BusinessMagazin

Tag: oameni

  • Tu ce vrei să te faci când o să fii mare?

    Ideea de bază a acestui articol a fost iniţial „cele mai cool meserii“ şi voiam să prezentăm câteva ocupaţii interesante şi ieşite din comun. Sigur, în categoria celor mai cool meserii nu includeam musai îngrijitorii de insule tropicale, crescătorii de şerpi sau cine mai ştie ce alte ocupaţii exotice; voiam mai degrabă meserii din lumea reală, accesibile unui număr cât mai mare de oameni. Şi am plecat de la două informaţii care m-au pus pe gânduri: prima, că 65% dintre copiii care intră astăzi la şcoală vor avea meserii care astăzi nu există şi doi, că mai mult de jumătate dintre tinerii Generaţiei Y preferă o meserie reală, vor să fie mai degrabă gulere albastre şi nu gulere albe, adică funcţionari sau corporatişti.

    Iar când Cosmin Cosma, filosof de formaţie şi antreprenor de vocaţie, a început discuţia pe care am avut-o cu o întrebare – . „Ştii, este întrebarea aceea, «tu ce vrei să te faci când vei fi mare?»” – am avut o revelaţie şi ideea unei uşoare schimbări în abordarea materialului.

    Aşadar, nu vom vorbi despre inşi cu ocupaţii exotice, ci despre un călător pasionat, despre un filosof convertit la antreprenoriat, despre un paraşutist care şi-a transformat, alături de fratele său, pasiunea într-o afacere profitabilă, despre un programator devenit specialist în educaţie şi o tânără pasionată de artă devenită programator, despre o avocată care încearcă să creeze o nişă pe piaţă şi despre o antreprenoare în serie care identifică câte o nişă pe an. Ce au în comun? Căutarea, faptul că fac ceea ce le place, neastâmpărul, faptul că fac ceea ce lor li se pare cool. „Problema majoră pe care o ai într-o carieră este să îţi găseşti hotarele profesionale. Unii intră într-un sistem de confort din care ies greu. Limitele sunt date de context şi nu sunt alegeri personale“, spune Cosmin Cosma, fondator al companiei de consultanţă Insus, fost corporatist, bancher şi cu o experienţă antreprenorială deja încheiată.

    Coolness-ul unei ocupaţii sau al alteia vine din exterior, este dat de ceilalţi care văd că faci ce îţi place, sau faci ceva ce lui i-ar plăcea să facă, sau din interior, atunci când fac ce îmi place şi sunt OK, spune Cosma. I se pare că filosofează, dar asta ţine de formaţia sa şi, deşi a lucrat în domenii cât se poate de concrete, pentru că a fost şef de departament de recuperare a creditelor în bancă şi a ţinut conferinţe şi workshopuri pe colectarea de creanţe, şi-a păstrat privirea „antropologică“ asupra a ceea ce se întâmpla în jur.

    Să trecem de la privirea antropologică la privirea specialistului în resurse umane. Pornim de la o analiză internaţională care spune că 65% dintre şcolarii de astăzi vor lucra în meserii care astăzi nu există, meserii care vor apărea în următoarea perioadă. Şi cine ştie cum va evolua îndemnul părinţilor? În urmă cu trei decenii aceştia îşi îndemnau copiii să se facă ingineri, pe urmă au fost la modă economiştii, apoi avocaţii, medicina a fost cumva permanentă, iar îndemnul momentului este „Fă-te, mamă, programator!“. Sorin Faur, director for Balkan Area, Human Resources & Outsourcing Services la BDO Outsourcing Services, crede că îndemnul momentului ar putea fi rafinat: „Fă-te cloud specialist“ de exemplu, sau „Fă-te social media officer“.

