BusinessMagazin

Tag: asteptare

  • Povestea omului care a mers la culcare SĂRAC şi NECUNOSCUT iar a doua zi tot internetul vorbea despre el

    Este şi cazul rapperului Post Malone, care a ajuns în topuri când nimeni nu îi dădea vreo şansă.  

    Povestea de succes a lui Post Malone începe în noaptea de 4 februarie 2015, când acesta a încărcat pe internet melodia “White Iverson” pe pagina sa de SoundCloud. Când a mers la culcare, era un simplu anonim falit. Totuşi, peste noapte, piesa i-a schimbat viaţa.

    În adolescenţă, Malone a interpretat o serie de hituri ale unor celebre trupe rock, şi a realizat de asemenea videoclipuri pe care le-a publicat pe YouTube şi Vine. După terminarea liceului s-a mutat în Los Angeles. Între două sesiuni de Minecraft, el obişnuia să cânte la chitara hituri de la Queen şi Frank Sinatra. Numele Post Malone a venit de la un generator de rap-name online.

    În cele din urmă a început să lucreze cu producătorii FKi 1 şi Rex Kudo pe melodii care îmbinau hip-hop cu melodiile cu influenţe rock şi folk, White Iverson fiind una dintre acestea. Traiectoria carierei sale a fost neobişnuit de accelerată. În câteva lunia ajuns să colaboreze cu artişti precum Justin Bieber şi Kanye West.

    Albumul său de debut, Stoney, din 2016, a avut un succes uriaş. Melodiile erau pline de viaţă. De acelaşi success s-a bucurat şi ultimul album, Beerbongs & Bentleys, lansat luna trecută. Acesta a înregistrat un record pe Spotify încă din prima zi de lansare.

    În timpul unui interviu din 2017, artistul le transmitea celor care se aşteaptă să regăsească în hip- hop o sursă de a-şi hrăni emoţiile şi nostalgiile, să se orienteze spre alt gen de muzică, declarând că el îl preferă pe Bob Dylan. Post a descris muzica hip-hop drept un mod de a te distra şi de a rămâne pozitiv. Ulterior, şi-a cerut scuze pentru comentariile sale, care păreau să demonstreze o profundă neînţelegere a originilor muzicii hip-hop.

     

  • Radiografia unui referendum EŞUAT: De ce nu au mers oamenii în număr mare la vot

    Principala întrebare care se pune în aceste condiţii este: Cine a greşit şi ce mesaj transmit românii?

    – Primii care au vrut să dea un exemplu pozitiv au fost politicienii. Deşi partidele nu şi-au asumat o campanie pentru referendum, PSD a recunoscut că vrea să informeze publicul legat de această iniţiativă. Cât priveşte liderii politici, fiecare şi-a îndemnat membrii să facă aşa cum simt. Viorica Dăncilă, Liviu Dragnea, Traian Băsescu, Ludovic Orban au mers rând pe rând la urne, susţinând familia tradiţională.

    -Datele de la primele ore prevesteau însă dezastrul. Sâmbătă, după 3 ore de la deschiderea secţiilor, la nivel naţional, procentul nu a ajuns nici la 1%. Alte trei ore de referendum, iar sâmbătă la prânz prezenţa ajungea la aproape 3%. Specialiştii făceau deja evaluări. Dacă nu se va atinge pragul de 10 procente la închiderea urnelor, este posibil ca demersul să fie un eşec total.

    – A venit seara de sâmbătă, ora 21.00, iar datele nu arătau deloc bine pentru iniţiatorii referendumului. 5,72% din populaţie (adică un milion de oameni) a ajuns să îşi exprime opţiunea. Pentru ca referendumul să fie validat e nevoie de nu mai puţin de 5.483.548 de voturi.

    – Sociologii au tras linie şi au vorbit pentru prima dată de lecţia dată de români. “Dacă votul va fi sub pragul minim pentru validarea Referendumului, atunci va fi o lecţie pentru clasa politică. (…) Poporul român a oferit azi o lecţie nu politicienilor, dar mai degrabă iniţiatorilor Referendumului, respectiv Coaliţia pentru Familie”, a declarat, pentru MEDIAFAX, Gelu Duminică.

    – Mai era o speranţă în ziua de duminică. Deşi greu de atins pragul de 30%, pentru validare, o mobiliare era aşteptată prin biserici. De altfel, mesajul a fost dat de preoţi, începând cu Patriarhul Daniel şi terminând cu preoţii de la sate. “Cei care nu aţi fost până acum la vot vă rugăm să mergeţi ca să nu fie prea târziu.Vă îndemnăm să mergeţi la vot şi să aveţi această onoare”, a spus Patriarhul Daniel credincioşilor.

