BusinessMagazin

Tag: companii

  • Un top care trebuie să fie pe masa oricărui CEO

    Studiul despre unde vor să lucreze studenţii români după terminarea facultăţii, asta dacă rămân în ţară, trebuie să fie discutat continuu de către proprietarii şi directorii companiilor. Dacă vor ca businessul pe care l-au construit să aibă un viitor.

    Acum zece zile, pe piaţa românească a ieşit unul dintre cele mai interesante topuri din acest an: care sunt companiile unde vor să muncească studenţii români. Topul general şi pe domenii a fost realizat de Universum Global, o companie care efectuează de mai mulţi ani acest studiu pe pieţele din vestul Europei. În 2016, au făcut acest studiu pentru prima dată pentru România, luând în considerare răspunsurile a 10.500 de studenţi de la 46 de universităţi, de la 136 de specializări.

    Astfel de studii au mai fost făcute pe piaţă şi de alte companii. Oricum, acest top trebuie să fie pe masa fiecărui antreprenor român, a fiecărui CEO, a fiecărui manager, a fiecărui acţionar semnificativ dintr-o companie. Ca să nu mai spun că acest top trebuie să fie în faţa fiecărui director de HR în fiecare zi pentru a-l visa, şi ziua şi noaptea, timp de 365 de zile, până când apare o nouă ediţie.

    Prezentul şi viitorul unei companii ţin de un asemenea top care arată unde vor studenţii români să se angajeze. Degeaba ai cele mai bune idei într-o companie, ai cele mai bune planuri de afaceri, aprobate şi finanţate de către bancă, dacă cei care vin din spate nu vor să lucreze la tine sau cei care vin poate nu sunt cei mai buni, cei mai talentaţi, cei mai determinaţi şi chiar cei mai inteligenţi. Plus că mulţi studenţi români vor să plece să lucreze în afară.

    Antreprenorii români şi companiile româneşti nu dau aproape deloc importanţă acestor topuri, nici să fie în ele, nici să crească în clasament de-a lungul anilor. În Vest, câştigarea unei poziţii de la un an la altul poate însemna pentru companie posibilitatea de a atrage mai multe talente umane. În prezent, există o luptă la cuţite în America între băncile de investiţii şi companiile din Silicon Valley pentru atragerea noilor talente. Când era boom economic, marile bănci americane erau prima opţiune pentru premianţii de la Harvard, Stanford sau de la celelalte universităţi americane. Să lucrezi la Goldman Sachs sau la JPMorgan, unde de la bun început câştigi 200.000 de dolari pe an, era visul oricui.

    După criză şi după ce Facebook şi Google au devenit mai importante decât băncile, prima opţiune a celor mai buni studenţi este să lucreze la giganţii sau start-up-urile din Silicon Valley, unde locurile de muncă sunt mai cool, hanoracele şi „Converşii“ sunt ţinuta obligatorie, iar ideile şi proiectele sunt discutate în celebrele cafeterii. Acum băncile de investiţii preiau ceea ce rămâne neangajat în Silicon Valley.

    În România, studenţii vor să lucreze pentru Apple, Google şi BMW, ca top trei, toate branduri internaţionale. Dintre companiile româneşti, studenţii români au bifat Dacia, OMV Petrom şi Banca Transilvania. Opţiunea studenţilor români nu cred că este întâmplătoare. Apple, Google şi BMW sunt branduri de top, iar să lucrezi acolo ţine de statut şi de modul în care te prezinţi în faţa prietenilor. Este ceva să spui la bere că lucrezi la BMW, chiar şi vânzător într-un showroom, şi altceva că lucrezi la Rădăcini, unul dintre cei mai importanţi dealeri auto. De asemenea, dacă spui că lucrezi în fabrică la BMW sau la Mercedes, este altceva decât dacă eşti la Dacia sau Renault.

    Ca să nu mai vorbim de Apple şi Google. Cu toate că eşti unul dintre cei 100.000 de angajaţi ai celebrelor branduri, acest lucru contează mult mai mult decât un salariu mai mare şi o poziţie mai bună, de pildă, la Allview în Braşov. Companiile româneşti se plâng că nu găsesc angajaţi, că nimeni nu mai vine să muncească şi dacă vine cineva, este slab pregătit, pleacă devreme acasă şi cere salariu de la 1.000 de euro în sus; fără să ştie nimic, are pretenţii mari.

    Prezenţa sau nu într-un asemenea top, indiferent de poziţie, ţine de o strategie pe care trebuie să o ai zi de zi de a asigura directorilor şi până la urmă acţionarului forţă de muncă talentată care să-şi dorească să vină la job şi să „mişte“ proiectele. Pentru acest lucru, companiile şi directorii trebuie să fie prezenţi zilnic, să comunice cu studenţii, cu publicul, cu clienţii lor, să schimbe interioarele din companii, să aducă culoare, să-şi îmbunătăţească imaginea publică, să-şi dezvăluie salariile pentru a atrage atenţia studenţilor.

