BusinessMagazin

Tag: business

  • O nouă intrare postcriză pe piaţa mobilei de lux

    Se construiesc şi se amenajează case continuu, dar există multe locuinţe mobilate cu compromisuri şi acum clienţii, după ce au trăit o perioadă în ele, descoperă plăcerea de a le amenaja aşa cum şi-au dorit. Se maturizează şi, totodată, creşte şi nivelul investiţiei pe care sunt dispuşi să o direcţioneze în amenajare“, descrie Roxana Alexandrescu, managing partner al showroomului Collezioni, motivul pentru care deschiderea unui magazin dedicat produselor de lux pentru casă în această perioadă este oportună.

    I-a venit ideea proiectului odată cu lansarea liniei de gresie şi faianţă Roberto Cavalli, în urmă cu patru ani, dar planurile sale de business au început să se concretizeze în urmă cu şapte luni. Rezultatul unei investiţii de aproximativ 400.000 de euro (în amenajare, stocuri şi cheltuieli operaţionale), showroomul se întinde pe o suprafaţă de 230 de metri pătraţi din apropierea Pieţei Floreasca şi este structurat în două zone: prima, destinată reamenajării locuinţei, iar cea de-a doua, cumpărăturilor din impuls. Produsele, din colecţiile Luxury Tableware (ceşti din porţelan, pahare de cristal etc.), Linen (cuverturi, perne decorative ş.a.) şi Luxury Tiles (gresie şi faianţă) ale mărcii Roberto Cavalli Home, dar şi ale mărcilor Gaia Mobili, Galassia (obiecte sanitare) şi Cristallo Collezioni (corpuri de iluminat), precum şi ale mărcii româneşti Gabriela Seres, au preţuri cuprinse între 48 de euro (pentru, spre exemplu, un prosop ori o ceaşcă) şi 12.000 de euro, pentru un set complet de mobilă de baie.

    În cadrul showroomului sunt disponibile şi servicii de consiliere specializată, de livrare a produselor, precum şi servicii dedicate segmentului de evenimente private, de genul listelor de căsătorie. Alexandrescu este optimistă în ce priveşte interesul clienţilor pentru astfel de produse şi apreciază că va recupera investiţia în cel mult doi ani. „Piaţa produselor de lux din România este în continuă creştere. Dacă la un moment dat s-a putut observa o stagnare, în acest moment interesul românilor pentru produsele exclusiviste este din ce în ce mai mare“, explică Alexandrescu. Ea vorbeşte cu pasiune atât despre marca Roberto Cavalli, designer pe care l-a descoperit dincolo de imprimeul animal print care l-a consacrat, cât şi despre obiectele din magazinul său – dintre care preferatele sale sunt o cadă galbenă şi ceştile cu imprimeuri florale.

    Managing partnerul Collezioni a observat evoluţia pieţei luxului încă de la începuturile acesteia pe piaţa locală, când şi-a început prima afacere, tot pe segmentul amenajărilor interioare. Studiile sale de bază sunt economice, însă Alexandrescu crede că cele mai multe lucruri le-a descoperit odată cu plecarea din ţară. „Anul ’89 m-a prins la vârsta la care credeam că putem să facem orice, generaţia mea a vrut să vadă cât mai multe şi să înţeleagă cât mai mult din mersul lumii. Veneam dintr-o lume închisă, iar în momentul în care am putut să vedem, să înţelegem şi să învăţăm din alte părţi, ni s-a părut extrem de important.“ Prima ţară pe care a vizitat-o a fost Italia – unde a intrat în contact cu persoane din industrie la curent cu ultimele tendinţe în amenajare. „Veneam dintr-o lume a mobilei pe sub mână şi ne-am dus într-o lume în care oamenii se întreceau să facă lucruri frumoase pe care să le vândă.

    Cred că această ruptură a fost pentru generaţia mea un punct de cotitură – de aceea suntem mulţi din această generaţie antreprenori în businessul de decoraţiuni interioare, am fost atât de fericiţi să vedem lucruri frumoase, încât am vrut să le aducem şi aici.“ În jurul anului 2000 a pus bazele primei sale afaceri, Casa Nouă Design Store, specializată pe decoraţiuni interioare, mobilier şi băi şi care, potrivit informaţiilor publicate pe site‑ul Ministerului de Finanţe, a ajuns la venituri de peste 1 milion de lei, dar la care a fost fost nevoită să renunţe din motive independente de business. „În 2000 România nu era încă o piaţă pregătită pentru lux, însă în 2004-2005 apetenţa pentru lux a crescut, ajungând la maximum în 2007 şi scăzând puternic în perioada crizei.“

     

  • Un magazin cu idei de branding

    Liviu Dumitru este din Bucureşti, are 31 de ani şi spune că a fost întotdeauna pasionat de calculatoare. Faptul că a trait în capitală l-a ajutat să fie la curent cu cele mai noi tendinţe din lumea tehnologiei, aşa cum era ea la jumătatea anilor ‘90. „Am intrat în lumea biţilor la vârsta de opt ani şi a fost dragoste la prima vedere. Din secunda în care am atins prima dată tasta Enter, am ştiut că asta este menirea mea. Primul calculator la noi în casă a fost un 486, în anul 1992, la care nu aveam acces decât după ce îmi terminam temele sau pe ascuns, aşa că îl foloseam la capacitate maximă. Îmi aduc aminte că, atunci când îl deschideam, mi se părea că sunt într-o altă lume. O lume virtuală pe care o exploram din colţ în colţ, deşi, pe atunci, lumea virtuală încă avea bariere.“

