BusinessMagazin

Tag: avere

  • Ce AVERE are si ce sumă încasează lunar fostul ministru al justiţiei Tudorel Toader

    Actualul rector al Universităţii „Al. I. Cuza“ a avut anul trecut câştiguri de aproape 800.000 de lei pe an. Surse importante de venit au fost: ministerul, CSM, universitatea şi, nu în ultimul rând, pensia. Cam tot atât a câştigat şi Theresa May, premierul Marii Britanii: 150.000 de lire pe an. În această sumă sunt incluşi şi banii obţinuţi de Theresa May ca parlamentar.
     
    Conform declaraţiei de avere a lui Tudorel Toader, actualul rector al Universităţii „Alexandru Ioan Cuza“, în perioada în care a fost ministru al Justiţiei ar fi câştigat, în medie, 65.000 de lei pe lună. De asemenea, fostul ministru are în proprietate mai multe autoturisme şi terenuri, dobândite fie prin cumpărare, fie prin moştenire, dar şi trei conturi pe numele său, în euro, dolari şi lei, rectorul reuşind „să pună deoparte“, cumulat, aproximativ 400.000 de lei. Pentru compara­ţie, veniturile premierului UK, Theresa May, au fost în ultimul an fiscal de aproximativ 153.000 de lire pe an, cu tot cu ce a primit ca parlamentar. Asta înseamnă că premierul UK a câştigat în jur de 12.750 de lire pe lună, adică în jur de 67.000 de lei.

    Tudorel Toader şi-a publicat recent declaraţia de avere, după ce a părăsit funcţia deţinută în Guvern. Astfel, conform acestei declaraţii, putem vedea că fostul ministru, în timpul mandatului său, câştiga aproximativ 65.000 de lei pe lună, având totodată mai multe proprietăţi în judeţul Iaşi sau în alte judeţe ale ţării, dobân­dite însă înainte de a ocupa func­ţia de rector sau de ministru. În ceea ce priveşte veniturile, Tudo­rel Toader, conform declaraţiei de avere, încasa de la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza“, pe an, suma de 150.815 lei, la care se adaugă suma de 140.040 de lei pentru funcţia de ministru, dar şi suma de 119.772 de lei de la Consiliul Superior al Magistra­turii. În total, doar din cele trei remuneraţii, fostul ministru ar fi încasat anual suma de 410.627 de lei, adică 34.218 de lei pe lună.

    De asemenea, la aceste venituri se adaugă şi suma de 364.641 de lei din pensie, suma de 3.422 de lei din drepturi de proprietate intelectuală, dar şi contravaloarea unei chirii de 3.600 de euro. Mai exact, la suma de 410.627 de lei obţinuţi anual, se mai adaugă suma de 384.063 de lei, rezultând un venit anual de 794.690, adică 66.224 de lei lunar (cu tot cu drep­turi de autor şi chirii). Prac­tic, Tudorel Toader încasa lunar suma pe care o familie cu două salarii medii (în 2018 acesta fiind de aproximativ 2.700 de lei) reuşea să o facă într-un an.

    Iar aceştia nu sunt toţi banii care au intrat în casa familiei lui Tudorel Toader. La veniturile a­nu­ale de 794.690 de lei se adaugă şi cele obţinute de către soţia aces­tuia. Conform declaraţiei de avere, soţia lui Tudorel Toader a încasat anual, de la Universitatea de Medicină şi Farmacie „Grigore T. Popa“ din Iaşi, suma de 92.611 lei, de la Spitalul Clinic judeţean de Urgenţă „Sf. Spiridon“ din Iaşi suma de 105.755 de lei, iar din profesii liberale suma de 2.000 de lei. Practic, anual, în casa familiei intrau aproape 1 milion de lei, mai exact 995.056 de lei, adică 82.921 de lei lunar, scrie ziaruldeiasi.ro/

     

  • Cine este constănţeanca ce a ajuns una dintre cele mai bogate femei din America, cu o avere de peste 1 miliard de dolari

    În urmă cu ceva timp scriam despre Anastasia Soare, cea mai bogată şi prima româncă cu o avere de 1 miliard de dolari. Ea îşi menţine şi în 2019 locul 21 pe care îl ocupă în topul publicaţiei internaţionale Forbes al celor mai bogate antreprenoare din Statele Unite, cu o avere de 1,2 miliarde de dolari, conducând un business cu vânzări anuale de 375 de milioane de dolari. Construit în doar două decenii, imperiul său din industria cosmeticelor este evaluat astăzi la 3 miliarde de dolari, iar printre clientele sale se numără nume grele de la Hollywood. 

    „În 1989 m-am mutat în SUA cu fiica mea. Nu vorbeam deloc engleză şi îmi era foarte dor de familie. Primele şase luni au fost incredibil de grele. Atunci mi-am găsit de lucru ca estetician în Beverly Hills”, îşi aminteşte antreprenoarea Anastasiei Soare începutul „visului american” trăit pe propria piele, într-un interviu acordat revistei Business MAGAZIN.

    „Mogul în industria cosmeticii”, „American Success Story”, „Cea mai nouă miliardară din industria americană a frumuseţii” sau, cel mai des, „Regina Sprâncenelor” sunt doar câteva dintre apelativele sub care se regăseşte povestea româncei în titlurile presei internaţionale.

    De la publicaţiile de lifestyle însă, unde numele acesteia era cel mai des întâlnit iniţial, balanţa titlurilor de ziar înclină, de anul trecut, înspre cele economice şi de business, după ce fondul american de investiţii cu capital de risc Texas Pacific Group (TPG) şi-a dat votul de încredere în Anastasia Beverly Hills. Fondul a anunţat achiziţia unui procent minoritar din companie; reprezentanţii celor două părţi nu au dat detalii despre valoarea tranzacţiei, însă specialiştii citaţi în presa internaţională vorbesc despre o sumă care ar ridica valoarea companiei la în jur de 3 miliarde de dolari, în timp ce averea antreprenoarei este evaluată la 1 miliard de dolari.

    Ca urmare a acestor rezultate, Anastasia Soare s-a numărat anul trecut printre noile intrate în clasamentul internaţional Forbes al celor mai bogate femei antreprenor din lume care şi-au construit singure averile, direct pe poziţia 21. Alături de ea, pe aceeaşi poziţie se află nume precum Sara Blakely, fondatoarea companiei de lenjerie Spanx, cu vânzări estimate la 400 de milioane de dolari, Carolyn Rafaelian, fondator şi CEO al companiei de bijuterii Alex and Ani, cu venituri anuale de circa 411 de milioane de dolari potrivit owler.com, şi Neerja Sethi, cofondator al companiei de consultanţă şi outsourcing din IT Syntel, cu venituri anuale de peste 900 de milioane de dolari (cumpărată anul trecut de firma franţuzească de IT Atos SE într-o tranzacţie de circa 3,4 miliarde de dolari).

    Nume cunoscute precum al fashion designerului Vera Wang (poziţia 34, avere de 630 mil. dolari), ale cântăreţelor Madonna (poziţia 36, avere de 590 mil. dolari) sau Celine Dion (poziţia 46, avere de 439 mil. dolari) se află mult mai jos în clasament. Anastasia Soare este totodată şi una dintre cele 14 antreprenoare imigrante cu cele mai mari averi din Statele Unite.

    Compania pe care a fondat-o a evoluat de la un salon de înfrumuseţare închiriat la o reţea de saloane răspândite în toată lumea, precum şi la o linie de cosmetice distribuite în peste 3.000 de magazine anul trecut. În prezent, compania este prezentă în 25 de ţări, cu sute de angajaţi în întreaga lume. Cele mai recente pieţe pe care businessul şi-a extins activitatea sunt Spania, Italia şi Polonia. În România, brandul Anastasia Beverly Hills a fost adus în sistem de franciză de către Andreea Altay şi deţine patru saloane în cadrul cărora se vând şi produsele brandului.

