culoarea pentru care ceri finanţarea unui business?

    Băncile, în particular, ca un segment foarte important al economiei, vor opera în curând chiar într-un cadru de reglementare privind impactul riscurilor climatice, cadru la a cărui construcţie suntem onoraţi să contribuim şi noi la Deloitte”, spune Alexandru Reff, country managing partner, Deloitte România şi Moldova, într-o dezbatere privind finanţările sustenabile. Valul sustenabilităţii vine şi nu poate fi ocolit. În acest moment, Uniunea Europeană lucrează la mai multe pachete de reglementare pentru acest domeniu, astfel încât să fie în acord cu ţintele Comisiei Europene şi comunitatea să devină neutră din punctul de vedere al emisiilor de carbon.

    „Numărul de companii care vor fi nevoite să raporteze va creşte semnificativ. Vedem că peste 75% din cifra de afaceri generată la nivelul UE va fi supusă raportării de sustenabilitate. Avem practic companii cu peste 250 de angajaţi care trebuie să raporteze”, a explicat Sorin Elisei, director consultanţă la Deloitte România şi liderul practicilor de sustenabilitate şi energie.  Deloitte România a organizat la începutul acestei luni dezbaterea „Ce înseamnă o finanţare sustenabilă? Ce impact are în business şi în economie? Cadrul de reglementare, instrumente financiare, perspectiva băncilor şi a finanţatorilor vs. perspectiva companiilor şi a investitorilor“. În cadrul videoconferinţei, specialiştii de la Deloitte România, împreună cu autorităţi relevante, finanţatori şi companii care au accesat finanţări verzi au dezbătut cele mai noi tendinţe în ceea ce priveşte finanţările sustenabile. 

    Ce rol joacă băncile în tranziţia verde este una dintre cele mai importante întrebări. „Vedem băncile ca jucând un rol important în finanţarea investiţiilor tranziţiei verzi. Este un potenţial mare şi o nevoie de finanţare privată pentru ca firmele să se descurce mai bine cu tranziţia, cu activitatea de decarbonizare”, răspunde Luminiţa Tatarici, şef serviciu în direcţia Stabilitate Financiară din cadrul  Băncii Naţionale a României (BNR). Este important însă ca băncile să înţeleagă şi zona de risc pentru aşa-numitele credite verzi, în condiţiile în care reglementările nu sunt, cel puţin în acest moment, extrem de clare. „Este important să ajutăm băncile să realizeze toate implicaţiile şi riscurile. Vrem să vedem care este volumul real de «credite verzi». «Credite verzi» nu este o definiţie strictă neapărat, dar este un pas în a înţelege că este o zonă cu potenţial, dar şi cu risc asociat”,  mai adăugat Luminiţa Tatarici.

    Ioana Voinescu, director departament sustenabilitate la BCR, spune că deja, fără o reglementare precisă, băncile se uită la cât de verzi şi în acord cu principiile ESG – enviromental, social, governance – sunt investiţiile.  „Toate băncile din sistem evaluează riscurile ESG pentru portofolii de credite pentru clienţi evidenţierea unor riscuri crescute de ESG poate avea impact în ratingul clientului, iar ratingul clientului are un impact direct în profitabilitate”, spune ea. Băncile sunt gata să finanţeze ceea ce se numeşte tranziţia verde, a concluzionat Sorin Elisei, iar banii există: „Într-adevăr, această tranziţie vine cu nişte provocări, dar aş spune că verdele nu este o penalitate, verdele este o oportunitate. Sigur, mai sunt de aliniat anumite reglementări, dar banii sunt din punctul ăsta de vedere. Băncile vor să vină în întâmpinarea acestei nevoi din economia reală.” Mai mult decât atât, a punctat Andrei Burz-Pînzaru, partener Reff & Asociaţii/Deloitte Legal şi liderul practicii specializate în domeniul financiar-bancar, sustenabilitatea în business devine din ce în ce mai mult decât un buzz-word şi trece mai degrabă în sfera raţiunii de business şi chiar de acces la finanţări. „În contextul în care acestui trend se adaugă şi un trend în creştere, de ridicare a conştientizării şi a folosirii drept criteriu de selecţie de către consumator, mi se pare că e imperativ ca antreprenoriatul local să se raporteze la acest subiect ca fiind un subiect de care ţine succesul businessului lor în viitor. Personal, cred că există o incidenţă din ce în ce mai mare pură de business, de acces la capital, acces la resurse şi acces la clienţi şi loc unde te situezi în preferinţele clienţilor”, spune Andrei Burz-Pînzaru. Finanţarea este, de asemenea, unul dintre combustibilii care alimentează tranziţia verde, iar nevoile investiţionale sunt de ordinul miilor de miliarde de dolari la nivel mondial: „Vedem finanţarea ca un combustibil şi ca un catalizator al acestei tranziţii verzi. Sumele vehiculate pentru investiţii sunt ameţitoare, vorbim de 1.000 mld. dolari anual doar pentru infrastructura energiei verzi”, mai spune Alexandru Reff. Numai în România, punctează el, banca centrală estimează investiţiile verzi la circa 60 de milioane de euro, până în 2030: „Banca Naţională estimează că în România vor fi implementate proiecte verzi de aproximativ 60 mld. euro până în 2030 şi deja în a doua jumătate a anului trecut aproximativ 7% din creditele noi acordate în sectorul corporate au fost finanţări verzi, ceea ce reprezintă o creştere semnificativă”.   

    „Băncile, în mod special, ca un segment foarte important al economiei, vor opera în curând chiar într-un cadru de reglementare privind impactul riscurilor climatice, cadru la a cărui construcţie suntem onoraţi să contribuim şi noi la Deloitte.”

    Alexandru Reff, country managing partner, Deloitte România şi Moldova

    „Numărul de companii care vor fi nevoite să raporteze va creşte semnificativ. Vedem că peste 75% din cifra de afaceri generată la nivelul UE va fi supusă raportării de sustenabilitate. Avem practic companii cu peste 250 de angajaţi care trebuie să raporteze.”

    Sorin Elisei, director consultanţă, Deloitte România, liderul practicilor de sustenabilitate şi energie

    „Vedem băncile ca jucând un rol important în finanţarea investiţiilor tranziţiei verzi. Este un potenţial mare şi o nevoie de finanţare privată pentru ca firmele să se descurce mai bine cu tranziţia, cu activitatea de decarbonizare.”

