BusinessMagazin

Tag: timp

  • Doi tineri au pornit o afacere unică în Bucureşti în subsolul casei. Clienţii stau acolo ore în şir

    Cătălina Şuteu şi Andrei Stanciu, doi tineri de 29 de ani pasionaţi de jocuri, au aflat de conceptul Escape the Room în timpul unei vacanţe la Londra.

    „Nu am reuşit atunci să mergem, dar ideea ne-a rămas în minte“, începe Cătălina Şuteu povestirea. „Anul acesta am tot citit despre joc, aşa că i-am propus lui Andrei să încercăm şi noi ceva de genul ăsta, fără să ştim propriu-zis cu ce se mănâncă. Am cochetat o perioadă cu ideea, iar prin luna iunie am început să căutăm mai multe informaţii. Aşa am şi aflat că s-au deschis câteva şi în România, în Bucureşti şi la Cluj.“

    Înainte să pornească propriul lor business, Trapped, cei doi au mers în locaţiile deschise deja în Capitală. „I-am vizitat pe cei din Bucureşti, ni s-a părut şi mai interesant conceptul şi am decis să punem ideea în aplicare. Am deschis o primă cameră la noi acasă, în subsol, şi am chemat mai mulţi prieteni să o testeze. Le-a plăcut foarte mult, au venit şi ei cu diverse sugestii şi comentarii, aşa că în luna iulie ne-am apucat serios de treabă. Am terminat scenariul şi pentru o a doua cameră, iar în paralel am căutat spaţiul potrivit“, povestesc cei doi.

    „În luna august ne-am ocupat de amenajarea camerelor, am vrut să facem o treabă profesionistă de la început, fără jumătăţi de măsură. Ne-au vizitat, la rândul lor, cei care mai au astfel de spaţii în Bucureşti; ne recomandăm reciproc, pentru că nu este o piaţă pe care să existe concurenţă, este o afacere în care clientul, după ce intră, devine oarecum dependent. Odată ce termină camerele disponibile într-o casă, caută automat alte locaţii.“

    Investiţia a venit din fonduri proprii, dar businessul este, şi în cazul Trapped, unul profitabil. „Investiţia a fost de aproximativ 14.000 de euro. Foarte multe lucruri le-am făcut noi, dar în alte condiţii investiţia ar fi fost mai mare. Ne-am gândit şi la posibilitatea de a lua o franciză, dar din dorinţa de a face totul de la zero am ales să mergem pe drumul nostru de la început“, spune Andrei Stanciu. „Am deschis de o lună şi câteva zile, şi chiar din a doua săptămână am avut destul de multă lume. Au jucat mai mult de 300 de persoane de când am deschis camerele. Ne gândeam că vom ajunge cu încasările la nivelul cheltuielilor după două-trei luni, dar am reuşit asta din prima lună.“

    Cât despre promovare, tinerii antreprenori investesc în primul rând în social media. Un episod neaşteptat i-a ajutat să câştige notorietate: „S-a întâmplat ca o vedetă să vină aici de ziua ei şi a scris despre acest loc pe blog, şi asta a contat destul de mult“.

    Importantă, spun cei doi, este prezenţa sutelor de aplicaţii de mobil de la care a pornit, practic, acest tip de business. „În general, lumea vine gândindu-se la jocurile de pe telefon sau la cele de pe calculator. Cei mai mulţi sunt sceptici atunci când ajung la noi, dar toţi pleacă zâmbind. Avem un feedback mult mai bun decât ne-am fi aşteptat înainte să începem.“

    Escape the room este un joc în care într-o perioadă limitată de timp căutând indicii ascunse, descoperind camera şi secretele din ea, folosind inteligenţa, ingeniozitatea şi imaginaţia trebuie să scapi din cameră.

  • Facebook lansează o opţiune de alertă în caz de calamitate

    Această facilitate va informa doar prietenii că persoana în cauză este în siguranţă. Cei care nu sunt conectaţi cu persoana respectivă nu pot afla nimic.

    “Safety check” se va activa doar în cazul unor dezastre naturale şi va trimit actualizări atât timp cât starea de urgenţă se menţine.

    Reprezentanţii Facebook nu au anunţat data la care această opţiune va deveni disponibilă.

    Reţeaua socială Facebook are 1,3 miliarde de utilizatori în întreaga lume, 300 de milioane dintre aceştia folosind, de asemenea, şi aplicaţia Facebook Messenger. WhatsApp, care oferă o soluţie ieftină pentru înlocuirea mesajelor trimise pe telefon, are 600 de milioane de utilizatori la nivel mondial.

  • Cifrele din spatele Ebola: costul economic al fricii de virusul care a ucis 4.400 de oameni

    CEL MAI CREDIBIL MODEL, ÎN ACEST MOMENT, SUGEREAZĂ UN IMPACT ECONOMIC POTENŢIAL DE PÂNĂ LA 33 MILIARDE DE DOLARI PÂNĂ LA SFÂRŞITUL LUI 2015, DACĂ EPIDEMIA SE VA EXTINDE ÎN ŢĂRILE DIN VECINĂTATEA STATELOR LIBERIA, GUINEEA ŞI SIERRA LEONE, POTRIVIT UNUI STUDIU RECENT EFECTUAT DE BANCA MONDIALĂ.

    Această estimare este considerată cel mai grav scenariu, dar nu ia în considerare costurile care ar putea fi înregistrate dincolo de 18 luni şi nici declanşarea unei pandemii.
    Subiectul Ebola a fost în centrul atenţiei la reuniunea Fondului Monetar Internaţional şi a Băncii Mondiale care a avut loc la jumătatea lunii octombrie la Washington, liderii mondiali, reprezentanţi ai băncilor centrale şi ai unor companii de pe Wall Street având mai multe întâlniri şi dineuri pe această temă.

    Christine Lagarde, directorul general al FMI, a purtat o insignă inscripţionată cu ”Izolaţi Ebola, nu ţările„ şi a implorat audienţa: ”Trebuie să avem grijă să nu îngrozim planeta, din respect pentru întreaga Africă„.

    Asta din cauza costului economic al fricii, mult mai mare decât costurile medicale.

    ”Consecinţele economice rezultă atunci când teama şi îngrijorarea schimbă comportamentul„, a explicat David R. Kotok, preşedinte şi director de investiţii la  Cumberland Advisors, într-un raport privind posibilele scăderi economice provocate de epidemie.

    În cazul în care consumatorii şi oamenii de afaceri îşi restrâng călătoriile cu avionul, îşi schimbă planurile de vacanţă sau legăturile de afaceri în această lume globalizată, atunci ratele de creştere economică vor scădea şi nu se ştie în ce măsură sau pentru cât timp, a avertizat Kotok.

    Aceste temeri şi incertitudini au provocat deja declinul cotaţiilor acţiunilor unor companii aeriene precum United Continental Holdings şi American Airways, unii investitori fiind deja îngrijoraţi în privinţa posibilităţii interzicerii călătoriilor aeriene dinspre Africa de Vest către Europa şi Statele Unite.

    Andrew Zarnett, analist la Deutsche Bank, a scris recent un raport care analizează posibilele efecte ale Ebola, în comparaţie cu impactul economic al epidemiei SARS, care a provocat companiilor aeriene asiatice costuri de circa 6 miliarde de dolari, în 2003.

    ”Istoria ne-a arătat că dacă Ebola se va răspândi, va avea un impact semnificativ asupra sectorului aerian şi a industriei ospitalităţii„, a scris analistul.

    SARS a infectat 8.098 de oameni, a ucis 774 dintre aceştia şi s-a răspândit în 29 de ţări, cele mai afectate fiind China, Hong Kong, Taiwan, Singapore şi oraşul Toronto. Potrivit Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, SARS a costat ţările din estul Asiei circa 20 de miliarde de dolari, iar Statele Unite au suportat la rândul lor costuri de 7 miliarde de dolari, deşi nu s-au înregistrat decese pe teritoriul lor. Majoritatea costurilor consemnate de SUA au fost provocate de impactul asupra industriei călătoriilor, în special cel suportat de transportatorii aerieni şi hoteluri.

    Un caz mai grav a fost pandemia de gripă din 1918, care a ucis 40 de milioane de oameni în întreaga lume. Este dificil de evaluat impactul economic al epidemiei de atunci, care a avut loc în timpul Primului Război Mondial, perioadă în care statisticile erau puţine. De fapt, creşterea salariilor a fost mai mare atunci în statele unde rata de mortalitate din cauza gripei a fost mai ridicată, din cauza scăderii forţei de muncă.

    Vestea bună din prezent este că cele mai recente date şi comentarii venite din partea Asociaţiei Internaţionale a Transporturilor Aeriene arată că Ebola nu a afectat transporturile. Autorităţile din SUA şi Marea Britanie au început să ia măsuri pentru identificarea virusului în rândul călătorilor, iar IATA susţine că riscul transmiterii Ebola la bordul avioanelor este foarte scăzut.

    Nimeni nu a efectuat încă un calcul al costului din sistemul sănătăţii, respectiv al trainingului, testelor, tratamentelor, managementului deşeurilor, dar şi al tuturor paturilor care stau neutilizate în spaţii izolate.

    ”Sigur, cel mai mare pericol economic este izolarea ţărilor, care poate fi, intenţionat sau nu, un embargou economic real„, a spus Kaifala Marah, ministru de finanţe al Sierrei Leone.