    Primul salon a fost deschis în 2010, la parterul hotelului Radisson, un an mai târziu a urmat salonul din Băneasa Shopping City, în 2014 a fost deschisă unitatea din Dorobanţi, iar în urmă cu trei ani businessul s-a extins şi în afara Capitalei, odată cu deschiderea din City Park Mall Constanţa, oraşul de origine al antreprenoarei. Potrivit celor mai recente date publicate pe site-ul Ministerului de finanţe, franciza a înregistrat în 2016 venituri de aproximativ 4,44 milioane de lei.

    Reţeta românească pentru visul american
    Antreprenoarea povesteşte că, în timp ce lucra ca estetician, în cadrul salonului unde s-a angajat când a ajuns în Statele Unite, a observat o lacună în piaţă: mai exact, a realizat că nimeni nu acorda suficientă atenţie sprâncenelor. „Atunci când petreci suficient de mult timp privind chipuri, realizezi că sprâncenele au o putere de a transforma foarte mare. Astfel, am început să ofer conturarea sprâncenelor ca serviciu separat. Am fost inspirată de Raportul de Aur, un concept despre care am învăţat în detaliu la şcoala de artă. Mi-am dat seama că sprâncenele ar trebui conturate şi personalizate în funcţie de structura osoasă a fiecărei persoane. Astfel, am dezvoltat o formulă care punea în practică acest Raport de aur.

    Pe măsură ce a crescut cererea pentru acest serviciu, am făcut trecerea de la o cameră închiriată într-un salon la propriul meu salon”, îşi continuă ea povestea. („Raportul de aur”, „Proporţia de aur”, notată cu litera grecească Φ, este primul număr iraţional descoperit din istorie. El este aproximativ egal cu 1,618, n.red.) În timp ce mulţi artişti şi arhitecţi şi-au proporţionat lucrările conform acestui raport celebru, considerând că acesta conferă lucrărilor o estetică plăcută, Anastasia Soare a folosit în mod intuitiv principiul în domeniul frumuseţii. Ea povesteşte că încă din perioada copilăriei, în Constanţa, era preocupată de acest concept. „În copilărie am petrecut mult timp în atelierul mamei mele. În acele momente am înţeles pentru prima dată conceptul de proporţie şi am realizat că unghiuri diferite sau ajustări în diferite locuri, pentru diverse tipuri de corp, pot înfrumuseţa instant”, îşi aminteşte ea în interviul acordat Business MAGAZIN.
    În 1997, şi-a deschis propriul salon, iar trei ani mai târziu a creat o categorie de produse cosmetice total nouă – cele pentru sprâncene, care s-a desprins din tehnica ei proprie de pensat. Ulterior, gama de produse cosmetice s-a extins pentru ochi, faţă şi categorii de produse pentru buze. Compania foloseşte social media pentru a-şi dezvolta comunitatea de clienţi – fiind în prezent cel mai urmărit brand din industria cosmeticelor de pe Instagram.

    Într-un interviu anterior acordat publicaţiei internaţionale Forbes, povesteşte că viaţa în România, în perioada regimului comunist, în anii ’70-’80, era greu de suportat: „Existau o mulţime de reguli în care eu nu credeam, ştiam că nu voi putea niciodată ca femeie să fac ceva, să arăt că pot să fac o mulţime de lucruri, aşa că am vrut să fiu liberă, să am acea libertate de gândire, să fiu relevantă şi să pot să aduc o diferenţă în vieţile oamenilor. Nu ştiam dacă voi reuşi sau nu, dar am vrut să încerc. A fost singurul motiv pentru care mi-am dorit atât de mult să vin aici, să schimb ceva. Nu mi-a fost teamă că voi fi respinsă”.

    Ea îşi aminteşte şi că, după ce a ajuns în Statele Unite un alt român a ajutat-o să găsească primul loc de muncă. Potrivit ei, provocările nu lipsesc din calea înfiinţării unui business ca imigrant, însă ea a avut parte de susţinerea oamenilor care au fost dispuşi să îşi asume diverse riscuri alături de ea şi care au fost, în cele mai multe cazuri, alţi imigranţi.

    „Când am ajuns în SUA un alt român m-a ajutat să obţin prima slujbă. Mi-am închiriat şi primul spaţiu de lucru, dar şi salonul tot de la imigranţi. Iar managerul de bancă de la Wells Fargo era un mexican care m-a ajutat să iau un credit în anii ’90, când nu era deloc simplu”, descrie ea începuturile afacerii. De altfel, ea spune că în amintirea acelei perioade şi a încrederii pe care oamenii i-au acordat-o, a pornit Anastasia Brighter Horizon Foundation, prin care le oferă tinerilor fără susţinere din familie posibilitatea de participare gratuită la cursuri de cosmetică şi de a avea un început bun în carierele lor. De asemenea, spune că şi-a propus să sprijine şi alţi români imigranţi, aşa că din echipa sa fac parte mai mulţi angajaţi români, pe care îi descrie ca fiind „oameni foarte muncitori”.

    Când vine vorba despre angajaţi, antreprenoarea spune că „îmi plac oamenii care sunt dispuşi să facă acel pas în plus, care vor trece peste ceea ce se aşteaptă de la ei, pentru că îşi doresc să exceleze. Îmi plac oamenii întreprinzători”.
    Anastasia Soare adaugă că cea mai mare realizare din cariera ei este aceea de a-i fi oferit fiicei sale un scop, ceva de care să fie cu adevărat pasionată: Claudia Soare îi este alături în business, fiind preşedintele companiei şi, potrivit presei internaţionale, cea care a generat boomul vânzărilor companiei, după promovarea brandului în social media.

    Peste hotare, antreprenoarei îi lipseşte cel mai mult familia, care a rămas, în continuare, în România. Spune că în ţară locul său preferat este oraşul natal, Constanţa. Nu îi lipsesc niciodată din bagaj produsele de makeup şi cele pentru păr, iar mâncărurile sale favorite sunt mămăliga şi mititeii.
    În ceea ce priveşte agenda ei zilnică, o descrie într-un singur cuvânt: „ocupată”, iar destinaţia sa preferată este „oriunde are de lucru”.
    Când vine vorba despre tinerii antreprenori, Anastasia Soare spune că „fiecare este diferit şi fiecare va avea un drum propriu. Ne dorim cu toţii să reuşim şi să ne depăşim fricile. Sfatul meu este să nu renunţe niciodată! Să înţeleagă că drumul către succes este dificil şi să meargă mereu înainte”. Apoi adaugă şi alte câteva principii după care s-a ghidat în afaceri: succesul înseamnă să iubeşti ceea ce faci atât de mult încât să nu simţi că munceşti; să înveţe din fiecare greşeală pe care o fac – „Un lucru de care sunt foarte mândră este că nu fac niciodată aceeaşi greşeală de două ori” – şi conchide cu: „Drumul către succes este dificil şi trebuie să meargă mereu înainte”. 
    „Ce semnificaţie are pentru dumneavoastră faptul că ocupaţi poziţia 21 în topul celor mai bogate antreprenoare care şi-au construit singure averea în Statele Unite?”, am întrebat-o pe Anastasia Soare. A răspuns, simplu: „Sunt extrem de mândră de acest lucru”. Totuşi, spune că va fi cu adevărat mulţumită doar atunci când „fiecare femeie din lume va avea un Brow Wiz” (unul dintre produsele cheie ale brandului – n.red.). 

