BusinessMagazin

Tag: atacuri

  • American Ultra: o combinaţie ciudată de violenţă, suprarealism şi, pe alocuri, ceva umor

    Deşi prezentat drept comedie, American Ultra este o combinaţie ciudată de violenţă, suprarealism şi, pe alocuri, ceva umor. Nu vă lăsaţi păcăliţi de trailer: toate momentele cât de cât amuzante sunt înghesuite în cele două minute de prezentare a filmului.

    Singura parte bună este interpretarea semnată de Kristen Stewart, care s-a simţit mult mai bine în rolul său decât Jesse Eisenberg. Eisenberg a mai jucat în filme fără prea multă logică, precum Zombieland sau Adventureland, dar în respectivele cazuri a reuşit măcar să fie amuzant; nu este cazul aici.

    Filmul spune povestea lui Mike Howell (Eisenberg), un vânzător de la un supermarket, care suferă de atacuri de panică; ca să scape de ele, Howell umblă aproape tot timpul drogat. Brusc, el se trezeşte vânat de diverşi indivizi şi îşi dă seama că este de fapt un agent secret. Pentru cei care ţin neapărat să vadă filmul, nu o să dezvălui şi alte elemente din scenariu lipsite de logică.

    Scenele de acţiune sunt pline de imagini violente inspirate parcă de filmele lui Tarantino, dar lipsite de inteligenţa regizorală a acestuia.

    American Ultra îi are în distribuţie pe Jesse Eisenberg (The Social Network, Now You See Me, The End Of The Tour), Kristen Stewart (seria Twilight, Clouds of Sils Maria, Still Alice), Connie Britton (Me and Earl and the Dying Girl, This Is Where I Leave You) şi Topher Grace (Interstellar, Too Big To Fail, Valentine’s Day). Regia este semnată de Nima Nourizadeh (este al doilea lungmetraj al său, după Project X), iar scenariul de Max Landis, cunoscut pentru Mr. Right, Me Him Her şi Chronicle.

    Performanţele financiare ale filmului sunt şi ele grăitoare pentru calitatea acestuia: încasări de 15 milioane de dolari faţă de un buget de 28 de milioane.

    În concluzie: American Ultra este pur şi simplu un film ce nu merită vizionat.

    Nota: 4/10

     

  • Povestea hacker-ului român care spart site-urile Pentagonului, Google, NASA şi pe cel al Marinei Regale Britanice

    Răzvan Cernăianu a fost unul dintre cei mai notorii hackeri. A spart zeci de site-uri, printre care cele ale Pentagonului, Google, NASA sau pe cel al Marinei Regale Britanice. Pe Internet era cunoscut drept TinKode şi a fost unul dintre cei mai căutaţi hackeri din lume, până la momentul arestării lui, în 2012.

    După cum povesteşte pe blogul personal, atacurile lui au fost făcute doar în scopuri informative şi nu maliţioase, nevrând să pună în pericol datele confidenţiale ale victimelor. „Am anunţat de fiecare dată problemele găsite printr-un e-mail trimis către administratorii de sistem ale acelor companii. Cu toate acestea, acţiunile mele au fost considerate infracţiuni şi am primit o sentinţă de 2 ani cu suspendare sub supraveghere şi o amendă în valoare de 93.000 euro“, a scris el.

    A petrecut circa 90 de zile în închisoare. Timp deloc plăcut. „Petreci 23 de ore din 24 într-o celulă mică împreună cu alţi şase oameni. Să-ţi rişti libertatea nu merită pentru nimic în lume“, a mărturisit el. „A fost o experienţă maturizantă“, a adăugat.

    Această reţinere de 90 de zile nu i-a oprit curiozitatea şi dorinţa de a găsi vulnerabilităţi. Hackingul nu s-a oprit după ce a ieşit din închisoare, ci doar a trecut în legalitate. A înfiinţat compania Cyber Smart Defence, alături de Mădălin Dumitru, o cunoştinţă cu experienţă în domeniul IT. „Imediat cum am ieşit l-am sunat, i-am spus ideea şi a fost de acord“, a spus Cernăianu.

    Astfel Răzvan Cernăianu a lepădat hainele lui TinKode, iar acum caută, în calitate de CTO al companiei, la cererea clientului, vulnerabilităţi şi metode de exploatare a infrastructurii IT.

    Ambiţia a fost punctul central al primului său hack. Era un puşti de 13-14 ani şi avea un cont de administrator pe un forum. A venit vara şi vacanţa şi a plecat pentru trei luni. „Nu au vrut să-mi dea contul de administrator înapoi, au înaintat pretextul că ei au învăţat mai mult ca mine în ultimele trei luni de zile.“ Supărat şi determinat, Răzvan Cernăianu s-a pus pe învăţat. Voia să-şi recupereze contul. „Într-o săptămână le-am demonstrat că am învăţat mai mult decât ei, am recâştigat contul şi le-am şi blocat accesul la forum“, povesteşte el.
    Mai departe lucrurile au mers de la sine, a învăţat mai multe, a intrat în comunităţi de hackeri, şi-a câştigat accesul pe unele forumuri unde trebuia să ai invitaţie sau să garanteze pentru tine trei persoane. Comunităţile sunt locul unde se discută orice despre hacking, dar şi unde se vând viruşi sau exploituri.

