BusinessMagazin

Tag: banca

  • Liniştea burgheză, în care trăiau băncile şi BNR, a fost aruncată în aer: inflaţia şi războiul din Ucraina încep să producă daune, populaţia nu mai economiseşte deloc în lei ci, dimpotrivă, mănâncă din economiile trecute, iar ca să-şi menţină cheltuielile, ia credite de la bancă, ceea ce va creşte gradul de îndatorare şi riscul asumat

    Săptămâna trecută, o discuţie la sucursala unei bănci: Să ştiţi că avem o dobândă foarte bună la depozite, 5,5% pe 5 luni, dacă aveţi nişte bănuţi de pus deoparte. Într-adevăr dobânda este peste media pieţei.

    Până acum 2-3 luni băncile nu prea erau interesate să atragă bani de la populaţie şi nici să mărească dobânzile chiar dacă inflaţia şi-a arătat colţii. Aveau prea mulţi bani în depozite faţă de cât de repede puteau plasa banii în credite, iar această situaţie ţinea de peste un deceniu.

    Dar lucrurile s-au schimbat peste noapte.

    Datele publicate săptămâna trecută de Banca Naţională pe luna aprilie 2022 privind indicatorii monetari, arată o nouă deteriorare a echilibrului de care se bucura sistemul bancar şi politica monetară a Băncii Naţionale.

    Revenirea, şi apoi explozia inflaţiei – nimeni nu a anticipat că în mai puţin de un an vom ajunge la inflaţie de 15 %, de la 2-4%, scăderea dramatică a puterii de cumpărare în câteva luni – creşterea preţurilor nu este acoperită de majorarea salariilor – şi, nu în ultimul rând, apariţia războiului din Ucraina – care a injectat o teamă generală în rândul populaţiei, au schimbat peste noapte datele problemei.

    În numai 4 luni – decembrie 2021-aprilie 2022, economisirea în lei a populaţiei a dispărut, iar românii au intrat deja în banii puşi deoparte de-a lungul anilor din două motive – să-i schimbe în euro de teamă, atât din motive de inflaţie cât şi de război în Ucraina, şi, pentru a-şi menţine puterea de cumpărare în urma creşterii preţurilor, trebuie să scoată bani din altă parte – deşi benzina a crescut cu 50%, nimeni nu vrea să renunţe la a merge cu maşina, iar cafeaua de la Starbucks trebuie băută în continuare. Pe lângă aceste lucruri se adaugă vacanţele şi chiar nunţile.

    Conform datelor BNR, în aprilie 2022 soldul depozitelor în lei pentru populaţie a scăzut la 158,1 miliarde lei, de la 165 de miliarde lei în decembrie, şi 165,4 miliarde lei în ianuarie, rezultând un minus de 7,3 miliarde lei. De foarte multă vreme economiile populaţiei nu au fost în scădere.

    Ceea ce este bine este că au crescut economiile în valută, de la 118,8 miliarde lei (echivalent în valută) în decembrie, la 127 miliarde lei în aprilie, rezultând un plus de 8,2 miliarde lei, adică aproape 2 miliarde euro puşi deoparte în bănci.

    Dacă luăm în considerare şi depozitele companiilor, pe lângă cele ale populaţiei, din decembrie 2021 până în aprilie 2022, avem un minus de 12,4 miliarde lei.

    În valută avem însă un plus de 13 miliarde de lei, de la 167 miliarde de lei, la 180 miliarde de lei.

    Deci populaţia şi companiile renunţă la lei şi îşi ţin banii în valută.

    Dacă ne uităm la credite, situaţia este diferită: deşi dobânzile sunt în creştere, soldul creditelor se majorează, ceea ce înseamnă că populaţia, dar şi companiile, au nevoie de bani.

    De la un sold de 136,8 miliarde lei, în decembrie 2021, în aprilie 2022 soldul creditelor populaţiei a urcat la 141,4 miliarde lei, adică un plus de 4,6 miliarde lei.

    Companiile au apelat mai mult la credite: dacă în decembrie soldul creditelor în lei era de 98 de miliarde de lei, în aprilie a urcat la 105,4 miliarde lei, adică un plus de 7,4%. Asta înseamnă că firmele sunt într-o scădere de cash flow şi apelează la liniile de finanţare bancară, chiar dacă ROBOR-ul s-a dublat din decembrie până acum, de la 3% la 6%.

    Pe lângă acest ROBOR se adaugă şi marja băncii, marjă care este în creştere, pentru că situaţia în economie este alta faţă de acum un an.

    În valută, soldul creditelor a crescut de la 89,3 miliarde lei (echivalent în valută) în decembrie, la 93 de miliarde de lei în aprilie, adică un plus de 3,7 miliarde de lei. Companiile au o creştere de 4,9 miliarde de lei a soldului creditelor în valută, în timp ce populaţia are un minus de 1,2 miliarde de lei.