    – Cu toate acestea, datele de duminică, de la prânz nu arătau o situaţie mai bună: 11,67% prezenţă la vot, însemnând puţin peste 2.100.000 de oameni. În a doua zi de referendum, la urne nu se strânseseră la prânz nici măcar numărul de oameni care au semnat iniţiativa de redefinirea familiei, şi anume 3 milioane.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Timmermans i-a transmis o SCRISOARE cu 18 întrebări premierului Dăncilă/ Reacţia OFICIALĂ a CE şi data LIMITĂ pentru răspunsuri

    Sursele citate spun că scrisoarea a fost trimisă premierului chiar a doua zi după ce aceasta a vorbit în Parlamentul European.

    Scrisoarea are 18 întrebări, care fac referire la modul în care sunt schimbate Codul Penal şi Codul de Procedură Penală, şi vine în contextul în care prim-vicepreşedintelui CE i s-a cerut e către premierul Dăncilă să spună punctual care sunt îngrijorările cu privire la legile din domeniul penal.

    Sursele citate susţin că Viorica Dăncilă trebuie să dea un răspuns până în data de 1 noiembrie.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Referendumul pentru familie: Cum se poziţionează politicienii faţă de evenimentul din weekend

    Peste 18 milioane de români sunt aşteptaţi, pe 6 şi 7 octombrie, la referendumul naţional pentru redefinirea familiei. Majoritatea liderilor partidelor parlamentare şi-au anunţat intenţia referitoare la acest referendum.

    Preşedintele PSD, Liviu Dragnea, a declarat duminică seara, într-o emisiune televizată, că va vota la referendum pentru familia tradiţională deoarece a fost educat „ortodox, la ţară”.

    „Dacă mă întrebaţi ce fac eu, merg la referendum şi educaţie mea ortodoxă, educaţia mea de copil crescut la sat, la ţară, înconjurat de familia tradiţională, mă face să spun <Da> cu toată hotărârea la acest referendum, pentru că aşa văd eu societatea românească, continutatea acestui popor”, a afirmat Dragnea la România TV.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Avertisment fără precedent: Economiştii americani aşteaptă începutul unei recesiuni în următorii doi ani

    Două treimi din economiştii de business din SUA se aşteaptă ca recesiunea să înceapă până la sfârşitul anului 2020, potrivit unui sondaj citat de Bloomberg, în timp ce mai mulţi respondenţi văd ca risc principal conflictul comercial început de Donald Trump, potrivit Bloomberg.

    Circa 10% dintre economiştii citaţi se aşteaptă ca următoarea contracţie să înceapă în 2019, 56% se aşteaptă să înceapă în 2020, iar 33% în 2021 sau mai târziu, potrivit unui sondaj realizat pe un eşantion de 51 de analişti şi previziunile lor.

    Sondajul a fost realizat de Asociaţia Naţională pentru Politici Economice de Busines.

    Un procent de 41% dintre respondenţi susţin că cel mai mare risc pentru bunăstarea economiei globale vine dinspre conflictul comercial conturat de preşedintele american Donald Trump. Un procent de 18% dintre respondenţi susţin că  dobânzile de referinţă ridicate reprezintă o ameninţare.

    „Problemele comerciale influenţează cu siguranţă perspectivele analiştilor”, spune David Alttig, directorul de cercetare al FED-ului pentru Atlanta.

    Pe lângă temerile provenite din conflictul comercial, economiştii au fost destul de optimişti cu privire la evoluţia acestui an pentru economia americană. În medie, predicţiile analiştilor arată o creştere economică ajustată cu inflaţia la 2,9% faţă de o predicţie medie de 2,8% proiectată la sfârşitul lunii iulie. Estimările pentru 2019 rămân la 2,7%.

     

  • 27 de fotografii care ilustrează haosul de la deschiderea primului McDonald’s din Moscova, din 1990 – GALERIE FOTO – VIDEO

     Avea o capacitate de 900 de locuri şi un personal format din aproximativ 600 de angajaţi selectaţi cu atenţie din 35.000 de solicitanţi. Restaurantul se aşteapta să servească în jur de 1.000 de persoane în prima zi. În condiţiile în care salariul mediu era atunci de aproximativ 150 de ruble pe lună, un Big Mac se vindea cu 3,75 ruble. Acest lucru, totuşi, nu i-a împiedicat pe clienţi să se aşeze la cozi uriaşe, pentru a încerca produsele fast-foodului. O mulţime de peste 5.000 de cetăţeni sovietici s-au aliniat în Puskinskaya Square pe 31 ianuari 1990, pentru a aştepta deschiderea primului Mc Donald’s din capitala Rusiei. În acea zi, aproximativ 30.000 de clienţi au trecut pragul restaurantului.