    „În zona IT, până acum câţiva ani poziţia de cloud specialist nu a existat. Cloud-ul a apărut în ultimii ani şi nimeni nu ştia ce înseamnă; acum toată lumea ştie ce înseamnă o bază de date, dar la vremea respectivă părea SF“, explică Faur. Crede că şi game testerii au o ocupaţie cool, în condiţiile în care industria jocurilor video s-a dezvoltat, iar marile companii prezente şi în România, Ubisoft, Electronic Arts sau Gameloft, au nevoie de mulţi angajaţi de acest tip. „Este o profesie destul de complicată. Cere anumite tipuri de abilităţi şi îndemânări fizice, simţ de reacţie, necesită şi foarte multă răbdare şi efort. Trebuie să fii, de fapt, programator de formaţie, să ai capacitatea să identifici zone unde apar erori într-un joc.“ Teoretic te joci, dar practic trebuie să întocmeşti rapoarte, să identifici aceste zone disfuncţionale şi să ai o bună coordonare şi viteză de reacţie, este un job care poate asigura o trecere lejeră din zona copilăriei înspre maturitatea pe care o impune un job.

    O chestiune la fel de interesantă şi cu mare răspândire este social media officer sau blogger profesionist. „Marile companii, şi nu numai ele, au nevoie de expunere media ieftină şi bine gândită şi angajează oameni dedicaţi zonei de social media. Aceştia monitorizează mediul online pentru companiile lor şi răspund la postări – sigur, sunt partizanii companiei, dar asigură relaţia cu clienţii, persoanele interesate şi arată că acea companie este interesată să ţină un dialog cu acele persoane“, spune Sorin Faur. Nu este un job uşor, trebuie să ştii ce să spui, cui să spui, să nu sari calul atunci când răspunzi, este un job complicat şi sub raportul exprimării şi calităţilor de relaţii publice pe care le are cineva.

  • Citeşte gratuit poveştile celor 100 tineri manageri de top

    Business Magazin a lansat în format e-paper catalogul 100 tineri manageri de top- ediţia 2015. Poţi citi GRATUIT catalogul aici

    Catalogul tinerilor manageri de top este produsul-fanion al Business Magazin şi a devenit, pentru businessul local, un echivalent al Almanahului Gotha, un instrument care îţi deschide drumul spre top.

    Catalogul propus anual de Business Magazin este o expunere a câştigătorilor unei competiţii bazată pe dedicare, curaj şi muncă susţinută, manageri care reprezintă adevarate modele pentru tinerii aflaţi la început de drum.

    Împreună cu ediţia 2015, Business Magazin a adunat 1000 de tineri manageri şi antreprenori care s-au remarcat prin iniţiativă, performanţă şi profesionalism.

    În aceşti zece ani, noi, jurnaliştii, am câştigat, pentru că am cunoscut cariere, idei, oameni şi experienţe care ne-au permis să recunoaştem lumea de business exact aşa cum este.

  • Mirajul Uber şi noua bulă tehnologică

    Cea mai recentă rundă de finanţare a adus 1,6 miliarde dolari în conturile Uber; astfel, evaluat la 40 miliarde de dolari, Uber este acum cel mai valoros start-up finanţat de investitori, depăşind cu uşurinţă concurenţii. Însă lucrurile nu sunt chiar atât de roz în lumea lui Travis Kalanick: un material publicat recent de Bloomberg arată că Uber a înregistrat venituri de 415 milioane de dolari şi pierderi de 470 de milioane.

    Din materialul publicat de Bloomberg reiese că Uber a înregistrat pierderile pe fondul extinderii operaţiunilor la nivel global, unde competiţia este din ce în ce mai aprigă. O mare parte din investiţii au fost făcute în China, acolo unde compania americană încearcă să impună serviciul uberPOOL. „Cifrele publicate sunt vechi şi nu reflectă situaţia actuală“, a spus Nairi Hourdajian, purtător de cuvânt al Uber. La jumătatea acestei luni, Wall Street Journal a dezvăluit că reprezentanţii Uber negociază atragerea de noi fonduri din partea fondului de investiţii chinez Hillhouse Capital Group. Publicaţia a specificat suma de un miliard de dolari, acesta fiind un semn că Uber se pregăteşte pentru listarea pe bursă.