    Estimările legate de costul economic al Ebola realizate de analiştii Băncii Mondiale John Panzer şi Francisco Ferreira ar putea fi cea mai profundă analiză de acest tip efectuată până acum. Raportul notează că, pe termen foarte scurt, dacă epidemia va fi ţinută sub control, costul va fi mic, de circa 359 de milioane de dolari.

  • Boris Billich: Mercedes-Benz este singurul brand premium care creşte în România

    Boris Billich este cel de-al doilea german care vine la conducerea reprezentanţei locale a Daimler, în ultimii opt ani. Predecesorul său, Michael Grewe, a condus compania atât în perioada de creştere 2007-2008, cât şi în anii de scădere, dar noul director a intrat în companie pe un nou trend ascendent al pieţei.

    În primele opt luni ale acestui an, Mercedes-Benz a fost singurul brand premium dintre cele trei mari germane care a crescut, avansul punctat fiind de peste 17% la aproape 1.500 de autoturisme, în timp ce BMW a scăzut cu 2% la 1.100, iar Audi şi-a micşorat numărul de maşini noi înregistrate cu 11% la 890 de unităţi, potrivit Direcţiei Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor (DRPCIV). Creşteri au mai punctat şi cei de la Land Rover, de 20%, sau Volvo, de 13%, dar volumele acestora sunt sub cele înregistrate de cei trei constructori germani.

    „Segmentul premium este stabil anul acesta datorită nouă. Nu este însă o situaţie neaşteptată. În ultimii ani, vânzările de maşini premium pe piaţa locală au crescut mai repede decât piaţa sau au crescut în timp ce piaţa scădea. Acest lucru trebuia să se oprească la un moment dat, altfel s-ar fi ajuns la o piaţă dominată de segmentul premium, ceea ce nu se poate.

    De asemenea, programul Rabla a fost reînnoit, iar piaţa a fost puternic susţinută de acest program, în timp ce nimeni nu cumpără un Audi sau un Mercedes-Benz prin acest program. Astfel, situaţia este explicată atât de un stimul extern, programul Rabla, cât şi de evoluţia normală a pieţei“, explică Boris Billich.

    Poate continua creşterea în condiţiile actuale pe segmentul premium, având în vedere că acesta stagnează, în timp ce înmatriculările de autoturisme noi per total urcă cu 25%?
    „Dacă ne uităm la cota segmentului premium, aceasta este mai mare acum decât era în 2008. Dar este şi o tendinţă ce va continua în viitor. România devine tot mai bogată, economia locală creşte mai repede decât media europeană, desigur, cu suişuri şi coborâşuri, dar per total creşte, ceea ce înseamnă că per total clienţii caută şi îşi permit maşini mai noi, mai performante şi mai bune. În următorii 10-15 ani România se va putea compara cu Italia din punctul de vedere al cotei segmentului premium din piaţa totală“, a subliniat Billich. În Italia, cele trei mărci germane, alături de ceilalţi jucători din segmentul superior, au reprezentat în primele nouă luni ale anului aproape 15% din piaţă, potrivit datelor ANFIA, în timp ce pe piaţa locală acestea reprezintă circa 13%.

    În România anului 2007, ultimul an de creştere înregistrat de piaţa locală, Audi, BMW şi Mercedes-Benz înregistrau cumulat o cotă de piaţă de 2,5%. Anul trecut, conform datelor Asociaţiei Producătorilor şi Importatorilor de Automobile (APIA), tot cele trei mărci au ajuns să reprezinte 11% din total piaţă autoturisme, în condiţiile în care brandurile premium au revenit încă din 2010 şi 2011 pe plus, pe o piaţă ce continuă să scadă puternic, la valori comparabile cu cele de la finalul anilor ’90.

    Pe de altă parte, Mercedes-Benz a reuşit să crească în acest an pe piaţa locală, în timp ce BMW şi Audi au scăzut, prin lansarea de noi modele, pe noi segmente. „Creştem pentru că avem modele atractive pentru clienţi, pentru că în urmă cu doi ani am demarat reînnoirea gamei Mercedes-Benz şi avem cea mai «sexy» gamă din segmentul premium, pornind de la A-Klasse şi CLA sau GLA, ce ne-au deschis uşa către clienţi noi. Spre exemplu, la segmentul SUV-urilor compacte, BMW şi Audi nu au avut un concurent pentru X1, respectiv Q3, iar acum au prin GLA. Lucrăm împreună cu toate diviziile, inclusiv cea financiară, pentru a oferi cea mai bună ofertă“, a spus şeful Mercedes-Benz România.

    Tot anul acesta constructorul german a venit şi în România cu noul V-Klasse, limuzina-van a mărcii, ce preia elemente de lux de la E şi S-Klasse şi le combină cu polivalenţa unui van. „V-Klasse reprezintă combinaţia ideală între o limuzină şi un vehicul de familie, mai ales în weekenduri şi când se merge în vacanţă. Foarte util este atunci când mergem în ţară la dealeri deoarece putem avea şedinţele în spate. Desigur, nu este o alternativă la S-Klasse, dar pentru companii cu businessuri prin România reprezintă o alternativă“, a spus Billich. Tot pe un nou segment a fost lansat şi AMG GT, coupe sportiv ce concurează direct cu Porsche 911.

  • Dacă tot a început curăţatul haznalei, să râcâim şi ungherele

    Am transpus în alţi termeni o parte, zic eu importantă, dar ignorată de către public şi de către justiţie, din dosarul Rompetrol, care a dus în puşcărie, săptămâna trecută, 11 inculpaţi. Naţiunea a răsuflat uşurată, circul a făcut ca firmitura de pâine să pară mai mare, mai crocantă şi mai dulce. Dar, dincolo de circ, mai sunt nişte întrebări.

    Fondul problemei, în partea de dosar care se ocupă de creanţa libiană, este vânzarea participaţiei României la dezvoltarea şi exploatarea zăcământului Murzuk, cu rezerve de 2 miliarde de barili (Petrom are rezerve de circa un miliard de barili). Afacerea a început înainte de 1989, când Rompetrol şi România erau o forţă în industria petrolieră mondială. Deoarece au considerat că nu pot asigura 500 de milioane de dolari pentru dezvoltarea zăcământului, autorităţile române au decis, în 1993, să renunţe la participaţia Rompetrol, care a fost cedată, pentru circa 27 de milioane de dolari, la care se adăugau compensaţii de 85 de milioane de dolari (adică suma în dispută din dosar).

    O afacere de sute de miliarde de dolari a fost aruncată de cabinetul Văcăroiu la coş cu o hotărâre de guvern cu numai 136 de cuvinte; de ce? Scuza cu asigurarea fondurilor nu mi se pare a sta în picioare, o afacere în petrol a găsit şi va găsi oricând finanţare, indiferent de cine este implicat, de parteneri, de situaţia politică, economică sau de orice altceva; în acelaşi timp, cele 500 de milioane de dolari erau o sumă care trebuia asigurată într-o perioadă îndelungată de timp, nu odată.

    Răspunde cineva pentru această decizie? Ce etichetă i se poate pune? Cel puţin unul dintre miniştrii care au semnat HG 157/1993 a fost chemat la Parchet, dar în calitate de martor. O fi de ajuns? Care este definiţia pentru „subminarea economiei naţionale“?

    În 1994 Rompetrol, privatizată prin MEBO, construia, conform unei ştiri din presa vremii, 26 de sonde în Libia,
    într-un contract cu valoare de 40 de milioane de dolari, exporta echipament petrolier în Rusia de 50 de milioane de dolari şi prognoza vânzări de aproape 100 de milioane de dolari în anul următor. Capacitate de a continua contractul pare că ar fi avut; dar între timp se privatizase, prin MEBO. Paradoxal, Patriciu spunea că a preluat Rompetrol, în 1998, cu o cifră de afaceri de 6,6 milioane de dolari şi cu pierderi de 1,5 milioane de dolari.

    Vorbim astăzi despre dezindustrializare de parcă ar fi un soi de fenomen natural inevitabil, ca încălzirea globală. Ciudat, puţini par a se simţi răspunzători pentru decizii de stat, luate de guverne şi de autorităţile îndreptăţite, pentru căpuşarea companiilor şi pentru aducerea lor în mod voit în faliment. Că pe urmă vin nişte personaje şi taie utilaje şi le fac fier vechi, nici nu mai are prea mare importanţă; rădăcina răului este în altă parte.

    De aceea zic, dacă tot a început curăţatul haznalei, să râcâim şi ungherele: decizia politică, cumetriile, năşelile, imobilismul, prostia, răutatea, lăcomia. Câţi slujbaşi la stat ar trebui să-i însoţească pe afaceriştii intraţi în puşcării, slujbaşi la stat care au îngăduit, au văzut, au profitat dar nu au acţionat? Motivul? Multe-multe miliarde de euro. Miliarde din devalizarea băncilor, din căpuşarea combinatelor, din contrabanda cu produse petroliere, ţigări şi alcool, toate Jimboliile, Ţigaretele şi toate tunurile ultimilor 25 de ani. 

    Ilustrez cu Hieronymus Bosch, „Magicianul şi hoţul de buzunare“; la mijloc, între cei doi, e poporul, concentrat, desigur, în direcţia greşită.

  • În 2006 vă povesteam de generaţia care tocmai se forma: generaţia multitasking. Acum, înconjuraţi de tehnologie, să faci mai multe lucruri deodată este o obişnuinţă.

    Astăzi, tehnologia a devenit o parte esenţială a vieţii de zi cu zi. Fără calculator nu mai putem îndeplini aproape nicio sarcină, iar conceptul de multitasking a devenit mai curând o cerinţă decât un avantaj.