    Luminiţa Tatarici, şef serviciu în direcţia Stabilitate Financiară, Banca Naţională a României (BNR)

  • Dacă băncile centrale pierd lupta cu inflaţia pentru că au obiective prea greu de atins? Se vor declara învinse sau vor pregăti o retragere victorioasă?

    Un număr în creştere de jucători de pe Wall Street pariază că Rezerva Federală americană, cea mai puternică bancă cen­trală din lume, nu va reuşi să aducă nici anul acesta şi nici în următorii ani inflaţia la cota dorită, de 2% – ţinta de inflaţie în majoritatea economiilor mature. Scumpirile nu cedează, deşi Fed a luptat până acum cu ele cu o ferocitate nemaivăzută de decenii, majo­rând rapid dobânzile şi sacrificând creşterea economică. Se poate declara o bancă de talia Rezervei Federale, sau a BCE sau a Băncii Angliei înfrântă?

    Nu, ar fi un dezastru, mai ales ales la nivel de încredere. Prin urmare, ce le-ar rămâne a­cestor instituţii de făcut dacă nu reuşesc să aducă inflaţia sub control şi la ţinta de 2%? Pot declara inflaţia ridicată ca fiind noul nor­mal şi pot duce ţinta mai sus, la o cotă la care pot ajunge. Oricum, pentru mulţi teoreticieni ai economiei 2% este un obiectiv des­tul de dubios. Dar sunt şi des­tui experţi care apără cota pen­tru a face ca orice dez­ba­tere le­gată de ţinta de in­fla­ţie să fie la fel de încin­să ca lupta contra inflaţiei.

    Câţiva preşedinţi re­gio­nali ai Fed au semna­lizat recent că sunt des­chişi la a reevalua dacă obiectul de inflaţie de 2% este cel mai potrivit pentru banca centrală a SUA. „Putem reveni asupra ţintei? Cu siguranţă că da. Dar nu putem reveni până nu aducem inflaţia înapoi la 2%“, a spus preşe­dintele Fed Minneapolis Neel Kashkari într-un interviu pentru Reuters.

    „Putem începe dezbaterile despre ţinta co­rectă după ce banca centrală americană aduce inflaţia la 2%“. Luna trecută, preşedintele Fed Philadelphia Patrick Harker a sugerat şi el că la un moment dat ţinta ar putea fi reexami­nată.

    Dar la fel ca Neel Kashkari, Harker crede că obiec­tivul „nu tre­buie schim­bat chiar acum“. Şi în zona euro se aud astfel de „şoap­te“, după cum le descrie Bloom­berg. Chiar preşedinta BCE Christine Lagarde a spus că instituţia pe care o condu­ce poate reporni discuţiile des­pre ţinta de 2%, dar numai după ce inflaţia este adusă la acest nivel.

    „În acest moment, nu este absolut niciun motiv pentru a schimba obiectivul pe termen mediu de 2%“, a declarat ea în aprilie la un summit la New York. „După ce inflaţia va ajunge acolo, când vom avea siguranţa că stă acolo, abia atunci vom putea discuta.“ Dar cum a ajuns acest nivel de 2% atât de impor­tant? Obiectivul a fost adoptat de atât de mul­te bănci centrale încât a devenit sinonim cu creşterea economică lină şi sănătoasă. Cu sigu­ranţă că în spatele lui sunt calcule com­plicate şi ani de experienţă, ar dicta logica. Dar nu este aşa. 2% este ceva destul de arbitrar. Fed a adoptat ţinta de inflaţie de 2% în 2012, forma­lizând o practică de ani de zile. De atunci, banca a căutat să ghideze presiunile de preţ spre acest nivel şi să evite ca inflaţia să urce prea mult sau să coboare prea jos faţă de acest reper, iar oficialii Fed au apărat obiectivul cu îndârjire.

    Preşedintele de acum al băncii centrale Jerome Powell a spus clar că se opune schim­bării deoarece ţinta actuală oferă încredere că o instituţie puternică are un obiectiv precis şi va face orice pentru a-l îndeplini. „Însă ţinta de 2% este ceva relativ arbitrar“, explică pentru CNBC Josh Bivens, cercetător la Economic Policy Institute. Ideea nici măcar nu a venit dintr-o economie mare şi complicată.

    „Ai cre­de că Dumnezeu însuşi vrea o inflaţie de 2%, că este ceva scris în Biblie“, spune Laurence Ball, profesor de economie la Universitatea Johns Hopkins şi consultant la FMI. „Con­ceptul a fost inventat, în mod ciudat, în Noua Zeelandă.“ Acolo, economiştii sunt mândri de realizarea lor.

    „Am deschis calea în ţintirea inflaţiei“, ex­plică Arthur Grimes, profesor la Universita­tea Victoria. Povestea începe în anii 1980, când Noua Zeelandă se confrunta cu o inflaţie in­credibil de puternică şi încăpăţânată. Timp de două decenii inflaţia îşi făcea de cap la înălţimi de peste 10%.

    Pe vremea aceea, Grimes, proas­păt primit în rândul doctorilor în econo­mie, îşi începea munca la banca centrală, o instituţie care nu era independentă de guvern, aşa cum este acum. „Ne gândeam noi, bine, dacă am avea îndependenţă, ce să luăm ca ţintă, dobânzile sau masa monetară“, poves­teşte Grimes.

    „Iar într-o zi mi-a picat fisa: de fapt, ce încercăm să obţinem? Stabilitatea preţurilor. Deci de ce n-am avea pur şi simplu o ţintă de inflaţie?“ Şi ce-ar fi ca el şi colegii săi să spună tuturor că inflaţia ar trebui să fie mult mai mică de 10%, spre exemplu 0-2%, şi să ţintească acest nivel? „A fost ca un şoc pentru toată lumea“, îşi aminteşte Roger Douglas, pe atunci ministru de finanţe şi unul din pionierii acestei politici, care a propus pentru început o ţintă de inflaţie de 0-1%. „N-am făcut decât să anunţ că va fi 2% şi de atunci ideea a prins rădăcini.“ Acest nivel final a fost ales de şeful băncii centrale. Banca a introdus ţinta de inflaţie în statutul său în 1989, ei urmându-i rapid alte bănci centrale, cum ar fi cea a Canadei, a Marii Britanii, a Finlandei şi a Suedei. Dar unii economişti spun că ţinta de 2% nu are justificare şi că nu există dovezi că acest nivel ar fi mai bun decât cel de 3% sau de 4%. „Este o eroare să spunem că 2% este numărul magic“, recunoaşte un fost preşedinte al Fed Kansas City, Thomas Hoenig. Pentru a atinge această ţintă fixă în vremuri cu crize fără precedent, băncile centrale au făcut ceea ce acum este perceput de unii analişti ca exces de zel. În criza financiară globală, când inflaţia devenise negativă, marile bănci centrale au dus dobânzile la cele mai mici niveluri posibile şi au aruncat pe piaţă cantităţi enorme de bani în speranţa că vor reporni creditarea, consumul şi economiile, ţintind o inflaţie de 2% în loc de una mai redusă, care ar fi presupus mai puţin efort şi mai puţine riscuri. Apoi, când economiile au fost lovite de valul de suprainflaţie de după pandemie, băncile centrale nu doar că n-au prevăzut pericolul persistenţei inflaţiei, dar au şi reacţionat în forţă, majorând agresiv dobânzile pentru restricţiona creditarea şi frâna consumul, ţinta fiind o inflaţie de 2% în loc de una mai mare. 