    Nu te poţi bate cu Apple, Google, Oracle, IBM, Samsung, BMW sau Mercedes, cu brandurile lor, de care au grijă de ani de zile, dar te poţi bate cu alte arme, de gherilă, în privinţa comunicării, în privinţa nivelului de salarizare, în privinţa proiectelor pe care studenţii le pot face.

    Acest lucru nu cade numai în responsabilitatea celor de la resurse umane, ci în primul rând în responsabilitatea CEO-ului companiei şi acţionarului. Ei trebuie să urmărească zi de zi cum este percepută compania în spaţiul public, pe Facebook, pe Google, în locurile unde sunt prezenţi studenţii.

    Când proprietarii unor companii se plâng că nu are cine să le conducă businessul, ar trebui să se gândească ce au făcut ani de zile pentru a atrage talentele, pentru a descoperi noi oameni, pentru a-i pregăti să fie lideri, pentru a-i învăţa la faţa locului cum se conduce o companie. Cei mai mulţi dintre proprietarii români nu şi-au bătut capul cu acest lucru, pe ideea că „sunt 100 ca tine care aşteaptă la uşă să fie directori“. Până să fie „100 la uşă“, ar trebui să vadă dacă firma şi brandul lor se află în topul preferinţelor studenţilor, ale oamenilor din piaţă, ale celor din concurenţă de a lucra pentru ei.

  • Top 500 cele mai mari companii din România

    Cele mai mari 500 de companii din România au avut anul trecut o cifră de afaceri de 504 miliarde de lei (113 mld. Euro), un rulaj pe care în urmă cu un deceniu îl realizau toate companiile prezente în România. Acum, după rezultatele din 2015, cel mai bun an pentru businessul românesc ca cifră de afaceri şi profit, top 500 generează peste 40% din totalul vânzărilor din economie.

    Topul din 2015 vine şi cu o premieră: pentru prima dată cea mai mare companie antreprenorială – dedeman bacău – depăşeşte ca rulaj cea mai mare companie controlată de stat – electrica furnizare. În clasamentul general, primele 16 poziţii sunt deţinute de multinaţionale, Dedeman vine abia pe locul al şaptesprezecelea, în timp ce Electrica furnizare şi Romgaz închid top 20.

    Dintr-o privire, top 500 înseamnă 116 companii cu afaceri de peste un miliard de lei şi numai trie firme care au trecut de10 miliarde de lei în 2015. Înseamnă peste 400 de companii cu profit şi doar 79 cu pierderi. Înseamnă doar 11 companii antreprenoriale care au reuşit să spargă pragul de un miliard de lei, dar niciuna care să fi atins anul trecut miliardul de euro.

    Automobile Dacia a fost în 2015 pentru a treia oară consecutiv cea mai mare companie din România după cifra de afaceri, devansând OMV Petrom SA. De-a lungul ultimilor 15 ani, producătorul de automobile a avut o evoluţie spectaculoasă: dacă în 2000 nu figura între cele mai mari zece companii, în 2005 ajunsese pe poziţia a cincea, iar în 2010 era pe a doua treaptă a clasamentului. Dacia a avut afaceri de 19,1 mld. lei, în creştere cu 2% faţă de 2014, poziţia a doua este ocupată de OMV Petrom Marketing, iar pe locul trei este OMV Petrom SA. Cele trei companii sunt singurele din economia locală care au reuşit în 2015 să treacă peste 10 miliarde de lei, arată analiza realizată pe baza datelor de la Registrul Comerţului.

    Datele sunt preliminare pentru că mai există încă firme al căror bilanţ pe 2015 nu apare pe mfinante.ro. Printre acestea se numără retailerul de mobilă IKEA, mai multe companii de bricolaj, cea mai mare companie din Sibiu a grupului german Continental. „Referitor la numărul entităţilor obligate să depună situaţii financiare anuale la unităţile teritoriale ale Ministerului Finanţelor Publice, dar care nu au depus, precizăm că specialiştii din Ministerului Finanţelor Publice lucrează împreună cu specialiştii din Agenţia Naţională de Administrare Fiscală la actualizarea listei acestora”, a fost răspunsul Ministerului de Finanţe, care nu precizează însă câte companii figurează în prezent fără bilanţ pe anul 2015. Datele de la Registrul Comerţului arată că până la finalul lunii august peste 650.000 de firme din România aveau bilanţul depus.
    Dedeman Bacău este cea mai mare firmă antreprenorială, iar în clasamentul general se află pe poziţia a şaptesprezecea. În top 100 se află nouă firme controlate de antreprenori locali, iar lor li se alătură Banca Transilvania.