    Internaţionalizarea:
    Următorul nivel
    „Anastasia, Claudia şi echipa lor au construit un brand de succes, autentic, inovativ, care rezonează cu consumatorii. Ca investitori, suntem entuziasmaţi de oportunitatea unui parteneriat cu antreprenori dinamici precum Anastasia şi Claudia şi să ducem viziunea lor la următorul nivel. Suntem impresionaţi de oferta de produse diferte şi de atenţia pe client”, scriau reprezentanţii TPG în comunicatul de presă de anul trecut care anunţa investiţia în brand. Până la momentul închiderii ediţiei, reprezentanţii TPG nu oferiseră informaţii suplimentare revistei Business MAGAZIN despre această tranzacţie. Cu toate că niciuna dintre cele două părţi nu a vrut să dea detalii în privinţa anunţului, reprezentanţii Anastasia Beverly Hills spun că decizia de vânzare a unui pachet minoritar are ca scop expansiunea globală a brandului şi accesul la expertiza Texas Pacific Group. Compania Imperial Capital a fost consultantul financiar pentru Anastasia Beverly Hills, iar Goldman Sachs & Co. LLC, RBC Capital Markets, UBS Investment Bank şi Deutsche Bank au fost consultanţii financiari ai TPG, oferind şi finanţarea necesară tranzacţiei.
    „A fost incredibil să văd cum evoluează businessul”, a spus antreprenoarea în cadrul aceluiaşi comunicat de presă. „Cu ajutorul fiicei mele, Claudia, ceea ce a început ca un singur studio de pensat în Beverly Hills a devenit una dintre companiile cu cele mai rapide creşteri din industria globală a frumuseţii. Eu şi Claudia suntem extrem de fericite să anunţăm parteneriatul nostru cu TPG. Acesta este următorul pas în evoluţia Anastasia Beverly Hills. Vânzarea procentului minoritar în companie ne va permite să ajungem la mai mulţi fani de pe glob.”
    Vânzarea către TPG înseamnă, potrivit observaţiilor presei internaţionale, şi startul pentru trendul unicornilor din industria frumuseţii. Brandul Pat McGrath Labs, care reprezintă o linie de produse de machiaj create de make-up artist-ul Pat McGrath, a fost evaluată la 1 miliard de dolari în iunie anul trecut, după ce a primit o investiţie de 60 de milioane de dolari de la Eurazeo Brands, iar Glossier, o afacere cunoscută drept brandul preferat de cosmetice al milenialilor, înfiinţată de Emily Weiss în 2010, a avut parte de o finanţare recentă de la Sequoia Capital care a plasat afacerea la o evaluare de
    1,2 miliarde de dolari.

    Frumuseţea – un business în creştere

    Piaţa globală de produse cosmetice a fost evaluată la peste 532 de miliarde de dolari în 2017 potrivit companiei de cercetare Orbis Research, iar aşteptările reprezentanţilor pieţei vizează o creştere de până la aproximativ 805 miliarde de dolari până în 2023, înregistrând o rată anuală de creştere de 7,14% între 2018-2023. Printre cei mai mari jucători din industrie se numără: L’Oréal Group,  Procter & Gamble, Beiersdorf AG, Avon Products Inc., Unilever, The Estée Lauder Companies Inc., Shiseido, Kao Corp., Revlon Inc., Mary Kay Inc., Yves Rocher, Oriflame, Cosmetics Global SA sau Alticor. În ultimele două decenii, scăderea ratei fertilităţii şi a mortalităţii a avut ca rezultat creşterea ratei populaţiei îmbătrânite la nivel global. Dorinţa puternică în rândul bărbaţilor şi femeilor de a păstra aparenţa unui chip tânăr a hrănit industria cosmeticelor din întreaga lume, ducând la o creştere solidă a cererii pentru produsele antiîmbătrânire, făcând loc pentru noi inovaţii în produse cosmetice şi stimulând astfel creşterea industriei. Până în 2025, populaţia de peste 60 de ani ar putea creşte până la 2,09 miliarde de persoane, potrivit studiului. Speranţa de viaţă pentru femei se preconizează că va creşte de la
    82,8 ani în 2005 până la 86,3 ani în 2050, în timp ce pentru bărbaţi aceasta va evolua de la 78,4 la 83,6 ani. Astfel, aşteptările sunt ca, în mod concomitent cu creşterea speranţei de viaţă, va creşte în continuare şi cererea pentru produse antiîmbătrânire.

    Carte de vizită:

    ■  Născută în România, a studiat aici istoria artei şi arhitectura;
    ■  A imigrat în SUA în 1989 şi a obţinut un job într-un salon de frumuseţe;
    ■  În 1997, şi-a deschis propriul salon de înfrumuseţare, iar în 2000 a lansat propria linie de produse pentru sprâncene, sub numele Anastasia Beverly Hills;
    ■  Vânzările au prins elan, potrivit presei internaţionale, după ce fiica ei, Claudia, care este preşedintele companiei, a început să promoveze brandul pe Instagram;
    ■  Compania vinde în jur de 500 de produse în peste 3.000 de magazine.

    Votul de încredere de miliarde de dolari

    Înfiinţat în 1992 de David Bonderman şi Jim Coulter, în Texas, Statele Unite, Texas Pacific Group a derulat sute de investiţii în varii domenii, începând de la Continental Airlines, în 1993, până la companii precum Cirque du Soleil sau Uber.
    În luna iunie a anului trecut, TPG Capital (TPG), platforma de capital privat a companiei globale de active alternative TPG, a anunţat că a încheiat un acord pentru a face o investiţie minoritară strategică în compania Anastasia Beverly Hills. Condiţiile tranzacţiei nu au fost însă divulgate. Potrivit presei internaţionale, înţelegerea privind achiziţionarea de către TPG a unui pachet minoritar din Anastasia Beverly Hills ducea evaluarea companiei la circa 3 miliarde de dolari. Potrivit unor surse citate de CNBC, businessul cu produse de înfrumuseţare are aproximativ 200 milioane dolari în EBITDA (profitul înainte de dobânzi, impozite, depreciere şi amortizare). Cu toate că niciuna dintre cele două părţi nu a vrut să ofere detalii în privinţa anunţului, reprezentanţii Anastasia Beverly Hills spun că decizia de vânzare a unui pachet minoritar are ca scop expansiunea globală a brandului şi accesul la expertiza Texas Pacific Group. „Anastasia, Claudia şi echipa lor au construit un brand de succes, autentic, inovativ care rezonează cu consumatorii. Ca investitori, suntem entuziasmaţi de oportunitatea unui parteneriat cu antreprenori dinamici precum Anastasia şi Claudia şi să ducem viziunea lor la următorul nivel. Suntem impresionaţi de oferta
    de produse diferte şi de atenţia pe client.“ Potrivit businessoffashion.com, Anastasia Beverly Hills nu avea nevoie de investiţia de la TPG pentru a supravieţui, brandul era profitabil, cu vânzări de 375 de milioane de dolari în 2018. Această finanţare facilitează extinderea la nivel global a companiei.

    Unicorni în industria frumuseţii
    Potrivit presei internaţionale, Anastasia Soare a lansat anul trecut, prin vânzarea către TPG, un nou trend – al unicornilor în industria frumuseţii:

    Pat McGrath Labs: o linie de produse de machiaj create de make-up artist-ul Pat McGrath, evaluată la 1 miliard de dolari în iunie anul trecut, după ce a primit o investiţie minoritară de 60 de milioane de dolari de la Eurazeo Brands.