     

  • Nicuşor Dan, primarul Capitalei: Vom instala 20 de centrale termice în zonele care sunt deficitare la capăt de reţea. Vrem să contractăm un împrumut de circa 100 mil. lei de la bănci

    Primăria Capitalei a demarat un proiect pentru a instala 20 de centrale termice de cartier în zonele deficitare şi vrea să atragă şi bani de la băncile comerciale pentru acest proiect pe care administraţia locală îl vrea finalizat până la 1 ianuarie 2024, a explicat Nicuşor Dan, primarul general al Capitalei, în emisiunea ZF Investiţi în România!, realizată în parteneriat cu CEC Bank.

    „Avem studiu de fezabilitate, am aprobat şi bugetul pentru o achiziţie şi ne-am întâlnit acum 10 zile cu producătorii, pentru a mai pune 20 de centrale în zonele care sunt deficitare la capăt de reţea pe producţie. Sperăm să le facem până la 1 ianuarie”.

    El spune că centrala provizorie din Titan, care a început să funcţioneze în februarie, s-a dovedit o mutare bună. În contextul în care puterea totală instalată de care are nevoie sistemul public este de circa 1.000 MW, aceste 20 de centrale însumează circa 70 MW.

    „Avem un împrumut pe care vrem să îl contractăm şi vrem să atragem bani din piaţă, de la băncile comerciale, valoarea lui este de ordinul 100 de milioane de lei”.

    Aceste 20 de centrale vor fi distribuite aproape uniform pe sectoare, astfel încât să preia din presiunea care există pe sistem în mai multe zone.

    „Este vorba de 70 MW faţă de 1.000 MW, asta înseamnă că prin efect de multiplicare tu te adresezi unui punct termic dar rezolvi şi unul sau două care sunt lângă el. (n.r: Proiectul) rezolvă problema a circa 10% din populaţie pentru care căldura a fost deficitară”.

    Diferenţa dintre centrala din Titan, care are o capacitate de 60 MW, şi cele 20 pe care administraţia locală vrea să le instaleze în acest an ţine şi de modul în care sunt contractate acestea. Cea din Titan este luată sub închiriere, operată de o companie privată, în timp ce noile centrale vor fi achiziţionate.

    „Am făcut studiu de fezabilitate care a fost aprobat de Consiliul General. În urma studiului de fezabilitate a fost pusă această linie în buget, în baza acestei linii am făcut documentele pentru ca el să fie transforat către compania noastră Energetica. Energetica o să facă pe achiziţie internă proiectarea şi ea la rândul ei va coate în achiziţie publică. E o chestiune de două săptămâni până se va întâmpla, până va scoate în achiziţie publiă centralele”.

    Reţeaua de transport şi distribuţie

    Sistemul de termoficare din Capitală este format dintr-o reţea principală de 1.000 de kilometri şi una secundară de 3.000 de kilometri. Problemele datorate lipsei cronice de investiţii în sistem se regăsesc în principal la reţeaua secundară. La începutul mandatului administraţiei Nicuşor Dan, erau schimbaţi 100 din aceşti 1.000 de kilometri. În 2021 au fost înlocuiţi 28 km, în 2022 un număr de 32 km, iar în 2023 primăria vrea să înlocuiască peste 50 km de conducte.

    „Avem trei şantiere începute anul trecut, un prim lot de 63 km care pornise cu bani de la bugetul local, dar între timp am obţinut bani de la Ministerul Dezvoltării, iar acolo sunt trei şantiere mari de anul trecut: Ferentari, Olteniţei lângă Orăşelul Copiilor şi Pantelimon”.

    Lucrările de la şantierul din Ferentari ar trebui să fie gata peste aproximativ o lună, conform primarului, în timp ce şantierele Olteniţei şi Pantelimon se vor finaliza până la sfârşitul anului.

    „Mai avem un şantier în zona Guvernului, care merge până în Piaţa Amzei şi până pe Bulevardul Ion Mihalache, acolo continuăm, suntem la trei-patru kilometri din 12, nu terminăm anul acesta, dar continuăm. Vom mai începe o lucrare în Colentina şi mai începem o lucrare în Timişoara, acolo este o zonă foarte afectată”.

    Lucrările enumerate până acum fac parte din „pachetul vechi” de lucrări anunţate, aşa cum le numeşte Nicuşor Dan. La acestea se mai adugă contractele pe fonduri europene pe care le-a semnat primăria.

    „Acolo sunt 25 de loturi din care vom începe 12 anul acesta, chiar luna viitoare, şi în afară de asta sunt în fiecare an lucrări de ordinul a 10-15 kilometri, lucrări pe care Termoenergetica le face pe bucăţi mai mici, de 100-200-500 de metri. (…) Dar în sfârşit avem o stabilitate financiară, avem contractele bine definite şi ale noastre şi ale Termoenergeticii, eu sunt foarte optimist pe numărul de kilometri pe care o să îi facem şi ne ducem către zonele care sunt cele mai afectate”.

    Întrebat când ar putea să nu mai aibă bucureştenii probleme cu apa caldă şi căldura, Nicuşor Dan spune că în 2-3 ani ar trebui să se ajungă la un punct de stabiltate dacă lucrările continuă în ritmul în care sunt realizate astăzi.

    „Cel mai important este că am avut zile întregi în luna februarie în care nimeni nu a avut probleme. (…) Ca să ajungem să fie universal valabilă chesitunea asta ne mai trebuie cam 2-3 ani. Nu o să înlocuim în această perioadă cu totul cei 850 km pe care îi mai avem de înlocuit, dar vom înlocui acei 150 km care sunt cei mai afectaţi şi atunci în afară de avarii minore sistemul o să funcţioneze. Repet, a fost mai bine iarna asta decât iarna treută şi mult mai bine decât acum doi ani”.