    Companiile antreprenoriale din top 100 sunt pe profit, cu excepţia RCS&RDS, care a raportat o pierdere de 22 mil. lei anul trecut. De partea cealaltă, în top 100 sunt 16 multinaţionale cu pierderi, dar şi „campioanele“ statului la acest capitol.
    Electrica Furnizare este, după cifra de afaceri din 2015, cea mai mare companie controlată de stat, clasându-se pe locul nouăsprezece în top 500. Romgaz vine pe locul 20. Ambele companii sunt listate la BVB, însă raportările pe entităţi fiscale, aşa cum apar la Registrul Comerţului sunt diferite de cele pe Bursă. La BVB, firmele listate publică rapoarte consolidate, la nivel de grupuri, iar acest lucru se întâmplă atât în cazul companiilor de stat cât şi în cazul businessurilor antreprenoriale. Top 500 este realizat strict pe entoităţi fiscale, nu ia în calcul grupuri de firme şi este furnizat de Registrul Comerţului pe baza situaţiilor financiare existente.

    Cifra de afaceri a companiilor din România s-a majorat cu aproape 5% anul trecut, la 1.222 mld. lei, cel mai bun rezultat atins vreodată de firmele din România, arată datele de la Registrul Comerţului. În euro însă, cursul de 3,68 de lei/euro face ca 2008 să rămână încă un an de referinţă când businessul s-a apropiat de 300 mld. euro.

    În 2015, cifra de afaceri calculată în euro a fost de 275 mld. euro. Peste 654.000 de companii au depus situaţiile financiare pe anul 2015 până la finalul lunii august, un număr relativ constant în ultimii ani.

    Dintre acestea, în jur de 200.000 de companii figurează cu cifră de afaceri zero. La o cifră de afaceri de 1.222 mld. lei în 2015 şi câştiguri reale de 36 mld. lei, marja netă din economie ajunge la aproape 3% anul trecut. Cel mai mare profit net a fost raportat de Banca Transilvania (2,4 mld. lei), iar campionul pierderilor a fost Complexul Energetic Hunedoara, cu o pierdere de 1,6 mld. lei.
     

  • Schimbarea la faţă a inelului de logodnă

    Inelul de logodnă este, de regulă, unul cu diamant, dar lucrurile par să se schimbe, fie datorită unor companii care încearcă să câştige o poziţie pe piaţa acestor produse, fie datorită celor care vor ceva aparte, scrie The Telegraph.
     
    Casa Faberger propune astfel inele de logodnă viu colorate cu smaralde, rubine sau safire şi chiar seturi de verighete cu astfel de pietre preţioase în încercarea de a atrage şi un public mai tânăr. Creatorii de bijuterii constată şi ei o cerere pentru inele mai deosebite, fie prin culoare, fie prin pietrele preţioase folosite, mai ales din partea persoanelor aflate la a doua căsătorie.
     
    Pe lângă aspectul aparte, spun experţii din domeniu, o piatră preţioasă colorată este, de multe ori, ceva mai ieftină decât un diamant, astfel încât în bugetul alocat intră o nestemată mai mare şi, ca atare, mai impresionantă.
     

  • Care sunt joburile pentru care companiile oferă salarii de 1500 de euro la târgurile de joburi

    Companiile caută oameni care să ocupe cele peste 5.000 de joburi pe care le au în oferta cu care au venit la târgul Angajatori de Top. În prima zi, vineri, câteva mii de persoane au trecut pe la stadurile celor o sută de firme, însă nu toţi au avut aptitudinile necesare pentru a fi luaţi în seamă de companii – 43% dintre joburi sunt pentru candidaţi de nivel mediu sau senior.

    Printre companiile prezente, majoritatea de IT&C sau de pe piaţa bancară, a fost, pentru prima dată, Therme Bucureşti. Standul Therme a atras mulţi tineri, majoritatea atraşi de ambianţa exotică şi curioşi de cum ar fi să lucreze la cel mai mare centru de relaxare din ţară, celebru deja pentru tematica sa tropicală. Posturile disponibile la Therme sunt de ajutor barman, ajutor ospătar, lucrător în comerţ, casier, operator welness şi salvamar. Având în vedere poziţionarea centrului, angajatorul asigură şi transport gratuit pentru angajaţi.