    Kylie Cosmetics: este linia de produse cosmetice lansată de Kylie Jenner; anul trecut a semnat cu retailerul american Ulta pentru distribuţie, iar vânzările înregistrate de brandul său au avut parte de un boom. Ea a devenit astfe, la 21 de ani, cel mai bogat antreprenor care şi-a construit singur averea, aceasta fiind estimată la 1 miliard de dolari.


    Glossier: afacerea este cunoscută drept brandul preferat de cosmetice al milenialilor şi a fost înfiinţată de Emily Weiss în 2010. Cea mai recentă finanţare, de la Sequoia Capital, a plasat afacerea la o evaluare de
    1,2 miliarde de dolari.


    Drunk Elephant: La începutul acestui an, reprezentanţii companiei americane Drunk Elephant, înfiinţată de Tiffany Masterson în 2012, au anunţat, potrivit Wall Street Journal, că iau în calcul o vânzare a unei părţi din businessul de produse de îngrijire a pielii făcute cu ingrediente naturale, care ar putea situa evaluarea companiei la 1 miliard de dolari.

    ÎNAPOI ÎN ROMÂNIA
    Când vine vorba despre Anastasia Beverly Hills în România, reprezentanţii companiei spun că aproape 90% dintre clienţii de aici sunt femei cu vârste cuprinse între 17 şi
    50 de ani. În saloanele locale Anastasia Beverly Hills, preţurile produselor pentru sprâncene încep de la 79 lei, pe când paletele de farduri au un preţ de 230 lei, iar serviciile, de pildă cel de conturat sprâncene, costă 150 de lei. „Pot spune că femeile din România iubesc produsele de makeup şi beauty şi îşi doresc mereu să încerce lucruri noi”, descrie antreprenoarea clientele românce.

  • Jay-Z este primul rapper care ajunge miliardar

    JAY-Z a devenit miliardar în mod oficial odată cu publicarea materialului din Forbes, au notat şi cei de la Variety.

    Jurnaliştii afirmă că averea lui Jay Z totalizază ”lejer 1 miliard de dolari, ceea ce îl propulsează între cei câţiva artişti care au ajuns miliardari. Este primul artist hip-hop care reuşeşte acest lucru”.

    ”Artist, Simbol, Miliardar: Cum şia făcut Jay-Z averea de 1 miliard de dolari” se numeşte articolul publicat luni de Forbes.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Cine este omul care a fost de trei ori mai bogat decat Jeff Bezos, cel mai bogat om din lume la ora actuală​

    Jeff Bezos are o avere de 117 miliarde de dolari, iar moştenitoarea L’Oréal SA, Françoise Bettencourt Meyers este cea mai bogată femeie din lume, cu o avere de 53,6 de miliarde de dolari.

    Dar se compară oare averile lor cu cele ale industriaşilor cu averi fabuloase din trecut? Americanul John D. Rockefeller a strâns aproximativ 1,5 miliarde de dolari de-a lungul carierei sale, potrivit unei ediţii din 1937 a New York Times, asta însemnând aproximativ 26 de miliarde de dolari în valoarea de astăzi a monedei, potrivit Bloomberg.

    O comparatie mai bună, spune Samuel Williamson, economist, ar putea fi raportul dintre averea sa si PIB-ul ţării. Astfel, averea de 1,5 miliarde de dolari a lui Rockefeller reprezenta 1,6% din economia SUA din 1937, anul în care a murit bogatul industriaş. Dacă am transpune-o în zilele noastre, averea lui ar fi triplă faţă de cea a lui Bezos.

  • Ce se întâmplă cu milioanele când fondatorii nu mai sunt?

    Unii au râs, alţii au fost scandalizaţi, iar alţii au considerat că a fost decizia corectă. Indiferent de caz, realitatea este că Lagerfeld, dincolo de tragedia morţii sale, a fost ferit de luarea unei decizii complicate. Ce se întâmplă însă cu miliardarii care trebuie să lase averea celor din familie?

    Afaceri de miliarde de lei, construite de antreprenori români, s-au risipit după dispariţia fondatorilor pentru că nu a avut cine să păstreze în viaţă afacerea.

    Formarea de noi lideri din cadrul familiei este reţeta cu cele mai mari şanse de câştig, spunea George Butunoiu, managing partner al firmei de executive search George Butunoiu Ltd,

    într-un interviu acordat anterior revistei Business MAGAZIN. Nu puţini sunt antreprenorii care îşi trimit copiii la studii şi apoi aceştia se implică în afaceri pentru a prelua – sau a se pregăti să preia – conducerea afacerilor.

    Şi deşi sunt numeroase exemple pozitive în această direcţie – Alexandra Copos de Prada, care conduce afacerile Ana Pan, Ana Baking şi Ana Hotels, înfiinţate de George Copos, Radu Timiş Jr, care este directorul comercial al Cris-Tim, Daniela Bîzgan, care conduce Marelvi şi mulţi alţii –, există şi situaţii diametral opuse, care ies în evidenţă atunci când fondatorul unei afaceri dispare. Ce s-a întâmplat, prin urmare, cu afacerile sau averile lăsate de unii dintre antreprenorii care şi-au pus amprenta pe capitalismul românesc?

    O moştenire controversată
    Omul de afaceri Marcel Bărbuţ, fondatorul producătorului de materiale de construcţii AdePlast, a încetat din viaţă la începutul acestui an, la vârsta de 62 de ani, având o avere estimată la 55 de milioane de euro. Omul de afaceri a construit timp de două decenii afacerea AdePlast, cu unităţi de producţie în Roman,

    Oradea şi Ploieşti. Unul dintre cei mai importanţi antreprenori din industria materialelor de construcţii, Bărbuţ a devenit acţionar al AdePlast în 1996, la circa doi ani de la înfiinţarea companiei, care a avut iniţial acţionariat austriac.

    „Dacă nu poţi începe de unul singur, alege-ţi întotdeauna parteneri de încredere. Caută să fii mereu în control şi să ştii absolut tot ce se întâmplă în companie, de la primul până la ultimul angajat. Trebuie să urmăreşti tot ce se întâmplă, spunea Marcel Bărbuţ în 2015, într-un articol de copertă din Business MAGAZIN. „Bătălia există pe toate segmentele de piaţă, de aceea trebuie să îţi cunoşti bine competitorii şi să le ştii cifrele şi deciziile. Dacă un concurent face cu 10 angajaţi ceea ce tu faci cu 15, mai bine să nu te apuci.

    Calculele trebuie făcute cât mai precis, iar atenţia la salarii trebuie să fie constantă. Dacă plăteşti un angajat cu mult mai mult decât nivelul pieţei, afacerea devine foarte complicată. Totul trebuie negociat foarte atent, de la finanţare până la furnizori şi salarii. Dacă ar fi să o iau de la capăt în condiţiile actuale, m-aş gândi de două ori dacă să încep sau nu.

    Deşi luase iniţial decizia de a ceda controlul companiei, în 2016 antreprenorul a revenit la conducerea grupului AdePlast după numai un an, perioadă în care îl numise ca CEO pe Bogdan Pîrvu. Nu este însă un caz singular şi poate că aventurile riscante ale câtorva antreprenori joacă un rol esenţial în această preferinţă clară de a păstra frâiele companiei în propriiile mâini. „Am crezut că voi putea să formez un CEO pentru AdePlast, dar Bogdan Pîrvu nu a performat conform mandatului primit.