    Vezi aici secţiunea aniversară BM 10 ani

    Cover Story 2006

    Tema si-o scriu in Word, ascultand in acelasi timp muzica in Winamp, stand de vorba pe Yahoo Messenger, aruncand la televizor cate-o privire intre doua SMS-uri si cateva mail-uri. BUSINESS Magazin va prezinta “Generatia Multitasking” – o generatie alcatuita din tineri a caror trasatura dominanta e expunerea masiva la tehnologie. Obiceiurile lor si felul lor de a lucra vor remodela si organizatiile in care vor fi angajati, si politicile de marketing ale celor care-i vor dori drept clienti.

    Tema si-o scriu in Word, ascultand in acelasi timp muzica in Winamp, stand de vorba pe Yahoo Messenger, aruncand la televizor cate-o privire intre doua SMS-uri si cateva mail-uri. BUSINESS Magazin va prezinta “Generatia Multitasking” –  o generatie alcatuita din tineri a caror trasatura dominanta e expunerea masiva la tehnologie. Obiceiurile lor si felul lor de a lucra vor remodela si organizatiile in care vor fi angajati, si politicile de marketing ale celor care-i vor dori drept clienti.

    „De obicei, in timp ce imi fac temele ascult muzica, vorbesc pe messenger si uneori joc Counter (Counter Strike – n.r.)“, povesteste un elev de 17 ani in clasa a XI-a la Colegiul German Goethe din Bucuresti, Alexandru Vladoi. Povesteste, dar nu in cadrul unui interviu fata in fata, ci pe e-mail. „Uite, de exemplu exact in acest moment scriu e-mailul, vorbesc pe messenger cu o amica si ii povestesc ceva, ascult si ma uit ocazional la televizor, la PROMOTOR, si am muzica pe laptop“, adauga. E obisnuit sa faca toate aceste lucruri simultan – un fel de a doua natura. Si nu numai acasa, in fata computerului, face Alexandru atatea lucruri deodata. „Probabil cel mai des intalnit este mersul pe strada cu casti in urechi si dand mesaje! (a nu se face pe trecerea de pietoni, din experienta :D)“, mai scrie el in mesajul sau.

    Nici tema, nici titlul acestui articol nu sunt originale – termenul de „Generatia Multitasking“ (sau „Generatia M“), care va fi fara indoiala folosit la un moment dat si in dictionare ori carti, a fost definit pe larg in primavara intr-un articol din revista americana „Time“ in care erau prezentate si cateva studii pe marginea felului in care expunerea la tehnologie schimba comportamentul si modul de a gandi al tinerilor.

    Intr-o definitie riguroasa, „multitasking“ e un termen strict legat de lumea computerelor: e vorba de faptul de a executa mai multe activitati in acelasi timp („task“ inseamna sarcina). Mai precis, de efortul pe care procesorul (un fel de „creier al computerului) il face pentru a sustine rularea, in paralel, a mai multor aplicatii – de exemplu programul de e-mail, cel de ascultat muzica si cel de messenger de pe computerul de pe care Alexandru Vladoi, de la Colegiul German, le avea deschise in timp ce scria in mesajul catre BUSINESS Magazin.

    A alatura deci termenii „generatie“ si „multitasking“ nu e nefiresc: comportamentul cetatenilor epocii digitale se modeleaza dupa cel al procesorului, pentru ca activitatea lor se invarte in jurul computerului si se adapteaza la posibilitatile acestuia. Alexandru e doar unul dintre cetatenii epocii digitale. Cei mai multi adolescenti isi fac astazi lectiile ascultand muzica in format MP3 si conversand pe messenger, constata Viorel Lupu, medic primar psihiatru si conferentiar la Universitatea de Medicina si Farmacie din Cluj-Napoca. Conf. Viorel Lupu mai crede ca se poate vorbi despre o noua generatie, una care are un comportament puternic tehnologizat. „Copiii au acces la noile tehnologii inca de la 1-2 ani. Am intalnit copii care se jucau bine pe computer la trei ani si altii care manipulau abil telecomanda TV de la doi ani“.

    Nevoia copiilor de comunicare si de independenta ii face sa se inconjoare de gadgeturi. In licee exceptiile sunt elevii care nu au telefon mobil, nu cei care au unul. Numarul copiilor si adolescentilor care au computer acasa creste accelerat – o demonstreaza vanzarile retailerilor.

    Obiceiul tot mai raspandit de a-ti lua muzica la tine, pe strada, e dovedit de cresterea vanzarilor de playerele digitale portabile. Si daca de prezenta unor astfel de gadgeturi depinde apartenenta – sau nu – la Generatia Multitasking, inseamna ca in delimitarea acesteia varsta poate fi considerata mai putin relevanta – un sef de departament de 30-35 de ani care lucreaza in Word, trimite mail-uri, asculta muzica si face sedinte cu subordonatii pe messenger in decursul aceluiasi sfert de ora poate foarte bine fi incadrat in Generatia Multitasking alaturi de elevii care tocmai au dat capacitatea.

    Singura diferenta ar fi ca in vreme ce in viata sefului de departament de mai sus gadgeturile au intrat tarziu si pe rand, odata cu maturizarea acestuia, in cea a lui Alexandru Vladoi sunt ca apa curenta ori curentul electric: o zi fara ele e de neconceput. „Ma trezesc, ma reped in telefon si automat in radio (ceasul desteptator), la scoala folosesc mp3 playerul de la telefon sau mp3 playerul normal (daca il am la mine). Cand avem un proiect sau o prezentare de multe ori venim cu un DVD player (care e si si JPG player) si facem prezentarea cu ajutorul proiectorului“, povesteste el. Iar asta e doar prima parte a zilei. „Ajung acasa, acolo deschid PC-ul inainte sa ma duc la masa si il las deschis pana la 12-1 noaptea. In acest timp mai folosesc si TV-ul, si pana acum vreo trei luni si un Palm pe post de agenda (care acum nu mai functioneaza, dar telefonul mobil i-a cam luat locul fara probleme). In casa folosesc si proiectorul pe post de televizor, cand e un meci mai interesant sau pentru a viziona un film de pe PC“.

    Si Alexandru e doar unul dintre adolescentii de clasa a XI-a a caror viata e intesata, de la trezire pana la culcare, de tehnologie. „Deschid PC-ul cand ajung acasa si il las deschis pana cand ma duc la culcare. Stau pe net si pe messenger“, spune Catalina Ionescu. In schimb, Irina Galupa prefera televizorul. „Ma uit la TV pana cand vine mama si mi-l inchide. Combin de obicei lectiile cu muzica sau TV-ul. In general nu ma deranjeaza cand ma concentrez“. La randul lui, Corneliu Bodea are drept gadget preferat PC-ul. „Stau cel mai mult timp la calculator, in general citesc site-urile ziarelor“.

    Iar accesul la tehnologie pe o astfel de scara sterge pe zi ce trece diferentele dintre adolescentii din Romania si cei din SUA, una dintre cele mai tehnologizate tari, desi rata de penetrare a PC-urilor sau a Internetului e diferita: trei sferturi dintre scolarii americani au acces la Internet, in timp ce in Romania doar un sfert din intreaga populatie are acest privilegiu. Dar tinerii sunt modelati in mod asemanator de tehnologia din jurul lor, indiferent de cultura in care cresc, spun specialistii. Iar efectele – si cele bune, si cele secundare – sunt cam aceleasi. Studiile asupra Generatiei M, practic inexistente in Romania, sunt abia la inceput si in tari unde accesul la tehnologie s-a democratizat. Iar cel mai bun exemplu sunt tot americanii. Un studiu facut anul trecut de Kaiser Family Foundation pe un esantion de tineri intre 8 si 18 ani a demonstrat ca tinerii nu petrec mai mult timp zilnic conectati la gadgeturi decat in anii trecuti (media a ramas constanta la 6,5 ore, in conditiile in care psihologii avertizeaza ca n-ar trebui sa depaseasca doua ore), dar ca ei „inghesuie“ in acest interval mai multa tehnologie, fiind expusi in mod direct pentru echivalentul a 8,5 ore. Explicatia „supraconsumului“ este chiar multitasking-ul intre diverse canale media, care sunt consumate in paralel: asculta muzica in timp ce vorbesc pe messenger, vorbesc la telefon in timp ce se joaca pe PC si tot asa.

    Capacitatea oamenilor de a se ocupa de mai multe lucruri in acelasi timp nu e o mutatie de ultima ora – e, de fapt, la fel de veche ca si omenirea. Mama isi leagana copilul in timp ce ii canta si il hraneste. Soferul poate sa conduca fara probleme in timp ce asculta muzica la radio. Insa poti face in acelasi timp bine sarcini din aceeasi categorie fara ca vreo una dintre ele sa fie executata mai slab? Poti sa scrii si sa conversezi pe messenger simultan la fel de bine ca atunci cand faci astfel de lucruri pe rand? Este „microprocesorul uman“, creierul, conceput pentru o asemenea performanta? „Creierul nu face multitasking. Putem face doua lucruri deodata, dar nu sa ne si concentram la ele, ceea ce este diferit“, spune Carmen Musat, psihoterapeut la Centrul de sanatate Bonsai Med.

    Ca si in cazul procesorului computerului, simultaneitatea e doar aparenta. Creierul, ca si procesorul, isi imparte atentia intre diferitele sarcini si executa doar cate una la un anumit moment dat. Insa rapiditatea cu care se muta de la o activitate la alta, inainte si inapoi, creeaza aparenta faptului ca toate sarcinile sunt executate in acelasi timp.