    Deci, în total, creditarea a crescut cu 15 miliarde de lei, între decembrie şi aprilie, atât în lei cât şi în valută, în timp ce depozitele bancare au crescut cu numai 1,3 miliarde de lei, şi asta exclusiv pe seama depozitelor în valută (de la 479,3 miliarde de lei la 480,6 miliarde de lei).

    În mai, probabil că situaţia va arăta şi mai deteriorată, cu o scădere în continuare a economisirii şi o creştere a creditării, pentru că lumea are nevoie de bani.

    Pentru că economiile în lei scad, băncile sunt forţate să crească dobânzile la depozite, mai ales că politica Băncii Naţionale a devenit mai restrictivă, iar piaţa bancară nu se mai scaldă în lei ca în ultimul deceniu.

    Nimeni nu ştie, nici chiar Mugur Isărescu, cum va evolua inflaţia, războiul din Ucraina, preţurile la energie, scăderea puterii de cumpărare, etc.

    Inflaţia, într-un caz fericit, va scădea sub 2 cifre doar peste un an, asta dacă lucrurile merg bine, iar preţurile la energie, fie scad după plafonare, fie se menţine plafonarea încă un an, dar pentru care statul trebuie să plătească încă 4 miliarde de euro, bani pe care însă nu-i are. Nu-i are nici acum, pentru primul an de plafonare.

    Acum băncile oferă o dobândă de 5,5% pe an pentru un depozit pe 5 luni. Să nu ajungă să ofere chiar 5,5% pe 5 luni, adică o dobândă anuală de 12% ca să-i determine pe oameni să reînceapă să economisească.

    Având în vedere cum s-a schimbat lumea în numai un an – explozia preţurilor la energie, explozia inflaţiei şi războiul din Ucraina – nu se ştie niciodată cât vor ajunge băncile să plătească pentru a avea lei.

  • Din cauza exploziei ROBOR-ului – creştere de peste 350% într-un an – companiile se uită după credite în euro, unde dobânzile sunt de 5 ori mai mici: băncile ar vrea să dea credite în euro pentru că la lei situaţia este tensionată – Banca Românească a ajuns să plătească o dobândă de 7,45% ca să ia lei de la Nuclearelectrica

    Luni, 9 mai, acum o săptămână, la conferinţa ZF Investiţi în România de la Sibiu, proiect realizat cu CEC Bank, Mircea Ursache, directorul general de la Moara Cibin, parte din grupul de panificaţie Boromir, a declarat că această creştere a ROBOR-ului începe să se simtă din ce în ce mai mult în rata de plată la credite şi, în acest context, l-a întrebat pe Bogdan Neacşu, CEO CEC Bank, dacă dă credite în euro, având în vedere că dobânzile sunt mai mici, mult mai mici.

    Această întrebare este pusă de tot mai multe companii în ultima vreme, având în vedere tensiunile de pe piaţa financiară.

    Bogdan Neacşu a spus că, pe termen scurt, un credit în euro ar putea fi o opţiune, mai ales în contextul în care băncile au resurse în euro disponibile.

    Vineri, ROBOR-ul la 3 luni, indicatorul de referinţă pentru împrumuturile către companii şi către o parte din persoanele fizice, a ajuns la 5,5%, cu 80% mai mult de la începutul anului, şi cu peste 350% faţă de acum 1 an. Iar această tendinţă de creştere se menţine, atâta timp cât inflaţia nu dă semne că şi-ar reduce creşterea.

    La euro, EURIBOR la 3 luni, indicatorul folosit pentru împrumuturile în moneda europeană, a fost cotat la minus 0,43%.

    Deci, faţă de ROBOR, ar fi o diferenţă de aproape 6 puncte procentuale, o diferenţă care nu este deloc de neglijat.

    Am luat în considerare că băncile ar practica aceeaşi marjă, atât la lei, cât şi la euro, care se adaugă peste indicatorul de referinţă.

    După ce ani de zile a ţinut dobânda de referinţă la minus 0,5%, Banca Centrală Europeană se pregăteşte şi ea să înceapă procesul de creştere a dobânzilor, din cauza creşterii inflaţiei, iar analiştii se aşteaptă ca dobânda de referinţă să ajungă, acum, în vară, la 0, iar spre finalul anului la 0,5-1%.

    La Bucureşti, BNR a majorat marţi dobânda de referinţă de la 3 la 3,75%, iar economiştii băncii americane Goldman Sachs cred că Banca Naţională va ajunge cu dobânda de referinţă chiar la 6,5%, mai ales dacă, în regiune, celelalte bănci centrale vor continua procesul de creştere a dobânzilor de referinţă, care, şi aşa sunt mai mari decât cele de la BNR.

    Dacă în Europa inflaţia este de 7-8%, în România inflaţa a fost în aprilie de 13,7, iar noile date indică faptul că în lunile următoare inflaţia va ajunge la 15%, dacă nu chiar mai mult.