    Mirajul internetului l-a acaparat încă de la început, iar nopţile pierdute pe reţelele de socializare ale vremii stau ca dovadă.  „Când am aflat de internet, m-am îndrăgostit pur şi simplu. Atunci nu vedeam oportunitatea de business, îmi plăcea pentru că era un mediu în care se puteau face lucruri frumoase. Am fost printre primii care făceau site-uri pentru prieteni şi canale de MIRC“, spune Dumitru. „Accesam internetul prin dial-up seara şi petreceam ore întregi navigând, conectându-mă cu persoane din toate colţurile lumii, aflând informaţii de toate felurile la care până atunci nu am avut acces. Eram ca un burete care absoarbe totul până la saturaţie.  Apoi am început să mă interesez de unde provine toată informaţia şi cine sunt cei care o creează şi îi dau o formă pentru a o urca online. Am intrat imediat în comunităţi de web developeri şi am învăţat singur cum se dezvoltă un site de la zero. Primele site-uri le-am făcut pentru prieteni de familie, singur. Am facut mulţi oameni fericiţi cu pasiunea mea, în acea vreme. Între teme şi referate, tot timpul găseam timp să mă perfecţionez şi să învăţ ceva nou.“

    În 2002 a colaborat ca freelancer cu o firmă cu acţionariat american, căreia i-a realizat site-ul şi logo-ul. Clientul a fost încântat de rezultate, aşa că i-a propus să înfiinţeze o firmă şi să lucreze exclusiv pentru SUA. A acceptat fără ezitare. „Partenerul american avea un comportament terorist cu cei din firmă, dar pentru mine a fost un exemplu şi am luat părţile care mi-au plăcut de la el.  Vedea oportunităţi de afaceri oriunde, în orice situaţie, şi deschidea canale de comunicare cu oricine. Mi s-a întâmplat să merg cu el cu maşina şi la semafor să lase geamul în jos şi să se împrietenească cu persoana din maşina vecină, şi să încheie o afacere în mai puţin de un minut“, îşi aminteşte Liviu Dumitru. „Patronul american a văzut practic oportunitatea de a face afaceri în România, unde mâna de lucru era mult mai accesibilă, iar oamenii erau foarte dotaţi şi dornici să se afirme în acest domeniu, încă nu foarte cunoscut la noi.“ În 2008 a renunţat la colaborarea cu partenerii americani, proiectele fiind tot mai puţine, şi s-a hotărât să pornească propria sa firmă de design şi programare. De-a lungul anilor a lucrat pentru clienţi ca Uncle Ben’s, Credit Europe, Skoda sau Anchor Group. Proiectul care l-a provocat cel mai mult, spune el, a fost cel al Anchor Group, pentru că a gândit şi a dezvoltat o strategie de marketing pe toate planurile, de la conceptul unui card de fidelitate până la implementare şi realizarea materialelor aferente.

    Ideea proiectului The Brands a venit ca o nevoie percepută de-a lungul anilor petrecuţi în lumea digitală. Procesul de branding este unul lung şi costisitor, iar antreprenorul crede că a găsit o soluţie care îi va scăpa de multe bătăi de cap pe cei la început de drum. „M-am gândit cum aş putea să o iau de la rădăcini: în general, creaţia pleacă de la un logo, de la o identitate vizuală. Cele mai mari companii o au, îşi mai fac doar un rebranding din când un când ca să dea utilizatorilor impresia că sunt în trend. Dar sunt şi mulţi care nu au şi trebuie să construiască aceste imagini. Clar, totul pleacă de la brand; şi am zis «ce-ar fi să existe un marketplace pentru branduri, de unde poţi să le iei la cheie?»“, povesteşte el.

     

  • Povestea românului care a pornit afacerea într-o garsonieră, iar după doar doi ani are venituri de 6 milioane de dolari

    Un studio mic pornit în 2013 de un executiv ambiţios din industria jocurilor a crescut în 2014&2015 de trei ori şi plănuieşte să păstreze ritmul de creştere care îl poate duce în liga mare.

    Săptămâna trecută, Dragoş Hâncu se pregătea să plece în Statele Unite la o discuţie cu The Honest Company, compania care a transformat-o pe Jessica Alba din divă sexy în femeia de business care a dus produsele bio din zona micro-cool în zona companiilor care primesc finanţări de zeci de milioane de euro. Dragoş Hâncu speră să intre în rândul colaboratorilor The Honest nu numai pentru că şi-ar dori să lucreze pentru Jessica Alba (cine nu şi-ar dori?), ci pentru că recomandările bune sunt cea mai bună metodă de promovare într-o industrie în care chiar nu mai contează numele de familie sau codul poştal, ci doar ceea ce faci, când faci şi cum faci.