    Creierul uman e totusi capabil sa execute mai multe activitati deodata, cu conditia ca ele sa fie de fapt implementarea unor decizii luate anterior, explica specialistii in psihologie. Soferul poate sa conduca si sa asculte stirile doar daca si-a facut in minte dinainte traseul. Daca ajunge la o intersectie care nu a fost inclusa in traseu, creierul sau are nevoie de cel putin cateva fractiuni de secunda pentru a descoperi drumul corect, interval in care nu mai poate procesa ceea ce se aude la radio.

    In ultimii ani insa, fie ca asta se intampla sub presiunea timpului sau a avalansei de informatii, oamenii par sa-si fi dezvoltat capacitati noi: nu numai ca se ocupa de tot mai multe lucruri deodata, dar au aerul ca se si pot concentra pe fiecare dintre ele. E cazul celor din Generatia Multitasking, care s-au obisnuit sa execute simultan diverse activitati ce presupun si un efort mental, nu doar automatisme – precum sofatul.

    „Exista foarte multe informatii care ne inconjoara, iar multitasking-ul este o reactie de adaptare, o incercare de a procesa aceste informatii“, crede psihoterapeutul Carmen Musat. Indiferent care ar fi originea reala a fenomenului, membrii Generatiei M au deja in spate cativa ani buni de experienta. „Nu imi dau seama daca ar fi mai eficient sa ma ocup de un singur lucru la un moment dat“, spune Alexandru Vladoi de la Colegiul German Goethe. „Fac asta de cand aveam 6-7 ani, cand ascultam muzica, aveam TV-ul deschis si faceam teme. Si culmea, daca dupa aceea mama ma intreba ce-am vazut la TV ii puteam povesti tot“. O eventuala schimbare a obiceiurilor pare destul de improbabila: „Banuiesc ca m-am obisnuit sa fac mai multe chestii deodata. Cred ca si daca as face un singur lucru nu i-as acorda mai mult timp sau mai multa atentie. Nu stiu cum este mai eficient, in raport timp-calitate, probabil depinde de zi si de puterea de concentrare“. Pe de alta parte, Irina Galupa, 17 ani, eleva tot la Colegiul German, constata ca „atunci cand fac mai multe chestii deodata sunt mai superficiala pe toate planurile, decat daca le-as face pe rand“.

    Superficialitatea e doar unul dintre riscurile la care se expun cei care isi propun sa atinga mai multe obiective in aproximativ acelasi timp, spun specialistii. Un altul, in mod surprinzator, poate fi timpul pierdut. Irina, de exemplu, spune ca atunci cand se ocupa de mai multe lucruri odata are senzatia ca face economie de timp. Acesta e insa doar un mit, spune psihoterapeutul Carmen Musat. „Studiile arata ca atunci cand faci doua lucruri de-odata, se poate intampla ca timpul sa se dubleze in comparatie cu cel care ar fi necesar pentru rezolvarea celor doua sarcini pe rand“.

    Ce spune insa stiinta? Ca in creier exista anumite zone care se ocupa de diverse functii. De exemplu, lobul temporal este responsabil pentru vorbire, lobul occipital pentru miscare, alta zona se ocupa de mimica. „Daca activezi mai multe zone simultan raspunsul nu mai poate fi la fel de bun“, explica dr. Bogdana Tudorache, medic primar psihiatru si presedinte al Ligii Romane pentru Sanatate Mintala. „E anormal si obositor, apare bulversarea, apoi epuizarea si stresul“.

    Multitaskingul presupune fortarea creierului sa faca ceva ce nu este obisnuit, observa si Carmen Musat. „Cand vrei sa faci mai multe lucruri de-odata, efectul negativ e ca nu te poti concentra, iar eficienta scade pentru fiecare. Mai degraba scanezi informatia decat sa te concentrezi asupra ei“.

    Un alt simptom al Generatiei Multitasking pare a fi deficitul de atentie, o afectiune care intra in categoria tulburarilor psihice, spune Tudorache. Apare mai ales la copii si adolescenti si inmultirea cazurilor de acest tip in SUA a fost de fapt una dintre cauzele care i-a determinat pe specialistii americani sa inceapa studii aprofundate asupra a ceea ce acum poarta numele de Generatia M.

    Alte probleme care apar la pacientii suprasolicitati: tulburari de comportament (nervozitate), tulburari de memorie (mai ales memoria pe termen scurt) si, inevitabil, cresterea stresului, din cauza faptului ca oamenii simt ca nu pot pastra controlul asupra cantitatii enorme de informatie pe care incearca sa o administreze (valabil mai ales pentru angajatii din companii, care sunt de multe ori obligati sa faca multitasking si adesea sa munceasca peste program).

    La adolescenti, specialistii constata ca se poate vorbi si despre o alta noutate in comportament: tendinta de a evita situatiile in care stimulii lipsesc. Tinerii au din ce in ce mai putine momente in care stau pur si simplu, fara sa faca nimic. „A-ti pune ordine in ganduri“ devine deci o expresie fara echivalent in realitatea zilnica – fie nu mai ai timp pentru asta pentru ca esti in permanenta conectat, fie ti se pare inutil ori straniu – ca rezultat al unei dependente, poate neconstientizate, de tehnologie.

    „Ei experimenteaza un fel de dependenta de stimuli, tocmai datorita suprastimularii. Le e greu sa se relaxeze, sa se deconecteze“, explica psihoterapeutul Carmen Musat. Iar excesul de stimuli poate fi si factor de declansare al depresiei, este de parere Adina Bitfoi, doctor rezident psihiatru la Spitalul de Psihiatrie Alexandru Obregia. „Substratul depresiei consta in scaderea cantitatii de neuromediatori (substante chimice care contribuie la realizarea sinapselor intre neuroni – n.r.). Una din ipotezele actuale este ca suprastimularea sta la baza acestui proces“. De altfel, depresia este in prezent a doua boala a lumii ca numar de cazuri, dupa afectiunile cardiovasculare, si se estimeaza ca va trece pe primul loc in 10-15 ani. „Depresia a avut o ascensiune fulminanta in ultimele doua-trei decenii“, spune Bitfoi.

    Posibile solutii? La fiecare patru ore de efort intelectual se recomanda un sfert de ora de pauza. La fel, este bine ca activitatile sa fie alternate pentru a permite odihna activa a creierului. „Se poate recomanda si cate o zi anti-stres, de exemplu in week-end, in care sa faci doar ce iti place“, recomanda dr. Tudorache. Americanii au mai observat si ca tinerii, tot mai absorbiti de gadgeturile lor, nu mai comunica la fel de mult cu familia, in special cu parintii. Acelasi studiu al Kaiser Family a demonstrat ca adolescentii nu mai stau sa priveasca o emisiune la televizor impreuna cu familia sau cu prietenii. Un sfert (24%) dintre cei chestionati au spus ca sunt conectati „majoritatea timpului“ si la alt mediu de comunicare in timp ce se uita la televizor, 28% mai fac si altceva in timp ce citesc, 33% in timp ce asculta muzica.

    Care ar fi, totusi, avantajele apartenentei la Generatia M? Cel mai evident este ca, atunci cand vor deveni angajati, adolescentii nu vor avea probleme in manuirea tehnologiei. „Toate mijloacele media sunt pentru ei extrem de uzuale“, observa Musat. Asa ca, foarte probabil, mentiunea „abilitati in lucrul cu calculatorul“ va disparea cu totul din anunturile de angajare.

    De altfel, in business este mare nevoie de toata tehnologia cu care jongleaza adolescentii, spune si profesorul german Frank Breuer, consultant in orientare scolara si profesionala la Colegiul German Goethe. „Business-ul devine din ce in ce mai virtual, se folosesc in mod uzual instrumente precum videoconferinta sau e-mailul. Este efectul direct al globalizarii si al dezvoltarii tehnologiei“. Breuer, in calitate de observator atat al sistemului scolar german, cat si al celui romanesc, este la curent cu multe din problemele de compatibilitate dintre Generatia M si scoala. Faptul ca tinerii au acces la atatea informatii online duce la inmultirea situatiilor cand ei copiaza de pe Internet si nu mai muncesc pe cont propriu, spune Breuer.

    „S-ar putea spune ca accesul la tehnologie favorizeaza aparitia superficialitatii“, explica el, facand o analogie cu lumea computerelor. Daca pe PC se lucra acum 20 de ani mult mai incet, cu doar 2-3 programe deschise in acelasi timp, astazi copiii au computere mult mai rapide si pot lucra cu 10-20 de aplicatii simultan. „Tot mai multi reusesc sa proceseze mai multa informatie dar, bineinteles, la un nivel mai de baza, ating subiectele numai la suprafata“. Face o alta analogie pentru a explica: in ziua de azi avem produse de masa, de calitate indoielnica, pentru uz pe termen scurt. „La fel este perceputa si educatia si la fel sunt utilizate si mijloacele de comunicare: ca avand scopuri efemere“. Pentru comparatie, cei care s-au dezvoltat inainte de explozia tehnologiei pot fi asemanati „cu mestesugarii, care lucrau manual si faceau produse mai putine, dar de calitate mai buna“, spune Breuer.

    Ce solutii poate avea un profesor in aceasta situatie? „Ca profesor trebuie sa le ceri sa-si prezinte propria opinie. Chiar daca unii ignora acest lucru si prefera doar sa reproduca informatia luata din alte parti, majoritatea reusesc totusi sa se raporteze la subiectul respectiv si sa-l analizeze“.