    Uber este o aplicaţie care permite utilizatorilor să fie în permanenţă conectaţi cu serviciile oferite de taximetrişti. Mai exact, odată ce contul a fost creat, utilizatorul poate cere o maşină în regim de taxi în oricare din oraşele în care Uber operează. Şoferii nu sunt angajaţi ai Uber, dar plătesc un comision către companie pentru a putea fi listaţi. Un alt aspect extrem de important este că plata se face prin telefon, astfel că serviciile pot fi apelate şi atunci când utilizatorul nu dispune de bani cash. Succesul Uber a fost însă acompaniat de scandaluri şi controverse. Datorită numărului tot mai mare de clienţi, Uber a devenit un pericol pentru companiile de taximetrie, motiv pentru care în mai multe state din estul Europei şoferii de taxi au organizat proteste împotriva aplicaţiei. În Statele Unite şi India, mai mulţi şoferi ce lucrau pentru Uber au fost acuzaţi şi chiar condamnaţi pentru atacuri asupra clienţilor sau chiar răpirea acestora. Justiţia din Spania şi Portugalia au interzis activitatea Uber, iar compania a fost nevoită să renunţe la serviciul de ridesharing (care permite pasagerilor să împartă costul călătoriei) în Germania, după ce a fost interzis de un judecător.

    Un exemplu grăitor în această direcţie este Homejoy, un start-up ce funcţionează pe un sistem similar cu Uber: compania pune la dispoziţia clienţilor (proprietari de case sau apartamente) oameni de serviciu (mai mult sau mai puţin specializaţi). La începutul lunii iunie, The San Francisco Chronicle a anunţat că Homejoy este de vânzare, ca urmare a rezultatelor financiare nesatisfăcătoare.

    Homejoy oferea servicii minime de curăţenie pentru 19 dolari, dar pierdeau 12 dolari de fiecare dată când un client solicita acest pachet. Ei operau în pierdere, au scris cei de la The San Francisco Chronicle, folosind preţuri de dumping. Evident, compania încerca astfel să îşi asigure o cotă importantă de piaţă; greşeală celor de la Homejoy a fost însă supraestimarea acestei pieţe.

    Deşi Homejoy a reuşit să strângă 38 de milioane de dolari în primele runde de finanţare, aceşti bani nu au fost suficienţi pentru a menţine o politică agresivă a preţurilor.

    Scăderea preţurilor pentru a elimina competitorii de pe piaţă a fost o strategie ce părea să funcţioneze în cazul Uber, dat fiind şi faptul că pierderile înregistrate prin UberX, serviciul low-cost, erau acoperite de marja ridicată de profit în cazul Uber Black sau Uber XL. Cu toate acestea, tot mai mulţi analişti discută despre sfârşitul Uber şi al altor aplicaţii evaluate la miliarde de dolari.

    Întrebarea firească este următoarea: asistăm la o nouă bulă tehnologică? Chiar dacă nu este atât de evidentă ca dot.com din anii 2000, această perioadă de investiţii nejustificate şi companii supraevaluate poate avea efecte nedorite pe termen lung. Iar faptul că majoritatea companiilor aflate în „clubul miliardarilor“ sunt companii axate pe servicii mobile şi nu pe producţie tehnologică induce o şi mai mare stare de nelinişte; ele s-au ridicat ca soluţii pentru nevoi abstracte, fără o bază concretă. Start-up-urile din zona IT, mai ales din sectorul aplicaţiilor mobile, pot dispărea foarte repede.

    Există analişti care nu sunt de acord cu această idee, aducând o serie de argumente împotriva conceptului de „bulă de săpun“. Spre exemplu, o diferenţă faţă de anii 2000 este durata de timp necesară listării la bursă: în urmă cu 15 ani companiile se listau la bursă chiar înainte de a genera venituri; astăzi, companii precum Facebook dau dovadă de răbdare şi se pregătesc ani buni înainte de a deveni entităţi publice. Un alt argument „contra“, deşi nu pare la prima vedere, se referă volumul investiţiilor de astăzi care este mult sub cel al investiţiilor din anii 2000. Mai precis, valoarea totală a investiţiilor din 2014 a reprezentat o treime din valoarea celor din anul 2000. Numărul total al investiţiilor, pe de altă parte, a rămas aproape neschimbat în ultimii opt ani: în jur de 1.000 de runde de finanţare sunt aprobate anual, adică jumătate din numărul celor aprobate în anul 2000.