    Ceea ce făcuse şi modul cum îşi făcuse jobul până atunci l-au determinat pe Dragoş Hâncu să încerce antreprenoriatul. În ianuarie 2016 se împlinesc trei ani de când a decis să plece la drum pe cont propriu şi să lase în urmă jobul călduţ din conducerea EA România. Dragoş Hâncu a făcut facultatea de automatică (electronică şi ştiinţe aplicate) şi pe cea de ştiinţe politice. Dar, în timpul facultăţii, mai mult s-a jucat, „eram toată ziua în internet cafe-uri“. „Ceea ce s-a transformat în cariera mea putea la fel de bine să mă doboare“, povesteşte Dragoş Hâncu despre primele sale contacte cu industria jocurilor.

    În 2005, Hâncu s-a angajat la Gameloft (ca producător), apoi la Jamdat (recrutat de Mihai Pohonţu, fostul vicepreşedinte al Disney Interactive), care a devenit din 2006 Electronic Arts şi de unde a plecat abia în ianuarie 2013. „În EA am avut o carieră ascendentă, am cunoscut foarte mulţi oameni şi am făcut proiecte foarte importante pentru firmă“ – împreună cu un coleg din EA, Dragoş Hâncu a stat câteva luni în Canada cu scopul de a se pregăti pentru producţia jocului Fifa pentru telefoane. Era head of deployment la EA în 2009, coordonând 200 de oameni care făceau parte din patru echipe diferite, când compania a suferit un reset, „o perioadă tulbure“, care a trecut când studioul a început să producă FIFA; a fost apoi development director pentru FIFA 13 şi 14, ocupându-se în paralel şi de angajări. „Mie nu îmi place fotbalul, nu îmi place FIFA şi de aceea nu a fost o potrivire excelentă, dar tot ce am învăţat acolo – management, organizare, strategie – mi-a plăcut şi mi-a folosit enorm.“ La sfârşitul lui 2012 „nu îmi mai găseam locul“, aşa că în prima zi de lucru din 2013 şi-a dat demisia. „Nu ştiam exact ce o să fac; am primit şi oferte foarte bune, bine plătite şi călduţe, dar mi-am dat seama că dacă nu mă apuc atunci de ceva al meu, nu o să mă mai apuc niciodată“, povesteşte Hâncu.

    Cu bonusul de exit de la EA („consistent“) şi cu câteva idei bune a deschis Amber Studio într-o garsonieră cu doi programatori, punând la punct un serviciu de deployment („Modelul nostru de la început urma câţiva paşi simpli: Disney, clientul nostru principal de la început, ne dădea un joc, de obicei dezvoltat pe iOS, iar noi trebuie să îl portăm pe alte platforme de la smart TV la telefoane şi PC“), dar având în plan să facă dezvoltare.  

    Ceea ce a urmat în 2013, dar mai ales în 2014 şi în 2015, a întrecut însă aşteptările cu care pornise la drum. De la aproape 1 milion de dolari atins în primul an de funcţionare, 2013, compania a încheiat 2014 cu venituri de peste 2 milioane (deşi estima o creştere de maximum 60%) şi Dragoş Hâncu crede că va încheia 2015 cu afaceri de 6 milioane de dolari. „Ce am făcut diferit? În primul rând am reinvestit tot şi am ales să mă bucur de creşterea firmei în loc de banii obţinuţi. În al doilea rând, am avut probabil o abordare bună de strategie: toată lumea de aici vrea să facă jocul lui personal, să lucreze la ceva ce îi poartă semnătura, dar am încercat mereu să temperez această dorinţă, încurajând echipa să lucrăm pentru alţii pentru că, odată ce ai multă experienţă şi eşti cunoscut, orice proiect propriu este primit şi văzut altfel. În al treilea rând, am muncit foarte mult şi ne-am respectat la literă deadline-urile şi contractele. În al patrulea rând şi foarte important, am avut foarte mult noroc.“ 

    Desigur că norocul şi-l face antreprenorul cu mâna lui, iar Dragoş Hâncu este de acord. „Am avut noroc să găsesc oameni foarte buni pe care să îi angajez, dar asta şi din cauză că am o relaţie bună cu oamenii alături de care am lucrat sau cu cei din industrie“. Estimează că va avea în firmă 200 de oameni până la sfârşitul anului şi probabil 300 anul viitor. „S-au întâmplat mai multe chestii. Una dintre cele mai importante este că am reuşit să îmi iau oameni foarte seniori în layerul de conducere, care au reuşit să crească fiecare segmentul de business de care este responsabil. Am un coleg, Tudor Postolache, care a fost anterior head of CDS la Electronic Arts, deci s-a ocupat cu tot ce însemna testarea în EA, pe tot mapamondul, cu vreo 4.000 de oameni în subordine, şi a acceptat să vină la noi în august anul trecut, când în echipa lui de aici erau 11 testeri. I-am pus în mână divizia şi a ajuns acum la peste 100 de oameni. Mare parte din creşterea noastră explozivă ţine de quality assurance, care la rândul ei ţine predominant de strategie: totul e să ai multe proiecte şi să reuşeşti să le faci bine, în deadline, să creşti şi să fii recomandat în baza lor. Aici îl avem pe Cătălin Brumariu, care era vicepreşedinte în Gameloft şi avea trei studiouri în subordine, în România, Vietnam şi India, şi a venit la noi pentru mai puţin de jumătate din salariul de la Gameloft. Eu sunt mândru de chestia asta, pentru că sunt oameni care au venit la Amber ca să construiască.“