    Pe de alta parte, profesorii sunt, probabil, o categorie de oameni care nu s-au bucurat prea mult la inventarea telefonului mobil. „Elevii din clasa mea sunt dependenti de telefonul mobil“, observa Breuer, care spune ca „rata de penetrare“ la clasele sale (a XI-a si a XII-a) este de 100%. „Pentru ei este ceva neobisnuit sa nu aiba telefon mobil“. Desi oficial nu au voie sa foloseasca telefonul in timpul orelor, aparatele sunt solicitate destul de mult atat la ore cat si in afara lor.

    „Il folosesc pentru apeluri scurte, sa faca poze, videoclipuri, ca player muzical“. Echipamentele electronice fac parte si din viata copiilor. Dan Mitrut, invatator la Liceul cu Program Sportiv Bacau, spune despre elevii sai de clasa a III-a ca „sunt preocupati de gadgeturi. In afara de telefon, care a devenit un accesoriu comun chiar de la clasa I, sunt preocupati de computer si de joculete electronice“. Carmen Musat spune chiar ca a observat mai multe probleme de atentie si concentrare la copiii de 7-8 ani decat la liceeni. „Nu se pot linisti la clasa, iar asta am observat ca li se intampla mai ales celor care au acces mai mult timp la calculator“.

    Pentru a limita efectele negative, parintii trebuie sa impuna unele reguli de utilizare a gadgeturilor, spun specialistii. „In principal, trebuie stabilit cat timp poate un copil petrece in fata computerului ca divertisment“, adica in afara timpului pe care il petrece eventual la PC facandu-si temele, spune Musat. Insa cum ramane cu argumentul des intalnit la copii „dar de ce pe X il lasa mai mult“ la computer?

    „Presiunea grupului poate sa nu devina o problema daca parintele stie sa-i explice copilului motivele“, crede ea. „Cel mai important este ca limitarea timpului petrecut la PC sau la televizor sa nu fie perceputa ca o pedeapsa“, mai spune ea, amintind si faptul ca unul din principiile de baza ale educatiei spune ca pentru fiecare „nu“ copilului trebuie sa i se ofere trei de „da“, adica pentru fiecare interdictie sa i se spuna ca are voie sa faca alte trei lucruri. „Din pacate, de multe ori parintii doar impun limitari“.

    Se vorbeste mult si despre faptul ca tehnologia poate sa contribuie la adancirea problemelor de comunicare intre parinti si copii. „Multi adolescenti care sunt neglijati de parinti prefera sa faca un «switch» si sa inlocuiasca stimulii emotionali cu cei informationali“, explica Musat. „Au la dispozitie tehnologia si apeleaza la ea“, chiar daca in mod natural copiii nu resping niciodata comunicarea cu parintii. Acest lucru se intampla doar daca parintii fac diverse greseli, de exemplu nu le acorda destula atentie.

    „Natural nu resping, dar invata sa respinga pentru ca oamenii in general sunt destul de inteligenti ca sa nu-si doreasca ceva ce nu pot sa aiba“. Insa tehnologia in sine nu poate fi invinuita pentru ciocnirile intre generatii. Rezultatele pozitive ale folosirii functiilor de comunicare ale tehnologiei actuale „depind de intelegerea lor corecta mai intai de catre adulti, apoi de educatia pe care le-o dau copiilor in acest sens“, este de parere invatatorul Dan Mitrut. Iar Carmen Musat este convinsa ca nimic nu s-a schimbat, in fond, cand vine vorba de problemele intre generatii. „Comunicarea intre copii si parinti este la fel ca acum zece ani“.

    Ceea ce se schimba, totusi, la procesul de comunicare, este ca modul de realizare a contactelor devine tot mai virtual. „Suntem cam asociali“, admite de pilda Alexandru Vladoi, „pur si simplu pentru ca ne petrecem mult timp in fata computerului si nu mai raman multe ocazii sa relationam direct“.

    Ce are aparte messengerul fata de o conversatie fata in fata este deja un fapt dezbatut suficient. Ii incurajeaza pe timizi, este mai usor sa spui lucruri pe care direct nu indraznesti sa le spui. Dar oamenii nu stiu, sau uita usor, unele amanunte. „Cand le spun pacientilor ca mesajul verbal are o pondere de doar 7% din actul de comunicare raman uneori foarte surprinsi“, povesteste Carmen Musat, care este de parere ca o conversatie prin messenger poate deveni extrem de usor frustranta pentru interlocutori. „Tu scrii, celalalt nu raspunde, poate a plecat din fata computerului pentru cateva momente, dar cand se intoarce tu deja te-ai enervat si asta afecteaza discutia“. Ca sa nu mai vorbim de problemele cu care orice utilizator de messenger s-a intalnit: interpretari gresite, explicatii lungi si inutile. „Toate astea ingreuneaza de fapt comunicarea“.

    Este drept insa ca Generatia M nu are prea multe motive sa se planga. Pana la urma, comunicarea virtuala este doar o optiune. Fiecare alege pentru el si oricum nimeni, nici macar psihologii, nu contesta avantajele de a avea la indemana mijloacele electronice de comunicare instantanee. Ceea ce ramane de aflat, ca obiect de studiu pentru cercetatori, este daca toate aceste schimbari prin care trec adolescentii de astazi vor produce sau nu modificari structurale ale felului in care gandim, socializam si muncim. „Este de studiat daca in viitor creierul va fi intr-adevar capabil de multitasking“, spune Carmen Musat. „Exista oameni care, atunci cand li se arata desene cu doua imagini ce pot fi vazute doar pe rand, in functie de punctul asupra caruia se concentreaza, sunt capabili sa vada ambele imagini simultan“, da ea un exemplu despre ceea ce ar putea constitui un semn al dezvoltarii creierului uman peste limitele actuale.

    Cum se va modifica comportamentul tinerilor atunci cand ei vor deveni angajati? Nici aici nu exista studii, nici macar in tari avansate tehnologic, insa se pot face unele presupuneri. De la indemanarea in utilizarea tehnologiei si pana la faptul ca vor avea probabil nevoie de pauze mai dese, nefiind obisnuiti sa se concentreze o perioada lunga de timp pe un singur lucru, este cert ca „vor avea un profil diferit fata de angajatii de azi“, spune Carmen Musat. Ce-ar trebui sa faca angajatorii, pentru a se pregati de schimbare? O propunere vine de la dr. Bogdana Tudorache. „Testele la selectie vor deveni din ce in ce mai importante, pentru ca trebuie descoperiti acei candidati care nu au probleme majore de atentie si memorie, care pot sa faca fata ritmului de lucru, adica sa nu intre usor in panica, sa administreze informatia si sa poata sa coordoneze echipe“.

    Oricum, motive pentru pastrarea optimismului exista. Dincolo de polemici cu privire la eficienta si riscuri, Generatia M ofera indivizi care fac, cu aceleasi resurse, mult mai mult decat in trecut. In fond, studiile arata ca oamenii folosesc astazi doar foarte putin din capacitatile creierului, undeva intre 2% si 5%. Nesemnificativ in comparatie cu pretentiile pe care tinerii le au atunci cer de la computer mai mult decat le poate oferi microprocesorul. Iar cand acesta intra in blocaj, fie dau resemnati un restart, fie il inlocuiesc cu unul mai puternic.

  • În 2006 vă povesteam de generaţia care tocmai se forma: generaţia multitasking. Acum, înconjuraţi de tehnologie, să faci mai multe lucruri deodată este o obişnuinţă.

    Astăzi, tehnologia a devenit o parte esenţială a vieţii de zi cu zi. Fără calculator nu mai putem îndeplini aproape nicio sarcină, iar conceptul de multitasking a devenit mai curând o cerinţă decât un avantaj.

    Vezi aici secţiunea aniversară BM 10 ani

    Cover Story 2006

    Tema si-o scriu in Word, ascultand in acelasi timp muzica in Winamp, stand de vorba pe Yahoo Messenger, aruncand la televizor cate-o privire intre doua SMS-uri si cateva mail-uri. BUSINESS Magazin va prezinta “Generatia Multitasking” – o generatie alcatuita din tineri a caror trasatura dominanta e expunerea masiva la tehnologie. Obiceiurile lor si felul lor de a lucra vor remodela si organizatiile in care vor fi angajati, si politicile de marketing ale celor care-i vor dori drept clienti.

    Tema si-o scriu in Word, ascultand in acelasi timp muzica in Winamp, stand de vorba pe Yahoo Messenger, aruncand la televizor cate-o privire intre doua SMS-uri si cateva mail-uri. BUSINESS Magazin va prezinta “Generatia Multitasking” –  o generatie alcatuita din tineri a caror trasatura dominanta e expunerea masiva la tehnologie. Obiceiurile lor si felul lor de a lucra vor remodela si organizatiile in care vor fi angajati, si politicile de marketing ale celor care-i vor dori drept clienti.