    „Bulă de săpun“ sau nu, industria IT a început din nou să cultive o serie de modele economice nesigure. Evoluţia Uber, deşi nu poate fi privită ca reper absolut, poate fi grăitoare în ceea ce priveşte viitorul unor companii ridicate pe aşteptări şi nu pe rezultate.

  • Vrei să câştigi 10 000 de dolari? Acest tânăr oferă recompense pentru cine îi găseşte o iubită

    Ren Lu You oferă 10 mii de dolari celui care îi găseşte o iubită, scrie Business Insider. Tânărul a fost la 30 de întâlniri în ultimele zece luni şi nu a găsit femeia potrivată. Ca să remedieze situaţia a decis să apeleze la ajutorul oamenilor şi a creat un site unde oamenii pot depune aplicaţii în acest sens.

    Ren Lu You are 29 de ani şi trăieşte în Birmingham, Alabama, a absolvit Harvard Business School, iar acum lucrează ca asociat la o firmă de capital privată.

    You trebuie să se vadă cel puţin şase luni cu femeia respectivă, înainte de a premia persoana care l-a ajutat să-şi găsească femeia visurilor.  Pentru a găsi persoana potrivita el este dispus să plătească 10 mii de dolari, comparând acest process cu achiziţia unei case sau a unei maşini.

    “10 mii de dolari pare o sumă rezonabilă când vorbim de găsirea personei potrivite, alături de care să-ţi petreci viaţa”, a spus Ren Lu You.

    Înainte de a apela la această masură, tânărul a folosit şi serviciile de dating online, cum ar fi OkCupid, Match.com sau Tinder, însă a fost dezamăgit. Nu a găsit ceea ce căuta.

  • „România, ţară frumoasă, mulţi oameni jegoşi!” SURPRIZĂ extrem de neplăcută pentru turiştii care au fost în acest weekend pe platoul Bucegilor

    Turiştii care au ajuns în acest weekend pe platoul Bucegilor au avut parte de o surpriză extrem de neplăcută.

    SURPRIZA CARE TE LASĂ „INTERZIS”: „România, ţară frumoasă, mulţi oameni jegoşi!”

     

     

  • Tânăra de 28 de ani care a ajuns în domeniul imobiliar din întâmplare,iar acum vinde cele mai scumpe apartamente din Bucureşti

    La 28 de ani, Andreea Comşa conduce propria agenţie imobiliară, are 12 angajaţi, şapte proiecte pentru care firma sa este vânzător exclusiv şi este în negocieri cu doi dezvoltatori pentru alte două proiecte.

    Dacă bate palma pentru noile proiecte, alţi patru oameni vor intra anul acesta în echipă. Faţă de liderii pieţei imobiliare, Premium Estate are o cifră de afaceri de zece ori mai mică, dar şi ratele de creştere sunt mai mari. În 2014, firma a ajuns la 300.000 de euro, cu o marjă de profit de 20%, în creştere faţă de 2013, când cifra de afaceri a companiei a fost de 250.000 de euro.

    Povesteşte că a ajuns în domeniul imobiliar din întâmplare, dar că apoi i-a fost imposibil să renunţe la domeniu. „Cine a «făcut» imobiliare şi a prins gustul, foarte greu renunţă la domeniu, rămâne nostalgic“, spune Andreea Comşa, care, fără să fie războinică, este tenace. În ultimul an de liceu venea aproape în fiecare sfârşit de săptămână cu autocarul de la Sibiu la Bucureşti, pentru meditaţii, iar în al doilea an de facultate s-a angajat.