  • Cum reuşeşte un tânăr să câstige 30.000 de dolari pe lună fără să aibă un job

    Majoritatea tinerilor când au nevoie de bani fie apelează la părinţi, fie se angajează pe un post plătit cu salariu minim sau lucrează part-time. Acelaşi lucru nu a fost valabil pentru Temper Thompson. Când Temper era în clasa a 8-a a decis că nu o să le ceară părinţilor bani, dar nici nu voia să prăjească cartofi într-un fast-food. A decis să pornească o afacere de marketing online. Obiectivul lui era să câştige 100 de dolari pe lună, scrie Business Insider.

    Acum are 17 ani şi câştigă 30.000 de dolari pe lună doar din vânzarea de cursuri (10 subiecte pentru romane de dragoste, cum să faci bani pe Kindle Publishing etc).

    Sfaturile tânărului:

    1. Acţionează

    „Mulţi oameni vorbesc despre ceea ce vor să facă, dar nu fac asta niciodată. Dacă nu o să acţionezi nu o să ai niciodată succes”, este de părere Thompson. Ideile există, implementarea lor este mai grea.

    2. Să nu-ţi fie frică de eşec

    Învaţă să perseverezi. Cu toţii facem greşeli. Nu trebuie să ne fie frică de greşeli pentru că aşa învăţăm.

    3. Să te concentrezi pe un subiect

    Îţi alegi un subiect şi nu te abaţi de la el. „Cel mai important lucru pe care-l poţi face este să te concentrezi pe un singur lucru. Ai posibilitatea să creşti mult mai mult când eşti concentrat pe un singur lucru”, spune el.

    4. Să ai în preajmă oameni pozitivi

    Trebuie să ai o reţea de oameni care să te încurajeze, să te sprijine. „Dacă în jurul tău se află doar oameni negativişti acest lucru o să te tragă în jos. Oamenii pozitivi te vor sprijini şi te vor ajuta să te concentrezi pe ceea ce este important”, este de părere Temper Thompson.

    5. Să nu te complaci

    Nu trebuie să te mulţumeşti cu puţin. Temper Thomson şi-a atins obiectivul de a câştiga 100 de dolari pe lună, dar nu s-a oprit la asta. Şi-a dat seama că dacă face câteva modificări ar câştiga 1000 de dolari. Obiectivul lui pentru acest an este să ajungă la 100.000 de dolari pe lună.

  • Eliminând aceste două moduri de gândire vei avea mai mult succes

    Felul în care vorbeşti influenţează modul în care oamenii te privesc. Să înlocuieşti un cuvântul cu un altul ar putea fi factorul care să te ajute să-ţi atingi obiectivul profesional sau personal, potrivit lui Bernard Roth, profesor la Stanford, informează Business Insider.

    În cartea sa, „The Achievement Habit”, Roth sugerează câteva schimbări necesare pentru a avea mai mult succes.

    1. Înlocuieşte „dar” cu „şi”.

    „Vreau să merg la film, dar am treabă de făcut” trebuie înlocuit cu „ Vreau să merg la film şi am treabă de făcut”. Utilizarea cuvântului „dar” duce la crearea unui conflict (şi câteodată a unui motiv) care de fapt nu există. Este posibil să mergi la film şi să rezolvi treaba, doar trebuie să găseşti o soluţie.

    În plus, atunci când foloseşti cuvântul „şi” „creierul tău ia în considerare cum poate jongla cu cele două părţi ale problemei”. Poate o să vezi un film mai scurt, poate o să delegi o parte din muncă.

    2. Înlocuieşte „trebuie să” cu „vreau să”.

    Data viitoare când te gândeşti că „trebuie să” faci ceva înlocuieşte acea expresie cu „vreau să” fac ceva.  „Este un exerciţiu foarte eficient în a le arăta oamenilor ce fac cu vieţile lor. Chiar şi lucrurile neplăcute sunt de fapt alegeri făcute de individ”, spune Roth.

    Un student de-al lui Roth simţea că este nevoit să urmeze cursurile de matematică pentru a absolvi deşi ura cursul respectiv. După ce a făcut exerciţiul de mai sus şi-a dat seama că el chiar voia să urmeze acel curs de matematică deoarece beneficiul pe care-l aducea completarea acestuia era mai mare decât disconfortul pe care îl simţea în timpul cursului.

    Astfel o persoană ar putea realiza că nu toate problemele nu au soluţii şi că un individ are mai mult control asupra vieţii sale decât ar fi crezut.