    În cariera lui a atacat zeci de site-uri şi infrastructuri IT, însă nu are un hack favorit. Toate par a fi importante pentru el, însă dacă ar fi să aleagă unul, acela ar fi atacul asupra Marinei Regale Britanice. „S‑au lăudat că au investit 500 de milioane de lire sterline în sistemul lor de securitate şi că sunt pregătiţi pentru atacuri din partea altor ţări“, a spus Cernăianu. Asta l-a motivat pe Răzvan, voia să vadă cât de puternic era sistemul britanicilor. „La o săptămână le-am făcut public accesul. Mi-a plăcut de ei că şi-au recunoscut greşeala, că nu trebuia să se laude“, a adăugat el.

    Este uşor de înţeles atracţia hackingului. Ai o putere pe care puţini o au, te afli în afara regulilor şi poţi face ce vrei. „Ai informaţie şi putere“, şi-a motivat Răzvan Cernăianu pasiunea pentru hacking. Apoi a punctat şi faptul că totul este online acum şi este bine să fii pregătit. Şi cum să fii mai bine pregătit decât atunci când te afli în mijlocul problemei?

    Probabil că nu ar fi stat în faţa mea, cu părul ciufulit, povestindu-mi experienţele lui de hacker dacă nu ar fi fost prins. Nu a lăsat o urmă în vreun sistem pe care l-a spart, nu i s-a întins nicio capcană. A fost prins pentru că a fost prea vorbăreţ „Un prieten ştia ce făceam eu. A vorbit în alte cercuri despre mine, iar acolo se afla un poliţist sub acoperire care l-a tras de limbă, mi-au aflat numele, apoi m-au prins“, a spus el.

    Acum este fericit. Face ceea ce îi place, ce a reuşit să facă atât de bine în trecut, acum sub acoperirea legii. Face audit de securitate şi teste de penetrare a infrastructurilor IT. Crede că activitatea din trecut îl ajută să fie mai bun la slujba lui. „Dacă vrei să găseşti toate punctele slabe ale unui sistem trebuie să ai experienţă, să poţi fi în mintea hackerului, iar experienţa se dobândeşte prin practică“, a scris el pe blog.

  • Povestea hacker-ului român care spart site-urile Pentagonului, Google, NASA şi pe cel al Marinei Regale Britanice

    Răzvan Cernăianu a fost unul dintre cei mai notorii hackeri. A spart zeci de site-uri, printre care cele ale Pentagonului, Google, NASA sau pe cel al Marinei Regale Britanice. Pe Internet era cunoscut drept TinKode şi a fost unul dintre cei mai căutaţi hackeri din lume, până la momentul arestării lui, în 2012.

    După cum povesteşte pe blogul personal, atacurile lui au fost făcute doar în scopuri informative şi nu maliţioase, nevrând să pună în pericol datele confidenţiale ale victimelor. „Am anunţat de fiecare dată problemele găsite printr-un e-mail trimis către administratorii de sistem ale acelor companii. Cu toate acestea, acţiunile mele au fost considerate infracţiuni şi am primit o sentinţă de 2 ani cu suspendare sub supraveghere şi o amendă în valoare de 93.000 euro“, a scris el.

    A petrecut circa 90 de zile în închisoare. Timp deloc plăcut. „Petreci 23 de ore din 24 într-o celulă mică împreună cu alţi şase oameni. Să-ţi rişti libertatea nu merită pentru nimic în lume“, a mărturisit el. „A fost o experienţă maturizantă“, a adăugat.

    Această reţinere de 90 de zile nu i-a oprit curiozitatea şi dorinţa de a găsi vulnerabilităţi. Hackingul nu s-a oprit după ce a ieşit din închisoare, ci doar a trecut în legalitate. A înfiinţat compania Cyber Smart Defence, alături de Mădălin Dumitru, o cunoştinţă cu experienţă în domeniul IT. „Imediat cum am ieşit l-am sunat, i-am spus ideea şi a fost de acord“, a spus Cernăianu.

    Astfel Răzvan Cernăianu a lepădat hainele lui TinKode, iar acum caută, în calitate de CTO al companiei, la cererea clientului, vulnerabilităţi şi metode de exploatare a infrastructurii IT.