    Problema este că BNR crede, într-o variantă optimistă, că inflaţia va reveni la un nivel de o singură cifră, abia în T2/2023, adică peste 1 an, asta dacă tensiunile geopolitice se mai reduc, mai ales în contextul războiului din Ucraina, care a determinat explozia preţurilor la energie, materii prime şi, acum, a preţurilor tuturor celorlalte bunuri şi servicii.

    Chiar Isărescu spune că este surprins de cât de repede se transmite în preţurile finale războiul din Ucraina.

    Pentru a nu scăpa inflaţia chiar de tot de sub control, BNR foloseşte/ţine cursul valutar leu/euro stabil, la 4,94 lei/euro pentru a nu mai aduce în plus o presiune într-o economie care importă inflaţie.

    Mugur Isărescu a reafirmat faptul că vrea un curs stabil, ceea ce înseamnă că excesele de creştere vor fi imediat înăbuşite.

    România importă mai mult decât exportă, diferenţa fiind de 23 de miliarde de euro în 2021, şi cel puţin 20 de miliarde de euro în acest an, aşa că orice creştere a cursului se vede în preţurile produselor importate, de la maşini până la usturoi şi mere din China şi Polonia.

    Pe lângă acest lucru avem şi situaţia în care foarte multe preţuri din România, începând de la utilităţi, telefonie mobilă, şcoli private până la preţurile apartamentelor, sunt exprimate în euro şi apoi plătite în lei, iar orice creştere a cursului se vede imediat în preţurile de vânzare finale.

    În aceste condiţii, dacă acest curs valutar leu/euro rămâne în continuare stabil – chiar şi o creştere de 1-2%/an este acceptată de BNR – diferenţa dintre ROBOR 5,5% şi EUROBOR – minus 0,46%, este mare, iar creditul în euro este mult mai avantajos.

    Când ROBOR-ul era la 1,5%, acum 1 an, iar EURIBOR la minus 0,4%, plus creşterea cursului valutar leu/euro de 1,6%, rezulta o diferenţă de numai 0,5pp.

    Pentru creditele de retail – ipotecare, imobiliare, de consum, opţiunea de credite în eruo a dispărut aproape de tot. Nu ştiu câte bănci mai au în ofertă împrumuturi în euro pentru retail, dar cine ştie, poate acum, în noul context de piaţă, vor reveni ofertele.

    Companiile pot lua mai uşor credite în euro, cel puţin teoretic.

    În ultimul deceniu, raportul dintre creditele în lei şi cele în valută s-a schimbat dramatic.

    Dacă în criza anterioară am fost prinşi cu un raport de 70% credite în valută şi numai 30% dintre credite în lei – în perioada de boom băncile au dat cu şapte mâini credite în euro pentru că aveau resurse în valută nelimitate de la băncile mamă, iar diferenţa de dobândă era ca acum – ceea ce a contribuit în final la criză, acum raportul este exact invers: creditele în lei au pondere de 72% în total finanţare economie, iar creditele în valută, în special în euro, au ajuns la 28%, ceea ce face să nu mai existe riscul valutar dacă ar creşte cursul, dar din păcate, există riscul de dobândă care se manifestă acum prin creşterea excesivă a ROBOR-ului într-o perioadă extrem de scurtă.

    În luna martie, situaţia statistică arăta că depozitele în lei pe sistem bancar au ajuns la 298 de miliarde de lei, dintre care populaţia avea 156 de miliarde de lei (plus numai 1% într-un an), iar companiile aveau depozite de 141 de miliarde de lei (în creştere cu 13,6%).

    Depozitele în valută au ajuns la echivalentul în valută a 180 de miliarde de lei, din care populaţia avea depozite de 125 de miliarde de lei (14,4% creştere într-un an), iar companiile aveau 55 miliarde lei (creştere de 32% într-un an).

    Creditele acordate în lei au ajuns la 244 de miliarde de lei, din care populaţia avea credite luate de 140 de miliarde de lei (plus 15% într-un an), iar companiile aveau 104 miliarde de lei (plus 27% într-un an).

    Creditele în valută acordate populaţiei au scăzut până la echivalentul în lei a 26 de miliarde de lei (minus 12,7% într-un an) iar creditele acordate companiilor în valută reprezentau echivalentul în lei a 65 de miliarde de lei (plus 15% într-un an).

    Deci, populaţia are economii în valută de 125 de miliarde de lei şi credite luate de numai 26 de miliarde de lei în valută, rezultând o diferenţă disponibilă de 100 de miliarde de lei în valută, adică 20 de miliarde de euro.

    Aceşti bani presează foarte mult bilanţul băncilor pentru că nu au cui să dea credite în valută, sau cel puţin nu aveau până acum.