    Voi forma ca CEO pe unul din băieţii mei“, spunea la acel moment Marcel Bărbuţ. În 2015, antreprenorul îl numea în funcţia de conducere pe Bogdan Pîrvu, care anterior deţinuse şefia diviziei de vopsele, una dintre cele trei ale grupului. Despre cei trei ani petrecuţi de Bogdan Pîrvu la conducerea diviziei de vopsele, Marcel Bărbuţ spunea că „a fost un mandat lung pentru mine“; niciun alt manager nu a avut un mandat întins pe parcursul mai multor ani. Antreprenorul povestea că decizia luată s-a bazat pe idei clare: „Un CEO îl eliberează pe proprietarul de business de multe operaţii executive – citirea, semnarea nenumăratelor contracte, conducerea operativă a nouă fabrici etc.

    Altfel spus, probleme zilnice care mănâncă multe ore“. Ca urmare, antreprenorul declara că poate să vadă mai bine piaţa, mai cu seamă pentru că, spunea Bărbuţ, existau nenumărate oportunităţi de achiziţii, afaceri de cumpărat la preţuri bune. La finalul unui an, Bărbuţ a tras linie, a adunat şi a ajuns la concluzia că Bogdan Pîrvu nu a îndeplinit obiectivele; a reluat conducerea grupului, iar pe termen lung plănuia să-l formeze ca CEO pe unul dintre băieţii săi, implicaţi deja în afaceri.

    La scurt timp după decesul lui Marcel Bărbuţ, mai multe publicaţii din România notau că omul de afaceri nu a încredinţat compania celor trei fii ai săi, Alexander Michael (29 de ani), Thomas (26 de ani) şi Marcel Jr (23 de ani), preferând să îl numească executor testamentar pe Daniel Stăncescu, CEO-ul AdePlast. Potrivit publicaţiilor respective, Stăncescu ar fi primit instrucţiuni ferme să vândă compania, pentru ca angajaţii să aibă un loc de muncă, şi să dea copiilor doar o parte din bani. Contactaţi de Business MAGAZIN, cei trei moştenitori nu au vrut să ofere declaraţii legate de informaţiile apărute în presă. Până în prezent, nu a intervenit nicio schimbare în structura administrativă a companiei.

    „Existând deja un dosar penal în care se fac cercetări, nu pot comenta decât că am încredere în justiţie şi că toate eforturile mele următoare vor fi direcţionate spre restabilirea echilibrului în companie şi spre bunul mers al acesteia. Sunt în continuare CEO-ul şi preşedintele companiei şi doresc să-i asigur pe toţi partenerii AdePlast – colegi, salariaţi, clienţi, furnizori, finanţatori – că strategia imprimată de domnul Marcel Bărbuţ va fi implementată cu orice preţ”, a explicat Daniel Stăncescu pentru Libertatea, publicaţia care a publicat detalii despre conflictul dintre el şi cei trei fii ai lui Marcel Bărbuţ.

    Mai mult scandal decât moştenire

    Poate cea mai „controversată” moştenire este însă cea lăsată de omul de afaceri Dan Adamescu, decedat la începutul lui 2017, situaţie în care lupta pentru avere se dă între fosta soţie a miliardarului, Carmen, şi Alexander, unul dintre fii.

    Adamescu deţinea mai multe afaceri, printre care Astra Asigurări şi Medien Holding; era, de asemenea, proprietarul hotelului Intercontinental din Bucureşti. După moartea sa, fiul său Alexander Adamescu şi fosta soţie Carmen Adamescu au fost în centrul mai multor investigaţii şi, inevitabil, scandaluri publice.
    Dan Adamescu a emigrat în Germania la finalul anilor ‘70 şi s-a întors în România la aproape zece ani după revoluţie.

    Cu banii strânşi în Germania, el a investit masiv în zona de imobiliare şi a reuşit să preia centrul comercial Unirea, unul dintre cele mai importante spaţii comerciale din Bucureşti. Adamescu a preluat şi compania Astra, compania de asigurări de stat dinainte de Revoluţie. Au urmat apoi hotelul Intercontinental din Bucureşti, Hotelul Rex din Mamaia, cotidianul România Liberă şi săptămânalul Academia Caţavencu. Adamescu a investit chiar şi în clubul de fotbal Oţelul Galaţi.

    Problemele sale legale au umbrit însă ultima parte a vieţii: implicat în mai multe dosare, Dan Adamescu a fost condamnat definitiv, în luna mai 2016, la patru ani şi patru luni de închisoare în dosarul în care era acuzat că a intervenit la judecători în dosare de insolvenţă, alături de el fiind condamnaţi şi patru magistraţi la pedepse cuprinse între trei ani şi patru luni şi 12 ani şi două luni. El a fost găsit vinovat că le-a dat mită 20.000 de euro judecătorilor Ion Stanciu şi Elena Rovenţa, pentru ca aceştia să dispună soluţii favorabile în două dosare de insolvenţă.

    Mai mult, Dan Adamescu şi fosta şefă a Consiliului Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, Angela Toncescu, au fost trimişi în judecată, la finalul lui 2016, pentru abuz în serviciu şi spălarea banilor în dosarul falimentării Astra Asigurări, alături de alte opt persoane cu funcţii de conducere în Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, prejudiciul în acest caz fiind estimat la peste 800 de milioane de lei. În dosar, Societatea de Asigurare Reasigurare Astra SA se constituise parte civilă în cauză cu suma provizorie de 788,9 milioane de lei. Totodată, Fondul de Garantare a Asiguraţilor se constituise parte civilă în cauză cu suma totală de 714,08 milioane de lei.

    La finele lunii noiembrie 2016, magistraţii Judecătoriei Sectorului 4 respingeau cererea de eliberare condiţionată depusă de Dan Adamescu, astfel că acesta ar fi trebuit să rămână în închisoare cel puţin până pe 19 februarie 2017, când putea depune o nouă solicitare de eliberare condiţionată, a stabilit instanţa. Nu a fost cazul, pentru că omul de afaceri a încetat din viaţă.

    Bunurile rămase de la omul de afaceri au generat numeroase controverse, discuţiile învârtindu-se în jurul a două personaje: fiul Alexander Adamescu şi fosta soţie Carmen Adamescu.

    Dacă Astra Asigurări s-a prăbuşit şi a fost pusă sub administrare specială, pentru ca apoi să intre în faliment, situaţia altor proprietăţi e încă incertă.
    Chiar luna trecută, poliţiştii Direcţiei de Investigare a Criminalităţii Economice (DICE) din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române şi procurori ai Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti au făcut percheziţii la centrul comercial Unirea din Capitală şi la domiciliul unui director general. Anchetatorii au ridicat documente şi date informatice într-un dosar penal în care sunt vizate infracţiuni de delapidare, legat de modul în care Alexander Adamescu a luat bani din societate ca să-i folosească în interes personal, respectiv ca să-şi plătească avocaţii care îl reprezintă în Marea Britanie, potrivit sursei citate. Pe 16 octombrie 2018, apărătorii lui Carmen Adamescu l-au acuzat, prin intermediul unui comunicat de presă, pe Alexander Adamescu că şi-ar fi plătit avocaţii, folosindu-se de poziţia sa de director al Unirea Shopping Center, prejudiciul fiind de 200.000 de euro.

    Carmen Adamescu a fost la rândul său reţinută la finalul lui 2018, după ce a fost audiată mai multe ore, au precizat; unul dintre denunţătorii activităţilor ilicite şi ai contractelor fictive derulate de firmele controlate de Carmen Adamescu este chiar fiul său vitreg, Alexander, potrivit Mediafax. Ulterior, tot pentru aceste fapte, a depus plângere şi Unirea Shopping Center, cele două denunţuri fiind reunite în cadrul unui singur dosar penal.