    Ambiţia a fost punctul central al primului său hack. Era un puşti de 13-14 ani şi avea un cont de administrator pe un forum. A venit vara şi vacanţa şi a plecat pentru trei luni. „Nu au vrut să-mi dea contul de administrator înapoi, au înaintat pretextul că ei au învăţat mai mult ca mine în ultimele trei luni de zile.“ Supărat şi determinat, Răzvan Cernăianu s-a pus pe învăţat. Voia să-şi recupereze contul. „Într-o săptămână le-am demonstrat că am învăţat mai mult decât ei, am recâştigat contul şi le-am şi blocat accesul la forum“, povesteşte el.
    Mai departe lucrurile au mers de la sine, a învăţat mai multe, a intrat în comunităţi de hackeri, şi-a câştigat accesul pe unele forumuri unde trebuia să ai invitaţie sau să garanteze pentru tine trei persoane. Comunităţile sunt locul unde se discută orice despre hacking, dar şi unde se vând viruşi sau exploituri.

    În cariera lui a atacat zeci de site-uri şi infrastructuri IT, însă nu are un hack favorit. Toate par a fi importante pentru el, însă dacă ar fi să aleagă unul, acela ar fi atacul asupra Marinei Regale Britanice. „S‑au lăudat că au investit 500 de milioane de lire sterline în sistemul lor de securitate şi că sunt pregătiţi pentru atacuri din partea altor ţări“, a spus Cernăianu. Asta l-a motivat pe Răzvan, voia să vadă cât de puternic era sistemul britanicilor. „La o săptămână le-am făcut public accesul. Mi-a plăcut de ei că şi-au recunoscut greşeala, că nu trebuia să se laude“, a adăugat el.

    Este uşor de înţeles atracţia hackingului. Ai o putere pe care puţini o au, te afli în afara regulilor şi poţi face ce vrei. „Ai informaţie şi putere“, şi-a motivat Răzvan Cernăianu pasiunea pentru hacking. Apoi a punctat şi faptul că totul este online acum şi este bine să fii pregătit. Şi cum să fii mai bine pregătit decât atunci când te afli în mijlocul problemei?

    Probabil că nu ar fi stat în faţa mea, cu părul ciufulit, povestindu-mi experienţele lui de hacker dacă nu ar fi fost prins. Nu a lăsat o urmă în vreun sistem pe care l-a spart, nu i s-a întins nicio capcană. A fost prins pentru că a fost prea vorbăreţ „Un prieten ştia ce făceam eu. A vorbit în alte cercuri despre mine, iar acolo se afla un poliţist sub acoperire care l-a tras de limbă, mi-au aflat numele, apoi m-au prins“, a spus el.

    Acum este fericit. Face ceea ce îi place, ce a reuşit să facă atât de bine în trecut, acum sub acoperirea legii. Face audit de securitate şi teste de penetrare a infrastructurilor IT. Crede că activitatea din trecut îl ajută să fie mai bun la slujba lui. „Dacă vrei să găseşti toate punctele slabe ale unui sistem trebuie să ai experienţă, să poţi fi în mintea hackerului, iar experienţa se dobândeşte prin practică“, a scris el pe blog.

  • Online nu eşti niciodată singur

     Asigură‑te să nu laşi nimic în urma ta, şterge fişierele din logs, cele care înregistrează fiecare mişcare de pe calculator. Am făcut întocmai, apoi am ieşit la fel cum am intrat, nedetectat. Este doar o încercare de a înţelege mai bine hackingul. Se numeşte Hacknet şi este un joc video ce simulează activitatea unui hacker. Hackingul şi securitatea cibernetică nu sunt chiar atât de simple.

    Brain este numele primului virus de calculator şi a venit din Pakistan în 1986. A fost scris de doi fraţi şi nu a fost creat să fie maliţios, era inofensiv. Cei doi chiar şi-au lăsat numele, adresa şi un număr de telefon în corpul virusului. Au trecut 29 de ani de atunci şi viruşii nu mai sunt un joc, iar pericolele din spaţiul cibernetic sunt reale şi pot avea efecte devastatoare. De la an la an numărul fişierelor malware creşte, numărul atacurilor şi numărul incidentelor sporesc, iar criminalitatea cibernetică nu dă semne de oboseală. Infractorii hackeri se folosesc de internet pentru a frauda, a comite furturi de identitate sau pentru a descărca ilegal date. În Europa, anul trecut s-au înregistrat cu 41% mai multe incidente faţă de anul precedent. „Problema se află în creştere exponenţială deoarece cybercrime-ul este acum foarte profitabil. A devenit posibil, uşor şi lipsit de risc. Este mai greu să fii prins în spaţiul cibernetic, un infractor poate redirecţiona traficul din mai multe puncte, se poate ascunde în spatele IP-urilor“, spune Costin Raiu, director de cercetare şi analiză la compania rusă Kasperksy.

    Ştii ce spune faţa ta?