  • Spune-mi cum te îmbraci ca să îţi spun cine eşti

    Discuţia a avut loc între Daniel Craig (James Bond) şi Eva Green (Vesper Lynd) în filmul Casino Royale, unul dintre cele mai reuşite din seria Bond, şi evidenţiază, încă o dată (dacă mai era nevoie), importanţa costumului masculin croit pe comandă, despre care se spune că are asupra unei femei acelaşi efect pe care îl are lenjeria intimă asupra bărbaţilor. Pe asta se bazează de altfel şi James Bond, agentul secret britanic care a ridicat costumul la rang de artă, dar şi antreprenorii din spatele businessului Zenonni.

    În toate filmele lui Daniel Craig din seria Bond costumele par turnate pe actorul britanic.

    În România costumul pe comandă a revenit la modă în anii 2000, urmând modelul din Occident, unde croitorul personal este mai degrabă o moştenire de familie, la fel ca şi ceasul sau bijuteriile. Un model de business similar încearcă să construiască şi o familie de tineri antreprenori români care sunt în business din 2004 şi au ajuns deja la a doua generaţie de clienţi ai aceleiaşi familii.

    „Am 37 de ani, am studii economice şi un MBA în administrarea afacerilor. Înainte să lansez proiectul Zenonni am lucrat în alte patru companii din domenii variate, de la industrie la comerţ şi de la distribuţie la retail de modă.“ Aşa îşi prezintă pe scurt CV-ul Ciprian Vlad, unul dintre fondatorii Zenonni, un business de costume pe comandă ce are deja o istorie de peste un deceniu.

    Proiectul a fost lansat pe piaţă în 2004 de către tânărul antreprenor şi de către soţia sa, despre care el spune că este creierul artistic al businessului.

    „Businessul Zenonni este unul de familie, soţia mea, Simona Hulber, fiind cea care coordonează zona creativă a businessului, customer service-ul, consilierea vestimentară şi partea de design de produs. Este o fire mai artistică, cu studii în domeniu. De peste 15 ani consiliază şi educă bun gustul la nivel vestimentar.“ Ea a fost anterior designerul mai multor branduri locale de modă precum Bigotti, Cavaliere sau Artigiani. A lucrat anterior şi cu Doina Levinţa şi a avut şi prezentările propriilor colecţii, potrivit lui Ciprian Vlad. Businessul Zenonni a pornit ca unul de familie şi aşa a rămas până astăzi.„Înainte să lansez acest proiect am avut o perioadă (anii 2003-2004) în care am lucrat în fashion şi am fost consultant de business pentru brandul Bigotti. Acolo mi-am format o idee despre acest tip de business.“

    I-a plăcut însă mai mult partea de producţie şi, având ocazia să călătorească mult, a descoperit un nou model de business, acela sartorial. A mers de mai multe ori în Italia, unde a studiat croitorii locali şi a încercat să aplice modelul lor de business şi în România.
    „La momentul acela, ce voiam eu să fac era ceva nou, de viitor. Era anul 2004 şi economia României se afla pe un trend ascendent, se dezvolta comerţul, se investea în servicii, companiile străine veneau pe piaţa locală şi multe dintre ele aduceau şi executivi din afară.“ Această piaţă, a costumelor pe comandă, s-a dezvoltat puternic şi în România după 2008, când mai mulţi tineri antreprenori au început să se dedice artei croitoriei, fie singuri, fie sub îndrumarea unui artist mai experimentat.

    „Afară exista deja această modă a croitorului personal, era un stil de viaţă să îţi faci costumul la comandă. La noi comunismul a distrus aceste cutume, a distrus eleganţa şi creativitatea modei masculine.“
    Prin proiectul Zenonni, Ciprian Vlad şi soţia sa au vrut să reînvie acest stil. Începuturile au fost dificile însă, după cum spun chiar ei, pentru că nu aveau cu ce să se compare, nu exista cultura unui astfel de business. „Mi‑amintesc că lumea se aştepta la un model de tip retail, să vină, să probeze şi să cumpere. Ce mi-am dorit eu era însă un business nişat, personalizat, bazat pe fidelizare şi consiliere directă a clientului. Vorbim de o afacere de nişă, nu una de masă.“

    Astăzi Zenonni are trei puncte de vânzare, în Bucureşti, Chişinău şi Moscova. Cel din Bucureşti a fost deschis în 2004, a urmat cel din Republica Moldova în 2012, iar la finalul anului trecut cel din Rusia. Astăzi totalul businessului Zenonni este de circa 700.000 de euro, contribuţia cea mai importantă fiind a Bucureştiului în acest moment. Antreprenorii îşi doresc ca în maximum doi ani cifra de afaceri a Zenonni din afara României să se majoreze considerabil. „Avem în vedere să deschidem alte două puncte de vânzare internaţionale. Monitorizăm mai multe pieţe, şi ne uităm către Berlin şi Paris.“ Businessul este pregătit în acest moment să poată fi dezvoltat internaţional, susţine Ciprian Vlad. „Am lucrat foarte mult la construirea unui model de business care poate fi exportat şi integrat foarte uşor, atât din punct de vedere operaţional, cât şi din punctul de vedere al transferului de know-how.“

     

  • Banca Transilvania raportează un profit contabil de 2,4 miliarde de lei în 2015, maxim istoric

    Horia Ciorcilă preşedintele băncii din Cluj: „Suntem preocupaţi de eficien­ti­zarea, în continuare, a modelului nostru de business, de investiţii în oameni şi în tehnologie“.