  • Povestea omului care a creat una dintre cele mai cunoscute companii auto din lume, a reuşit să anticipeze nevoile pieţei, însă nu a trăit suficient încât să se bucure de lansarea primului autoturism produs de compania sa

    Adam Opel s-a născut pe 9 mai 1837 în Rüsselsheim, Germania. Antreprenorul a învăţat meseria de lăcătuş de la tatăl său, iar la vârsta de 20 de ani a obţinut un permis de liberă practică, aşa că a plecat să lucreze în Belgia, la Liège şi Bruxelles. În 1868, s-a mutat la Paris.
    În timp ce lucra în Franţa ca lăcătuş, Opel a devenit interesat de producţia maşinilor de cusut. În 1859 s-a angajat ca ucenic pentru un producător de astfel de maşini, pentru a învăţa dedesubturile acestei meserii. După un timp, fratele său, George, a venit în Franţa pentru a învăţa noua tehnologie.

    Trei ani mai târziu, Opel s-a întors la Rüsselsheim pentru a pune în practică ce învăţase de la maistrul parizian. Aici, unchiul său i-a oferit un grajd părăsit pe care să îl folosească pentru a-şi construi propria maşină de cusut. Pe 21 ianuarie 1862, antreprenorul a înfiinţat compania Opel.  Un an mai târziu, fratele său s-a întors acasă pentru a-l ajuta în noul business.

    După moartea tatălui său, în aprilie 1867, Opel s-a căsătorit cu Sophie Scheller, moştenitoarea unei averi importante. Ea şi-a investit întreaga zestre în businessul soţului său. În 1870, antreprenorul a lansat o nouă maşină de cusut pe care a numit-o Sophie, după soţia sa. În 1880 producţia de maşini de cusut a luat avânt şi s-a dezvoltat constant, astfel că până în 1889 existau pe piaţă peste jumătate de milion de bucăţi, iar în 1911 numărul acestora ajunsese la un milion de exemplare.

    Deoarece pe piaţă intrau din ce în ce mai mulţi producători şi produsul era acum accesibil pretutindeni, fraţii Opel au decis să renunţe la fabricarea maşinilor de cusut şi s-au orientat spre un nou domeniu, mult mai profitabil: producţia bicicletelor.
    Ideea de a produce biciclete i-a venit antreprenorului după ce a văzut la Paris o bicicletă cu roţi neobişnuit de mari. Intrigat, a comandat un set de părţi componente din Anglia, pe care le-a montat singur, însă rezultatul a fost dezastruos.

    Iniţial, a vrut să renunţe, însă a realizat că bicicletele se vindeau mult mai uşor şi cu un profit mult mai mare decât cel obţinut din vânzarea maşinilor de cusut, dar a fost convins şi de rugăminţile fiilor săi de a le produce biciclete pentru uz personal.  
    În 1886, Opel a realizat o bicicletă producţie proprie. Anul următor, unul dintre fiii investitorului, Carl, a plecat în Anglia pentru a studia noua industrie, iar la întoarcere a adus cu sine câteva dintre ultimele modele lansate. Până la sfârşitul lui 1887 lansaseră deja bicicletele cu trei roţi, dar şi alte modele.

    Adam Opel a murit în 1895, înainte ca automobilele produse de compania sa să fie lansate. Înainte de moartea sa, a reorganizat compania astfel că, la dorinţa sa, Sophiei i-au revenit principalele acţiuni, restul fiind primite de fiii săi mai mari, Carl şi Wilhelm.
    Soţii Opel au avut cinci fii: Carl, Wilhelm, Heinrich, Friedrich şi Ludwig, care s-au dedicat la rândul lor businessului familiei. Împreună cu Sophie, devenită principalul acţionar al companiei după moartea soţului său, ei au condus compania pe o nouă traiectorie, aceea a producţiei de automobile.
    Familia Opel a vândut businessul către General Motors Corporation într-o serie de tranzacţii care au avut loc între 1929 şi 1931. În total, compania a produs de-a lungul timpului peste 2,5 milioane de biciclete. În martie 2017, grupul auto PSA a cumpărat compania Opel de la General Motors într-o tranzacţie de 2,2 miliarde de euro. Cu peste
    1,2 milioane de vehicule vândute în 2016, Opel are afaceri anuale de circa 18,7 miliarde de dolari şi în jur de 37.000 de angajaţi.