    „De obicei, in timp ce imi fac temele ascult muzica, vorbesc pe messenger si uneori joc Counter (Counter Strike – n.r.)“, povesteste un elev de 17 ani in clasa a XI-a la Colegiul German Goethe din Bucuresti, Alexandru Vladoi. Povesteste, dar nu in cadrul unui interviu fata in fata, ci pe e-mail. „Uite, de exemplu exact in acest moment scriu e-mailul, vorbesc pe messenger cu o amica si ii povestesc ceva, ascult si ma uit ocazional la televizor, la PROMOTOR, si am muzica pe laptop“, adauga. E obisnuit sa faca toate aceste lucruri simultan – un fel de a doua natura. Si nu numai acasa, in fata computerului, face Alexandru atatea lucruri deodata. „Probabil cel mai des intalnit este mersul pe strada cu casti in urechi si dand mesaje! (a nu se face pe trecerea de pietoni, din experienta :D)“, mai scrie el in mesajul sau.

    Nici tema, nici titlul acestui articol nu sunt originale – termenul de „Generatia Multitasking“ (sau „Generatia M“), care va fi fara indoiala folosit la un moment dat si in dictionare ori carti, a fost definit pe larg in primavara intr-un articol din revista americana „Time“ in care erau prezentate si cateva studii pe marginea felului in care expunerea la tehnologie schimba comportamentul si modul de a gandi al tinerilor.

    Intr-o definitie riguroasa, „multitasking“ e un termen strict legat de lumea computerelor: e vorba de faptul de a executa mai multe activitati in acelasi timp („task“ inseamna sarcina). Mai precis, de efortul pe care procesorul (un fel de „creier al computerului) il face pentru a sustine rularea, in paralel, a mai multor aplicatii – de exemplu programul de e-mail, cel de ascultat muzica si cel de messenger de pe computerul de pe care Alexandru Vladoi, de la Colegiul German, le avea deschise in timp ce scria in mesajul catre BUSINESS Magazin.

    A alatura deci termenii „generatie“ si „multitasking“ nu e nefiresc: comportamentul cetatenilor epocii digitale se modeleaza dupa cel al procesorului, pentru ca activitatea lor se invarte in jurul computerului si se adapteaza la posibilitatile acestuia. Alexandru e doar unul dintre cetatenii epocii digitale. Cei mai multi adolescenti isi fac astazi lectiile ascultand muzica in format MP3 si conversand pe messenger, constata Viorel Lupu, medic primar psihiatru si conferentiar la Universitatea de Medicina si Farmacie din Cluj-Napoca. Conf. Viorel Lupu mai crede ca se poate vorbi despre o noua generatie, una care are un comportament puternic tehnologizat. „Copiii au acces la noile tehnologii inca de la 1-2 ani. Am intalnit copii care se jucau bine pe computer la trei ani si altii care manipulau abil telecomanda TV de la doi ani“.

    Nevoia copiilor de comunicare si de independenta ii face sa se inconjoare de gadgeturi. In licee exceptiile sunt elevii care nu au telefon mobil, nu cei care au unul. Numarul copiilor si adolescentilor care au computer acasa creste accelerat – o demonstreaza vanzarile retailerilor.

    Obiceiul tot mai raspandit de a-ti lua muzica la tine, pe strada, e dovedit de cresterea vanzarilor de playerele digitale portabile. Si daca de prezenta unor astfel de gadgeturi depinde apartenenta – sau nu – la Generatia Multitasking, inseamna ca in delimitarea acesteia varsta poate fi considerata mai putin relevanta – un sef de departament de 30-35 de ani care lucreaza in Word, trimite mail-uri, asculta muzica si face sedinte cu subordonatii pe messenger in decursul aceluiasi sfert de ora poate foarte bine fi incadrat in Generatia Multitasking alaturi de elevii care tocmai au dat capacitatea.

    Singura diferenta ar fi ca in vreme ce in viata sefului de departament de mai sus gadgeturile au intrat tarziu si pe rand, odata cu maturizarea acestuia, in cea a lui Alexandru Vladoi sunt ca apa curenta ori curentul electric: o zi fara ele e de neconceput. „Ma trezesc, ma reped in telefon si automat in radio (ceasul desteptator), la scoala folosesc mp3 playerul de la telefon sau mp3 playerul normal (daca il am la mine). Cand avem un proiect sau o prezentare de multe ori venim cu un DVD player (care e si si JPG player) si facem prezentarea cu ajutorul proiectorului“, povesteste el. Iar asta e doar prima parte a zilei. „Ajung acasa, acolo deschid PC-ul inainte sa ma duc la masa si il las deschis pana la 12-1 noaptea. In acest timp mai folosesc si TV-ul, si pana acum vreo trei luni si un Palm pe post de agenda (care acum nu mai functioneaza, dar telefonul mobil i-a cam luat locul fara probleme). In casa folosesc si proiectorul pe post de televizor, cand e un meci mai interesant sau pentru a viziona un film de pe PC“.

    Si Alexandru e doar unul dintre adolescentii de clasa a XI-a a caror viata e intesata, de la trezire pana la culcare, de tehnologie. „Deschid PC-ul cand ajung acasa si il las deschis pana cand ma duc la culcare. Stau pe net si pe messenger“, spune Catalina Ionescu. In schimb, Irina Galupa prefera televizorul. „Ma uit la TV pana cand vine mama si mi-l inchide. Combin de obicei lectiile cu muzica sau TV-ul. In general nu ma deranjeaza cand ma concentrez“. La randul lui, Corneliu Bodea are drept gadget preferat PC-ul. „Stau cel mai mult timp la calculator, in general citesc site-urile ziarelor“.

    Iar accesul la tehnologie pe o astfel de scara sterge pe zi ce trece diferentele dintre adolescentii din Romania si cei din SUA, una dintre cele mai tehnologizate tari, desi rata de penetrare a PC-urilor sau a Internetului e diferita: trei sferturi dintre scolarii americani au acces la Internet, in timp ce in Romania doar un sfert din intreaga populatie are acest privilegiu. Dar tinerii sunt modelati in mod asemanator de tehnologia din jurul lor, indiferent de cultura in care cresc, spun specialistii. Iar efectele – si cele bune, si cele secundare – sunt cam aceleasi. Studiile asupra Generatiei M, practic inexistente in Romania, sunt abia la inceput si in tari unde accesul la tehnologie s-a democratizat. Iar cel mai bun exemplu sunt tot americanii. Un studiu facut anul trecut de Kaiser Family Foundation pe un esantion de tineri intre 8 si 18 ani a demonstrat ca tinerii nu petrec mai mult timp zilnic conectati la gadgeturi decat in anii trecuti (media a ramas constanta la 6,5 ore, in conditiile in care psihologii avertizeaza ca n-ar trebui sa depaseasca doua ore), dar ca ei „inghesuie“ in acest interval mai multa tehnologie, fiind expusi in mod direct pentru echivalentul a 8,5 ore. Explicatia „supraconsumului“ este chiar multitasking-ul intre diverse canale media, care sunt consumate in paralel: asculta muzica in timp ce vorbesc pe messenger, vorbesc la telefon in timp ce se joaca pe PC si tot asa.

    Capacitatea oamenilor de a se ocupa de mai multe lucruri in acelasi timp nu e o mutatie de ultima ora – e, de fapt, la fel de veche ca si omenirea. Mama isi leagana copilul in timp ce ii canta si il hraneste. Soferul poate sa conduca fara probleme in timp ce asculta muzica la radio. Insa poti face in acelasi timp bine sarcini din aceeasi categorie fara ca vreo una dintre ele sa fie executata mai slab? Poti sa scrii si sa conversezi pe messenger simultan la fel de bine ca atunci cand faci astfel de lucruri pe rand? Este „microprocesorul uman“, creierul, conceput pentru o asemenea performanta? „Creierul nu face multitasking. Putem face doua lucruri deodata, dar nu sa ne si concentram la ele, ceea ce este diferit“, spune Carmen Musat, psihoterapeut la Centrul de sanatate Bonsai Med.

    Ca si in cazul procesorului computerului, simultaneitatea e doar aparenta. Creierul, ca si procesorul, isi imparte atentia intre diferitele sarcini si executa doar cate una la un anumit moment dat. Insa rapiditatea cu care se muta de la o activitate la alta, inainte si inapoi, creeaza aparenta faptului ca toate sarcinile sunt executate in acelasi timp.

    Creierul uman e totusi capabil sa execute mai multe activitati deodata, cu conditia ca ele sa fie de fapt implementarea unor decizii luate anterior, explica specialistii in psihologie. Soferul poate sa conduca si sa asculte stirile doar daca si-a facut in minte dinainte traseul. Daca ajunge la o intersectie care nu a fost inclusa in traseu, creierul sau are nevoie de cel putin cateva fractiuni de secunda pentru a descoperi drumul corect, interval in care nu mai poate procesa ceea ce se aude la radio.

    In ultimii ani insa, fie ca asta se intampla sub presiunea timpului sau a avalansei de informatii, oamenii par sa-si fi dezvoltat capacitati noi: nu numai ca se ocupa de tot mai multe lucruri deodata, dar au aerul ca se si pot concentra pe fiecare dintre ele. E cazul celor din Generatia Multitasking, care s-au obisnuit sa execute simultan diverse activitati ce presupun si un efort mental, nu doar automatisme – precum sofatul.