    În 2013, Edward Snowden a zguduit lumea dezvăluind că administraţia SUA interceptează convobirile telefonice şi conversaţiile a milioane de americani. Scandalul Snowden a schimbat lumea şi modul cum percepem supravegherea guvernamentală. Folosindu-se de inteligenţa artificială, companiile de tehnologie precum Facebook sau Google folosesc fotografiile încărcate de utilizator pentru a crea un model al feţei acestuia. Aplicaţia Google Photos este capabilă să analizeze faţa unei persoane şi să continue să recunoască acea faţă pe măsură ce omul înaintează în vârstă. Aceste modele ale feţelor ar putea fi introduse în baze de date, iar camerele de luat vederi din magazine sau aeroporturi ar putea să analizeze imaginile în căutarea individului. Companii de securitate, agenţii guvernamentale şi chiar agenţii de marketing ar putea folosi această tehnologie pentru a urmări oamenii şi a le studia comportamentul. Chestiunea devine şi mai complicată când aceeaşi tehnologie poate fi utilizată pentru a evalua starea de spirit analizând expresia facială. Compania Affectiva susţine că a tradus emoţiile în informaţii, analizând 11 miliarde de date de la aproape 3 milioane de chipuri. Vieţile personale, dar şi mediul de lucru se digitalizează tot mai mult. Suntem atât de expuşi online-ului şi reţelelor sociale, încât Facebook s-ar putea să te cunoască mai bine decât fratele tău, arată un studiu al Universităţilor Cambridge şi Stanford. Un computer ce a fost hrănit cu like-uri te cunoaşte mai bine decât o persoană apropiată. Singurul care s-a dovedit a fi capabil în a învinge computerul pe parcursul studiului a fost doar soţul sau soţia persoanei studiate. „Pericolul expunerii datelor personale pe reţelele de socializare este real şi din păcate foarte neglijat la noi. Reţelele de socializare au cam şters, pentru internet, diferenţa dintre public şi privat. Este o problemă de educaţie. Exact cum ne învăţau bunicii «să nu spunem din casă», trebuie învăţat că nu este nici normal, nici funcţional, nici «igienic», ba chiar periculos să ridicăm total barierele «privatului» pe reţelele de socializare“, este de părere Darie Cristea, directorul Inscop Research.

    Preţul unui om

    Dacă o reţea socială ne poate cunoaşte atât de bine pe baza like‑urilor şi a informaţiilor publice, ce l-ar opri pe un hacker să se folosească de aceste date ca să te exploateze, să-ţi fure informaţiile, să-ţi citească mailurile şi, de ce nu, să te urmărească prin camera web a laptopului?

    Lucrurile pot merge şi mai departe, iar accesul la camera web poate fi vândut cu doar un dolar altor sute de oameni. „Hackerul nu ţine cont de cine eşti, ei nu ţintesc doar milionari. Oricât de puţini bani are un om, hackerul îl stoarce de banii ăia“, spune Bogdan Botezatu, senior ethreat analyst la producătorul român de software Bitdefender. Poate nici nu ar trebui să caute prea mult, pentru că ar putea vedea pe reţelele sociale o poză cu câinele tău, pe nume Max, locul de naştere pe care l-ai făcut public pe profil, la fel ca şi numele membrilor familiei tale. Iar în aceste condiţii parcă nu mai este atât de greu să răspunzi la întrebările de securitate ale e-mailului, nu?
    Pe lângă reţelele sociale, toate site-urile, toate companiile unde un utilizator îşi face cont, unde este nevoit să dea date personale (nume, an de naştere, mail etc.), îţi pot strânge datele şi le pot vinde, fără voia ta.

    Financial Times a descoperit că părticelele de informaţie care compun existenţa unui ins modern, conectat, dependent de smartphone şi de reţele sociale sunt vândute de companiile care le adună cu preţuri ce încep de la 0,0005 dolari. Pe internet, informaţiile despre fiecare om valorează doar câţiva bănuţi, iar datele despre o persoană obişnuită sunt cel mai adesea tranzacţionate la valori ce nu depăşesc un dolar sau un euro. Informaţiile generale, referitoare la vârstă, gen, locul unde trăieşte, se vând cu jumătate de cent pentru fiecare o mie de persoane listate. Aproape orice căsuţă poştală electronică primeşte superoferte referitoare la vânzarea de baze de date cu adrese de e-mail ale firmelor şi instituţiilor publice din România. Doar 150 de lei costă o bază de date care cuprinde peste 2 milioane de astfel de adrese de mail. Datele personale care au fost introduse într-un cont pot fi vândute când compania respectivă este vândută sau când intră în faliment. Publicaţia New York Times a realizat o analiză a clauzelor a 100 de site-uri: dintre acestea, 85 precizau că ar transfera datele personale ale utilizatorilor în caz de achiziţie, fuziune sau faliment. Printre companiile „vinovate“ s-au numărat şi giganţii Amazon, Apple, Facebook sau Google.