    O altă întrebare la care a răspuns primarul este una pe care şi-o pun mulţi bucureşteni: există zone în Bucureşti în care nu există niciodată probleme cu căldura şi apa caldă?

    „Da, există, şi una dintre aceste zone este Ferentari, unde am început de acum doi ani să schimbăm, şi sunt multe altele. Aşa cum există zone unde tot timpul sunt probleme. O zonă este parcul Tineretului, o altă zonă este Bulevardul Timişoara. Şi pentru Bulevardul Timişoara vrem să intervenim vara asta, e o lucrare complexă, vrem să intrăm sub liniile de tramvai şi nu va funcţiona o perioadă tramvaiul. Parcul Tineretului este inclusă în proiectele cu finanţare europeană şi va începe tot vara aceasta”.

  • Un pariu necâştigător?: Profiturile marilor bănci occidentale în China scade constant. „Aceste companii au investit când în China se vorbea numai de creştere şi nu aveai geopolitica ca un factor de risc”

    Profiturile Goldman Sachs, Morgan Stanley precum şi a altor bănci occidentale din China au scăzut brusc anul trecut, distrugând speranţele că activitatea în această ţară ar putea deveni profitabilă, scrie Financial Times.

    Credit Suisse, Deutsche Bank, Goldman Sachs şi HSBC au raportat pierderi în China continentală pe parcursul anului trecut, iar profiturile Morgan Stanley au scăzut, arată cifrele publicate de aceste companii.

    Băncile occidentale au petrecut ani de zile investind în China, în speranţa că o prezenţă în cea de-a doua economie a lumii se va dovedi profitabilă. Dar, pe măsură ce relaţiile dintre Washington şi Beijing se deteriorează, cifrele arată cât de dificil a devenit pariul.

    „Aceste companii au investit când în China se vorbea numai de creştere şi nu aveai geopolitica ca un factor de risc”, a declarat un banchier din Hong Kong. „Adevărul este că multe dintre aceste lucruri s-au schimbat”.

     

  • De unde are România banii care susţin economia în această criză: de la videochat, crypto sau pariuri până la remote work, opt pieţe care înseamnă un rulaj de 30-40 de miliarde de euro pe an

    Puţină lume îşi pune problema de unde vine această rezilienţă a economiei României din aceste crize – pandemie, război în Ucraina, explozia inflaţiei, creşterea dobânzilor etc.

    Din datele oficiale statistice, criza legată de inflaţie, dobânzi, scăderea puterii de cumpărare, se vede cât de cât – consumul şi-a redus creşterea dar nu este pe minus, economia şi-a redus creşterea, dar nu a intrat în recesiune.

    În economia reală, acolo unde se învârt banii oficiali şi banii gri sau negri, lucrurile stau mult mai bine decât toate aşteptările. Dacă îi întrebi pe bancheri, ei spun că românii au bani, iar de unde sunt ei, asta e altă problemă.

    Pentru bănci, care văd toate mişcările din conturi – de unde vin banii, unde pleacă -, criza nu se vede: primul trimestru a fost excepţional, cu o creştere a profitului cu 70% faţă de primul trimestru din 2022. Bineînţeles că acest rezultat vine din creşterea dobânzilor şi din ceea ce au vândut băncile în trecut, adică din acordarea de credite persoanelor fizice şi companiilor. Acum se vede o încetinire în zona de retail doar la creditele noi. În ciuda scăderii puterii de cumpărare şi exploziei dobânzilor, pentru că inflaţia a fost mult mai mare decât creşterea salariilor, serviciul de plată a ratelor la bancă este mult mai bun decât cele mai optimiste aşteptări ale băncilor, iar creditele neperformante încă nu şi-au făcut apariţia, ceea ce arată rezilienţa persoanelor fizice, companiilor şi economiei. Este adevărat că şi creditele bancare sunt de trei ori mai mici decât creditele comerciale acordate de furnizori clienţilor. Dar şi acolo serviciul de plată este destul de bun, în ciuda crizei.

    Acum două săptămâni am discutat cu un fost managing director al BERD care cunoaşte România de trei decenii şi nu-şi explică rezistenţa economiei româneşti, nu-şi explică de unde sunt banii care se mişcă în economie, pentru că unde te uiţi în jur, cel puţin în oraşele mari, nu se vede nicio criză. Când i-am spus că o sursă de bani este piaţa de videochat, nu i-a venit să creadă. Cât poate să fie această piaţă, câţi oameni pot să lucreze aici, câţi bani poţi să faci din videochat?

    Aceste întrebări, legate de banii care se învârt în România, sunt genul de întrebări pe care şi le pun în general străinii, cei care lucrează aici, cei care analizează România.

    În ultimul deceniu România a fost ţara cu cea mai mare creştere economică şi ţara care a rezistat cel mai bine în pandemie, iar acum rezistă şi în această perioadă de inflaţie, creştere a dobânzilor, totul cu un război la graniţă.

    Încerc să fac o trecere în revistă a surselor de rezilienţă a economiei României, surse oficiale şi neoficiale:

     

    1. Piaţa de videochat – la finalul săptămânii trecute, Lucian Heiuş, şeful ANAF, a venit cu o declaraţie stupefiantă: Piaţa de videochat a explodat în ultimii ani, iar din datele lor aici lucrează 400.000 de persoane, fiind implicate peste 5.000 de firme. Aceste date sunt oficiale, banii trec prin conturile băncilor, spune Heiuş, îi putem vedea şi nu sunt puţini deloc. Clienţii pieţei de videochat din România sunt în marea majoritate din afară ţării.

    Dacă 400.000 de persoane este o cifră reală, şi fete şi băieţi, înseamnă dublul pieţei de IT, o piaţă la care ne raportăm ca având o pondere de 6% din PIB şi cele mai mari salarii.

    La un moment dat, cineva din această industrie mi-a spus că în decembrie, luna cea mai bună, o persoană poate face peste 20.000 de euro, iar băieţii sunt cei mai căutaţi.

    Banii din videochat se regăsesc apoi în economie, în achiziţiile de maşini, în achiziţii de case, în achiziţii de bunuri de lux, în vacanţe – o piaţă care a explodat pe destinaţiile externe (gândiţi-vă că anul trecut, oficial, s-au cheltuit 7 miliarde de euro).

    Se spune că România este cea mai importantă piaţă de videochat din Europa.