    Banca Transilvania (TLV) a înregistrat în 2015 un profit net contabil de 2,4 miliarde de lei, în creş­te­re cu 456% faţă de anul precedent, ca urmare a înre­gis­tră­rii câştigului de 1,6 mld. lei din tranzacţia de preluare a Volksbank România.

    Activele totale ale băncii au avansat anul trecut cu 32,6%, până la 47,2 miliarde de lei, ca urmare a inte­grării Volksbank. Acesta este primul bilanţ şi cont de profit şi pierdere ce include ambele entităţi.

    Veniturile nete din dobânzi ale băn­cii au urcat cu 21%, până 1,4 mi­liar­de de lei. 

    Citiţi mai multe pe www.zf.ro

  • Povestea timişoreanului care a vândut unul dintre cele mai influente site-uri de design şi amenajări interioare din lume

    Freshome, unul dintre cele mai influente site-uri de design şi amenajări interioare, a fost vândut recent către Soda.com, compania ce deţine site-urile thesimpledollar.com şi reviews.com, pentru o sumă nespecificată.

    “Nu a fost greu să iau această decizie, pot spune ca a fost momentul potrivit pentru un exit. Şi am primit şi o ofertă bună”, a descris Mihai Cristian Micle hotărârea de a vinde site-ul Freshome.com, ale cărui baze le-a pus în urmă cu nouă ani. Potrivit unui interviu acordat anterior, ieşirea din afacere era în planurile sale, condiţia necesară fiind ca achiziţia să fie făcută de o companie de renume.

    ”Vorbesc cu cei de la Soda de vreo 3-4 ani, atunci au venit cu prima ofertă şi după în fiecare an tot mi-au mai făcut oferte alături de alţii şi îmi urmăreau progresul în mod constant, dar eu voiam o anumită sumă de bani (n.r.), ei îmi ofereau o altă sumă, iar acum am spus o valoarea, iar ei au spus…deal”, povesteşte Mihai-Cristian Micle modul în care a decurs negocierea cu americanii de la Soda.com, care au cumpărat site-ul Freshome.

    Micle nu oferă cifre referitoare la valoarea tranzacţiei, din cauza unei clauze de confidenţialitate prevăzută în contract, însă, într-un interviu acordat anterior, antreprenorul a declarat că primise şi oferte de 3 milioane de euro. Născut în Caransebeş şi stabilit în Timişoara, Mihai Cristian Micle a început construcţia site-ului în 2007, când avea 20 de ani, inspirat de casa visurilor sale. Pentru că nu avea conturată o idee clară în legătură cu aspectul acesteia, şi-a petrecut câteva zile căutând case în mediul online. Căutarea a continuat şi în zilele care au urmat, iar treptat s-a transformat într-o pasiune pentru Micle, care începuse să stocheze pozele găsite într-un dosar în calculator. Plecarea din oraş i-a adus revelaţia că un blog ar fi ideal pentru a avea acces la poze şi atunci când nu are la îndemână propriul computer. Pentru a nu uita detaliile legate de pozele găsite, realiza şi câte o mică descriere pentru fiecare. Motoarele de indexare au început să îi aducă treptat trafic, nebăgat în seamă iniţial. Revelaţia că blogul lui s-ar putea transforma într-un business profitabil a venit la întoarcerea dintr-o călătorie în Grecia, perioadă în care nu s-a ocupat de acesta timp de zece zile.

    „Aveam o serie de mailuri în care oamenii mă întrebau ce s-a întâmplat cu mine, dacă mă simt bine.” Prin urmare, a întrevăzut oportunitatea de a-şi transforma pasiunea în business. A început să se documenteze, a văzut că existau deja oameni care fac bani din site-uri şi a realizat că, deşi avea puţine cunoştinţe de programare şi Photoshop, nu era imposibil să facă acest lucru şi el. „În prezent, totul se învaţă de pe Internet, chiar şi universităţi precum Stanford şi MIT au cursurile disponibile în online.” Argumentul acesta l-a determinat de altfel să renunţe la cele două facultăţi la care studia, odată ce site-ul a început să aibă succes: „Eram student la Electronică ş Telecomunicaţii, iar laboratoarele şi seminariile le făceam pe o tehnologie din anii ‘80. Am fost şocat când, la un schimb de experienţă cu elevi de clasa a opta din Japonia, ei au prezentat roboţi controlaţi prin infraroşu construiţi de ei, în timp ce în Timişoara se măsura curentul cu echipamente ruginite”.