    Valoarea datelor

    Internetul nu a fost creat ca o reţea securizată, ci una cu accent pe rapiditate şi conectivitate, o reţea expusă atacurilor. În acelaşi timp este un loc unde se realizează tranzacţii financiare sau sunt dezvăluite date personale. Conform unui raport al Symantec, peste 300 de milioane de viruşi au fost creaţi anul trecut, asta însemnând aproape un milion de noi ameninţări în fiecare zi. Nu toţi aceşti viruşi au fost creaţi pentru a ataca organizaţii sau companii, ci unii atacă direct utilizatori de rând.

    Ransomware este un astfel de exemplu. Acesta este un virus care criptează datele de pe un calculator infectat, iar pentru a primi acces utilizatorul trebuie să plătească o anumită sumă. „Ştiu un caz în care cineva trebuia să plătească 200 de euro în 24 de ore, iar, dacă nu plătea, suma cerută creştea la 1.000 de euro. N-au reuşit să plătească la timp şi a fost nevoit să dea 1.000 de euro pentru că nu avea back-up“, a spus Costin Raiu. Acest tip de atacuri a crescut cu 113% în 2014, însemnând că s-au înregistrat peste 700 pe lună.

    Deşi datele despre incidente sunt publice şi ştirile din media despre atacurile cibernetice au devenit aproape la fel de constante precum buletinul meteo de la jurnalul de ştiri, există încă o problemă de conştientizare a pericolului, care nu este bine înrădăcinată în minţile oamenilor. Este vorba de ideea unui incident, a unui atac, iar atitudinea „Mie nu poate să mi se întâmple“ pare să fie foarte întâlnită în România. „Nu-şi dau seama de riscuri până nu pierd ceva“, spune Raiu. Iar situaţia în România pare să fie foarte serioasă. Vorbind despre sistemele de securitate ale companiilor româneşti, Mădălin Dumitru, CEO la Cyber Smart Defence, companie ce oferă servicii de securitate cibernetică, spune că „stau extrem de prost din punctul de vedere al securităţii, 80-85% sunt vulnerabile la atacuri. Toţi clienţii care au apelat la serviciile noastre au avut vulnerabilităţi critice“. 

    Rata atacurilor de toate felurile a crescut anul trecut şi, implicit, multe dintre acestea au fost făcute publice. Să ne aducem aminte de scandalul de la Sony, unde, în urma unui atac, au fost dezvăluite date personale, discuţii private sau niveluri ale salariilor. Alt incident care a fost foarte vizibil a fost atacul asupra cloudului Apple şi publicarea fotografiilor intime a zeci de vedete de la Hollywood, iar cel mai recent atac a fost cel declanşat asupra site-ului Ashley Madison. Aceste hackuri nu se întâmplă doar societăţilor private, ci şi guvernelor. Hackerii au reuşit să sustragă informaţii sensibile, între care numărul de asigurări sociale a 21,5 milioane de americani care erau stocate în baze de date ale unor instituţii publice. Alte date privind 4,2 milioane de funcţionari au fost furate în cadrul unui alt atac cibernetic.

     

  • O boală de care nu a auzit nimeni afectează tot mai mulţi tineri. La 19 ani, unul dintre aceştia a suferit două atacuri de cord

    Oli Loyne avea doar 20 de ani când a murit în urma unui atac de cord. El îşi revenise după alte două atacuri suferite la 19 ani, dar cel de-al treilea i-a fost fatal.

    Loyne lua steroizi şi ridica greutăţi câteva ore pe zi – activitatea care i-a adus sfârşitul. Toate acestea datorită unei boli numite bigorexia: nemulţumirea faţă de propriul corp. Bigorexia este o boală psihică ce se manifestă precum anorexia, dar în sens invers, adică pacienţii sunt nemulţumiţi de masa lor musculară şi au impresia, în mod constant, că aceasta trebuie mărită.

    Ultimele studii arată că 10% din tinerii din Marea Britanie suferă de această boală. Bigorexia afectează atât femei cât şi bărbaţi, dar cei din urmă sunt mai predispuşi la ea; afecţiunea poate duce la depresia şi chiar tendinţe suicidale.

    Sarah Loyne, mama lui Oli, a povestit celor de la DailyMail că tânărul era obsedat de imaginea sa: “Era nemulţumit pentru că era mic de statură. Încerca să compenseze asta prin creşterea masei musculare”, a spus ea. “Nu reuşeam să ne înţelegem cu el. Spunea tot timpul că trebuie să fie mai mare, că trebuie să ajungă la imaginea pe care şi-o formase în minte.”

    Cauzele ce duc la apariţia acestei boli nu sunt încă ştiute, dar mai mulţi psihologi sunt de părere că anumite traume din copilărie pot duce la bigorexie.