    Din motive de risc şi de reglementare, băncile nu prea pot jongla între resursele în lei şi cele în valută. Dacă au resurse în valuta, pot să dea credite în valută. Dacă au resurse în lei, trebuie să dea numai credite în lei, sau să plaseze banii în titluri de stat în lei.

    De aceea Bogdan Neacşu, CEO CEC, spunea că băncile ar vrea să dea credite în euro.

    Mai ales că, pe lei, situaţia a devenit extrem de tensionată pe piaţa interbancară ca urmare a politicii BNR de control strict al lichidităţii, existând un deficit important pe piaţă, mai ales în contextul în care băncile au banii blocaţi în titlurile de stat, iar o vânzare a acestor titlturi, ar însemna marcarea unor pierderi cu impact direct în capitalul băncilor, având în vedere că preţurile titlurilor de stat româneşti au scăzut puternic în ultimele luni, din cauza creşterii dobânzilor.

    Ca să nu marcheze pierderi directe, pentru că oricum marchează pierderi scriptice prin reevaluarea zilnică a portofoliilor, băncile trebuie să facă rost de lichiditate în lei, şi încă repede.

    Pe piaţa de retail băncile au început să crescă dobânzile – Banca Transilvania oferă 4% pe an, în timp ce TBI, o bancă mai mică, oferă 6% pe an.

    Isărescu se aşteaptă ca băncile să ofere dobânzi mai mari la depozite.

    Pentru a vedea cât de tensionată este piaţa în lei cu un deficit de resurse, Banca Românească, care prin preluarea de către Eximbank va forma un grup care intră în Top 10, a ajuns să plătească o dobândă de 7,49% pentru a lua bani de la Nuclearelectrica, una dintre cele mai lichide companii din piaţă.

    În urmă cu un an, în septembrie, Banca Românească plătea o dobândă de 2,55% pentru a lua bani de la Nuclearelectrica.

    Dacă o bancă oferă 7,45% dobândă ca să ia bani, cu cât ar trebui să dea creditul mai departe, la ce dobândă?

    Pe piaţa titlurilor de stat, acolo unde zi de zi creşte temperatura, dobânzile la care se împrumută Ministerul Finanţelor au ajuns la 7%, iar pe piaţa secundară, acolo unde se tranzacţionează zilnic titluri de stat, randamentul la 10 ani a sărit la 8,35% pe an, un nivel la care nu se gândea nimeni la începutul anului.

    Pentru Ministerul Finanţelor mai important este acum să facă rost de bani pentru finanţarea deficitului decât dobânda pe care o plăteşte.

    În acest context extrem de tensionat pe piaţa de lei, băncile ar da credite în euro pentru că au resurse, dar şi companiile trebuie să ceară şi să-şi asume un risc valutar în cazul în care cursul creşte cu mai mult de 4-5%.

    Dar Isărescu spune că ţine la stabilitatea cursului, fără însă a preciza în ce marjă.

    Oricum, statistic, dobânzile la euro sunt de 5 ori mai mici decât dobânzile la lei, cel puţin acum.

    Ca diferenţa de 5 puncte procentuale să se mai reducă, ar trebui ca ROBOR-ul să scadă iar EURIBOR-ul să crească.

  • Români cu credite legate de ROBOR, mergeţi la bancă şi cereţi trecerea la IRCC ca să vă scadă rata!

    Românii care mai au contracte de credite de consum sau ipotecare luate înainte de luna mai 2019, care sunt legate de ROBOR, pot să meargă la bancă şi să solicite trecerea la IRCC, pentru a-şi diminua rata, în condiţiile în care ROBOR a depăşit deja 5%, fiind de aproape trei ori mai mare faţă de nivelul IRCC care se aplică acum, de 1,86%.

    Practic, debitorii cu credite legate de ROBOR pot să facă o cerere la bancă prin care solicită trecerea de la ROBOR la IRCC. Ieri, indicele ROBOR la trei luni, folosit pentru calcularea dobânzilor variabile la creditele în lei contractate înainte de luna mai 2019, a fost cotat la 5,16%, maximul ultimului deceniu. Între creşterea ROBOR şi a IRCC nu este doar un lag de câteva luni, ci diferă şi metodologia de calcul. ROBOR este stabilit zilnic la fixing, folosind ultimele rate cotate de fiecare bancă, într-un interval, iar indicele IRCC zilnic se calculează pe baza tranzacţiilor efective, respectiv media ponderată a ratelor de dobândă cu volumele tranzacţiilor interbancare, iar apoi se calculează IRCC trimestrial.

    Şi Asociaţia Utilizatorilor Români de Servicii Financiare (AURSF) le-a recomandat recent consuma­torilor cu credite legate de ROBOR să facă o cerere la bancă pentru trecerea la IRCC, la care băncile trebuie să răspundă în maximum 60 de zile şi să încheie un act adiţional cu debitorii. Noul indice de referinţă IRCC a apărut în urma acuzaţiilor lansate de politicieni privind manipularea dobânzilor interbancare ROBOR printr-o înţelegere de tip cartel între bănci, care au culminat cu impunerea unei taxe pe activele băncilor.