    A renunţat la echipamentele învechite şi la şcoală şi, cu o investiţie iniţială care se poate măsura exclusiv în timp, a început să câştige primii bani la câteva luni de la experimentarea acestui business, bazându-se pe accesul nelimitat la informaţia existentă în online. „Dacă vrei să înveţi de la cineva care a făcut ceva important cu un site, e doar la două minute de tine. Poate unul nu îţi răspunde, dar mai sunt alţii care pot să te ajute.” Bazându-se pe acest lucru, şi-a stabilit şi baza de contacte de câteva mii de designeri şi arhitecţi cu care vorbeşte în prezent.  „La început trimiteam mailuri arhitecţilor din afară pe care îi găseam pe Twitter sau Facebook; mailuri pe care le încheiam mereu cu fraza «Dacă mai aveţi colegi sau oameni care au proiecte interesante, mi-ar face plăcere să ne puneţi în contact cu ei»”.

    Astfel, vorba s-a dus, iar Micle a început să primească zilnic cel puţin zece mailuri de la proiectanţi interesaţi de apariţia pe site-ul lui. Faptul că Freshome era un site global este ofertant pentru arhitecţii care îşi postează proiectele: „Există posibilitatea ca tu să fii un arhitect din România şi să te vadă cineva din Dubai, care vrea o casă construită nu cu 100.000 de euro, ci cu câteva milioane”.

    După atâţia ani petrecuţi în căutarea casei perfecte, s-a specializat în găsirea „elementului wow” care să îi atragă pe utilizatori. Site-ul a crescut astfel cu circa 20% annual. Piaţa globală şi în special Statele Unite ale Americii a fost targetul lui de  la început, datorită familiarizării pieţei cu plăţile în online: „Lumea foloseşte fără ezitare orice în online. Acolo sunt banii, advertiserii, e mult mai simplu să monetizezi produsul”, spune Micle, care lucrează cu agenţii de advertising din SUA, Londra şi Dublin şi care îi aduc clienţi precum HP, Samsung, Microsoft.  Clienţii din România sunt contactaţi tot prin intermediul agenţiilor de advertising străine. De pildă, prin Google campanii ale unor clienţi precum Lidl, Praktiker sau mercador.ro au apărut pe site-ul lui.

    În ce priveşte materializarea visurilor legate de casele din toate colţurile lumii, acestea au rămas doar la stadiul de proiect fiindcă Micle este încă hotărât să rămână în ţară, în Timişoara, şi să îşi ia vacanţe lungi: anul trecut, de pildă, a stat doar şase luni în ţară, iar restul anului a fost plecat în ţări precum Republica Dominicană, Thailanda, Austria, Israel, etc. „Natura businessului îţi permite să te duci  oriunde.”

    Micle spune că are câteva noi idei de afaceri pe care ar vrea să le lanseze în viitor, dar în prezent îşi doreşte o perioadă de relaxare în care să călătorească. ”Mi-am făcut un fel de bucket list cu multe locuri, nu cred că o să duc lipsă de noi destinaţii. Acum sunt la munte, iar apoi aş vrea să merg într-un loc exotic.”

     

     

  • Sfatul de business al săptămânii de la Raul Ciurtin, Albalact: „E important să nu pierzi nicio oportunitate şi să fii dispus să înveţi tot timpul“

    Raul Ciurtin, preşedintele Albalact, este unul dintre puţinii antreprenori locali care s-a luptat, ani la rând, de la egal la egal cu multinaţionalele şi le-a depăşit. Albalact a urcat pe cea mai înaltă treaptă a podiumului producătorilor de lactate, depăşind rezultatele financiare înregistrate de Danone România în 2014. Antreprenorul român a preluat frâiele Albalact în 1999, moment în care compania se afla într-o situaţie precară, iar de atunci compania a lansat branduri şi produse, a creat tendinţe şi s-a impus pe piaţa locală a lactatelor.

    CARE A FOST CEL MAI DIFICIL MOMENT DIN CARIERĂ ŞI CUM L-AŢI DEPĂŞIT?

    Nu cred că am întâmpinat încă cel mai dificil moment din carieră, dar cu siguranţă un moment dificil a fost atunci când am virat brusc pe un alt drum în viaţă şi am preluat o afacere care stătea să se sfârşească, fără să am habar despre ce înseamnă fabrică de lapte sau ce înseamnă să faci afaceri.

    CE AŢI ÎNVĂŢAT DIN ACEASTĂ EXPERIENŢĂ?

    Dacă îţi doreşti cu adevărat să faci ceva sau să ajungi undeva, e important să nu pierzi nicio oportunitate şi să fii dispus să înveţi tot timpul, fie din propriile greşeli, fie de la alţii.

    CARE ESTE CARTEA PREFERATĂ?

    Mi-au plăcut şi am apreciat mai multe cărţi de-a lungul timpului, în special cărţi care vorbesc despre modele şi experienţe culturale, spirituale, profesionale. Cărţile, alături de călătorii, îţi deschid foarte mult mintea. Sunt fascinat de psihologia umană, individuală sau colectivă; întotdeauna am căutat să descopăr şi să înţeleg resorturile mentale şi spirituale ale oamenilor. Ca atare, ultima carte care mi-a căzut în mână şi pe care încă o studiez este „Psihologia poporului român“, coordonată de Daniel David. Cred că noi, românii, suntem un popor care reacţionează foarte puternic emoţional.

    CARE SUNT GREŞELILE PE CARE LE ÎNGĂDUIŢI ALTORA?