  • Symantec securizează peste un miliard de dispozitive Internet of Things

    “Odată cu creşterea numărului de dispozitive inovatoare IoT apar noi riscuri de securitate cibernetică. Internet of Things reprezintă următoarea frontieră pentru atacurile informatice. În industria autovehiculelor, spre exemplu, hackerii pot conduce o maşină şi apăsa pe frână chiar din  faţa calculatorului”, spune Shankar Somasundaram, senior director în divizia Internet of Things Security din cadrul Symantec. “Symantec încheie în prezent parteneriate cu producători din industriile auto, controlului industrial şi semiconductoarelor, în plus faţă de activitatea companiei în domeniii precum sănătate sau comerţ, pentru a asigura securitate sporită consumatorilor.”

    Astfel, ca parte a strategiei sale ample de securitate unificată, Symantec investeşte permanent pentru a oferi soluţii avansate de securitate IoT. Soluţiile de securitate ale companiei includ autentificarea, securitatea dispozitivelor, analiza şi managementul necesare pentru a preveni atacuri informatice asupra autovehiculelor, dispozitivelor medicale, sistemelor de control industriale şi nenumăratelor dispozitivelor electronice permanent conectate la internet. Portofoliul Symantec în domeniul Internet of Things include:

    Securitatea dispozitivelor prin intermediul soluţiei de Protecţie Integrată a Sistemelor Critice: Cea mai nouă soluţie a Symantec protejează dispozitivele Internet of Things împotriva atacurilor de tip zero-day şi previne compromiterea acestora prin blocarea software-ului integrat în dispozitiv atunci când sunt detectate tentative de atac. În acelaşi timp, Symantec a încheiat un parteneriat cu Wincor, lider mondial în furnizarea de soluţii şi servicii IT în domeniul bancar şi în industria comerţului, precum şi cu alţi producători importanţi din ecosistemul industrial şi al autovehiculelor. “Pentru Wincor Nixdorf, parteneriatul cu Symantec reprezintă un pas important pentru furnizarea celor mai sigure mijloace prin care oamenii să realizeze tranzacţii financiare la ATM. Tehnologia de securitate a Symantec îmbinată cu informaţiile deţinute de Wincor Nixdorf în domeniu au dus la o soluţie care oferă cea mai bună securitate împotriva atacurilor informatice asupra ATM-uri”,  a declarat Karan Oberoi, manager de produs în segmentul securităţii software din cadrul Wincor Nixdorf.

    Roots of Trust IoT şi Certificate pentru Dispozitive: Symantec colaborează cu cei mai mari furnizori de cipuri din lume şi cu parteneri din aria bibliotecilor criptografice, cum ar fi Texas Instruments şi wolfSSL, pentru a integra securitatea avansată la nivel de hardware. Aceste parteneriate îmbină autoritatea de certificare a Symantec cu motoarele integrate ale partenerului, pentru a asigura încredere şi securitate ridicată prin “Roots of Trust”, elementele esenţiale ale dispozitivelor pentru criptarea sigură şi autentificarea informaţiilor. “Furnizarea unei autentificări sigure, simple şi fluide necesită integrarea de certificate în produsele IoT. Pentru a ajuta clienţii să securizeze comunicaţiile cloud, Texas Instruments integrează în prezent certificatul  root al Symantec în dispozitive IoT multiple pentru semnarea şi autentificarea digitală a comunicaţiilor prin Internet şi actualizărilor de firmware. În viitor, vom oferi noi funcţii capabile de iniţializare securizată autentificată cu codul dezvoltatorului semnat digital, pentru a ajuta clienţii să sporească securitatea dispozitivelor IoT” a afirmat Gil Reiter, director al diviziei de Marketing Strategic – IoT din cadrul Texas Instruments (TI). “Piaţa IoT are mare nevoie de soluţii de securitate comprehensive”, a adăugat Larry Stefonic, fondator şi director executiv al wolfSSL. “Liderii din industrie în domeniul infrastructurii de securitate pentru IoT, wolfSSL Inc. şi Symantec, se adresează nevoilor pieţei prin soluţia menită să susţină dezvoltatorii în demersurile lor de a oferi protecţie împotriva celor trei mari provocări în materie de securitate IoT: atacul Man in the Middle (MITM), actualizările securizate de firmware şi criptarea datelor pe dispozitiv.”

    Certificate pentru Semnare de Cod şi Servicii de Securizare a Aplicaţiilor: Pentru a garanta rularea autorizată a codului pe dispozitivele Internet of Things, Symantec furnizează certificate de securitate la nivel de cod şi o soluţie de autentificare ca serviciu în cloud pentru o serie de tipuri de cod relevante pentru dispozitivele Internet of Things.

    Planurile de viitor ale Symantec pentru a sprijini mediul de business să asigure securitatea dispozitivelor IoT includ introducerea de noi tehnologii, cum ar fi un portal pentru gestionarea securităţii Internet of Things cu ajutorul unei singure interfeţe şi analiza securităţii pentru detectarea proactivă a anomaliilor care ar putea indica atacuri ascunse asupra reţelelor Internet of Things.