    Când şi-a luat licenţa la SNSPA avea deja câţiva ani buni de muncă şi câştigase deja un comision de peste 50.000 de euro la o tranzacţie pentru care lucrase şapte luni; un an mai târziu, înfiinţa Premier Estate. A urmat cursurile SNSPA şi spune că ar fi vrut să intre în comunicare, iar în anul II de facultate s-a angajat la o firmă de producţie publicitară, ca asistent manager. A fost o experienţă, povesteşte ea, „pentru că le explicam că trebuie să facem şi PR, fiind foarte pasionată şi îndoctrinată de ce făceam la facultate“, dar la scurt timp a înţeles că nu avea nici de la cine să înveţe şi nici cum să crească. Se gândea să plece, iar o prietenă a convins-o să încerce domeniul imobiliar. Aşa a început aventura în domeniul imobiliar şi nici nu se vede acum făcând altceva.

    Unde se vede peste zece ani? „Şi cinci e mult. Gândesc lucrurile, dar cred că viaţa este surprinzătoare şi schimbătoare. Îmi place să fiu antreprenor, peste un an aş vrea să am încă patru proiecte în portofoliu. Tot ce fac acum îmi ia cam 90% din timp şi mă bucur, mă motivează, dar pe termen lung aş vrea să deleg mai mult şi să acord mai multă atenţie vieţii personale. Nu aş mai face o altă afacere, pentru că eu mă pricep la imobiliare, îmi doresc să dezvolt afacerea, şi, la un moment dat, să ne extindem peste hotare.“

  • Dana Sintejudean, Edenred România: “Am plecat din presă atunci când am înţeles că nu-mi mai ajungeau banii pentru standardul de viaţă pe care îl doream“

    Şi-a început cariera în media în urmă cu 15 ani, lucrând ca jurnalist la TVR Cluj în primii ani, „până când am înţeles că nu-mi mai ajungeau banii pentru viaţa pe care mi-o doream “. A decis atunci să facă o schimbare, pentru că în media devenise dificil să aibă o carieră şi un trai decent în acelaşi timp. „Am intrat apoi în domeniul tichetelor şi m-am îndrăgostit de dinamica lui. Erau ani de dezvoltare foarte puternică în general, dar în paralel am reuşit să menţin un echilibru bun între carieră şi familie.“ Spune că de-a lungul anilor au fost multe momente care i-au influenţat cariera, dar cele mai semnificative au fost cele referitoare la partea de dezvoltare de business şi gestionare de portofoliu, dat fiind că businessul tichetelor e complex, precum şi coordonarea echipei de key account manageri la nivel naţional.

    Provocatoare a fost şi este coordonarea departamentului comercial, care implică vânzare directă şi telesales, apoi postvânzare (customer service). „Un moment important a fost în 2013, când a preluat proiectele de public affairs, din dorinţa de a se dezvolta şi a înţelege şi alte resorturi ale businessului. S-a întors apoi la prima dragoste, vânzarea şi managementul echipei comerciale.

    „Cel mai dificil din carieră cred că a fost momentul deciziei de a prelua poziţia de director comercial, care presupunea mutarea mea şi a familiei în Bucureşti, după mai mult de un an de navetă între Cluj şi Bucureşti, în fiecare săptămână, timp în care am fost mai mult mamă de weekend.“ Absolventă a Facultăţii de Ştiinţe Sociale (2001), cu specializarea în Antropologie, a Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj, Dana Sintejudean a urmat şi cursurile masterului de Management Strategic şi Business Communication, David Ogilvy, Bucureşti, iar în 2009 a absolvit Masterul de Business Administration, CODECS.