    „Exista foarte multe informatii care ne inconjoara, iar multitasking-ul este o reactie de adaptare, o incercare de a procesa aceste informatii“, crede psihoterapeutul Carmen Musat. Indiferent care ar fi originea reala a fenomenului, membrii Generatiei M au deja in spate cativa ani buni de experienta. „Nu imi dau seama daca ar fi mai eficient sa ma ocup de un singur lucru la un moment dat“, spune Alexandru Vladoi de la Colegiul German Goethe. „Fac asta de cand aveam 6-7 ani, cand ascultam muzica, aveam TV-ul deschis si faceam teme. Si culmea, daca dupa aceea mama ma intreba ce-am vazut la TV ii puteam povesti tot“. O eventuala schimbare a obiceiurilor pare destul de improbabila: „Banuiesc ca m-am obisnuit sa fac mai multe chestii deodata. Cred ca si daca as face un singur lucru nu i-as acorda mai mult timp sau mai multa atentie. Nu stiu cum este mai eficient, in raport timp-calitate, probabil depinde de zi si de puterea de concentrare“. Pe de alta parte, Irina Galupa, 17 ani, eleva tot la Colegiul German, constata ca „atunci cand fac mai multe chestii deodata sunt mai superficiala pe toate planurile, decat daca le-as face pe rand“.

    Superficialitatea e doar unul dintre riscurile la care se expun cei care isi propun sa atinga mai multe obiective in aproximativ acelasi timp, spun specialistii. Un altul, in mod surprinzator, poate fi timpul pierdut. Irina, de exemplu, spune ca atunci cand se ocupa de mai multe lucruri odata are senzatia ca face economie de timp. Acesta e insa doar un mit, spune psihoterapeutul Carmen Musat. „Studiile arata ca atunci cand faci doua lucruri de-odata, se poate intampla ca timpul sa se dubleze in comparatie cu cel care ar fi necesar pentru rezolvarea celor doua sarcini pe rand“.

    Ce spune insa stiinta? Ca in creier exista anumite zone care se ocupa de diverse functii. De exemplu, lobul temporal este responsabil pentru vorbire, lobul occipital pentru miscare, alta zona se ocupa de mimica. „Daca activezi mai multe zone simultan raspunsul nu mai poate fi la fel de bun“, explica dr. Bogdana Tudorache, medic primar psihiatru si presedinte al Ligii Romane pentru Sanatate Mintala. „E anormal si obositor, apare bulversarea, apoi epuizarea si stresul“.

    Multitaskingul presupune fortarea creierului sa faca ceva ce nu este obisnuit, observa si Carmen Musat. „Cand vrei sa faci mai multe lucruri de-odata, efectul negativ e ca nu te poti concentra, iar eficienta scade pentru fiecare. Mai degraba scanezi informatia decat sa te concentrezi asupra ei“.

    Un alt simptom al Generatiei Multitasking pare a fi deficitul de atentie, o afectiune care intra in categoria tulburarilor psihice, spune Tudorache. Apare mai ales la copii si adolescenti si inmultirea cazurilor de acest tip in SUA a fost de fapt una dintre cauzele care i-a determinat pe specialistii americani sa inceapa studii aprofundate asupra a ceea ce acum poarta numele de Generatia M.

    Alte probleme care apar la pacientii suprasolicitati: tulburari de comportament (nervozitate), tulburari de memorie (mai ales memoria pe termen scurt) si, inevitabil, cresterea stresului, din cauza faptului ca oamenii simt ca nu pot pastra controlul asupra cantitatii enorme de informatie pe care incearca sa o administreze (valabil mai ales pentru angajatii din companii, care sunt de multe ori obligati sa faca multitasking si adesea sa munceasca peste program).

    La adolescenti, specialistii constata ca se poate vorbi si despre o alta noutate in comportament: tendinta de a evita situatiile in care stimulii lipsesc. Tinerii au din ce in ce mai putine momente in care stau pur si simplu, fara sa faca nimic. „A-ti pune ordine in ganduri“ devine deci o expresie fara echivalent in realitatea zilnica – fie nu mai ai timp pentru asta pentru ca esti in permanenta conectat, fie ti se pare inutil ori straniu – ca rezultat al unei dependente, poate neconstientizate, de tehnologie.

    „Ei experimenteaza un fel de dependenta de stimuli, tocmai datorita suprastimularii. Le e greu sa se relaxeze, sa se deconecteze“, explica psihoterapeutul Carmen Musat. Iar excesul de stimuli poate fi si factor de declansare al depresiei, este de parere Adina Bitfoi, doctor rezident psihiatru la Spitalul de Psihiatrie Alexandru Obregia. „Substratul depresiei consta in scaderea cantitatii de neuromediatori (substante chimice care contribuie la realizarea sinapselor intre neuroni – n.r.). Una din ipotezele actuale este ca suprastimularea sta la baza acestui proces“. De altfel, depresia este in prezent a doua boala a lumii ca numar de cazuri, dupa afectiunile cardiovasculare, si se estimeaza ca va trece pe primul loc in 10-15 ani. „Depresia a avut o ascensiune fulminanta in ultimele doua-trei decenii“, spune Bitfoi.

    Posibile solutii? La fiecare patru ore de efort intelectual se recomanda un sfert de ora de pauza. La fel, este bine ca activitatile sa fie alternate pentru a permite odihna activa a creierului. „Se poate recomanda si cate o zi anti-stres, de exemplu in week-end, in care sa faci doar ce iti place“, recomanda dr. Tudorache. Americanii au mai observat si ca tinerii, tot mai absorbiti de gadgeturile lor, nu mai comunica la fel de mult cu familia, in special cu parintii. Acelasi studiu al Kaiser Family a demonstrat ca adolescentii nu mai stau sa priveasca o emisiune la televizor impreuna cu familia sau cu prietenii. Un sfert (24%) dintre cei chestionati au spus ca sunt conectati „majoritatea timpului“ si la alt mediu de comunicare in timp ce se uita la televizor, 28% mai fac si altceva in timp ce citesc, 33% in timp ce asculta muzica.

    Care ar fi, totusi, avantajele apartenentei la Generatia M? Cel mai evident este ca, atunci cand vor deveni angajati, adolescentii nu vor avea probleme in manuirea tehnologiei. „Toate mijloacele media sunt pentru ei extrem de uzuale“, observa Musat. Asa ca, foarte probabil, mentiunea „abilitati in lucrul cu calculatorul“ va disparea cu totul din anunturile de angajare.

    De altfel, in business este mare nevoie de toata tehnologia cu care jongleaza adolescentii, spune si profesorul german Frank Breuer, consultant in orientare scolara si profesionala la Colegiul German Goethe. „Business-ul devine din ce in ce mai virtual, se folosesc in mod uzual instrumente precum videoconferinta sau e-mailul. Este efectul direct al globalizarii si al dezvoltarii tehnologiei“. Breuer, in calitate de observator atat al sistemului scolar german, cat si al celui romanesc, este la curent cu multe din problemele de compatibilitate dintre Generatia M si scoala. Faptul ca tinerii au acces la atatea informatii online duce la inmultirea situatiilor cand ei copiaza de pe Internet si nu mai muncesc pe cont propriu, spune Breuer.

    „S-ar putea spune ca accesul la tehnologie favorizeaza aparitia superficialitatii“, explica el, facand o analogie cu lumea computerelor. Daca pe PC se lucra acum 20 de ani mult mai incet, cu doar 2-3 programe deschise in acelasi timp, astazi copiii au computere mult mai rapide si pot lucra cu 10-20 de aplicatii simultan. „Tot mai multi reusesc sa proceseze mai multa informatie dar, bineinteles, la un nivel mai de baza, ating subiectele numai la suprafata“. Face o alta analogie pentru a explica: in ziua de azi avem produse de masa, de calitate indoielnica, pentru uz pe termen scurt. „La fel este perceputa si educatia si la fel sunt utilizate si mijloacele de comunicare: ca avand scopuri efemere“. Pentru comparatie, cei care s-au dezvoltat inainte de explozia tehnologiei pot fi asemanati „cu mestesugarii, care lucrau manual si faceau produse mai putine, dar de calitate mai buna“, spune Breuer.

    Ce solutii poate avea un profesor in aceasta situatie? „Ca profesor trebuie sa le ceri sa-si prezinte propria opinie. Chiar daca unii ignora acest lucru si prefera doar sa reproduca informatia luata din alte parti, majoritatea reusesc totusi sa se raporteze la subiectul respectiv si sa-l analizeze“.

    Pe de alta parte, profesorii sunt, probabil, o categorie de oameni care nu s-au bucurat prea mult la inventarea telefonului mobil. „Elevii din clasa mea sunt dependenti de telefonul mobil“, observa Breuer, care spune ca „rata de penetrare“ la clasele sale (a XI-a si a XII-a) este de 100%. „Pentru ei este ceva neobisnuit sa nu aiba telefon mobil“. Desi oficial nu au voie sa foloseasca telefonul in timpul orelor, aparatele sunt solicitate destul de mult atat la ore cat si in afara lor.

    „Il folosesc pentru apeluri scurte, sa faca poze, videoclipuri, ca player muzical“. Echipamentele electronice fac parte si din viata copiilor. Dan Mitrut, invatator la Liceul cu Program Sportiv Bacau, spune despre elevii sai de clasa a III-a ca „sunt preocupati de gadgeturi. In afara de telefon, care a devenit un accesoriu comun chiar de la clasa I, sunt preocupati de computer si de joculete electronice“. Carmen Musat spune chiar ca a observat mai multe probleme de atentie si concentrare la copiii de 7-8 ani decat la liceeni. „Nu se pot linisti la clasa, iar asta am observat ca li se intampla mai ales celor care au acces mai mult timp la calculator“.

    Pentru a limita efectele negative, parintii trebuie sa impuna unele reguli de utilizare a gadgeturilor, spun specialistii. „In principal, trebuie stabilit cat timp poate un copil petrece in fata computerului ca divertisment“, adica in afara timpului pe care il petrece eventual la PC facandu-si temele, spune Musat. Insa cum ramane cu argumentul des intalnit la copii „dar de ce pe X il lasa mai mult“ la computer?