    Taxa bancară a fost legată într-o primă fază de ROBOR, pentru ca ulterior să se decidă schimbarea formulei de calcul al indicelui la care sunt legate creditele în lei. Taxa bancară a fost în cele din urmă decuplată de ROBOR,  iar apoi eliminată, dar IRCC a rămas.

     

  • Români cu credite legate de ROBOR, mergeţi la bancă şi cereţi trecerea la IRCC ca să vă scadă rata!

    Românii care mai au contracte de credite de consum sau ipotecare luate înainte de luna mai 2019, care sunt legate de ROBOR, pot să meargă la bancă şi să solicite trecerea la IRCC, pentru a-şi diminua rata, în condiţiile în care ROBOR a depăşit deja 5%, fiind de aproape trei ori mai mare faţă de nivelul IRCC care se aplică acum, de 1,86%.

    Practic, debitorii cu credite legate de ROBOR pot să facă o cerere la bancă prin care solicită trecerea de la ROBOR la IRCC. Ieri, indicele ROBOR la trei luni, folosit pentru calcularea dobânzilor variabile la creditele în lei contractate înainte de luna mai 2019, a fost cotat la 5,16%, maximul ultimului deceniu. Între creşterea ROBOR şi a IRCC nu este doar un lag de câteva luni, ci diferă şi metodologia de calcul. ROBOR este stabilit zilnic la fixing, folosind ultimele rate cotate de fiecare bancă, într-un interval, iar indicele IRCC zilnic se calculează pe baza tranzacţiilor efective, respectiv media ponderată a ratelor de dobândă cu volumele tranzacţiilor interbancare, iar apoi se calculează IRCC trimestrial.

    Şi Asociaţia Utilizatorilor Români de Servicii Financiare (AURSF) le-a recomandat recent consuma­torilor cu credite legate de ROBOR să facă o cerere la bancă pentru trecerea la IRCC, la care băncile trebuie să răspundă în maximum 60 de zile şi să încheie un act adiţional cu debitorii. Noul indice de referinţă IRCC a apărut în urma acuzaţiilor lansate de politicieni privind manipularea dobânzilor interbancare ROBOR printr-o înţelegere de tip cartel între bănci, care au culminat cu impunerea unei taxe pe activele băncilor.

    Taxa bancară a fost legată într-o primă fază de ROBOR, pentru ca ulterior să se decidă schimbarea formulei de calcul al indicelui la care sunt legate creditele în lei. Taxa bancară a fost în cele din urmă decuplată de ROBOR,  iar apoi eliminată, dar IRCC a rămas.

     

  • Dragi cititori ai ZF care aveţi credite legate de ROBOR, mergeţi la bancă şi cereţi trecerea la IRCC ca să vă fie înjumătăţită rata!

    ♦ ROBOR la trei luni a ajuns la maximul ultimului deceniu, de 5,16% ♦ Indicele IRCC folosit pentru calcularea dobânzilor la creditele noi este 1,86%, de 2,8 ori mai mic ca ROBOR la trei luni ♦ Între creşterea ROBOR şi a IRCC nu este doar un lag de câteva luni, ci diferă şi metodologia de calcul. ROBOR este stabilit zilnic la fixing, folosind ultimele rate cotate de fiecare bancă, într-un interval, în timp ce indicele IRCC zilnic se calculează pe baza tranzacţiilor efective, respectiv media ponderată a ratelor de dobândă cu volumele tranzacţiilor interbancare, iar apoi se calculează IRCC trimestrial.

    Românii care mai au contracte de credite de consum sau ipotecare luate înainte de luna mai 2019, care sunt legate de ROBOR, au posibilitatea să meargă la bancă şi să solicite trecerea la IRCC ca indicator de referinţă, pentru a-şi diminua rata de plată, în condiţiile în care ROBOR a depăşit deja 5%, fiind de aproape 3 ori mai mare faţă de nivelul IRCC care se aplică acum, de 1,86%.

    Practic, debitorii cu credite legate de ROBOR pot să meargă la bancă şi să facă o cerere prin care solicită trecerea de la ROBOR la IRCC.

    În timp ce ROBOR la trei luni şi ROBOR la şase luni au depăşit 5%, IRCC aplicat în contractele de credit până la final de iunie va fi de 1,86%, iar în trimestrul următor de 2,65%.

    Ieri, indicele ROBOR la trei luni, folosit pentru calcularea dobânzilor variabile la creditele în lei contractate înainte de luna mai 2019, a fost cotat la 5,16%, valoare în creştere faţă de cea înregistrată miercuri, de 5,10%. De la începutul acestei săptămâni, indicele ROBOR la trei luni s-a majorat cu circa 3%, iar de la începutul anului, când indicele a fost cotat la 3,02%, creşterea este de peste 70%, potrivit calculelor ZF pe baza datelor de la BNR.