    Standurile firmelor de retail a fost asaltate de tineri, în timp de standurile băncilor sau ale restaurantelor nu erau atât de căutate. Carrefour a stârnit un interes în rândul vizitatorilor, majoritatea foarte tineri care nu au încă studiile terminate şi care caută un job din care să se poată întreţine la facultate, în Capitală. Internship-urile şi job-urile part-time sunt, de asemenea, la mare căutare, iar la firmele de IT acestea pot fi plătite şi cu 300-400 de euro. Pentru candidaţii juniori sunt deschise 450 de poziţii în cadrul programelor de internship&trainee. Un tânăr cu mai puţin de un an de experienţă poate câştiga şi 500 de euro la multinaţionalele mari, însă firmele mari pot cere studii în domeniu. Nivelul mediu de experienţă poate însemna şi salarii de 700 de euro, iar la nivelul senior sunt salarii de 1.000 – 1.500 de euro.

    Cititi mai multe pe www.vocea.ro

  • Care sunt joburile pentru care companiile oferă salarii de 1500 de euro la târgurile de joburi

    Companiile caută oameni care să ocupe cele peste 5.000 de joburi pe care le au în oferta cu care au venit la târgul Angajatori de Top. În prima zi, vineri, câteva mii de persoane au trecut pe la stadurile celor o sută de firme, însă nu toţi au avut aptitudinile necesare pentru a fi luaţi în seamă de companii – 43% dintre joburi sunt pentru candidaţi de nivel mediu sau senior.

    Printre companiile prezente, majoritatea de IT&C sau de pe piaţa bancară, a fost, pentru prima dată, Therme Bucureşti. Standul Therme a atras mulţi tineri, majoritatea atraşi de ambianţa exotică şi curioşi de cum ar fi să lucreze la cel mai mare centru de relaxare din ţară, celebru deja pentru tematica sa tropicală. Posturile disponibile la Therme sunt de ajutor barman, ajutor ospătar, lucrător în comerţ, casier, operator welness şi salvamar. Având în vedere poziţionarea centrului, angajatorul asigură şi transport gratuit pentru angajaţi.

    Standurile firmelor de retail a fost asaltate de tineri, în timp de standurile băncilor sau ale restaurantelor nu erau atât de căutate. Carrefour a stârnit un interes în rândul vizitatorilor, majoritatea foarte tineri care nu au încă studiile terminate şi care caută un job din care să se poată întreţine la facultate, în Capitală. Internship-urile şi job-urile part-time sunt, de asemenea, la mare căutare, iar la firmele de IT acestea pot fi plătite şi cu 300-400 de euro. Pentru candidaţii juniori sunt deschise 450 de poziţii în cadrul programelor de internship&trainee. Un tânăr cu mai puţin de un an de experienţă poate câştiga şi 500 de euro la multinaţionalele mari, însă firmele mari pot cere studii în domeniu. Nivelul mediu de experienţă poate însemna şi salarii de 700 de euro, iar la nivelul senior sunt salarii de 1.000 – 1.500 de euro.

    Cititi mai multe pe www.vocea.ro

  • 12 ani cu Business Magazin. Oamenii pe care am mizat

    De-a lungul anilor, Business Magazin a scris mii de articole despre oameni care aveau sau promiteau cariere excepţionale, atât în paginile revistei, cât şi în cele ale cataloagelor. Mulţi dintre ei şi-au continuat traiectoria ascendentă şi au confirmat fie la nivel naţional, fie internaţional că pariul nostru a fost corect.

    Este imposibil să amintim de toţi, aşa că vom alege câteva poveşti.


    CĂLIN DRĂGAN este representative director, president şi CEO al Coca-Cola East Japan (CCEJ), o companie formată din fuziunea a patru îmbuteliatori din partea de est a Japoniei. Într-un articol publicat pe 30 septembrie 2016, Bloomberg scria cum „Coca-Cola West Co. a agreat să cumpere Coca-Cola East Japan Co.