     

    2. Piaţa de furturi, tâlhării, prostituţie – în fiecare zi citim ştiri despre descinderi ale poliţiştilor la diferite adrese din ţară, la diverse clanuri, unde găsesc zeci, sute de mii de euro, bani cash, obţinuţi din această piaţă, în special din afară. Această piaţă poate fi considerată la câteva miliarde de euro pe an, bani care se regăsesc şi în România în consum, în notele de plată de la restaurant, în banii aruncaţi maneliştilor, în achiziţii de case şi maşini, în excursii. Totul este cash.

    Trei ştiri despre interlopi/Oache s-a sinucis de singurătate/Mircea Nebunu e naş în Vaslui deşi e urmărit general

    VIDEO Interlopul Faraonu de la Madrid, „aroganţă” de 14.000 de euro

     

    3. Piaţa de pariuri – este o piaţă care a explodat în ultimul deceniu, dar lumea nu are nicio idee legată de cifrele care au ajuns să se învârtă aici. Conform estimărilor, rulajul anual al companiilor de pariuri care operează în România, depăşeşte 20 de miliarde de euro. Rulajul înseamnă încasările şi plăţile care se fac către jucători. Acestea sunt pariuri oficiale, care se văd oficial în conturi.

     

    4. Piaţa de crypto – eu cred că soldul la zi al deţinerilor de cryptomonede ale românilor se duce spre 10 miliarde de dolari, chiar cu scăderile din ultimii doi ani. Iar banii celor care îşi mai cash-uiesc din aceste deţineri se regăsesc apoi în achiziţia apartamentelor şi imobilelor de lux, în achiziţii de hoteluri şi alte active imobiliare. Problema tuturor este că nu găsesc suficiente penthouse-uri de cumpărat, cel puţin în Bucureşti.

     

    5. Piaţa de second-hand auto – pe această piaţa se învârt câteva miliarde de euro pe an, marea majoritate fiind bani cash. Sunt filiere întregi care aduc maşini de pe piaţa vestică, care apoi trec prin câteva mâini şi ajung în România, ca să fie înregistrate.

     

    6. Piaţa de remote work – pandemia a deschis o piaţă extraordinară pentru cei din România, ca să lucreze în afară fără să plece de aici. Marea majoritate sunt din domeniul IT-ului, dar avem şi oameni care lucrează în consultanţă, marketing, financiar. Toţi aceştia au reuşit să-şi dubleze şi să-şi tripleze veniturile prin apelarea la remote work. Toţi aceşti bani se văd în conturile băncilor din România, iar apoi sunt injectaţi într-un fel sau altul în economie, în achiziţii de apartamente, maşini , excursii, ieşiri la restaurant etc.

     

    7. Piaţă de fraudă a TVA – România este în topul ţărilor europene unde se fraudează cel mai mult TVA-ul, procentul oscilând în jurul a 30% din încasările din TVA, ceea ce înseamnă 6 miliarde de euro pe an. Aceşti bani sunt încasaţi pe lanţ de comercianţi, dar apoi nu mai sunt plătiţi către stat. Această piaţă este în afara zonei urbane, în afara oraşelor mari, în cea mai mare parte.

     

    8. Piaţa de ucraineni – pentru România, războiul din Ucraina a fost un lucru pozitiv, dacă aş putea spune cinic, având în vedere fluxurile de ucraineni care au intrat în ţară, banii pe care i-au lăsat aici în consum şi banii care sunt investiţi în acest moment în România în diverse afaceri – şi nu sunt puţini deloc -, în special în zona agricolă, produse de bază etc.

     

    Am încercat să aduc în discuţie aceste pieţe unde se învârt bani oficiali, gri sau negri, şi care contribuie zi de zi la rezilienţa economică a României, la rezistenţa în faţa acestor crize, la rezistenţa multor afaceri, care sunt beneciciari direcţi şi indirecţi ai acestor resurse financiare. Toate aceste pieţe înseamnă între 30 şi 40 de miliarde de euro, bani care se mişcă fie oficial, prin conturi, fie la liber, prin sacoşe.

    Dacă te duci la casele de schimb, a doua întrebare pe care o primeşti este dacă vrei sau nu chitanţă pentru tranzacţia încheiată. Dacă nu vrei, banii sunt liberi şi nu pot fi urmăriţi.

    Dacă ne uităm puţin la piaţa şpăgilor, care pare că a explodat, cel puţin din informaţiile care apar în fiecare zi, mulţi bani sunt negri, se plimbă în sacoşe, valize şi sunt reali.

    Şi cu ajutorul acestor pieţe, cu ajutorul acestor bani gri, negri dar şi albi, pentru că la un moment dat se transformă în bani albi, România îşi poate continua creşterea economică, lăsând crizele în spate.

    România are o şansă să-şi dubleze PIB-ul în următorul deceniu, de la 300 de miliarde de euro la 600 de miliarde de euro. Vă daţi seama câţi bani se vor învârti atunci?

  • România, ţara videochatului. Avem suficienţi angajaţi la videochat în ţara noastră ca să umplem aproape două oraşe cât Clujul. Şeful ANAF anunţă câte mii de firme sunt şi câte sute de mii de oameni lucrează în domeniu

    Lucian Heiuş, şeful ANAF, a declarat că în industria videochat-ului din România lucrează peste 400.000 de persoane. În plus sunt înregistrate 5.000 de firme cu acest obiect de activitate.

    El menţionează că instituţia pe care o reprezintă poate obţine toate informaţiile despre veniturile acestor societăţi, sumele de bani câştigate putând fi văzute prin bănci.

    „Astăzi, dacă vorbim de veniturile care se obţin de pe platformele de videochat, aflăm orice informaţie. Există cinci platforme mari, unde orice firmă care funcţionează în România pe acest domeniu de activitate are un contract cu ei şi de acolo primesc bani. Aceşti bani intră prin bancă, îi putem urmări”, a spus preşedintele ANAF la Digi 24.

    Aceasta este prima confirmare oficială în legătură cu fenomenul videochat-ului din România, care potrivit şefului ANAF a explodat în ultima perioadă .

    Până acum existau doar estimări privind industria de videochat din România, care cel puţin din perspectiva numărului de persoane care activează în acest domeniu este de peste două ori mai mare faţă de cei care lucrează în industria de IT.