    Tot ieri, indicele ROBOR la 6 luni, utilizat la calculul dobânzilor la creditele ipotecare în lei cu dobândă variabilă, a crescut la 5,28% de la 5,24% miercuri.

    Între creşterea ROBOR şi a IRCC nu este doar un lag de câteva luni, ci diferă şi metodologia de calcul. ROBOR este stabilit zilnic la fixing, folosind ultimele rate cotate de fiecare bancă, într-un interval, iar indicele IRCC zilnic se calculează pe baza tranzacţiilor efective, respectiv media ponderată a ratelor de dobândă cu volumele tranzacţiilor interbancare, iar apoi se calculează IRCC trimestrial.

    Practic, indicele IRCC este calculat exclusiv pe baza tranzacţiilor interbancare pentru o anumită perioadă, la care băncile pot adauga o marjă fixă.  Indicele de referinţă pentru credite acordate în lei cu dobânda variabilă reprezintă rata de dobândă calculată ca medie ponderată a dobânzilor cu volumele tranzacţiilor de pe piaţa interbancară. Acest indice IRCC se calculează la finalul fiecărui trimestru, ca medie aritmetică a ratelor de dobândă zilnice determinate pentru trimestrul anterior, urmând a se aplica de bănci pentru trimestrul următor.

    Noul indice de referinţă IRCC a apărut în urma acuzaţiilor lansate de pliticieni privind manipularea dobânzilor interbancare ROBOR printr-o înţelegere de tip cartel între bănci, care au culminat cu impunerea unei taxe pe activele băncilor, legată într-o primă fază de ROBOR, pentru ca ulterior să se decidă schimbarea formulei de calcul al indicelui la care sunt legate creditele în lei. Taxa bancară a fost în cele din urmă decuplată de ROBOR, dar IRCC a rămas.

    Şi Asociaţia Utilizatorilor Români de Servicii Financiare (AURSF) a recomandat recent consumatorilor cu credite legate de ROBOR să facă o cerere la bancă. la care băncile trebuie să răspundă în maximum 60 de zile şi să încheie un act adiţional cu debitorii.

    „Consumatorii cu credite în lei cu dobânzi variabile pot face economii lunare importante la plata ratelor bancare prin trecerea de la ROBOR la IRCC. Economiile sunt cu atât mai mari cu cât soldul creditului este mai mare, iar perioada rămasă până la scadenţă este mai îndelungată“, a declarat recent Alin Iacob, preşedintele AURSF.

    Din luna mai 2019 costul împrumuturilor populaţiei nu mai este legat de ROBOR, ci se aplică noul indice de referinţă pentru creditele acordate consumatorilor numit IRCC, care este mai scăzut. Prima valoare a indicelui IRCC, de 2,36%, a fost calculată ca medie aritmetică a ratelor de dobândă zilnice ale tranzacţiilor interbancare din ultimul trimestru (T4) din 2018 şi a fost folosită ca referinţă în lunile mai şi iunie, iar următoarea valoare a indicelui IRCC, de 2,63%, s-a aplicat pentru trimestrul al treilea (iulie-septembrie), valoarea de 2,66% fiind folosită pentru creditele retail în lei luate în ultimul trimestru din 2019.

  • ROBOR, un indicator de referinţă unde BNR nu are niciun mijloc de intervenţie, spre deosebire de IRCC sau piaţa valutară

    Luni, 2 mai, indicele ROBOR la 3 luni, folosit ca referinţă în acordarea creditelor în lei companilor şi persoanelor fizice, a fost cotat de bănci la 5, 01%, cel mai ridicat nivel din ultimii nouă ani.

    În mai 2012, deci acum 10 ani, ROBOR a fost cotat la 4,5%, dar în decembrie 2012  crescuse la 6,3%. De atunci ROBOR a scăzut continuu, pe fondul reducerii inflaţiei – vă mai amintiţi de scăderea TVA la alimente -, astfel încât în 2017 ajunsese la 0,6%. Atunci inflaţia era negatiă, un eveniment care nu fusese prevăzut nici de BNR, nici de economişti.    

    Când inflaţia a început să crească din nou în perioada 2018-2019, băncile au ajuns să coteze ROBOR la 3,5%, mai ales că şi BNR a crescut dobânda de referinţă la 2,5%.

    Între timp Dragnea, Vîlcov şi Zamfir, liderii PSD, partidul aflat la guvernare, au  venit cu un nou indicator de referinţă pentru creditele de consum, creditele ipotecare Prima Casă şi ipotecare clasice – IRCC, care reflectă nivelul mediu de  dobândă din piaţa interbancară la care efectiv se făceau tranzacţii, spre deosebire de ROBOR, care este o dobândă pe care o cotează băncile pe diferite intervale, dar unde se fac foarte puţine tranzacţii.