    Despre tentaţia antreprenoriatului, Dana Sintejudean spune că a fost în trecut la un pas de a încerca această experienţă, dar consideră că trebuie să acumuleze mai multă experienţă. „Acum în România mediul de afaceri antreprenorial nu e foarte încurajator, dar nu exclud în viitor.“ Pe termen lung, peste zece ani, se vede tot în domeniul afacerilor, preocupată mai mult de management şi strategie

  • Situaţia de la Atena, descrisă de antreprenorii greci din România

    Şantajul guvernului elen adresat partenerilor din Europa poate fi asemănat cu atacul unui terorist inept care intră într-o încăpere plină de oameni cu pistolul la tâmpla proprie şi îi ameninţă că, dacă nu îi satisfac cererile, se va sinucide“, descria situaţia săptămâna trecută, înaintea referedumului de duminică, Alexandros Ignatiadis, om de afaceri elen ce deţine pe piaţa locală împreună cu Paschalis Paganias compania de construcţii Octagon.

    Compania nu a avut de suferit în urma evenimentelor din Grecia, dat fiind faptul că afacerile de 53,5 milioane de lei ale Octagon sunt concentrate exclusiv pe piaţa locală, potrivit lui Ignatiadis. Omul de afaceri are câteva explicaţii asupra situaţiei actuale din ţara sa de origine: „Grecia a fost efectiv un stat cvasicomunist cu pondere imensă a sectorului de stat în economie. 70% din populaţie depinde de stat pentru venituri, fie ca funcţionar public, fie ca furnizor de servicii şi produse către stat“.

    În acest context, singura soluţie văzută de omul de afaceri, dar şi una dintre cele mai dificil de aplicat, este diminuarea şi eficientizarea sectorului de stat, dar şi reforma radicală a sistemului de asigurări sociale, care în prezent nu mai este sustenabil. „Politica guvernului prezent este catastrofală, amatoristă şi în gravă încălcare a mandatului popular primit în alegeri. Guvernul Greciei a refuzat vreme de cinci luni să negocieze cu partenerii europeni, fiind convins că Europa va ceda la şantaj în ultima clipă şi va oferi finanţare necondiţionată. Realitatea a fost alta şi am ajuns astfel prima ţară dezvoltată care a intrat în default, cu poporul care face cozi la bănci pentru 60 de euro“, descrie el politicile guvernului lui Tsipras. Indiferent de ce s-ar întâmpla în continuare, el este totuşi de părere că nu există pericolul declanşării unei noi crize economice. „Există o serie de «Chinese walls» puse la punct de către instituţiile europene care limitează riscul contagiunii“.

    În opinia lui Giorgos Malideros, proprietarul restaurantului Osho şi al lanţului de restaurante Oro Toro, ce totalizează afaceri de aproximativ 2,5 milioane de euro, nu doar grecii sunt de blamat pentru actuala situaţie: „Cu siguranţă grecii sunt de condamnat pentru că nu au folosit cu chibzuinţă fondurile UE şi împrumuturile FMI, dar cei care au acordat împrumuturi şi fonduri în mod continuu unei ţări ce nu putea să le returneze sunt de asemenea de condamnat. Din punctul meu de vedere, situaţia poate fi asemănată cu un credit luat de la o bancă. Când aplici pentru un credit, eşti întrebat ce vei face cu banii, prezinţi un plan de afaceri, trebuie să oferi o garanţie“.

    Malideros crede că un prim pas spre echilibru ar fi reducerea datoriei publice a Greciei la un nivel la care să poată fi susţinută de populaţie. „Aceasta ar aduce cetăţenilor greci şi Guvernului gura de aer de care au nevoie pentru a merge mai departe“. Apoi, consideră necesară regândirea întregii legislaţii fiscale a ţării, în scopul de a o face mai adaptată situaţiei actuale şi mai stabilă,  în scopul atragerii de investitori, atât străini, cât şi locali. Malideros consideră că una dintre principalele probleme ale ţării este migrarea investitorilor: potrivit lui, mulţi cetăţeni greci care au potenţa financiară a de a investi preferă să nu facă acest lucru din cauza incertitudinii economice şi a taxelor mari. „Există miliarde de euro depozitaţi sau investiţii ale grecilor în afara ţării, din cauza fricii lor de a face o investiţie acolo sau chiar de a-şi ţine banii în Grecia, de teama de a-şi pierde munca de o viaţă în cazul unui default sau prin plata taxelor pe care nicio afacere din lume nu le poate susţine“.