    Într-un swap de acţiuni cu valoarea de circa 270 de de miliarde de yeni – aproximativ 2,7 miliarde de dolari – pentru a îmbunătăţi eficienţa în competiţia pe piaţa de sucuri a ţării“. Valoarea este mai mare decât întreaga piaţă de sucuri din România, estimată la circa 1 miliard de euro. Drăgan este, astfel, cel mai puternic manager român din întreaga lume, aşa cum puncta Business Magazin la numirea sa, în urmă cu doi ani. El s-a consacrat în mediul de business local drept primul român care a ţinut frâiele filialei Coca-Cola HBC. Mai mult, a condus organizaţia în perioade de creştere economică, dar şi în criză, iar pentru rezultatele obţinute a primit o funcţie de conducere în Japonia în urmă cu cinci ani; de atunci a fost promovat de trei ori. Într-un material de copertă din 2012, Călin Drăgan povestea despre aventura sa în mediul de afaceri japonez că a fost o provocare nu doar din punctul de vedere al businessului, ci şi al resurselor umane. Dacă până la momentul ajungerii sale în Japonia a reuşit să se bazeze „cu succes pe intuiţie şi puncte comune evidente“, nefiind foarte greu de găsit un numitor comun între italieni, spanioli, greci şi români, „cu japonezii a fost complet diferit“. Mai ales că tot ce ştia despre ei era doar din auzite, iar până în 2011 nu a avut niciun contact direct cu Ţara Soarelui-Răsare. Au trecut peste 20 de ani de când managerul a început să lucreze în sistemul Coca-Cola. Proaspăt ieşit de pe băncile facultăţii, îşi aminteşte Călin Drăgan, ţara abia intrase în era postcomunistă, „nici nu visam pe-atunci pe unde mă va duce viaţa“. Nu trecuse mult timp de când preluase conducerea depozitului Coca-Cola din Timişoara şi brusc şi-a dat seama că trebuie să vorbească limba engleză, pe care la acea vreme nu o ştia – „de vorbit aş fi vorbit eu, dar problema era că nu ştiam o boabă din limba lui Shakespeare“, spune Drăgan, care acum îşi începe ziua de lucru cu un meditator de japoneză.

    Business Magazin l-a prezentat în 2005 pe GEORGE HABER, cel care a construit de la zero trei companii de succes. Prima afacere a lui George Haber, a fost, potrivit articolului de copertă din Business Magazin, o discotecă improvizată în Oradea anilor ’70 – acum este un nume „de casă“ în Silicon Valley. Acolo, Haber a construit companii, le-a vândut, a ratat o afacere  cu Bill Gates şi o listare la bursă. Printre companiile ale cărei baze le-a pus se numără şi CompCore Multimedia, care a dezvoltat tehnologia rulării de filme pe computer şi care a evoluat în aşa-numitul standard DVD. Potrivit profilului său de LinkedIn, motto-ul său este „Dacă ceva poate fi făcut în software, va fi făcut“, iar traseul său antreprenorial indică faptul că i-a fost fidel acestuia. Antreprenorul a strâns o avere în Statele Unite ale Americii, estimată la o sută de milioane de dolari, care i-a adus reputaţia de cel mai bogat român din Silicon Valley şi, probabil, din întreaga Americă. În prezent, George Haber este managing partner al Cresta Fund şi fondator şi preşedinte al Crestatech. Una dintre investiţiile fondului este evenVoice, o aplicaţie ce le permite utilizatorilor să îşi exprime părerea despre produsele pe care le folosesc, opiniile fiind trimise direct companiilor vizate, iar Crestatech este compania din spatele tehnologiei TV Smart Tuner.

    Sergiu Oprescu, preşedinte executiv al Alpha Bank România, conduce din 2007 instituţia cu active de circa 15 miliarde de lei şi este o prezenţă constantă în topul primelor zece bănci din sistem. În urmă cu şapte ani, Sergiu Oprescu povestea într-un material de copertă în Business Magazin cum a evoluat în carieră şi care sunt planurile sale la conducerea băncii. El face parte din generaţia bancherilor tineri de după Revoluţie, afirmată în managementul băncilor înainte de a împlini 40 de ani. Absolvent de aeronautică, una dintre cele mai spectaculoase facultăţi din perioada comunistă, Oprescu indică „ieşirea din aviaţie“ în favoarea finanţelor drept cea mai grea decizie din cariera lui; nu numai fiindcă intra pe un teren complet nou, dar şi fiindcă avea şase ani de practică într-o meserie pe care deja o stăpânea. A luat însă decizia pentru că şi-a dat seama că în România începutului anilor ’90 zona aviaţiei n-avea perspective să performeze şi dintr-o atracţie „inginerească“ pentru domeniul financiar, unde vedea potenţialul cel mai mare. De la BRCE, primul lui loc de muncă în banking, a plecat împreună cu Dan Pascariu, Radu Gheţea, Gabriela Mateescu şi alţi colegi în 1994, spre a pune bazele Băncii Bucureşti, primul proiect de bancă străină care se înfiinţa atunci, ca subsidiară a grupului elen Alpha, ulterior transformată în Alpha Bank. La scurt timp, împreună cu Florin Pogonaru a fost desemnat să înfiinţeze divizia de bancă de investiţii a grupului, Bucharest Investment Group (BIG), devenită mai apoi Alpha Finance, pe atunci una dintre primele firme de brokeraj de la noi. Ulterior au înfiinţat Consiliul Bursei de Valori, pe care Oprescu avea să-l şi conducă începând din 2001, în paralel cu funcţia de vicepreşedinte executiv de retail al Alpha Bank, pe care a schimbat-o cu cea de preşedinte în 2007.