    Au fost perioade în care băncile cotau dobânzile, ROBOR era calculat, anunţat de către BNR la ora 11.00, dar în spate nu erau tranzacţii. Dar în piaţa bancară, acolo unde băncile cumpără şi vând lei, se făceau tranzacţii la o dobândă mai mică decât cotaţiile afişate pentru ROBOR.

    Dar în martie 2020 a venit COVIDUL, iar BNR a tăiat rapid dobânda de referinţă de la 2,5% la 2%, ceea ce a dus şi la scăderea ROBOR. De la 2%, BNR a mai tăiat dobânda de trei ori, astfel încât la începutul anului 2021 dobânda de referinţă ajunsese la 1,25%, cel mai redus nivel consemnat în istoria BNR. La fel, ROBOR a scăzut în iunie 2021 la 1,49%, după ce în ianuarie 2021 fusese cotat la 2,01%, iar în mai, exact acum un an, ajunsese la 1,59%.

    Din vara lui 2021a apărut inflaţia, astfel încât, în decembrie, la finalul anului, ROBOR a ajuns să fie cotat la 3,01%, la o inflaţie de aproape 6%. Acum, la începutul lunii mai, avem un ROBOR de 5,01%, la o inflaţie de 10,15% înregistrată în martie, iar în aprilie şi în mai probabil că inflaţia se va duce spre 12%.

    Problema este că BNR nu are niciun mijloc de intervenţie asupra ROBOR-ului, adică nu poate influenţa mişcarea lui, nu poate vinde sau cumpăra bani astfel încât băncile care cotează ROBOR să crească sau să scadă nivelul lui.

    Nu ştiu dacă BNR vede asta ca o problemă.

    Pe piaţa valutară, BNR poate cumpăra sau vinde valută, administrând astfel evoluţia cursului de schimb leu/euro.

    La fel, BNR poate să intervină pe piaţa monetară interbancară, să dea lichiditate sau să ia lichiditate şi să influenţeze astfel nivelul de dobândă la care tranzacţionează băncile. Iar în acest fel influenţează nivelul IRCC. Acum, IRCC este cotat la 1,8% pe baza tranzacţiilor din trimestrul IV 2021.

    În trimestrul al III-lea, nivelul IRCC va fi de 2,6%, calculat pe baza tranzacţiilor realizate în trimestrul I din acest an. Tranzacţiile efective din piaţă sunt cu un punct procentual mai jos decât nivelul pe care îl afişează băncile pentru ROBOR, conform datelor statistice.

    Băncile justifică cotaţiile mai mari la ROBOR prin faptul că acest indicator urmăreşte evoluţia inflaţiei viitoare şi nu are nicio legătură cu ceea ce se petrece efectiv pe piaţa interbancară, acolo unde dobânzile la lei sunt influenţate de alte repere – lichiditstea de pe piaţţa monetară, intervenţiile BNR, necesarul de finanţare al Ministrului de Finanţe şi politica monetară a Băncii Naţionale, care absoarbe sau măreşte lichiditatea din piaţă.

    Dar totuşi există această discrepanţă, în care clienţii plătesc un ROBOR mai mare decât ceea ce se întâmplă în piaţă, fără ca băncile să tranzacţioneze prea mult sau chiar deloc la aceste dobânzi pebanza cărora se calculează ROBOR.

    Şi mai ales că băncile pot cota ROBOR la orice nivel, fără ca Banca Baţională să poată să intervină aşa cum o face pe piaţa valutară, sau cum o face, indirect, pentru IRCC, fără ca acesta să fie adevărata ţintă.

    În aceste condiţii, mai are sens ROBOR?

  • Creşte presiunea pe guvernul Regatului Unit: Inflaţia din Marea Britanie atinge nivelul de 7%, maximul ultimilor 30 de ani

    Inflaţia britanică a preţurilor de consum a crescut, luna trecută, la cel mai ridicat nivel din ultimele trei decenii, intensificând presiunea asupra prim-ministrului Boris Johnson şi a ministrului său de finanţe Rishi Sunak pentru a uşura presiunea costului vieţii, potrivit Reuters.

    Rata anuală a inflaţiei a urcat la 7,0% în martie de la 6,2% în februarie, cea mai mare cifră înregistrată din martie 1992, depăşind cu mult aşteptările economiştilor prezentate într-un raport Reuters, au arătat datele oficiale publicate miercuri.

    Gospodăriile se confruntă cu cea mai mare presiune a costului vieţii de la începutul anilor 1950, potrivit economiştilor din Marea Britanie. Nivelul record al inflaţiei reprezintă, de asemenea, o problemă semnificativă şi pentru guvern.