  • Cum arăta primul McDonald’s “sovietic”, deschis la Moscova în 1990. Era cel mai mare din lume – GALERIE FOTO – VIDEO

    La momentul deschiderii, restaurantul era cel mai mare din lume, având o capacitate de 900 de locuri şi aproximativ 600 de angajaţi.

    Reprezentanţii se aşteptau la 1.000 de clienţi în prima zi, dar coada de la intrare măsură peste 5.000 de moscoviţi.

  • Theresa May denunţă “impasul” negocierilor pe tema Brexit şi vrea respect din partea UE

    “Marea Britanie a tratat Uniunea Europeană doar cu respect şi se aşteaptă la acelaşi lucru. Relaţia bună la finalul acestui proces depinde de acest lucru”, a spus Theresa May.

    Preşedintele Consiliului European, Donald Tusk, a respins planul britanic privind relaţiile bilaterale post-Brexit fără a explica de ce şi fără a oferi o alternativă, a spus Theresa May. “Acest lucru nu este acceptabil în această etapă a negocierilor; nu poate fi respins acest plan fără o explicaţie detaliată sau fără prezentarea unei alte propuneri”, a subliniat premierul britanic, conform postului ITV.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Bătălia jucătorilor privaţi din sănătate

    Anul următor mă aştept la una două tranzacţii foarte mari, chiar între primii cinci jucători. Companiile de private equity se apropie de maturitate. Acolo ar putea să fie o schimbare majoră, o tranzacţie. Nu doar datorită maturităţii, ci şi datorită comportamentului pieţei”, descrie Mihai Marcu aşteptările sale legate de evoluţia pieţei de profil în 2019. El anticipează o scădere a tranzacţiilor cu valoare mică şi spune că piaţa se consolidează mai greu, deoarece în momentul de faţă au rămas la vânzare doar 4-5 companii „care mai contează în dinamica marilor jucători”.

    Potrivit estimărilor sale, valoarea pieţei de servicii medicale private, neincluzând zona farma, se situează între 1,2 şi 1,4 miliarde de euro. „Urmează un an tare”, spune Marcu, adăugând că după MedLife, lider de piaţă în prezent, „Medicover atacă puternic poziţia Reginei Maria. Sunt foarte activi în piaţă, ţintesc să ia poziţia a doua. Achiziţionează o dată la o lună între una şi trei companii locale mari. Sanador se dezvoltă iarăşi foarte frumos, organic.”

    În ceea ce priveşte evoluţia cifrei de afaceri a grupului MedLife până la sfârşitul lui 2018, el prevede că aceasta va ajunge la circa 180 de milioane de euro, revenindu-i astfel 12-13% din piaţă.

    Marcu spune că, pentru anul acesta, planurile de achiziţie ale grupului au ajuns la final, după tranzacţiile deja efectuate, printre care se numără Centrul Medical Ghencea şi compania Polisano. „Vom achiziţiona în continuare companii, dar la o scară mai mică” şi asta deoarece MedLife este deja prezentă pe aproape întreg teritoriul României, în oraşele cu peste 150.000 de locuitori, aşa că nu prea mai au unde să se extindă, explică el.

    Pe viitor, Marcu spune că pe piaţă vor funcţiona cu două branduri: pe segmentul de high-end va funcţiona MedLife, iar pe mid-low market, Sfânta Maria, care va include Centrul Medical Ghencea şi Anima. Ca plan de extindere, el spune că toamna aceasta vor deschide prima clinică Anima în afara Bucureştiului, la Bacău.

    Aşteptările sale pentru brandul Sfânta Maria sunt ca acesta să genereze cam 5% din cifra de afaceri a MedLife: „Companiile care vor funcţiona sub brandul Sfânta Maria se îndreaptă spre 10 milioane de euro. Există anumite zone, cum ar fi cea de Casă (casa de asigurări n.red.), în care Sfânta Maria este competitorul Medlife”. 

    Potrivit lui Marcu, cele două branduri vor avea interese divergente şi vor funcţiona cu echipe de vânzări, board, laboratoare, puncte de recoltare şi preţuri diferite. „Spitale vor exista doar pe brandul MedLife, nu şi pe Sfânta Maria. Probabil că farmaciile din toate clinicile mari ale Sfintei Maria vor fi tot Pharmalife”, adaugă el. Printre principalii competitori ai brandului Sfânta Maria se numără companiile Sante şi Medas, în Bucureşti.