    „Sunt discuţii că ar lucra ca persoane fizice peste 400.000 în această industrie, pentru că veniturile sunt mari, însă ce e interesant este că 99% din venituri nu sunt de la cetăţeni români, ca să fie foarte clar. Românii care urmăresc aceste platforme sunt într-un număr foarte mic, însă banii sunt făcuţi în România şi plătiţi în România şi avem multe acţiuni de contor pe firmele de videochat. Şi cu ani în urmă erau. Mulţi nu înţelegeau că, de fapt, este o activitate, că ar trebui să aibă angajaţi, persoanele care prestează acea muncă şi cred că e un proces mult mai vechi. Astăzi avem instrumentele necesare pentru a putea monitoriza şi acţiona asupra acestor industrii”, a mai spus şeful ANAF la Digi 24.

    Potrivit acestuia, ANAF a realizat un ghid prin care persoanele care activează în industria de videochat pot afla cum să îşi declare veniturile şi să plătească impozitele la stat.

    De ce nu vedem/simţim criza? De unde vin banii care susţin în continuare consumul, aglomeraţia de pe şosele, vânzările de maşini, vânzările de apartamente sau piaţa produselor de lux? Cum a ajuns un transportator anonim din Bistriţa mai puternic decât o bancă?

     

     

     

     

  • Ce răspunde unul dintre cei mai citaţi analişti financiari ai lumii când este întrebat despre noua criză financiară sau ce ar trebui să facă oamenii cu banii lor acum

    Interesul investitorilor faţă de ceea ce se întâmplă cu băncile a fost ce l-a adus în România din nou pe unul dintre cei mai citaţi analişti financiari ai lumii, cunoscut şi ca unul dintre cele mai influente personaje din piaţa Forex. Călătoriile sunt parte din activitatea lui ca analist al băncii daneze de investiţii Saxo Bank,  însă pandemia de COVID a pus o pauză vizitelor sale în România. Ce l-a adus din nou aici ?

    A fost ironic pentru toată lumea din pieţele financiare ceea ce s-a întâmplat – pentru că am avut momentul crizei, în sensul în care totul se prăbuşea, nimeni nu ştia ce va aduce viitorul, pieţele erau total disfuncţionale, a existat o volatilitate totală, apoi, răspunsul în termen de politici a fost atât de masiv, de puternic, copleşitor –  combinaţia acestor politici monetare şi de salvare a sistemului a fost exagerată”, a spus John J. Hardy, într-o discuţie scurtă la cea mai recentă vizită a sa la Bucureşti.

    Este al treilea interviu pe care îl are cu BUSINESS Magazin: dacă în 2014 a vorbit despre predicţiile „scandaloase” ale băncii daneze de investiţii, în 2017 anunţa deja că ne îndreptăm spre o nouă criză, iar acum s-a axat pe felul în care evenimentele disruptive din economia globală conturează piaţa investitiţiilor.

    Din punctul lui de vedere, eforturile de salvare ale Silicon Valley Bank au reprezentat un răspuns prea entuziast în termen de politici ale autorităţilor. „Sunt alte lucruri care se întâmplă – există mai multe motive pentru care credem că inflaţia va rămâne la niveluri ridicate, nu la cele pe care le vedem în prezent, ci relativ ridicate comparativ cu nivelurile de dinainte de pandemie. Asta are legătură cu nesiguranţa legată de viitorul energiei – va costa mult înlocuirea gazului natural rusesc, piaţa petrolului brut devine mai fragmentată în toată lumea, imperativele legate de apărare cresc cheltuielile militare, ceea ce influenţează inflaţia, de asemenea.”

    Prin urmare, Hardy este de părere că, deşi îşi va tempera creşterea, „inflaţia  este aici să rămână”:„Poate va oscila mai mult, dar în general va fi la un nivel mai ridicat decât cel pe care l-am văzut cu mult înainte de pandemie.  Vom vedea o inflaţie volatilă, va fi o creştere de peste 3% în Europa – dacă înainte era de 5%, probabil că acum va fi de 5-7%, va fi mai ridicată decât obişnuia să fie, în mod susţinut, de-a lungul timpului. Aşadar, avem o convingere puternică legată de faptul că, de-a lungul timpului, inflaţia ar putea să scadă, dar nu se va mai normaliza, la niveluri prepandemice”. De asemenea, din punctul lui de vedere, chiar dacă inflaţia a fost o provocare, aceasta nu a zguduit atât de tare economia – încă:  „Credem că suntem la începutul unui nou ciclu de creditare şi s-ar putea să vedem o recesiune în 1-2-3 trimestre de acum”.

     

    1. Sunt ţările din Europa Centrală şi de Est de partea bună a economiei mondiale în contextul actual?

    Cred că multe dintre ţările Europei Centrale şi de Est devin mai conectate cu ţări din zona Euro, în special cu Germania, sunt ţări conectate de maşinăria industrială a Germaniei. Este mai puţin situaţia României, sunt alte părţi ale economiei României care sunt unice şi puternice – mai ales când vine vorba de linia producţiei de alimente, dar există o mare nelinişte în zona industrială a economiei Germaniei, care este o mare putere. Cum alimentezi această putere, dacă preţurile legate de energie sunt de două  sau de trei ori mai mari decât obişnuiau să fie? Economiile Europei Centrale şi de Est trebuie să abordeze şi să rezolve această problemă la diferite niveluri în funcţie de industrie – economia Cehiei este mai conectată la asta – aşa cum va evolua Europa, aşa va evolua zona Europei Centrale şi de Est.

    2. Când va fi vârful crizei?

    Nu aş vrea să îi spun criză, va fi un ciclu clasic de creditare – am întărit politicile care au impact, inflaţia are impact în economia reală, standardele de creditare ale băncilor cresc, ca urmare a rezultatului creşterii dobânzilor de referinţă, ceea ce înseamnă că este mai scump să se finanţeze, cei care economisesc s-ar putea să fie mai bucuroşi să îşi ţină banii într-un fond de investiţii sau într-un fond guvernamental de trezorerie care oferă mai mult profit.

    Nu m-am gândit atât de mult la un anumit moment de impact în Europa, fiindcă suntem puţin în faţa curbei, dar am putea vedea un efect semnificativ cândva la finalul anului acesta şi începutul anului viitor. Situaţia din Statele Unite ne-a luat prin surprindere: ne gândeam că economia a intrat pe un făgaş normal cu creşterile de dobândă Fed, nu este afectată activitatea economică, inflaţia este încă ridicată, nivelurile de activitate economică sunt încă bune – piaţa locurilor de muncă în special nu pare să fie influenţată.