    Ce a lăsat în urmă cel mai bogat român

    Omul de afaceri Dinu Patriciu a murit în 2014 la Londra, unde se mutase la începutul acelui an. De la preluarea Rompetrol în 1998, numele lui Dinu Patriciu a fost legat indisolubil de evoluţia companiei. Strategia omului de afaceri a fost să folosească Rompetrol ca punct central al unui holding pe care l-a înfiinţat în Olanda şi care a ajuns să cuprindă în 2009 peste 20 de companii, cu afaceri de 8,7 miliarde de dolari în 2008. La momentul decesului, Dinu Patriciu se afla în proces de divorţ cu soţia sa Dana, care ceruse jumătate din averea omului de afaceri. Următorul termen al procesului era stabilit pentru finalul anului respectiv.

    În 1990 Dinu Patriciu, de profesie arhitect, înfiinţa prima firmă din România, Alpha, cu activităţi în demeniul arhitecturii şi construcţiilor. În 1993, Rompetrol se privatiza prin metoda MEBO; cifra de afaceri a companiei avea să scadă în anii imediat următori privatizării la sub 6 milioane de dolari. La cinci ani după privatizare, Dinu Patriciu şi Sorin Marin preluau Rompetrol, pentru ca un an mai târziu să preia şi rafinăria Vega Ploieşti. În doar nouă luni de la preluare, cifra de afaceri a rafinariei Vega se tripla, iar sediul central al companiei era mutat in Olanda.

    În 2007, compania kazahă KazMunaiGas achiziţiona 75% din acţiunile Rompetrol Group contra sumei de 1,6 miliarde de euro, transformându-l pe Dinu Patriciu în cel mai bogat om de afaceri din România. Doi ani mai târziu, la scurt timp după ce Rompetrol investea 16 milioane de euro în informatizarea benzinăriilor, KazMunaiGas devenea acţionar unic al grupului Rompetrol prin achiziţia pachetului de 25% rămas în posesia lui Dinu Patriciu.
    Dinu Patriciu şi Rompetrol au fost însă implicaţi în mai multe controverse, unele legate de datorii care s-au transformat într-o pagubă de sute de milioane de dolari pentru stat.

    Astfel, în 2003, în guvernarea Năstase, datoriile istorice ale Rompetrol, companie achiziţionată de Dinu Patriciu în 2000 cu 50 mil. dolari, au fost transformate în obligaţiuni subscrise de Ministerul Finanţelor ce urma să fie recuperate şapte ani mai târziu (în 2010). Afacerea este anchetată de DIICOT, iar sub acuzare au fost puşi deja foştii miniştri Mihai Tănăsescu, Dan Ioan Popescu (în timpul cărora a fost perfectată înţelegerea), Gheorghe Pogea şi Sebastian Vlădescu (care în 2010 nu ar fi făcut, potrivit anchetatorilor, demersuri consistente pentru recuperarea banilor statului). În 2010, la termenul convenit, compania, trecută între timp în proprietatea KazMunaiGas, nu a răscumpărat obligaţiunile, iar statul s-a trezit proprietar pe 44% din Rompetrol, fără a avea însă un cuvânt de spus, fiind acţionar minoritar. În 2013 s-a realizat „Memorandumul de înţelegere“ între statul român şi The Rompetrol Group, semnat la Bucureşti la 15 februarie 2013.

    Acesta s-a transformat într-un proiect de lege care a fost adoptată în octombrie 2013 de Par­lament. Memo­randumul (devenit lege) prevedea ca statul român, care controla 44,6% din acţiunile Rom­petrol Rafinare, să cedeze un pachet de 26% grupu­lui Rompetrol pentru 200 mil. dolari. KazMunaiGas se angaja să constituie un fond de investiţii kazaho-român, în care Rompetrol să deţină 80% din acţiuni şi statul român 20%, care să investească în următorii ani un miliard de dolari în proiecte din sectorul energetic (între care 400 mil. dolari banii pe care îi datora statului român). În schimb, statul primea acţiuni la Rompetrol şi renunţa la litigiile care vizau recuperarea sumelor datorate din nerăscumpărarea în 2010 a obligaţiunilor.

    Preşedintele Băsescu a sesizat Curtea Constituţională, care a declarat legea neconstituţională (pe motiv că o lege nu reglementează contracte). Astfel că în ianuarie 2014 premierul Ponta a semnat o hotărâre de guvern prin care a fost adoptat memorandumul de înţelegere cu kazahii. Acest mod de operare a atras atenţia procurorilor, scria ZF.

    La jumătatea lui 2018, Ana şi Maria Patriciu, fiicele lui Patriciu, precum şi a doua soţie a acestuia, Dana Rodica Patriciu, au fost condamnate la prima instanţă de către Tribunalul Bucureşti la plata a peste 200 milioane dolari către Ministerul Finanţelor Publice. Suma reprezenta o creanţă petrolieră a statului român asupra Libiei (valoarea lucrărilor de explorare, dezvoltare şi exploatare petrolieră efectuate de statul român în Libia în perioada 1980-1992), recuperată de Rompetrol la începutul anilor ’90 şi care ar fi fost destinată bugetului de stat. Judecătorii au decis că fiecare dintre cele trei are obligaţii de plată proporţional cu cota care le-a revenit din moştenirea lăsată de Dinu Patriciu.

    Antreprenorii români au obiceiul de a controla afacerile cu o mână de fier. Pe de altă parte, studii realizate la nivel internaţional arată că 80% din firmele antreprenoriale au o durată de viaţă de maximum cinci ani.

    Iar dintre cele care depăşesc acest prag, 80% au o durată de viaţă de maximum 30 de ani – poate pentru că destinul lor se leagă strâns de perioada în care fondatorul se ocupă direct de firmă.

    Un faliment aşteptat

    ​Ovidiu Popescu era cunoscut în lumea de business ca şeful Petrolexportimport, dar dintr-o dată, după anul 2005, a apărut ca proprietar al Palatului Ştirbei şi om de afaceri care vrea să investească într-un proiect imobiliar. De altfel, el a cumpărat mai multe proprietăţi imobiliare în Capitală şi avea de asemenea o impresionantă colecţie de picturi. El a fost un personaj extrem de discret în ceea ce priveşte apariţiile în presă; Ovidiu Popescu a murit în 2011 în Statele Unite.

    Petrolexportimport s-a înfiinţat în 1948, iar pe vremea comunismului era principala companie prin intermediul căreia se desfăşurau afacerile cu petrol ale ţării. Până în 1997 compania a deţinut monopolul importului de ţiţei şi exportului de produse petroliere prin sistemul de rafinare. După ce s-a listat la BVB în 1999, anul următor societatea a fost complet privatizată; în 2006, Petrolexportimport atingea cea mai mare capitalizare bursieră, de aproximativ 80 milioane lei, după care afacerile companiei au scăzut în mod constant.

    Moştenitorul omului de afaceri, Alexandru Popescu, a decis în 2015 să preia personal conducerea traderului de ţiţei Petrolexportimport (simbol bursier PEI), pe care o deţinea prin intermediul unui offshore. El l-a înlocuit ca preşedinte şi director general pe Valeriu Iancu, care conducea compania din 1998, dinainte ca aceasta să fie privatizată. Pe 18 octombrie 2018, Tribunalul Bucureşti a admis cererea de intrare în faliment a companiei, numind un lichidator judiciar provizoriu.
     