    Reprezentantul grupului medical crede că este foarte greu ca un alt jucător să intre pe o piaţă dominată deja la nivel naţional de MedLife, urmată de Regina Maria şi Medicover la nivel regional. În ceea ce priveşte Capitala, Marcu spune că Sanador este un jucător foarte puternic, dar că pentru a deschide o reţea naţională ar dura 10 ani.

    Comparativ cu statele vecine, el plasează România mult peste pieţele din Bulgaria, Serbia sau Ungaria. „Piaţa e la un nivel de maturitate mult mai mare faţă de toţi vecinii. Distanţa faţă de aceştia este nu mare, ci uriaşă. Cel mai mare operator din Ungaria sau Serbia are undeva la 20 de milioane de euro cifra de afaceri. De 9-10 ori mai mică.” Totuşi, admite că decontările din Serbia, Bulgaria sau Ungaria sunt mai bune decât în România.

    Chiar dacă momentan nu au un plan concret legat de intrarea pe o piaţă străină, reprezentantul MedLife spune că, pe viitor, nu exclude această posibilitate: „Vom intra probabil cu 2-5 milioane de euro într-o ţară şi vom vedea cum funcţionează în 12-18 luni. Nu în forţă, pentru că nu ştim dacă funcţionează. Simt că în oraşele mari de tip Budapesta, Sofia şi Belgrad merită intrat. Nu şi în est, în Moldova şi Ucraina”.

    Bariera lingvistică şi reglementările diferite legate de decontările de la casele de asigurări sunt principalele impedimente cu care el crede că s-ar putea confrunta un jucător român la intrarea pe o piaţă internaţională. „Dar cu siguranţă veţi vedea firme româneşti care vor trece graniţa. România şi-a depăşit vecinii la o distanţă uriaşă şi poate deveni un pol care să atragă pacienţi străini.” Cu toate că pacienţii străini nu se înghesuie încă să vină la tratament la noi în ţară, Marcu crede că în 4-5 ani vom vedea mulţi pacienţi, nu bulgari, unguri sau sârbi, ci din ţări cu liste lungi de aşteptare.

    Printre tendinţele pieţei, Marcu remarcă şi faptul că o mare parte dintre pacienţii români „se mută din avionul pentru Viena sau Istanbul în taxi” şi aleg să se trateze la clinici ca Monza, Sanador şi Regina Maria, „nu doar MedLife”, şi asta pentru că mulţi care „s-au tratat la Viena sau Istanbul au făcut recidive. Eu prevăd că în perioada următoare pacienţii vor reveni în spitalele private româneşti”.

    Marcu spune că „moda” tratamentelor în străinătate a apărut în urma greşelilor unor politicieni „cu un comportament arogant”, care au ales serviciile unor clinici private din afară pentru intervenţii simple, care s-ar fi putut efectua lejer la noi în ţară. Totuşi, adaugă că lucrurile se schimbă: „Există o migraţie a pacientului, a turistului medical către spitale private româneşti care încep să lucreze pe nişte nişe medicale foarte bine puse la punct”.

    Anul acesta, numărul de pacienţi din clinicile MedLife a crescut cu 10-15%, iar în spitalele grupului, cu 30-40%. Preşedintele executive al MedLife crede că majorarea numărului de români care aleg serviciile private locale se datorează în egală măsură faptului că mulţi renunţă să plece în afară, dar şi că din ce în ce mai mulţi pacienţi aleg să plece de la stat la privat: „Cred că cei cu operaţii foarte scumpe nu mai pleacă afară. Iar cei cu operaţii de linie se mută din sistemul public către cel privat”.

    Totuşi, spune că sistemul privat nu îl poate înlocui pe cel public, mai ales în oraşele unde sunt centre universitare puternice, precum Bucureşti, Cluj, Timişoara, Mureş sau Iaşi. „E nevoie de spitale de urgenţă regionale – au o importanţă strategică pentru ce înseamnă urgenţă. Fie şi pentru simplul motiv că este interzis să faci urgenţă la privat.”

    De ce pleacă tot mai mulţi pacienţi de la stat la privat? „Într-un stat în care, din total cheltuieli într-un spital, 90% sunt salariile, nu e rău că medicii sunt plătiţi, dar este necesar ca aceşti bani să fie luaţi de undeva. Acest undeva se regăseşte în adresabilitatea oamenilor”, încheie el.