    Surpriza a venit din cauza poveştii SVB – a fost un moment de trezire care a venit deodată – a fost acolo tot timpul, dar momentul realizării a venit brusc, din cauza băncii – asta a făcut finanţarea lor să fie mai scumpă. Economia este ceva comportamental – o criză se poate întâmpla, poate fi o surpriză, dar trebuie să ne întrebăm ce schimbări va aduce în comportamentul oamenilor – aceasta a demonstrat o situaţie care exista de mult timp –  costurile băncilor au crescut tot timpul. Recesiunea se va întâmpla tot timpul la un moment dat, de cele mai multe ori este ceea ce se întâmplă după o politică restrictivă – dar nu era ceva ce ne îngrijoram că se va întâmpla atât de curând, cum facem acum.

    3. Este o situaţie similară cu criza din 2008-2009?

    Nu, chiar deloc, fiindcă pe atunci era vorba despre o bulă speculativă, mai ales concentrată în jurul acestor mari bănci de investiţii americane, care creau toate aceste instrumente în jurul real estate-ului şi în special real estate-ului din piaţa rezidenţială – prin acordarea de împrumuturi unor oameni care nu ar fi trebuit să primească niciodată aceşti bani şi apoi disipând o parte din risc cui puteau. A fost o bulă speculativă şi acele bănci nu au avut capitalul necesar să acopere aceste riscuri – ne-am învăţat lecţia, am oprit băncile să mai aibă genul acesta de comportament.

    4. Capitalismul mai funcţionează sau nu?

    Felul în care autorităţile au răspuns  la situaţia SVB începe să contureze întrebări foarte inconfortabile despre ce înseamnă azi o bancă – dacă o bancă va fi mereu salvată, de ce ar trebui să permitem băncilor să preia riscuri pe seama plătitorilor de taxe? Nu am răspunsul pentru asta, dar riscul va fi că, dacă autorităţile intervin de fiecare dată, ne vom întreba ce mai este o bancă – de ce ar trebui să existe o bancă? Asta înseamnă că toate împrumuturile ar trebui gestionate de către stat? Nu vrem nici asta, ceea ce ar însemna o planificare în sistem centralizat – acestea sunt întrebări foarte complicate şi cred că ne vom confrunta cu ele în anii ce urmează. Nu am răspunsul – dar trebuie să fii capabil să vezi că băncile eşuează – băncile au eşuat pe parcursul istoriei, iar cineva care avea 20 milioane de dolari în bancă trebuia să îşi asume un risc atunci când îşi plasa banii într-un loc. Capitalismul ar  trebui să fie despre a permite lucrurilor să eşueze – dacă nu au performat, preluăm lovitura, încercăm să ne luăm alţi parteneri de încredere – altfel e planificare centrală, ceea ce aduce un set total diferit de riscuri.

    5. Ce ar trebui ca oamenii să facă pentru banii lor în prezent?

    Ar trebui să fie atenţi cu ei – ne îndreptăm spre recesiune, spre finalul unui ciclu de creditare, s-ar putea să ne confruntăm cu o volatilitate a pieţelor, în acelaşi timp însă – cred că  preţurile nominale ale activelor vor rămâne la niveluri relativ ridicate fiindcă inflaţia va rămâne relativ sus, aşadar, aş fi poziţionat mai conservator în piaţă, dacă aş avea obligaţiuni, aş păstra obligaţiunile pe 1-2-3 ani.

    6. Cum au reacţionat clienţii voştri la incertitudinile pieţei?

     Există tot felul de clienţi. Există cei speculativi – când preţul unui activ scade, cumpără imediat. Există, apoi, cei care realizează că pot face un profit cumpărând titluri de trezorerie – de exemplu din Germania sau Franţa – mai ales că acum avem dobânzi atractive, după ce ele nu au existat multă vreme. A fost o bulă speculativă şi a crescut foarte mult numărul de clienţi şi participanţi la piaţă, există oameni care au intrat pe burse pentru prima dată – indiferent dacă au avut abordarea „intru şi investesc orice ar fi” sau au investit în cripto, acţiuni… Dar bula asta s-a spart şi ne-am apropiat de nivelul la care eram înainte de pandemie, chiar dacă creşterea nebunească a acţiunilor companiilor de tehnologie s-a moderat doar puţin. 

    7. Cum va influenţa inteligenţa artificială businessul?

    Va influenţa businessul tuturor – nu ştiu cum va evolua ChatGPT, dar cred că va aduce un impact uriaş asupra a orice. Există poveşti anecdotice despre impactul asupra profesiilor din zona de legal, IT, vor exista noi categorii de joburi, va avea aplicaţii peste tot, nu îmi pot imagina ce va însemna asta, dar va avea un impact semnificativ – este un game changer. Va fi nevoie de mai multe putere în materie de computere, aşa că există o concentrare pe businessurile axate pe producţia de procesoare (nu e o recomandare, e un comentariu neutru); îi încurajez pe oameni să citească tot ce pot pe această temă.

    8. Când investim şi ce abordare ar trebui să avem asupra riscurilor de investiţii?

    Când toată lumea speculează într-un ritm haotic, atunci trebuie să îţi reduci şi tu riscurile – să mitighezi riscurile – când toată lumea „se ascunde sub masă” şi se teme de viitor, atunci e bine să investeşti – fii foarte conştient de mediul în care eşti şi legat de ceea ce face turma – asta ar fi perspectiva mea referitoare la această întrebare.  

     

    Carte de vizită:

    1. John Hardy este o prezenţă constantă, ca invitat sau comentator, în emisiunile realizate de Bloomberg şi CNBC şi a fost numit unul dintre cele mai influente personaje din piaţa Forex în 2008;

    2. A ajuns aici după un traseu atipic: a absolvit Universitatea din Texas în 1995, obţinând o diplomă în istorie europeană, şi, după o perioadă în care a locuit în Germania, pentru a studia limba germană, iar apoi în Rusia, unde a învăţat rusa, Hardy s-a dedicat în totalitate pasiunii sale pentru economie;

    3. Din 2002, s-a alăturat Saxo Bank, „când banca avea circa 100 de angajaţi”, iar din 2004 s-a mutat în departamentul de strategie al FX. În prezent, Saxo Bank este de zece ori mai mare decât la angajarea lui, iar Hardy este responsabil cu actualizarea comentariilor de zi cu zi de pe pieţele valutare ale Saxo Bank discutând politicile Băncii Centrale şi tendinţele macroeconomice.