  • Un business simplu, dar extrem de profitabil. Doi tineri câştigă un miliard de euro dintr-o afacere la care nu v-aţi fi gândit niciodată

    Recenta achiziţie a companiei de produse de îngrijire masculină de către gigantul din industria bunurilor de larg consum Unilever pentru suma de un miliard de dolari ar trebui să le dea fiori concurenţilor, dar şi oricărei alte companii.

    Compania reprezintă, prin modelul său de afaceri, un exemplu al modului în care progresul tehnologic determină schimbări în structura unei companii, permiţându-i acesteia să funcţioneze cu mult mai puţini angajaţi decât una obişnuită, afirmă cotidianul citat.

    Un business simplu, dar extrem de profitabil. Doi tineri câştigă un miliard de euro dintr-o afacere la care nu v-aţi fi gândit niciodată

     

  • Facebook lansează Workplace, reţeaua de socializare şi organizare pentru companii

    Facebook for Work începe lansarea oficială după 20 de luni de testare sub numele Workplace, încercând să aducă experienţa reţelei de socializare la locul de muncă.

    Compania oferă companiilor posibilitatea de a pune bazele unei reţele de socializare doar între angajaţi. În perioada de testare, peste 1.000 de companii au beneficiat de funcţiile Facebook pentru locul de muncă, ajutând astfel la îmbunătăţirea produsului finit. Workplace devine astfel un concurent pentru Slack, Yammer, Chatter, Hipchat şi multe altele, scrie Go4it.

    Avantajul Workplace faţă de alternative este familiaritatea. Fiecare companie îşi poate crea propriul mini-Facebook, care vine cu un flux de ştiri, acces la grupuri, posibilitatea de a ataşa clipuri video, fotografii şi pictograme emoji în mesaje, acces la funcţia Livestream, butoane de reacţii, comentarii, traduceri automate şi posibilitatea de a comunica live prin intermediul apelurilor audio sau video.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • 12 ani de afaceri în Business Magazin

    Pe 5 octombrie revista a împlinit 12 ani. În redacţie am primit tort şi mâ gândeam zile trecute ce drum lung am parcurs de la începuturi, când cei pe care îi sunam la telefon ne întrebau: „De la ce magazin aţi spus că sunteţi?“

    Pentru mine, aventura Business Magazin a început în vara lui 2004, cu un telefon de la Laurenţiu Ispir, care a fost primul redactor-şef al revistei şi acum este manager de investiţii la Oresa Ventures. Ne-am întâlnit la Cafeneaua Actorilor, de lângă TNB, am povestit – el ce vrea să facă, eu – ce pot să fac; am fost unul dintre cei 15 oameni care au participat la inventarea revistei, iar apoi la creşterea ei.

    Ziariştii de business au o fixaţie: să afle cifre de la cei cu care vorbesc. Iată câteva despre noi. Lucrăm acum la numărul 584; de tot atâtea ori am reuşit să alcătuim un sumar cu poveşti, ştiri, uneori exclusivităţi, idei mai bune sau mai puţin bune, alteori de-a dreptul extraordinare. Am răsfoit arhiva în decursul anilor de mai multe ori, cel mai recent zilele acestea. Fără excepţie, de fiecare dată mi-am spus: „Ce revistă mişto!“.

    Tot în categoria cifrelor se înscrie şi dimensiunea teancului de reviste în print. Dorin Oancea, care este acum director editorial al Mediafax şi până în această vară a fost, vreme de aproape şapte ani, redactor-şef, al patrulea în linie după Laurenţiu Ispir, Mona Dârţu şi Ionuţ Bonoiu, scria în urmă cu doi ani: „Business Magazin împlineşte 10 ani. Cu acest număr teancul de reviste va ajunge la o înălţime de 196 de centimetri, iar peste alte zece numere, când vom ajunge la numărul 500, vom face fix doi metri, înălţime de baschetbalist. «zece ani?», întreb oarecum mirat, pentru că am amintiri limpezi, clare, despre cum a început şi despre cum a continuat totul“. (Dacă facem regula de trei simplă, pesemne înălţimea teancului se apropie acum
    de 2,5 m.)

    Şi eu am amintiri la fel de clare. Chiar şi despre discuţii purtate de-a lungul anilor, despre interviuri, despre şedinţele la care trebuia să-mi susţin ideile – la fel şi ceilalţi – pentru a ajunge în revistă. Şi despre cei care au fost inima revistei, de-a lungul anilor. Zeci de oameni, pentru a da (nu-i aşa?) un reper în cifre. În caseta redacţională a primului număr erau nu mai puţin de 15 oameni.