  • Povestea antreprenorului care a fondat cel mai mare furnizor de servicii de fabricare a produselor electronice din lume

    Terry Gou s-a născut pe 8 octombrie 1950 în regiunea Banqiao din Taipei, Taiwan. Înainte de războiul civil din China, părinţii săi locuiau în provincia Shanxi din China continentală, însă au fugit în Taiwan în 1949. Tatăl său era ofiţer de poliţie. Fiind primul copil al familiei sale, Gou a beneficiat de educaţie completă, începând cu şcoala primară şi până la studii universitare.

    După absolvire, el a lucrat într-o fabrică de cauciuc până la vârsta de 24 de ani. În 1974, în Taiwan, Terry Gou a fondat Hon Hai, cunoscută mai ales sub numele de Foxconn, cu o investiţie iniţială de 7.500 de dolari împrumutaţi de la mama sa, alături de o echipă de zece angajaţi. Compania avea ca obiect de activitate producţia de componente din plastic pentru televizoare, pe care le fabricau într-o magazie închiriată dintr-o suburbie din Taipei. Un punct de cotitură pentru afacere a venit în 1980, când, în urma unei comenzi primite de la producătorul francez de jocuri Atari, a început să diversifice producţia şi în zona de joystickuri pentru console.

    Antreprenorul şi-a extins afacerea în anii 1980, pornind într-o călătorie de 11 luni în Statele Unite, în căutarea clienţilor. În 1988, Gou a deschis prima fabrică în China continentală, în Shenzhen – aceasta este şi în prezent cea mai mare fabrică a companiei. Operaţiunile din China au crescut semnificativ atunci când Gou a integrat şi un proces de asamblare şi diverse facilităţi pentru angajaţi, transformând fabrica într-un campus care cuprindea locuinţe, mese, centre de îngrijire medicală şi pentru înmormântarea angajaţilor.

    În 1996, Foxconn a început fabricarea şasiului pentru desktopurile Compaq. Acesta a fost un moment important care a condus la producerea unor astfel de componente şi pentru alte companii de renume din IT şi tehnologie, printre care se numără HP, IBM şi Apple. În doar câţiva ani, Foxconn a devenit un producător gigant al componentelor pentru electronicele de consum.

    În 1970 Gou s-a alăturat partidului taiwanez Kuomintang, renunţând însă la statutul de membru trei decenii mai târziu. Anul acesta, în luna aprilie, a decis să se realăture partidului, cu intenţia de a candida la alegerile prezidenţiale din 2020, după ce, spune el, zeiţa mării, Madu, i s-a arătat în vis şi l-a sfătuit să facă acest lucru.

    Împreună cu prima sa soţie, Serena Lin, care a murit de cancer la sân în anul 2005, Gou are un fiu care lucrează în industria cinematografică şi în domeniul imobiliar şi o fiică care a activat în sectorul financiar. În anul 2000, Gou a înfiinţat o organizaţie de caritate educativă alături de Lin şi a intenţionat să doneze o treime din averea sa fundaţiilor caritabile. După ce soţia sa a murit, fiica lor şi-a asumat conducerea fundaţiei. În 2002, antreprenorul a cumpărat un castel în Roztěž, lângă Kutná Hora, în Republica Cehă, pentru 30 de milioane de dolari. Opt ani mai târziu, pe 26 iulie 2008, Gou s-a căsătorit cu cea de-a doua soţie, coregrafa Delia Tseng. Cuplul are trei copii. Cei doi au decis să doneze 90% din averea lui Gou, estimată de publicaţia internaţională Forbes la 7,4 miliarde de dolari.

    În prezent, Foxconn, companie cu aproape 1 milion de angajaţi, este cel mai mare producător de componente electronice şi cel mai mare angajator privat din Taiwan, având sediul în Tucheng, Noul Taipei. Compania a încheiat contracte cu companii americane, canadiene, chineze, finlandeze şi japoneze. În 2017, Foxconn a înregistrat venituri de 4.700 de miliarde de dolari taiwanezi noi – TWD (155 de miliarde de dolari).

    Printre cele mai importante produse pentru care Foxconn face componente se numără telefoanele BlackBerry, iPad, iPhone, iPod, Kindle, Nintendo 3DS, device-uri Nokia şi Xiaomi, PlayStation 3, PlayStation 4, Wii U, Xbox 360 sau Xbox One. În 2012, compania a acoperit circa 40% din producţia mondială de componente pentru electronice de consum. Foxconn a fost implicată şi într-o serie de controverse. În 2010, după o serie de sinucideri ale angajaţilor, compania a fost criticată de către activişti că oferă salarii mici şi că le permite muncitorilor să lucreze ore suplimentare peste limita legală.

  • Ce PEDEAPSĂ a primit soţul fiicei lui Vladimir Putin pentru ca a înşelat-o

    Recent s-a vehiculat că fiica cea mică a preşedintelui rus Vladimir Putin, Katerina Tikhonova, a fost înşelată de Kirill Shamalov. Vestea a apărut după ce s-a zvonit că magnatul ar avea legături cu o vedetă a lumii mondene, Zhanna Volkova, scrie Mediafax.

    Scandalul a izbucnit după ce Zhanna Volkova a fost fotografiată dansând tandru cu un bărbat misterios, de Ziua Sf. Valentin de anul trecut. Faţa bărbatului este acoperită în mod deliberat cu un emoticon zâmbitor, dar ceea ce se vede din acest partener de dans lasă să se creadă că el ar fi Shamalov, potrivit agenţiei de ştiri Open Media

    Drept pedeapsă pentru faptele sale, magnatul Kirill Shamalov ar fi rămas fără aproape jumătate din avere.

    Potrivit unei investigaţii a jurnaliştilor de la Reuters, Katerina a ajuns să deţină împreună cu Kirill Shamalov o avere de două miliarde de dolari, fiind astfel mult mai bogată chiar decât liderul de la Kremlin, care potrivit declaraţiei sale de venituri, preşedintele rus a câştigat în 2015 – 8,9 milioane de ruble.

     

  • Sfârşitul unui miliardar – a murit după 30 de ani în care a stat paralizat, orb, fără o ureche şi renegat de familie

    John Paul Getty al III-lea, unul dintre moştenitorii magnatului John Paul Getty, considerat în urmă cu 30 de ani cel mai bogat om din lume, este cel mai puternic exemplu al zicalei “banii nu aduc fericirea”. Destinul familiei Getty a fost presărat cu numeroase drame şi conflicte care au distrus-o iremediabil. Cea mai şocantă este povestea lui John Paul Getty al III-lea. Acesta a trăit 30 de ani într-un scaun cu rotile, aproape orb, incapabil să vorbească, să se hrănească sau să se mişte în orice fel. Suferind şi înstrăinat, Getty a murit în 2011, în reşedinţa sa din Buckinghamshire, la 54 de ani.
     
    Dramele prin care a trecut de-a lungul vieţii ar putea oricând sta la baza unui scenariu de film holywoodian. John Paul Getty al III-lea s-a născut într-o familie cu o avere fabuloasă, fiind nepotul magnatului John Paul Getty, care a făcut bani din petrol, dar care a fost în permanenţă extrem de cumpătat cu cheltuielile. Nu de puţine ori a dat dovadă de zgârcenie, chiar a instalat un telefon cu plată în interiorul casei, astfel încât orice musafir care voia să vorbească la telefon trebuia să-şi plătească singur convorbirea.

    John Paul Getty al III-lea avea doar 16 ani atunci când a fost răpit, iar motivula fost clar . Răpitorii au cerut 17 milioane de dolari pentru eliberarea moştenitorului, însă bătrânul Getty nu s-a lăsat atins de ameninţările acestora şi a refuzat să plătească. El a motivat decizia zicând “am alţi 14 nepoţi, dacă aş plăti un penny acum, în curând vor fi alte 14 răpiri”.