    Malideros spune că în prezent majoritatea depozitelor grecilor şi investiţiile sunt plasate în ţări precum Germania şi Regatul Unit, adică cele care împing guvernul grec să genereze prin parlament mai multe taxe şi mai multe reduceri bugetare, cu scopul de a-şi lua înapoi împrumuturile acordate UE sau FMI. Pentru reprezentanţii acestor ţări, plecarea investitorilor greci nu este de preferat. „Ei vor ca banii greceşti să fie folosiţi acolo şi să rămână acolo. Îşi doresc să recupereze cât mai mult înainte de o prăbuşire, totuşi eu cred că grecii au ajuns la un punct în care nu mai pot susţine această situaţie. Nu mai pot plăti alte taxe, nu pot suferi alte reduceri bugetare din moment ce au probleme legate de acoperirea nevoilor de bază“.

  • Povestea unuia dintre cei mai puternici oameni din IT

    Plattner s-a născut pe 21 iunie 1944 în Germania, lângă Berlin. El a urmat cursurile Universităţii din Karlsruhe, lucrând apoi în cadrul mai multor firme cu profil tehnic, una dintre acestea fiind IBM.

    Pe 1 aprilie 1972, Hasso Plattner şi alţi patru foşţi angajaţi ai IBM au decis să îşi încerce norocul şi să înceapă o afacere pe cont propriu în industria software. SAP este una dintre cele mai de succes afaceri europene din această industrie apărută în America şi dominată în proporţie covârşitoare tot de America.

    Aplicaţiile software tradiţionale ale momentului presupuneau executarea programelor la momente ulterioare introducerii datelor, momente determinate în funcţie de disponibilitatea puterii de procesare a mainframe-ului central. Prin contrast cu acest model de execuţie, ambiţia noii companii era aceea de a crea aplicaţii care să le ofere utilizatorilor dialogul interactiv direct şi accesul instantaneu la date.

    În primii ani, SAP a funcţonat ca o companie „virtuală“, fără un birou real în afara unui apartament închiriat în Mannheim, câştigând noi clienţi în vecinătatea acestui oras. Compania a reuşit să finalizeze în 1973 prima versiune a aplicaţiei sale System R („R“ vine de la real-time), denumită apoi R/1, devenită arhetipul aplicaţiilor ulterioare R/2 şi R/3. Superioritatea acestei aplicaţii faţă de altele existente pe piaţă venea din următoarele elemente: procesarea în timp real, respectarea strictă a consistenţei datelor şi integrarea diverselor procese de business într-o singură bază de date.
    Plattner a fost CEO al SAP până în anul 2003, rămânând şi astăzi în consiliul de administraţie al companiei. În 2014, SAP avea peste 74.000 de angajaţi şi a generat venituri de 20 de miliarde de dolari.

    Plattner practică mai multe sporturi, printre care yachting, ski, snowboard şi tenis. El deţine un teren de golf în Africa de Sud şi este proprietarul echipei de fotbal american San Jose Sharks.

    În 2001, revista Time l-a numit pe Plattner „una dintre cele mai influente persoane din industria IT“. El este căsătorit şi are doi copii; averea sa este evaluată la 9,5 miliarde dolari.

  • Circuitul migraţiei anuale a miliardarilor

    Asta înseamnă că anul trecut au apărut 155 de miliardari noi. Cu ritmul de creştere actual, firma de cercetare de piaţă Wealth-X prognozează că populaţia globală a miliardarilor va depăşi 3.800 în 2020.

    Acest club select şi-a dezvoltat propriul traseu de migraţie anuală. Miliardarii şi-au creat un calendar social propriu, ce conţine evenimente de neratat, cu ajutorul căruia navighează în decursul anului. La fel cum piloţii de Formula 1 urmează circuitul competiţiei de la Melbourne, Australia până la Silverstone în Marea Britanie, în mod asemănător miliardarii urmează ceea ce se numeşte „circuitul”. Un şir de evenimente ce ţine tot anul, format din conferinţe economice, petreceri exclusiviste, evenimente de divertisment şi licitaţii de artă. Iar în ţara bogaţilor, cetăţenii nu mai folosesc nume de ţări când vine vorba de locuri de întâlnire. Ci spun, pur şi simplu, ne vedem la Art Basel.