    Totodată, pentru a susţine inovaţia în domeniul securităţii IoT, Symantec a anunţat recent un parteneriat cu Frost Data Capital prin care îşi propune să contribuie la dezvoltarea noilor companii, oferindu-le acces la finanţare, resurse şi expertiză. Ca parte a unui incubator de afaceri susţinut de cele două companii prin intermediul metodologiei şi proceselor inovatoare dovedite, precum şi expertiză solidă în analiza volumelor mari de date şi Internet of Things, companiile nou înfiinţate vor avea oportunitatea să colaboreze cu Symantec pentru a face faţă celor mai complexe ameninţări din domeniul securităţii cibernetice.

    Fondată în aprilie 1982, compania Symantec este inclusă în topul Fortune 500 şi oferă una dintre cele mai vaste reţele de inteligenţă a datelor la nivel global, precum şi soluţii performante de securitate, backup şi disponibilitate pentru stocarea, accesarea şi partajarea datelor importante. Compania are peste 19.000 de angajaţi în peste 45 de ţări. 99% din companiile incluse în Fortune 500 sunt clienţi Symantec. În anul fiscal 2015, compania a înregistrat venituri de 6,5 miliarde dolari.

  • O boală de care nu a auzit nimeni afectează tot mai mulţi tineri. La 19 ani, unul dintre aceştia a suferit două atacuri de cord

    Oli Loyne avea doar 20 de ani când a murit în urma unui atac de cord. El îşi revenise după alte două atacuri suferite la 19 ani, dar cel de-al treilea i-a fost fatal.

    Loyne lua steroizi şi ridica greutăţi câteva ore pe zi – activitatea care i-a adus sfârşitul. Toate acestea datorită unei boli numite bigorexia: nemulţumirea faţă de propriul corp. Bigorexia este o boală psihică ce se manifestă precum anorexia, dar în sens invers, adică pacienţii sunt nemulţumiţi de masa lor musculară şi au impresia, în mod constant, că aceasta trebuie mărită.

    Ultimele studii arată că 10% din tinerii din Marea Britanie suferă de această boală. Bigorexia afectează atât femei cât şi bărbaţi, dar cei din urmă sunt mai predispuşi la ea; afecţiunea poate duce la depresia şi chiar tendinţe suicidale.

    Sarah Loyne, mama lui Oli, a povestit celor de la DailyMail că tânărul era obsedat de imaginea sa: “Era nemulţumit pentru că era mic de statură. Încerca să compenseze asta prin creşterea masei musculare”, a spus ea. “Nu reuşeam să ne înţelegem cu el. Spunea tot timpul că trebuie să fie mai mare, că trebuie să ajungă la imaginea pe care şi-o formase în minte.”

    Cauzele ce duc la apariţia acestei boli nu sunt încă ştiute, dar mai mulţi psihologi sunt de părere că anumite traume din copilărie pot duce la bigorexie.

  • Câştiga 420 de milioane de dolari pe săptămână şi avea propria grădină zoologică – GALERIE FOTO

    Pablo Escobar a fost unul dintre cei mai cunoscuţi traficanţi de droguri din istorie, controlând la sfârşitul anilor ’80 aproape 80% din traficul mondial de cocaină.
     
    Ca şef al cartelului Medellin din oraşul cu acelaşi nume din Columbia, Pablo Escobar, fiul unui fermier, controla 89% din comerţul cu cocaină din Statele Unite (livra aprox 15 tone de cocaină pe zi). Acest lucru i-a adus o avere impresionantă (estimată la 30 de miliarde de dolari în anii 90), iar Forbes l-a numit al şaptelea cel mai bogat om al planetei în 1989. Conform publicaţiei Business Insider, când se afla la apogeul puterii, Escobar câştiga 420 milioane de dolari pe săptămână.
     
    A fost responsabil pentru mai multe atacuri teroriste cu bombe, a omorât candidaţi la preşedinţie, judecători, jurnalişti şi şefi de politie. A fost nemilos. A trăit toată viaţa după un singur crez “plata o plomo”, plata sau plumb (glonţ). Se estimează ca Pablo Escobar ar fi responsabil pentru 4.000 de omoruri.
     
     
    Însă în oraşul natal, Medellin, el era văzut ca un fel de Robin Hood, cel care iniţia proiecte de locuinţe, stadioane, spitale sau şcoli şi dona bani săracilor. Astfel a adus oamenii din Medellin de parte sa, iar de multe ori aceştia făceau tot ce e posibil să-l protejeze.
     