    Greşelile pe care nu le repetă.

    CE ALTĂ PROFESIE V-AR FI PLĂCUT?

    Cea de medic, pentru care m-am pregătit de fapt, dar pe care nu am mai ajuns s-o practic.

    CE PROFESIE NU AŢI FI ALES NICIODATĂ?

    Nu am o profesie pe care s-o detest, dar cu siguranţă există meserii care nu mi s-ar fi potrivit niciodată.

    UN SFAT PENTRU TINERI LA ÎNCEPUT DE CARIERĂ.

    Să-şi urmeze visul, oricât de greu li s-ar părea la început, să înveţe mult şi cât mai repede, orice li se pare folositor, să-şi asume riscuri, să‑şi aleagă lângă ei oamenii potriviţi cu care să construiască ceva. Să fie încăpăţânaţi în sensul bun al cuvântului, adică să nu abandoneze niciodată ideea despre care cred ei că e câştigătoare. Să caute să evalueze şi să monitorizeze cât mai realist contextul în care se află şi potenţialul lor de a-l exploata. Să nu piardă timpul. Şi mai ales să aibă curaj să facă următorul pas şi să o ia înaintea altora, pentru că stând pe loc nu-şi pot atinge ţelurile.

  • Sfatul de business al săptămânii de la Adrian Crivii, director general al Darian: „Schimbarea e cel mai benefic element din viaţa unui întreprinzător şi cel mai important furnizor de oportunităţi”

    ADRIAN CRIVII a fondat în urmă cu mai bine de 25 de ani firma de evaluare Darian, unul dintre liderii pieţei de profil. Doctor în economie, Adrian Crivii a fost, între 1984 şi 1990, cercetător ştiinţific în cadrul Institutului de Tehnică de Calcul filiala Cluj, unde a învăţat rigoarea şi şi-a dezvoltat abilităţile de a găsi soluţii creative. „Mi-a plăcut întotdeauna să lucrez cu elemente necorporale, cu idei, cu dorinţa de a crea ceva nou. Nu am agreat niciodată activitatea comercială de vânzare de bunuri.“ În iarna anului 1990, povesteşte Crivii, activitatea în cadrul institutului a început să decadă. „Era o lume efervescentă, se năştea o nouă economie şi pentru mine a fost o provocare mare să încerc să fac altceva. Am înţeles atunci că vechiul drum, cariera de consultant ştiinţific, nu prea mai are un viitor în România. Am riscat şi am decis să devin antreprenor.“ Deşi erau vremuri foarte neclare, tulburi din punct de vedere social şi economic, a ales să fie propriul stăpân, fiind sprijinit de primul său asociat, Danilo Bertazzo. În numai câteva luni de la momentul în care a încolţit ideea aventurii antreprenoriale, a reuşit să depăşească tot lanţul birocratic de înfiinţare a unei companii într-o legislaţie cvasiinexistentă. „În noiembrie 1990 am deschis un birou, împreună cu câţiva dintre colegii mei de la ITC, în apartamentul în care locuiam în Cluj- Napoca.“ De-atunci, Darian a parcurs un drum lung şi a ajuns la 60 de colaboratori şi o cifră de afaceri de 2,5 milioane de euro în 2014.

    CARE A FOST CEL MAI DIFICIL MOMENT DIN CARIERĂ ŞI CUM L-AţI DEPĂŞIT?

    Unii întreprinzători se confruntă în permanenţă cu momente dificile provocate de riscuri de piaţă, situaţii financiare delicate, modificări de legislaţie sau probleme cu resursele umane. În 1991, la un import de produse soft, am investit 50.000 dolari, la un curs de aproximativ 60 lei pe dolar, şi am fost obligat să recuperez suma investită la un curs de 220 lei pe dolar. Deşi profitul din vânzare ar fi trebuit să fie relativ consistent, tranzacţia a generat o pierdere serioasă (din pricina cursului valutar). Momentul a fost depăşit, respectiv pierderea recuperată din profitul tranzacţiilor anterioare şi o parte din fonduri proprii.

    CE AŢI ÎNVĂŢAT DIN ACEASTĂ EXPERIENŢĂ?

    Mediul ecomonic poate fi foarte impredictibil, în special în momente de criză, iar evenimentele, aparent, din exteriorul afacerii pot să aibă efecte negative dezastruoase. Am văzut ce înseamnă cursul valutar într-o ţară cu un sistem bancar precar (1991).

    CARE SUNT GREŞELILE PE CARE LE ÎNGĂDUIŢI ALTORA?

    Asumarea unor riscuri insuficient de bine analizate.

    CE ALTĂ PROFESIE V-AR FI PLĂCUT?

    Judecător sau profesor.

    CE ALTĂ PROFESIE NU AŢI FI ALES NICIODATĂ?

    Bancher.

    UN SFAT PENTRU TINERI LA ÎNCEPUT DE CARIERĂ.

    Să aibă curaj să încerce idei noi, să fie creatori, să persevereze şi să devină confortabili în legatură cu schimbarea. Schimbarea e cel mai benefic element din viaţa unui întreprinzător şi cel mai important furnizor de oportunităţi.