    Johnson şi Sunak au fost amendaţi de autorităţi pentru participarea la petrecerea aniversară a premierului din iunie 2020, desfăşurată la biroul său din Downing Street, într-o perioadă de restricţii legate de COVID-19. Incidentul a dus la o serie de apeluri din partea oponenţilor politici pentru ca aceştia să demisioneze.

    Inflaţia britanică a cunoscut o creştere fără precedent în ultimul an, situaţie similară cu cea a marilor economii de pe glob, deoarece preţurile energiei au crescut semnificativ iar dificultăţile legate de lanţul de aprovizionare au continuat să persiste.

    Invazia Ucrainei din 24 februarie a împins preţurile energiei şi mai mult, Oficiul Britanic pentru Responsabilitate Bugetară estimând, luna trecută, că inflaţia va atinge un maxim de 40 de ani de 8,7% în ultimul trimestru al anului 2022.

    Pieţele financiare sunt aproape sigure că Banca Angliei va creşte ratele dobânzilor la 1% de la 0,75% pe 5 mai, înainte de a le duce la 2%-2,25% până la sfârşitul lui 2022, deşi mulţi economişti se aşteaptă ca măririle să fie şi mai agresive.

    Potrivit Băncii Angliei, creşterea economică va încetini brusc în cursul acestui an, pe măsură ce presiunile preţurilor vor continua să crească.

    Inflaţia preţurilor cu amănuntul a crescut, de asemenea, la 9,0%, cel mai ridicat nivel din 1991.

    Au existat semne de presiune a inflaţiei în continuare, deoarece producătorii şi-au majorat preţurile cu 11,9%, cea mai mare creştere înregistrată din septembrie 2008.

    Costurile materiilor prime ale producătorilor au crescut cu 19,2%, cea mai mare creştere înregistrată din 1997.

  • Undă de şoc în piaţă: Una dintre cele mai mari bănci prezente în România iese COMPLET de pe piaţa rusă. Decizie fără precedent cu impact la milioane de clienţi

    Pe lângă faptul că îşi reduce activităţile bancare şi de investiţii, Société Générale spune că îşi vinde întreaga participaţie în banca rusă Rosbank.

    Într-o declaraţie, insstituţia bancară a precizat că retragerea va avea loc în următoarele săptămâni, după ce va primi aprobarea autorităţilor de reglementare.

    Société Générale urmează numeroase alte bănci, companii şi mărci occidentale care au tăiat legăturile cu Moscova în urma presiunilor publice.

  • Deutsche Bank îşi închide activitatea în Rusia

    Deutsche Bank a anunţat, vineri seara, că îşi va încheia activitatea operaţională în Rusia.

    Deutsche Bank, cu sediul central la Frankfurt, a anunţat că îşi opreşte activitatea în Rusia.

    „La fel ca unii dintre colegii noştri internaţionali şi în conformitate cu obligaţiile noastre legale şi de reglementare, suntem în proces de oprire a activităţii noastre rămase în Rusia, în timp ce ne ajutăm clienţii multinaţionali non-ruşi să îşi reducă operaţiunile”, transmite Deutche Bank.

    Mai multe business-uri au decis să închidă operaţiunile în Rusia ca urmare a invaziei Ucrainei.

     

  • Banca Ucrainei condemnă dur practicarea în Ucraina a ceea ce BNR permite în România: preţuri la bunuri şi servicii în altă monedă decât cea locală

    Banca Naţională a Ucrainei (BNU) condamnă deciziile întreprinderilor şi persoanelor fizice care, într-o situaţie atât de gravă pentru poporul ucrainean, stabilesc preţuri pentru bunuri şi servicii în valută străină, potrivit informaţiilor publicate pe site-ul Băncii Naţionale din Ucraina.

    „Banca Naţională a Ucrainei condamnă deciziile întreprinderilor şi persoanelor fizice care, într-o situaţie atât de gravă pentru poporul ucrainean, stabilesc preţuri pentru bunuri şi servicii în valută străină, în special în dolari americani sau euro, mai degrabă decât în grivne. Mai exact, BNU a luat cunoştinţă de cazuri de stabilire a preţurilor de închiriere în Ucraina în euro”, potrivit informaţiilor publicate pe site-ul BNU.

    Banca Naţională din Ucraina mai atrage atenţia asupra faptului că grivna este moneda naţională a Ucraine şi este singurul mijloc legal de plată.

    „Acesta va fi acceptat la valoarea nominală de către toate persoanele fizice şi juridice, fără nicio limitare pe tot teritoriul Ucrainei, pentru toate tipurile de plăţi, în conformitate cu articolul 35 din Legea Ucrainei privind Banca Naţională a Ucrainei. Prin urmare, stabilirea preţurilor în valută străină în Ucraina este ilegală. Nu numai că astfel de acţiuni sunt imorale în timpul războiului, dar, de asemenea, încalcă direct legea ucraineană”, au mai transmis reprezentanţii BNU.