    Escobar a fost un inovator când era vorba de traficul de droguri. Şi-a ascuns marfa în tot felul de lucruri, de la peşti la cafea, ca apoi să controleze un submarin ce transporta 2.000 de kg de cocaină în apele de lângă Miami. Chiar a folosit şi un Boeing 727 pentru a transporta 10.000 de kg de cocaină. Profiturile au fost uriaşe: în 1975 un kg de cocaină se vindea la 35-40 de mii de dolari. Se estimează că Escobar făcea 60 de milioane de dolari pe zi. De aceea, el a fost nevoit să cheltuiească 2,500 de dolari pe lună doar pentru elastice pentru a lega teancurile bani. Şi pentru că îşi ţinea banii în depozite, nu mai puţin de 2 miliarde de dolari anual erau mâncaţi de către şoareci.
     
    În 2009 Juan Pablo Escobar, singurul fiu al traficantului de droguri, a declarat într-un interviu că tatăl lui a ars bancnote în valoare de 2 milioane de dolari pentru a se încălzi când el şi familia sa fugeau de autorităţi. 
     
    Traficantul de droguri era cunoscut pentru extravaganţa sa. A cumpărat elicoptere, avioane, animale exotice şi în fiecare zi se îmbrăca cu o cămasă noua şi o pereche nouă de adidaşi. El deţinea 2000 de hectare de pământ în localitatea Puerto Triunofo, unde avea, printre altele, şi o grădină zoologică.  Iar în tot acest timp, el susţinea că şi-a făcut averea din afacerea de închirieri de biciclete şi vânzări de maşini. 
     
    Unele lucruri din viaţa lui Escobar par, pur şi simplu, simple fantezii. De exemplu, 1991, se spune că a făcut o înţelegere cu guvernul columbian pentru a nu fi extrădat Statelor Unite. S-a predat şi a fost de accord să stea cinci ani la închisoare. Însă, pentru Escobar a fost construită o închisoare specială, conform specificaţiilor lui. O închisoare ce avea vedere asupra oraşului Medellin, ce avea propriul bar, piscină şi teren de fotbal. Locul a fost numit “La Catedral”, dar mulţi îi ziceau simplu, Hotelul Escobar. În primele două luni a avut 300 de vizitatori, iar traficul cu cocaină a continuat nestingherit. Când autorităţile au vrut să-l mute într-o închisoare convenţională, Escobar a evadat. 
     
    Pablo Escobar a fost găsit şi ucis pe 2 decembrie 1993 pe acoperişul unei case din Medellin de către o echipă specială formată din ofiţeri columbieni şi americani.
     
    Viaţa notoriului traficant de droguri a fost portretizată în mai multe cărţi şi filme, iar ultima producţie TV este realizată de Netflix. Serialul Narcos urmăreşte viaţa lui Pablo Escobar din anii 70-80 şi expansiunea imperiului său de droguri.
     

  • Administraţia americană: Gruparea teroristă Stat Islamic rămâne la fel de puternică, în ciuda raidurilor aeriene

    “SI este la fel cum era în urmă cu un an. Cu toate astea, jihadiştii nu mai înaintează atât de repede cum o făceau înainte”, a declarat oficialul administraţiei Obama.

    Potrivit unei ultime evaluări făcute de Pentagon, în luna iunie, “situaţia din Irak între forţele guvernamentale şi teroriştii Statului Islamic este în impas”. “Rezultatul este incert în acest moment”, spune sursa citată de CNN.

    CNN menţionează că gruparea Stat Islamic îşi menţine teritoriul câştigat, însă nu mai înaintează constant aşa cum s-a întâmplat până la debutul raidurilor aeriene, în urmă cu un an.

    Coaliţia internaţională coordonată de Statele Unite a efectuat 29 de raiduri aeriene, în ultimele 24 de ore, în Irak şi Siria, asupra unor poziţii militare ale reţelei teroriste Stat Islamic, a anunţat, luni, Comandamentul operaţional.

    În Irak, 21 de raiduri aeriene au vizat poziţii teroriste situate în zonele Mosul, Tal Afar, Ramadi şi Al Huwayja. Au fost distruse unităţi ale reţelei teroriste Stat Islamic.

    Alte opt raiduri aeriene au avut loc asupra oraşului sirian Hasaka.

    Reţeaua teroristă sunnită Stat Islamic ocupă regiuni din nordul Siriei, din nord-vestul Irakului, din nordul Egiptului şi din nordul Libiei, unde a proclamat un “califat islamic”.

    O coaliţie internaţională coordonată de Statele Unite efectuează de aproape un an raiduri asupra unor presupuse poziţii teroriste din Irak şi Siria.

     

  • Israelul a început BOMBARDAREA a două state cu care era în conflict! Bilanţul primelor atacuri

    Avioane militare israeliene au efectuat, miercuri după-amiază, raiduri în două ţări cu care se afla deja în relaţii conflictuale.

    Reacţia unuia dintre statele atacate a fost foarte virulentă.

    VEZI CE STATE AU FOST ATACATE DE ISRAEL ŞI BILANŢUL ATACURILOR