    În numai un an aproape jumătate dintre ei plecaseră, iar de-a lungul anilor am avut, apoape mereu, colegi noi, la construcţia revistei au participat redactorii-şefi, de care am amintit deja, dar şi redactorii-şefi adjuncţi Crenguţa Nicolae şi Iuliana Roibu; editorii şi redactorii Răzvan Mureşan, Ioana Ursu, Ionuţ Ancuţescu, Mihai Muşătoiu, Larisa Ghiţulescu, Bogdan Neagu, Florenţa Ghiţă, Cătălin Ştefancu, Ana Răduţă, Anca Arsene-Bărbulescu, Andrei Năstase, Mihai Mitrică, Raluca Badea, Diana Sava, Vali Bârzoi, Liviu Iancu, Aurel Drăgan, Bogdan Pencea, Adriana Todoran, Ileana Ilie, Călin Hera, Adriana Roşoga, Romulus Deac, Alin Fumurescu, Costi Rogozanu, Daniela Penescu, Andreea Ciucă, Roxana Cristea, Laura Culiţă, Dana Bondrescu, Luminiţa Niţoiu, Dan Dragomir şi Adriana Moscu. În egală măsură, art directorul Olga Petroff alături de colegii Gabriela Caletzeanu, Sebastian Nicolae, Cătălin Chirilă şi Alexandru Ciubotaru, care s-au ocupat de imagini şi paginare, au făcut ca Business Magazin să arate aşa cum trebuie să arate o revistă modernă.

    Şi chiar dacă le puteţi vedea numele în caseta redacţională, o să înşir şi aici numele colegilor de acum. Stăm la două rânduri de mese şi îi pot cuprinde dintr-o privire. Georgiana Călin stă în stânga mea, apoi urmează calculatoarele Ioanei Matei, ale Veronicăi Popescu, Roxanei Cârcior, Cameliei Iliescu; în faţa Cameliei stă Bogdan Angheluţă, lângă el Florin Caşotă, iar „cercul“ este închis de George Toader; fac o treabă minunată. Aceştia sunt oamenii.

    Aş mai putea să dau şi alte cifre. De 11 ani publicăm catalogul 100 Tineri manageri de top, produs care este cel mai optimist produs media; de şapte ani, în fiecare toamnă prezentăm 100 Cei mai admiraţi CEO din România, despre care am spus de la bun început că este cel mai subiectiv produs editorial, fiind măsura admiraţiei; de cinci ani publicăm catalogul 200 Cele mai puternice femei din business. Anul acesta ajungem la a treia ediţie a proiectului Cele mai inovatoare companii din România şi la a doua ediţie a proiectului Cele mai promiţătoare start-up-uri. Din 2010 a pornit seria evenimentelor Meet the CEO, ajuns la 54 ediţie, care l-a prezentat în această vară pe Yves Caracatzanis, noul şef al operaţiunilor locale ale Dacia Renault. Merită amintite şi Business Club-urile pe care le organizăm de 12 ani şi galele în cadrul cărora lansăm cataloagele.

    Despre mai multe cifre poate da detalii Cristian Hostiuc, directorul editorial al BM şi ZF, care spunea în cel mai recent editorial: „Având în vedere că durata medie de viaţă a unei firme antreprenoriale din România este de şapte ani, conform datelor BNR, Business Magazin a trecut primul test al timpului, al pieţei, dar în primul rând al cititorilor.

    Revista este un business ca oricare altul, are un buget, un cont de profit şi pierderi, are o organigramă, venituri, cheltuieli, linii de business, are «indirecte», un gross profit şi EBITDA“.

    Din miile de articole pe care le-a prezentat de-a lungul anilor, veţi regăsi în paginile următoare câteva dintre ideile, oamenii, declaraţiile marcante şi fenomenele surprinse de-a lungul anilor. „Cât costă România“, „Generaţia Multitasking“, „România non-stop“, „România fără capete“, „Up-grade de viaţă“, „Primul miliardar român“, „Mai are România clasă de mijloc?“ sunt doar câteva dintre materialele care au apărut pe coperta revistei de-a lungul anilor.

    Am scris despre criză atunci când guvernanţii şi companiile spuneau că România nu va fi afectată de valul de scăderi din toate domeniile. Iar apoi, când pieţele s-au prăbuşit, am ales să scriem despre cei care reuşeau. Pentru a arăta că se poate, pentru a inspira.

    De-a lungul timpului, Business Magazin a spus povestea companiilor şi oamenilor care au influenţat mediul de afaceri din România şi care au păşit peste hotare – fie manageri care au preluat funcţii de management (aşa cum este Călin Drăgan, care conduce Coca-Cola în Japonia), fie a celor care cu produsele şi serviciile lor au plecat să cucerească lumea (aşa cum a făcut Bitdefender).