    „Presiunea grupului poate sa nu devina o problema daca parintele stie sa-i explice copilului motivele“, crede ea. „Cel mai important este ca limitarea timpului petrecut la PC sau la televizor sa nu fie perceputa ca o pedeapsa“, mai spune ea, amintind si faptul ca unul din principiile de baza ale educatiei spune ca pentru fiecare „nu“ copilului trebuie sa i se ofere trei de „da“, adica pentru fiecare interdictie sa i se spuna ca are voie sa faca alte trei lucruri. „Din pacate, de multe ori parintii doar impun limitari“.

    Se vorbeste mult si despre faptul ca tehnologia poate sa contribuie la adancirea problemelor de comunicare intre parinti si copii. „Multi adolescenti care sunt neglijati de parinti prefera sa faca un «switch» si sa inlocuiasca stimulii emotionali cu cei informationali“, explica Musat. „Au la dispozitie tehnologia si apeleaza la ea“, chiar daca in mod natural copiii nu resping niciodata comunicarea cu parintii. Acest lucru se intampla doar daca parintii fac diverse greseli, de exemplu nu le acorda destula atentie.

    „Natural nu resping, dar invata sa respinga pentru ca oamenii in general sunt destul de inteligenti ca sa nu-si doreasca ceva ce nu pot sa aiba“. Insa tehnologia in sine nu poate fi invinuita pentru ciocnirile intre generatii. Rezultatele pozitive ale folosirii functiilor de comunicare ale tehnologiei actuale „depind de intelegerea lor corecta mai intai de catre adulti, apoi de educatia pe care le-o dau copiilor in acest sens“, este de parere invatatorul Dan Mitrut. Iar Carmen Musat este convinsa ca nimic nu s-a schimbat, in fond, cand vine vorba de problemele intre generatii. „Comunicarea intre copii si parinti este la fel ca acum zece ani“.

    Ceea ce se schimba, totusi, la procesul de comunicare, este ca modul de realizare a contactelor devine tot mai virtual. „Suntem cam asociali“, admite de pilda Alexandru Vladoi, „pur si simplu pentru ca ne petrecem mult timp in fata computerului si nu mai raman multe ocazii sa relationam direct“.

    Ce are aparte messengerul fata de o conversatie fata in fata este deja un fapt dezbatut suficient. Ii incurajeaza pe timizi, este mai usor sa spui lucruri pe care direct nu indraznesti sa le spui. Dar oamenii nu stiu, sau uita usor, unele amanunte. „Cand le spun pacientilor ca mesajul verbal are o pondere de doar 7% din actul de comunicare raman uneori foarte surprinsi“, povesteste Carmen Musat, care este de parere ca o conversatie prin messenger poate deveni extrem de usor frustranta pentru interlocutori. „Tu scrii, celalalt nu raspunde, poate a plecat din fata computerului pentru cateva momente, dar cand se intoarce tu deja te-ai enervat si asta afecteaza discutia“. Ca sa nu mai vorbim de problemele cu care orice utilizator de messenger s-a intalnit: interpretari gresite, explicatii lungi si inutile. „Toate astea ingreuneaza de fapt comunicarea“.

    Este drept insa ca Generatia M nu are prea multe motive sa se planga. Pana la urma, comunicarea virtuala este doar o optiune. Fiecare alege pentru el si oricum nimeni, nici macar psihologii, nu contesta avantajele de a avea la indemana mijloacele electronice de comunicare instantanee. Ceea ce ramane de aflat, ca obiect de studiu pentru cercetatori, este daca toate aceste schimbari prin care trec adolescentii de astazi vor produce sau nu modificari structurale ale felului in care gandim, socializam si muncim. „Este de studiat daca in viitor creierul va fi intr-adevar capabil de multitasking“, spune Carmen Musat. „Exista oameni care, atunci cand li se arata desene cu doua imagini ce pot fi vazute doar pe rand, in functie de punctul asupra caruia se concentreaza, sunt capabili sa vada ambele imagini simultan“, da ea un exemplu despre ceea ce ar putea constitui un semn al dezvoltarii creierului uman peste limitele actuale.

    Cum se va modifica comportamentul tinerilor atunci cand ei vor deveni angajati? Nici aici nu exista studii, nici macar in tari avansate tehnologic, insa se pot face unele presupuneri. De la indemanarea in utilizarea tehnologiei si pana la faptul ca vor avea probabil nevoie de pauze mai dese, nefiind obisnuiti sa se concentreze o perioada lunga de timp pe un singur lucru, este cert ca „vor avea un profil diferit fata de angajatii de azi“, spune Carmen Musat. Ce-ar trebui sa faca angajatorii, pentru a se pregati de schimbare? O propunere vine de la dr. Bogdana Tudorache. „Testele la selectie vor deveni din ce in ce mai importante, pentru ca trebuie descoperiti acei candidati care nu au probleme majore de atentie si memorie, care pot sa faca fata ritmului de lucru, adica sa nu intre usor in panica, sa administreze informatia si sa poata sa coordoneze echipe“.

    Oricum, motive pentru pastrarea optimismului exista. Dincolo de polemici cu privire la eficienta si riscuri, Generatia M ofera indivizi care fac, cu aceleasi resurse, mult mai mult decat in trecut. In fond, studiile arata ca oamenii folosesc astazi doar foarte putin din capacitatile creierului, undeva intre 2% si 5%. Nesemnificativ in comparatie cu pretentiile pe care tinerii le au atunci cer de la computer mai mult decat le poate oferi microprocesorul. Iar cand acesta intra in blocaj, fie dau resemnati un restart, fie il inlocuiesc cu unul mai puternic.

  • Moulin Rouge, unul dintre simbolurile pariziene, împlineşte astăzi 125 de ani

    Legendarul cabaret din Paris, creditat cu inventarea cancan-ului modern, şi-a deschis porţile în 1889 şi a devenit în scurt timp unul dintre cele mai frecventate localuri din capitala Franţei.

    De-a lungul timpului, nume celebre precum Frank Sinatra, Edith Piaf sau Liza Minelli au concertat pe scena de la Moulin Rouge.

    În ultimii ani, spectacolele de la “moara roşie” au ajuns să coste milioane de euro, fiind din ce în ce mai spectaculoase. Cu toate că biletele de intrare pleacă de la 100 de euro, sala este aproape întotdeauna plină, relatează telegraph.co.uk.

  • Snapchat şi antreprenorii care l-au refuzat pe Zuckerberg

    Fiecare persoană care foloseşte Snapchat îşi setează o limită de timp în care informaţia (fie fotografia, clip sau pur şi simplu text) este disponibilă celui care a recepţionat-o. Când timpul a expirat, fişierele sunt şterse fără a mai putea fi recuperate.

    Având în vedere toate discuţiile legate de intimitatea utilizatorilor şi expunerea excesivă a acestora, Snapchat a venit ca o idee salvatoare. Poate şi diferenţele de viziune între cele două companii au dus la decizia surprinzătoare a celor doi cofondatori, Evan Spiegel (23) şi Bobby Murphy (24) de a respinge oferta de trei miliarde de dolari din partea lui Mark Zuckerberg venită în octombrie 2013. “Sunt foarte puţini oameni în lume care pot construi o asemenea afacere”, a declarat Evan Spiegel. “Nu cred că cedarea unui astfel de business pentru un câştig pe termen scurt este un lucru de dorit.”

    Conform specialiştilor, Evan Spiegel şi Bobby Murphy ar fi câştigat câte 750 de milioane de dolari în urma tranzacţiei propuse de Zuckerberg.

    Trei luni mai târziu, Snapchat a trecut printr-o rundă de finanţări în care a obţinut 50 de milioane de dolari, bani suficienţi pentru a-i face faţă reţelei sociale, însă la începutul lui 2014 a fost victima unei serii de atacuri cibernetice care au scăzut valoarea aplicaţiei.

  • Snapchat şi antreprenorii care l-au refuzat pe Zuckerberg

    Fiecare persoană care foloseşte Snapchat îşi setează o limită de timp în care informaţia (fie fotografia, clip sau pur şi simplu text) este disponibilă celui care a recepţionat-o. Când timpul a expirat, fişierele sunt şterse fără a mai putea fi recuperate.

    Având în vedere toate discuţiile legate de intimitatea utilizatorilor şi expunerea excesivă a acestora, Snapchat a venit ca o idee salvatoare. Poate şi diferenţele de viziune între cele două companii au dus la decizia surprinzătoare a celor doi cofondatori, Evan Spiegel (23) şi Bobby Murphy (24) de a respinge oferta de trei miliarde de dolari din partea lui Mark Zuckerberg venită în octombrie 2013. “Sunt foarte puţini oameni în lume care pot construi o asemenea afacere”, a declarat Evan Spiegel. “Nu cred că cedarea unui astfel de business pentru un câştig pe termen scurt este un lucru de dorit.”

    Conform specialiştilor, Evan Spiegel şi Bobby Murphy ar fi câştigat câte 750 de milioane de dolari în urma tranzacţiei propuse de Zuckerberg.

    Trei luni mai târziu, Snapchat a trecut printr-o rundă de finanţări în care a obţinut 50 de milioane de dolari, bani suficienţi pentru a-i face faţă reţelei sociale, însă la începutul lui 2014 a fost victima unei serii de atacuri cibernetice care au scăzut valoarea aplicaţiei.