    Bogaţii din secolul trecut călătoreau, în primul rând, pentru relaxare şi pentru climat. Aceştia voiau să simtă briza oceanului din New England în timpul veri şi soarele călduros al Palm Beach în timpul iernii. Miliardarii de astăzi traversează globul de-a lungul şi de-a latul aproape lunar pentru a adera la anumite cercuri, în căutarea divertismentului şi a unui statut intelectual.

    O analiză a New York Times folosind datele NetJets, companie aeriană privată, şi studiile realizate de Wealth-X, dezvăluie detalii interesante despre circuitul elitelor mediului de business. Totul începe pe 1 ianuarie în St. Bart, la petrecerea de Anul Nou gazduită de magnatul Roman Abramovici. La petrecerea ce are loc pe domeniul acestuia de 28 de hectare sunt prezente celebrităţi, oameni importanti de business, titani din industria media, iar muzica live este asigurată de formaţii precum Red Hot Chili Peppers. După ce şi-au băut şampania şi şi-au urat „La mulţi ani”, miliardarii plănuiesc viitorul la Formul Economic de la Davos, ca mai apoi să discute cu politicieni precum Tony Blair şi Wesley Clark despre economia globală la Milken Institute Global Conference în Beverly Hills.

    Primavara începe oficial împreună cu licitaţiile de artă de la New York din mai. Urmează întoarcerea pe bătrânul continent pentru Festivalul de Film de la Cannes, Grand Prix-ul de Formula 1 de la Monaco, apoi festivalul de artă de la Basel şi cursele de cai Royal Ascot din Marea Britanie. În timpul verii, când gradele urcă în termometre, cei înstăriţi se împrăştie prin Hamptons, Nantucket, în sudul Franţei sau în alte locuri exotice. O coadă de dans conga formată din megaiahturi străbate marea Mediterana din Franţa spre Italia. În această conglomeraţie de vase de lux se află Rising Sun, iahtul de aproape 140 de metri deţinut de magnatul David Geffen, sau iahtul Seren, ce se întinde pe 130 de metri, al lui Iuri Shefler, om de afaceri rus.

    În cuptorul verii, august, iubitorii de maşini se îndreaptă spre Pebble Beach pentru Concours d’Elegance, show-ul şi licitaţia auto, unde anul trecut a fost vândut un autoturism vintage Ferrari 250 GTO din 1962, pentru 38 de milioane de dolari. După parada de automobile rare, unice, miliardarii se reîntorc la New York pentru evenimentul Clinton Global Initiative, unde filantropia se amestecă cu socializarea. Donează, în medie, peste 100 de milioane de dolari pe an în acte de caritate, potrivit Wealth-X. Apoi miliardarii fac o serie de traversări ale Oceanului Atlantic; mai întâi pentru a merge în Londra la târgul de artă Frieze London, unde peste 100 de galerii de artă din lume îşi vor expune operele, după care înapoi la New York pentru licitaţiile de artă de toamna şi, în final, aceştia poposesc în decembrie la târgul Art Basel din Miami Beach.

    „Când călătoresc la asemenea evenimente, ei nu o fac doar de plăcere, ci caută şi o oportunitate de business. Vor să facă o tranzacţie chiar şi când sunt în vacanţă”, spune David  Friedman, preşedintele Wealth-X, pentru New York Times. Declaraţia acestuia este întărită de unul dintre membrii clubului miliardarilor, Jean Pigozzi, om de afaceri, colecţionar, fotograf, care mărturiseşte că, într‑adevăr, miliardarii dau foarte multe petreceri, dar mulţi ar rămâne surprinşi să afle câte afaceri se realizează la aceste evenimente.