    Business Magazin a fost şi este un produs ce cultivă normalitatea. Business Magazin a pus în discuţie temele actualităţii şi a găzduit opiniile comunităţii de afaceri. A încercat mereu să aducă politicul cu picioarele pe pământ, a fost o sursă de inspiraţie pentru cei ce vor să realizeze ceva şi să se realizeze. A scris despre tineri antreprenori care au pornit afaceri şi au câştigat bani buni. A scris despre români care conduc afaceri din străinătate şi a scris despre lideri din provincie. A emis previziuni despre cursul leului şi am scris despre bani şi stăpânii acestora.

    Cei 12 ani pe care i-am petrecut în redacţia Business Magazin au reprezentat o perioadă formidabilă şi m-am gândit adeseori că am o slujbă grozavă. Am cunoscut oameni extraordinari – antreprenori sau angajaţi în multinaţionale, care sunt în stare să mute munţii din loc. Am văzut cum economia duduia, cum companiile se întreceau în investiţii, am constatat apoi cum aproape toate multinaţioanele au intrat în silenzio stampa. Când aveau de comunicat creşteri de vânzări, de cifre de afaceri, primeam răspunsurile rapid sau chiar pe loc; criza a schimbat nu numai comportamente de consum, ci şi felul de comunicare. Cel mai adesea companiile au preferat să nu mai vorbească. Deloc. Au trecut ani până când limbile au început să se dezlege iar, şi nici acum apetitul de discuţii nu este la cote similare cu perioada de dinainte de căderea Lehman Brothers.

    12 ani într-o viaţă de om se pot măsura în multe feluri. Un copil născut în 2004 este acum în clasa a patra. Mie mi se pare că revista a depăşit demult şcoala primară, iar faptul că revista Business Magazin există încă în print, după vremuri tumultuoase pentru piaţa media, este o dovadă în acest sens.

    Sunt companii care aniversează 50 sau 100 de ani; pe lângă ele, cei 12 ani de Business Magazin pot părea puţini. Pentru un produs media, mai cu seamă pe piaţa locală, este o validare, o dată în plus, că cititorii şi interlocutorii noştri au nevoie de un astfel de produs.

    12 ani cu Business Magazin. Oamenii pe care am mizat

    Evoluţia economiei în 12 ani de Business Magazin

    Industriile cu cea mai spectaculoasă evoluţie în ultimii 12 ani 

     

  • Care este cea mai preţioasă resursă de pe pământ şi de ce poate fi una dintere cele mai bune investiţii pentru viitor

    Eoin Fahy, economistul şef al Kleinwort Benson Investors, firmă de investiţii din Dublin, şi-a făcut o carieră de succes investind în apă. “Este evident. Apa este cea mai preţioasă resursă de pe pământ”, a spus Fahy pentru BBC.

    Spre deosebire de petrol, pentru apă nu există variante alternative.

    Problema nu este faptul că nu există suficientă apă pe glob, ci faptul că nu este destulă apă potabilă pentru toată lumea. Doar 1% din apa de pe glob este consumată de oameni, potrivit agenţiei pentru protecţia mediului din Statele Unite. Construirea fabricilor de desalinizare, cele care transformă apa sărată în apă potabilă, este încă  foarte scumpă.

    Poluarea reprezintă altă cauză a scăderii stocului de apă potabilă. China este un punct fierbinte din punctul de vedere al disponibilităţii apei potabile. Jumătate din râurile şi lacurile ţări sunt poluate, iar majoritatea apei potabile vine din sudul ţări, dar în nord densitatea populaţiei este cea mai mare. Naţiunile Unite estimează că între 2014 şi 2050 nu mai puţin de 292 milioane de oameni o să se mute în zonele urbane ale ţări. Pentru a rezolva infrastructura de apă a ţării, China ar trebui să cheltuiască trilioane de dolari, potrivit unui raport al companiei McKinsey.

    Această problemă reprezintă si o oportunitate de investiţie. “Modul cel mai simplu în care să faci bani ar fi să investeşti în companiile care sunt implicate în îmbunătăţirea calităţii apei”, a spus Fahy. “Dar şi investiţiile în companii care construiesc fabrici de desalinizare sau în companii care construiesc baraje sau centre de tratare a apei”, a adăugat el.

    Altă metodă de a investi în apă este prin cumpărare. În Australia, investitorii pot cumpără suprafeţe de apă, pe care le pot închiria altor companii care vor să folosească apa (de exemplu, companii din domeniul agriculturii).

    “Lipsa apei potabile este una dintre cele mai mari probleme cu care ne vom confrunta în următorii 10-20 de ani”, a concluzionat  Eoin Fahy