    După cinci luni, în noiembrie 1973, un plic ce conţinea o suviţă de par şi o ureche a ajuns la ziarul “Il Messagero”. Răpitorii au scris ca dacă nu primesc 3,2 milioane de dolari în 10 zile, tânărul va ajunge acasă bucată cu bucată.  Într-un final, suma negociată pe care magnatul s-a înduplecat să o plătească a fost de 2,9 milioane de dolari.

    Tânărul a fost eliberat pe 15 decembrie 1973. Se spune că John Paul Getty a fost atât de supărat că a fost nevoit să plătească, încât a refuzat să vorbească la telefon cu nepotul său. După investigaţia declanşată nouă oameni au fost arestaţi, însă doar doi au fost condamnaţi, iar restul eliberaţi datorită lipsei de probe.

    La 18 ani s-a căsătorit cu Gisele Martine Zacher, un fotomodel german, cu şase ani mai în vârstă.  La data ceremoniei, Gisele era însărcinată în cinci luni. Împreuna au dus un stil de viata non-conformist, în care drogurile, alcoolul şi petrecerile sălbatice erau la ordinea zilei. Acest gest i-a infuriat pe tatăl şi bunicul său, care l-au renegat. Abuzurile frecvente şi-au spus cuvântul şi la doar 25 de ani, John Paul Getty al III-lea a suferit un atac cerebral care l-a lăsat paralizat pe viaţă şi aproape orb, în urma unei supradoze de valium, metadona şi alcool.

    Nici măcar atunci familia nu s-a arătat mai îngăduitoare, iar tatăl său a refuzat să-i plătească tratamentul, considerând că tânărul trebuie să suporte singur consecinţele faptelor sale. De altfel, nici John Paul Getty al II-lea nu fost străin de astfel de vicii. Era cunoscut pentru orgiile şi petrecerile la care participa alături de nume precum Rolling Stones, dar şi pentru dependenţa sa de droguri şi alcool. Apropiaţii spun că a avut chiar perioade în care din meniul său zilnic nu lipsea o sticlă cu rom şi un gram de heroină.

    John Paul al II-lea a fost înnobilat în 1998, însă în ciuda acestei învestiri şi a averii sale, a fost urmărit în permanenţă de evenimente tragice. Cea de-a doua soţie a sa a murit din cauza unei supradoze de heroină, fiica sa, Aileen, este seropozitivă, iar povestea lui John Paul al III-lea, fiul său, este cea mai cumplită dintre toate.

  • Motivul pentru care Adele ar putea pierde jumătate din averea estimată la 175 de milioane de euro

     
    Într-o declaraţie dată publicităţii pe 19 aprilie, cei doi au transmis că “se angajează să-şi crească împreună fiul cu dragoste”. Potrivit declaraţiei transmise, perechea a precizat că nu vor fi făcute alte comentarii cu privire la despărţire şi a cerut să le fie respectat dreptul la intimitate.
     
    Cântăreaţa ar putea însă rămâne fără jumătate din averea sa, estimată la 175 de milioane de euro, întrucât nu a încheiat un contract prenupţial şi, în plus, ea este cea care a decis separarea, potrivit publicaţiei britanice The Sun.
     
    Adele l-a născut pe fiul ei, Angelo, în octombrie 2012. Cântăreaţa în vârstă de 30 de ani s-a căsătorit cu Simon Konecki, fondatorul unei organizaţii de caritate, în 2016, după cinci ani de relaţie.
     
    Adele Laurie Blue Adkins, cunoscută ca Adele, este cântăreaţă şi compozitoare. Ea a debutat la 19 ani şi s-a bucurat de un real succes comercial, fiind apreciată şi de criticii muzicali. Adele a fost prima artistă care a primit premiul Critics’ Choice la BRIT Awards, iar, în 2012, a câştigat şase premii Grammy. Înzestrată cu o voce excepţională, artista nu s-a ferit să exprime deziluziile sale în dragoste în melodii precum “Someone Like You” şi “Rolling in the Deep”. Cel de-al treilea album al cântăreţei, intitulat “25”, a fost lansat pe 20 noiembrie 2015, doborând toate recordurile, atât pe piaţa din Marea Britanie, cât şi în SUA. Artista are, în total, 15 premii Grammy, dar şi un Oscar, primit în 2013, pentru piesa “Skyfall” de pe coloana sonoră a peliculei omonime.
     

  • Povestea celui mai bogat om care a trăit vreodată. Averea lui era mult mai mare decât cea a lui Jeff Bezos, fondatorul Amazon

    Cu o avere de 131 de miliarde de dolari, este persoana cu cea mai mare avere din istoria modernă, însă titlul de cel mai bogat om din toate timpurile îi aparţine lui Mansa Musa, un conducător din vestul Africii, care a trăit în secolul al XIV-lea. 

    În 2012, siteul American Celebrity Net Worth a estimat averea acestuia la 400 de miliarde de dolari în valoarea din prezent a monedei, însă unii istorici ai economiei susţin că era imposibil să asocieze averea sa unei cifre.

    Mansa Musa s-a născut în 1280 în familia unor conducători. Fratele său, Mansa Abu-Bakr, a condus imperiul Maliului până în 1312, când a abdicat pentru a pleca într-o expediţie. Astfel, Mansa Musa a moştenit imperiul lăsat în spate de acesta. Sub conducerea sa regatul a crescut semnificativ. Acesta a anexat 24 de oraşe.

    Regatul se întindea acum pe circa 2.000 de mile, de la oceanul Atlantic până la Nigeria din zilele noastre, cuprinzând părţi din regiuni în care astăzi sunt ţările Senegal, Mauritania, Mali, Burkina Faso, Niger, Gambia, Guinea-Bissau, Guinea sau Coasta de Fildeş. Aceste pământuri au venit cu tot cu resurse importante precum aurul şi sarea. Potrivit reprezentanţilor Muzeului Britanic, imperiul condus de Musa deţinea aproape jumătate din cantitatea de aur a lumii vechi.

    Asta s-a schimbat însă în urma unui pelerinaj pe care conducătorul l-a făcut la Mecca, fiind un musulman devotat. Pentru a ajunge acolo, el a fost nevoit să străbată deşertul Sahara şi Egiptul, cu o caravan de 60.000 de bărbaţi, care cuprindea toţi oficialii curţii regale, soldaţi, bufoni, mercenari, cămile şi 12.000 de sclavi, precum şi animale pentru hrană.

    Mansa Musa a făcut impresie la Cairo, însă vizita sa de trei luni în capitala Egiptului a determinat scăderea drastică a preţului aurului în regiunei, dărâmând economia, cu pierderi pentru Orientul Mijlociu estimate la aproximativ 1,5 miliarde de dolari.

    La plecare, Mansa Musa a încercat să ajute economia ţării prin eliminarea unei părţi din aurul aflat în circulaţie prin cumpărându-l cu dobânzi exorbitante de la creditorii egipteni. Potrivit unor istorici, a cheltuit atât de mult încât a rămas fără aur. De asemenea, el s-a întors de la Mecca însoţit de unii poeţi şi arhitecţi pe care i-a plătit tot cu cantităţi uriaşe de aur – aprox. 200 kg, cu un preţ la valoarea de astăzi a monedei de cca. 8.2 milioane de dolari.

    După ce Mansa Musa a murit în 1337 la vârsta de 57 de ani, imperiul a fost moştenit de fiul său, care nu a putut să îl ţină însă unit, aşa că acesta s-a împărţit în mai multe state, sosirea ulterioară a europenilor fiind „ultimul cui bătut în sicriul fostului imperiu”, potrivit BBC.