  • Rivalul digital al băncilor va deveni bancă în toată regula curând

    ♦ Revolut, fintech-ul ce operează pe bază de licenţă bancară europeană, face pasul către deschiderea unei sucursale în România în T1/2024. Compania a tatonat deja terenul cu 90 mil. euro creditaţi românilor din august 2022 până acum.

    Revolut, fintech-ul care operează ca o bancă pe bază de licenţă bancară europeană momentan, urmează să îşi deschidă sucursală în România în primul trimestru din 2024, intrând în rând cu celelalte 32 de bănci reglementate şi supravegheate de BNR. Compania deja a acordat credite în valoare totală de 90 mil. euro pe piaţa din România din august 2022 până în prezent, iar soldul depozitelor la vedere, alcătuite din conturile de economii ale celor peste 2,8 milioane de utilizatori ai aplicaţiei, a ajuns la 550 mil. euro, a spus Gabriela Simion, general manager la Revolut Branch for Romania&Italy.

    „Răspunsul clienţilor privind produsele de creditare este peste aşteptări. Diferit faţă de celelalte oferte din piaţă este că partea de self-service, administrarea creditului este online. Dorim să avem o sucursală locală, care înseamnă bancă locală. Este o paşaportare a băncii din Lituania în România. Pentru noi înseamnă că clienţii din România vor fi migraţi pe sucursala din România, vor avea IBAN emis de Revolut şi vom fi conectaţi la sistemul de plăţi local şi vor avea acces la produse locale personalizate“, a spus Gabriela Simion.

    Ea a mai explicat pentru ZF că odată cu deschiderea sucursalei Revolut în România politica de cost pentru client nu se va schimba.

    „Modelul este acelaşi. Dacă creditam în euro şi treceam la lei, era altceva. Noi avem această linie strategică de a fi mai ieftini decât oricine.“

    „Ne adaptăm la piaţă, la preţurile din piaţă, dar scopul nostru este să fie cât mai simplu şi fără costuri ascunse. Creditarea va merge înainte pentru că până la urmă clientul final este clientul român şi acum şi când se va deschide sucursala în T1/2024. Suntem integraţi cu bazele de date din România pe care le vom folosi şi în continuare. Faptul că vom fi sucursală nu schimbă nimic. Conform reglementărilor la care ne supunem şi noi, trebuie să demonstrăm bonitatea clientului care înseamnă venit şi istoric de creditare pe care le luăm din surse oficiale după care adăugăm criteriile noastre interne pentru a putea determina suma pe care suntem dispuşi să o credităm şi preţul la care putem sa o facem.“

    În ceea ce priveşte dobânzile şi politica de acordare a creditelor, Gabriela Simion susţine că strategia Revolut este bazată pe nivelul de risc al clientului.

    „Dobânda din partea de creditare este bazată pe nivelul de risc al clientului. Facem evaluarea noastră internă şi în funcţie de bonitatea clientului poate fi dobânda între 7,99% şi 15,99%. Aici, în funcţie de mai multe considerente legate de fiecare client în mod particular şi de suma pe care o cere, astfel, primeşte o anumită rată de dobândă. Cred că în momentul de faţă nici măcar 1% din clienţi nu au cea mai mare dobândă pe care o percepem“, a mai spus Gabriela Simion.

    Deşi posibilitatea de creditare este disponibilă din luna august a anului trecut, Gabriela Simion a mai explicat că momentan Revolut creditează doar clienţi exitenţi.

    „Sunt campanii pe care le facem pentru clienţi, dar în momentul de faţă credităm doar clienţi existenţi. Cu siguranţă va veni momentul când vom deschide către toată piaţa. Atunci va face sens să promovăm mai mult. În momentul acesta primesc credit clienţii eligibili conform criteriilor noastre interne.“

    Gabriela Simion a mai adăugat că pe zona de companii privind creditarea compania se uită la nivel global în anumite pieţe unde segmentul de companii este mult mai stabil aşezat decât este în România.

    „Avem cred că jumătate de million de clienţi la nivel global. În România anul trecut am început cu adevărat să acoperim piaţa pentru că am introdus şi IBAN local. Pentru ţările euro cumva nu a fost aşa o mare problemă, dar aici la noi a trebuit să implementam această parte de IBAN local. Din mai anul trecut până acum numărul companiilor din portofoliu s-a triplat. S-a testat un pic terenul în perioada aceasta.“

    În ceea ce priveşte planurile Revolut, Gabriel Simion a mai spus că în a doua parte a anului 2023 se va lansa serviciul de refinanţare a creditelor. Astfel, Revolut îşi va pregăti terenul pentru intrarea pe piaţa locală ca bancă locală în primul trimestru din 2024.

    „Soluţia de refinanţare care va fi disponibil din a doua parte a anului 2023 va fi pentru creditele din piaţa. Practic, clientul îşi va vedea creditele şi va alege pe care doreşte să le refinanţeze şi noi plătim către băncile respective. Răspunsul clienţilor privind produsele de creditare este peste aşteptări. Diferit faţă de celelalte oferte din piaţă este că partea de self-service, administrarea creditului este online.“

    Pe de altă parte, Gabriela Simion a mai explicat că Revolut nu se va duce spre zona de consumer financing, adică spre zona dobânzilor foarte mari.

    „Nu ne ducem în zona de consumer financing, adică cu dobânzi foarte mari. Targetul nostru este spre mass-market şi afluent, urban, salariaţi în cea mai mare parte şi pot să spun că media venitului pe portofoliul din România este dublu decât salariul mediu pe economie“, a mai spus Gabriela Simion.

    În acelaşi timp, Andrius Biceika, Deputy CEO, Management Board Member at Revolut Bank (EEA) & Partner at Revolut Group, a explicat că momentan modelul creditării are în vedere un model al riscului mai sigur.

    „Suntem mai mult bazat pe nivelul riscului. Nu avem o abordare de genul 50% dobândă, dar să dăm la toată lumea, iar apoi jumătate din ei ajung în default pentru că nu pot plăti, dart tu tot primeşti banii pentru că îi taxezi cu 50%. În situaţia noastră produsul de creditare momentan este puţin plictisitor şi targetăm într-un mod sigur, cu cât mai puţin risc. România este una din top 10 pieţe în care lansăm IBAN local, iar acest lucru va creşte cifrele enorm. Va însemna o responsabilitate mai mare pentru noi atât în relaţie cu instituţiile din România, cât şi cu banca centrală“, a spus Andrius Biceika.

    Gabriela Simion, general manager la Revolut Branch for Romania&Italy

     

    Revolut nu se va duce spre zona de consumer financing, adică spre zona dobânzilor foarte mari.